ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 641/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea la 25 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva numitului B., prin care acesta să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime determinate față de ea și de membrii familiei sale, astfel cum aceștia sunt definiți prin art. 5 din Legea nr. 217/2003, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanelor protejate.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 217/2003.

În ședința publică din 28 februarie 2022, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită emiterea unui nou ordin de protecție, atât pentru ea, cât și pentru cele două minore, în special pentru cea aflată la tatăl său, C.. A precizat că, prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021, Tribunalul Bihor, secția I civilă a stabilit în mod definitiv, domiciliul minorelor C. și D., la locuința sa din Salonta, jud. Bihor.

Prin sentința civilă nr. 262 din 28 februarie 2022, Judecătoria Zimnicea a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, județul Bihor.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Zimnicea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința victima.

A constatat că victima, reclamanta A., locuiește în municipiul Salonta, iar prin sentința civilă nr. 384 din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Salonta, definitivă prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, domiciliile celor două fiice minore, C. și D., au fost stabilite în mod definitiv la domiciliul său.

A reținut că minora D. locuiește cu reclamanta, iar faptul că minora C. locuiește cu tatăl său, în localitatea Smârdioasa, județul Teleorman, nu prezintă relevanță la stabilirea competenței, în condițiile în care cererea a fost formulată de reclamantă în nume personal, dar și pentru membrii fiicele sale minore, care legal au domiciliul stabilit la aceasta, în Salonta, județul Bihor.

Prin sentința civilă nr. 92 din 10 martie 2022, Judecătoria Salonta a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea. Constatând ivit conflictul de competență între Judecătoria Zimnicea și Judecătoria Salonta, în baza art. 135 C. proc. civ., a dispus trimiterea acestuia, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Salonta a reținut că reclamanta A. domiciliază și locuiește efectiv în Salonta, minora D. domiciliază și locuiește efectiv la reclamantă, iar, în privința minorei C., a constatat că, deși i s-a stabilit domiciliul definitiv la reclamantă, prin sentința civilă nr. 384 din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Salonta, definitivă prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, aceasta locuiește efectiv la pârâtul B., în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman.

A constatat că, deși art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 prevede că cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, prin noțiunea de "domiciliu" prevăzută de art. 91 C. civ., trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt victima care solicită emiterea ordinului de protecție, întrucât, mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ceea ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

Cum minora C., una dintre cele trei reclamante, locuiește efectiv în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman, la domiciliul tatălui, iar reclamantele A. și D. locuiesc efectiv în Salonta jud. Bihor, a apreciat că sunt deopotrivă competente teritorial, atât Judecătoria Salonta, cât și Judecătoria Zimnicea, fiind incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Reținând că reclamantele au introdus acțiunea civilă pe rolul Judecătoriei Zimnicea, a apreciat că a rămas competentă această instanță, în raport de locuința efectivă a reclamantei C..

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003, reclamanta A. a solicitat Judecătoriei Zimnicea emiterea unui ordin de protecție împotriva numitului B. și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate față de ea și de fiicele lor minore, C. și D., precum și față de reședința, locul de muncă sau de unitatea de învățământ a persoanelor protejate.

Obiectul acțiunii civile, în raport de care se stabilește competența instanței, vizează, astfel, instituirea unui ordin de protecție pentru persoanele protejate, care, în speță sunt reclamanta și cele două fiice minore pe care le are împreună cu pârâtul B., în numele cărora aceasta a promovat cererea de chemare în judecată.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta A. locuiește împreună cu minora D. în Salonta, jud. Bihor.

În ceea ce o privește pe minora C., Înalta Curte constată că, deși prin sentința civilă nr. 384 din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Salonta, definitivă prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, domiciliul său a fost stabilit la reclamantă, aceasta locuiește în fapt la tatăl său, pârâtul B., în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman, din iulie, 2020.

În ceea ce privește norma de competență incidentă în cauză, Înalta Curte reține că aceasta este reprezentată de dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, conform cărora "Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima."

Noțiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate, rezultă că noțiunea de "domiciliu" vizează, în sens procesual, locuința unde se află în fapt persoana fizică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura și respecta dreptul la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Astfel, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a persoanelor (victimelor) în favoarea cărora s-a solicitat instituirea unui ordin de protecție, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.

Cum reclamanta A. locuiește împreună cu minora D. în Salonta, jud. Bihor, iar minora C., pentru care reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată, domiciliază în fapt la pârât, în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze cerea dedusă judecății sunt Judecătoria Salonta și Judecătoria Zimnicea.

Prin raportare la această împrejurare, sunt aplicabile dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Zimnicea, în a cărei rază teritorială de află domiciliul minorei C., în favoarea căreia reclamanta, mama sa, a solicitat emiterea unui ordin de protecție, Înalta Curte constată că s-a făcut alegerea de competență, fixându-se competența de soluționare a cauzei, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Zimnicea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2022.