ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 666/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă la data de 19.07.2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 501.180,75 RON și a dobânzii legale începând cu data de 30.04.2009, către debitorii C. și D..

În drept au fost invocate dispozițiile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 1560-1561, art. 1254, art. 1516 C. civ.

Prin sentința nr. 152/10.07.2018, Tribunalul Arad, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. și a chematului în garanție E.; a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D.; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. împotriva chematului în garanție E., obligând pârâta să plătească acestuia 4760 RON cheltuieli de judecată; a obligat reclamanta să plătească pârâtei B. suma de 15.176 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 198/27.11.2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței; a obligat reclamanta să plătească intimatei-pârâte B. Județul Arad suma de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1373/18.09.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 198/27.11.2018, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Decizia Curții de Apel Timișoara

Prin decizia nr. 248/04.12.2019 pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea; a obligat pârâta B. la plata, către debitorii pârâți C. și D., a sumei de 501.180,75 RON și a dobânzii legale aferente începând cu data de 30.04.2009 și până la plata efectivă a debitului; a obligat în solidar pârâții B., C. și D. la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță în cuantum de 8616,81 RON, reprezentând taxa de timbru; a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a numitului E.; a obligat în solidar pârâții B., C. și D. la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 4308,4 RON, reprezentând taxa de timbru; a obligat în solidar pârâții B., C. și D. la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în cuantum de 4308 RON, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. formulând următoarele critici:

- În mod greșit instanța de apel a apreciat că refuzul și neglijența F. de a exercita acțiune împotriva intimatei B. în vederea restituirii sumei de 501.180,75 RON (prețul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia sub nr. x/30.04.2009) sunt justificate. În contractul menționat calitatea de vânzător aparține intimatei B., iar nu membrilor acesteia, iar instanța de apel a reținut, în mod nelegal, că întrucât s-a stipulat în contract că prețul a fost plătit anterior încheierii, fără ca notarul să participe la acest fapt, acest aspect poate fi combătut cu orice mijloc de probă;

- Până la declararea ca fals a înscrisului autentic, B. a avut calitatea de vânzător potrivit actului autentic notarial, iar F. au avut calitatea de cumpărători, iar mențiunile privind plata prețului fac dovadă deplină până la proba contrară;

- Faptul că B. nu ar fi încasat prețul nu poate justifica lipsa calității sale procesuale și nici că nu ar fi ținută să restituie acest preț, deoarece dacă persoanele membre ale acestei asociații ar fi încasat prețul, intimata ar fi trebuit să le cheme în garanție, fiind vorba de raportul dintre asociație și persoanele membre, raport ce nu îi implică pe F., cărora trebuie să li se restituie de către vânzător (B.) suma de bani plătită;

- Nici recurenta, nici F. nu pot fi sancționați prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 270 alin. (2) C. proc. civ., datorită faptului că intimata nu a chemat în garanție pe cei care în mod real ar fi încasat prețul, atâta timp cât figurează în calitate de vânzător în actul autentic;

- Faptul că plata prețului ar putea fi răsturnată prin probă contrară nu înseamnă că apelul trebuia respins, ci doar că membrii asociației ar fi trebuit chemați în garanție de către B., iar nu fostul președinte (E.), deoarece B. este vânzătorul din contractul autentic, aspect constatat de notarul public;

- Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit art. 270 alin. (2) C. proc. civ., soluția corectă fiind aceea de trimitere a cauzei în rejudecare pentru ca prima instanță să pună în discuție o eventuală atragere în proces a semnatarilor antecontractelor care ar fi primit prețul;

- În mod greșit s-a făcut vorbire de un număr de 87 de antecontracte, în condițiile în care rezultă că doar un număr de 28 de persoane ar fi fost de acord să vândă.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10.03.2021, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 21.04.2021. Judecata cauzei a fost amânată la 09.06.2021, dată la care, în absența unei solicitări de judecată în lipsă, s-a dispus supendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

În termen legal, intimatul chemat în garanție E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și a arătat că în mod corect instanța de apel a reținut că plata prețului anterior autentificării nu se înscrie între constatările făcute personal de notar, sens în care îi revenea recurentei obligația de a dovedi calitatea procesuală pasivă a B., respectiv, a existenței calității acesteia de debitor pentru suma de 501.180,75 RON, în raport cu F. (debitori față de recurentă).

În cadrul procedurii privind aflarea adevărului s-a constatat că prețul total de 501.180,75 RON se regăsește în cuprinsul a 87 antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate între C. și unii membri composesori, situație față de care conținutul acestor antecontracte sunt opozabile debitorului recurentei, C., conform art. 273 alin. (1) C. proc. civ.

Realitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare menționate a făcut obiectul cercetării judecătorești în dosarul penal nr. x/2016 al Curții de Apel Timișoara, stabilindu-se, cu putere de lucru judecat, că prețul de 501.180,75 RON a fost încasat, în mod direct, de la C., stare de fapt ce demonstrează lipsa uneia din condițiile promovării acțiunii oblice întemeiată pe art. 1560 alin. (1) C. civ., respectiv existența unei acțiuni în pretenții în patrimoniul F. împotriva B..

Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3570 RON, conform chitanței depusă la dosar.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este perimat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 248/04.12.2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25.05.2020 și a fost admis în principiu prin încheierea de ședință din 10.03.2021, când s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei la 21.04.2021, cu citarea părților, ulterior cauza fiind amânată la data de 09.06.2021.

Prin încheierea de ședință din 09.06.2021, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care.

Prin rezoluție, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, părțile fiind legal citate pentru termenul din 30.03.2022, în vederea discutării excepției de perimare.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, având în vedere că lăsarea pricinii în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 09.06.2022, se datorează culpei părții și că niciuna din părți nu a întrerupt cursul suspendării, Înalta Curte constată că, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în cauză a intervenit perimarea recursului.

Întrucât intimatul-chemat în garanție E. a făcut dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 3570 RON reprezentând onorariu de avocat și având în vedere soluția ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a constatării perimării, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă B. este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, dar nu în cuantumul de 3570 RON astfel cum a fost solicitat de către intimat, ci în cuantumul de 1000 RON, redus potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ., un cuantum ce se apreciază a fi adecvat circumstanțelor cauzei, respectiv faptul că pricina a avut două termene de judecată la care părțile nu au fost prezente, iar finalizarea procesului s-a realizat prin constatarea perimării căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 248 din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă și va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului chemat în garanție E., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 248 din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului chemat în garanție E., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2022.