ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2343/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei la data de 16 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorilor C., D., E., F. și B..

În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul B. la data de 19 august 2009, din căsătoria lor rezultând cinci copii: C., D., E., F. și B., ultimul domiciliu comun al părților fiind în localitatea Eriu-Sâncrai, județul Satu Mare.

Datorită comportamentului pârâtului, reclamanta s-a mutat în luna august 2019 în localitatea Crasna, județul Sălaj, împreună cu copiii săi minori, iar prin cererea înregistrată la Judecătoria Carei, a solicitat desfacerea căsătoriei.

Prin sentința civilă nr. 906 din 25 august 2020, Judecătoria Carei a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în raport de prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. și a art. 130 alin. (2) din același act normativ, având în vedere că minorii locuiesc împreună cu reclamanta în localitatea Crasna, județul Sălaj, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Șimleul Silvaniei, competența de soluțonare a cauzei aparține acestei din urmă instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Șimleu Silvaniei, prin sentința civilă nr. 685 din 01 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În vederea pronunțării acestei soluții, instanța a reținut că, în raport de conținutul prevederilor art. 114 și art. 998 din C. proc. civ., Judecătoria Șimleu Silvaniei nu este competentă să judece cererea de ordonanță președințială, având în vedere că cererea pendinte a fost formulată concomitent cu cererea prin care a fost solicitată desfacerea căsătoriei prin divorț, care este de competența ultimului domiciliu comun al celor doi soți, aflat în localitatea Eriu-Sâncrai, județul Satu-Mare, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Carei, conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

De asemenea, a mai reținut că cererea privind stabilirea unui program de vizită a minorilor nu se încadrează în cererile la care fac referire dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., competența în soluționarea acestor categorii de cereri urmând a fi determinată conform criteriilor stabilire de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să analizeze conflictul negativ de competență conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispzițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A., în contradictoriu cu intimatul B., ambii părinți ai minorilor: C., D., E., F. și B., prin care a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorilor.

În speță, se reține că reclamanta a învederat că a solicitat, pe calea dreptului comun, desfacerea căsătoriei prin divort.

Din verificările efectuate în sistemul Ecris, a rezultat că la data de 16 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Carei a fost înregistrată, sub nr. x/2020, cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorț. În cadrul acestei cereri, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună desfacerea căsătoriei părților încheiată în data de 19 august 2009, din culpa exclusivă a pârâtului, precum și exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorilor: C., D., E., F. și B., stabilirea locuinței minorilor la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în funcție de venitul realizat, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei și stabilirea în favoarea pârâtului, a unui program de vizitare a minorilor.

În drept, potrivit art. 998 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este instanța care este competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra fondului.

Art. 920 C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a a C. proc. civ., Titlul I, (procedura divorțului), stipulează că:

"Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Prin urmare, competența în soluționarea cererilor formulate pe calea ordonanței președințiale a fost atribuită instanțelor competente, material și teritorial, să soluționeze, pe fond, cererea dedusă judecății.

Se constată că în procedura divorțului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate și pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ.

Art. 920 C. proc. civ. permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în procedura divorțului.

Aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate față de art. 114 (în ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale) și de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cum Judecătoria Carei, prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2020, sub nr. x/2020, a fost învestită cu soluționarea, pe fond, a cererii principale formulate reclamantei A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, precum și cu privire la cererile accesorii referitoare la exercitarea autorității părintești, la stabilirea locuinței minorilor, la plata pensiei de întreținere și la stabilirea unui program de vizitare a minorilor, reiese că, în aplicarea prevederilor art. 998 din C. proc. civ., aceeași instanță este competentă să soluționeze și cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, înregistrată la aceeași dată, sub dosar nr. x/2020, prin care reclamanta A. a solicitat instanței stabilirea unui program de vizitare a minorilor C., D., E., F. și B..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor", în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor", în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2020.