ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 511/2023

HOTĂRÂRE

27.03.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 511/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 27 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în data de 14 martie 2023, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul B., prin care să fie obligat pârâtul la păstrarea unei distanțe minime determinate de 200 de metri față de victimă, la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 de metri față de locul de muncă al victimei situat în mun. Marghita, str. x – C. și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.

La termenul de judecată din data de 15 martie 2023, reclamanta a depus completare/precizare privind cererea de emitere a ordinului de protecție, prin care a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 200 de metri față de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 200 de metri față de locuința actuală a reclamantei din loc. Șimleu Silvaniei, str. x, jud. Sălaj și față de locul de muncă al reclamantei situat în mun. Marghita, str. x – C., jud. Bihor, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, precum și încredințarea minorei D. și stabilirea locuinței minorei la reclamantă, arătând că, în data de 14 martie 2023, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Marghita cererea pentru desfacerea căsătoriei.

Prin sentința civilă nr. 340/2023 din 15 martie 2023, Judecătoria Marghita a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența, în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

În motivare, această instanță a reținut că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială, iar noțiunea de "domiciliu" reglementată de art. 87 C. civ. trebuie interpretată într-un sens larg, interesând nu atât domiciliul legal, ci adresa unde locuiește efectiv, domiciliul pe care o persoană și l-a stabilit în fapt.

Potrivit susținerilor reclamantei (din cererea de instituire a ordinului de protecție, din cererea precizatoare, precum și din cele relatate în fața instanței), instanța a apreciat că locuința în fapt a părții este în Șimleu Silvaniei, str. x, jud. Sălaj.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri, coroborată cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura, instanța a desprins concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul cererilor privind emiterea ordinelor de protecție), competența teritorială este exclusivă.

Or, reclamanta a susținut că locuiește în loc. Șimleu Silvaniei, iar înregistrarea la instanță a cererii formulate de reclamantă s-a efectuat în data de 14 martie 2023, dată la care domiciliul în fapt al reclamantei se afla în loc. Șimleu Silvaniei.

Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materia cererilor având ca obiect emiterea ordinului de protecție și reținând, totodată, că sub aspectul legii procesual-civile, pentru stabilirea instanței competente, domiciliul se interpretează în sensul adresei la care partea locuiește efectiv, reclamanta-victimă locuind în fapt în loc. Șimleu Silvaniei, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Marghita, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Șimleu Silvaniei, prin sentința civilă nr. 325 din 16 martie 2023, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Marghita, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, art. 87 și art. 88 C. civ.

S-a mai reținut că domiciliul conjugal este în județul Bihor, iar din copia cărții de identitate a reclamantei rezultă că aceasta are domiciliul în județul Bihor și reședința în județul Bihor, aceasta din urmă cu data expirării în 22.03.2019.

Reclamanta a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat în județul Sălaj, însă presupusul scandal și agresiunea victimei au avut loc la domiciliul conjugal din comuna Abram, aspect care reiese din susținerile reclamantei, care a ales să promoveze cererea la Judecătoria Marghita, spre a fi judecată de această instanță.

A mai reținut instanța că art. 40 alin. (1) din Lgea nr. 217/2003 republicată instituie o competență alternativă, limitată la domiciliul sau la reședința victimei, care poate să aleagă oricare dintre cele două judecătorii competente, de la domiciliu sau de la reședință.

În cauză, reclamanta nu a declarat că își are locuința principală în orașul Șimleu Silvaniei, ci a susținut, în fața primei instanțe învestite, că, din cauza violențelor exercitate de soț, s-a mutat de câteva zile în orașul Șimleu Silvaniei, iar avocatul reclamantei a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției necompetenței teritoriale invocate.

Mai mult, la termenul de judecată din 16 martie 2023 de la Judecătoria Șimleu Silvaniei, avocatul reclamantei a arătat că această instanță nu este competentă să judece cauza, raportat la dispozițiile legale în materie.

