ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1426/2020

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei sub nr. x/2019 la data de 02.09.2019, petenții A. și B., prin mandatar comun, avocat C., au solicitat desfacerea căsătoriei prin acordul părților, revenirea petentei la numele avut anterior căsătoriei, stabilirea exercitării în comun a autorității părintești cu privire la minorii D., E. și F., stabilirea locuinței minorilor la mama și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. a) C. civ., art. 374 C. civ., art. 383, art. 396-398 C. civ., art. 400, art. 402 C. civ., art. 914-927, art. 928-930 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 140/20.02.2020, Judecătoria Șimleu Silvaniei a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita, reținând că ultimul domiciliu comun al părților a fost în Marghita, județul Bihor, astfel cum a arătat reclamanta în fața instanței, iar pârâtul B. are în prezent domiciliul în aceeași localitate.

Prin sentința nr. 579/10.06.2020, Judecătoria Marghita a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că în cauză, necompetența teritorială de ordine publică nu a fost invocată nici de către părți și nici de către judecător la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii prin mandatarul lor comun, respectiv la termenul din data de 10.12.2019.

Având în vedere că acest termen a fost depășit, necompetența teritorială a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei nu mai putea fi invocată în condiții legale, dispozițiile art. 130 alin. (2) și 131 C. proc. civ., fiind imperative.

Sub un alt aspect, instanța a mai constatat că Judecătoria Marghita nu este competentă să soluționeze cererea petenților și prin prisma faptului că, deși petenții au avut ultima locuință comună în municipiul Marghita aflat circumscripția Judecătoriei Marghita, în prezent niciuna dintre părți nu mai are locuința în circumscripția acesteia, petentul având locuința în străinătate, astfel cum rezultă din declarația petenților autentificată sub nr. x/01.07.2019 de BIN G., iar petenta în localitatea Chieșd, județul Sălaj, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Șimleu-Silvaniei, astfel cum rezultă din aceeași declarație autentificată și din copia cărții de identitate a acesteia, în materie de divorț pentru stabilirea competenței fiind relevant locul unde părțile își au locuința efectivă și nu domiciliul înscris în actul de identitate.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând, în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

În cauză, prin încheierea de ședință din 10.12.2019, dată ce a constituit primul termen la care părțile au fost legal citate conform dispozițiilor legale anterior enunțate, Judecătoria Șimleu Silvaniei a omis să-și verifice propria competență și a amânat cauza, punând în vedere reprezentantului petenților să justifice lipsa acestora la termenul de judecată, întrucât din procura depusă la dosar nu rezulta că aceștia au reședința în străinătate.

La termenul acordat (20.02.2020), prin sentința nr. 140/20.02.2020, Judecătoria Șimleu Silvaniei a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

La această dată însă, instanța nu mai putea proceda la declinarea de competență, întrucât momentul procesual la care aspectul procedural al competenței putea fi pus în discuție fusese depășit, câtă vreme la primul termen cu părțile legal citate, respectiv 10.12.2019, Judecătoria Șimleu Silvaniei nu a verificat propria competență, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta întrucât într-o interpretare per a contrario a textului legal anterior menționat, în cazul în care instanța nu și-a îndeplinit obligația de verificare a propriei competențe, aceasta rămâne câștigată cauzei, nemaiputând fi dezbătută ulterior, în afara momentului procesual stabilit de lege.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iulie 2020.