A mai observat instanța că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200 de metri de locul de muncă al acesteia, situat în str. x, C., localitatea Marghita și că nu se solicită evacuarea pârâtului din locuință și nici reintegrarea victimei în locuința familiei. Astfel, s-a reținut că locuința efectivă a victimei nu este precizată nici prin cererea introductivă, nici prin declarația în fața instanței din Marghita, fiind precizată doar locuința temporară, iar reclamanta a plecat de la domiciliul conjugal ca urmare a unor violențe, și nu de bună-voie.

Prin urmare, reclamanta și-a părăsit locuința principală, temporar, mutându-se de la domiciliul conjugal la o adresă din orașul Șimleu Silvaniei. Reclamanta nu a declarat explicit în fața instanței, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, unde anume își are locuința principală.

Mai mult, reclamanta a depus, de bună-voie, acțiunea la Judecătoria Marghita, aceasta declarându-și în acest fel domiciliul, și anume domiciliul înscris în cartea de identitate, cu referire la exercitarea drepturilor și libertăților sale civile, în înțelesul art. 87 din C. civ., în speță nefiind vorba de o cerere realizată de parchet, ci de o cerere redactată și depusă direct de către reclamantă, prin urmare de o manifestare de voință conform principiului disponibilității și în acord cu art. 87 din C. civ.

De aceea, reținând că art. 40 din legea specială prevede la alin. (1) competența alternativă la alegerea victimei (conform art. 116 C. proc. civ.) și observând că această competență alternativă se referă exclusiv la domiciliu sau la reședință, coroborând cu starea de fapt din care reiese că victima nu a dat o declarație prin care să arate că în exercitarea drepturilor și libertăților sale civile își schimbă domiciliul și observând prevederile art. 87, art. 88, art. 91 C. civ., respectiv art. 26-28 din O.U.G. nr. 97/2005, și ținând cont și de opinia tuturor părților din prezenta cauză, inclusiv de opinia reprezentantului Ministerului Public și de opinia avocatului reclamantei, această instanță a considerat că pentru soluționarea acestei cauze este competentă Judecătoria Marghita.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată în data de 14 martie 2023, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003, reclamanta A. a solicitat Judecătoriei Marghita emiterea unui ordin de protecție împotriva numitului B. și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate față de aceasta, precum și față de reședința și locul său de muncă.

Obiectul acțiunii civile, în raport cu care se stabilește competența instanței, vizează, astfel, instituirea unui ordin de protecție pentru persoana protejată, care, în speță, este reclamanta A..

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta are domiciliul legal județul Bihor, însă în cuprinsul cererii tipizate și a cererii precizatoare depuse la dosar pentru termenul din 15 martie 2023, reclamanta a arătat că locuiește în fapt în localitatea Șimleu Silvaniei, județul Sălaj.

În ceea ce privește norma de competență incidentă în cauză, Înalta Curte reține că aceasta este reprezentată de dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, conform cărora "Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima."

Noțiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate, rezultă că noțiunea de "domiciliu" vizează, în sens procesual, locuința unde se află în fapt persoana fizică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura și respecta dreptul la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Astfel, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a reclamantei, victima în favoarea căreia s-a solicitat instituirea unui ordin de protecție, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.

Se observă că reclamanta a declarat că locuiește de câteva zile, respectiv de la data părăsirii domiciliului conjugal, în orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj. Totodată, din actele dosarului și din susținerile părților, rezultă că, la data promovării cererii de emitere a ordinului de protecție, 14 martie 2023, reclamanta locuia în fapt la adresa indicată în cererea tipizată și în cererea precizatoare, respectiv în orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj.

Mai mult, în cuprinsul cererii precizatoare reclamanta a solicitat luarea măsurii de protecție raportat la adresa unde locuiește în fapt, și anume aceea din Șimleu Silvaniei, județul Sălaj.

În acest context, Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Șimleu Silvaniei, în a cărei rază teritorială reclamanta locuiește în fapt.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.