ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2775/2018

HOTĂRÂRE

12.06.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2775/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 12 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.08.2017 pe rolul Judecătoriei Oradea, secția Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiate de părți la 23.06.2016 în Germania și revenirea reclamantei la numele purtat anterior, acela de C..

Prin sentința civilă nr. 7409/08.11.2017, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reținut că părțile s-au căsătorit în Bonn, Germania, actul de căsătorie fiind înregistrat la Consulatul General al României la Bonn, iar din căsătoria lor nu au rezultat copii.

A mai reținut judecătoria că părțile nu au locuit în România, ci în Germania, unde pârâtul locuiește efectiv și în prezent, reclamanta fiind cea care s-a mutat în com. Sărmășag, jud. Sălaj.

Prin urmare, subliniind că raportat la dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a acțiunii de divorț este una exclusivă, în temeiul art. 132 alin. (1), rap. la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 28.11.2017.

Prin sentința civilă nr. 286/08.05.2018, Judecătoria Șimleu Silvaniei a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în fapt, părțile s-au căsătorit la 23.06.2016 în Bonn, Germania, iar în prezent reclamanta locuiește în localitatea Sărmășag, jud. Sălaj, în timp ce pârâtul locuiește în municipiul Oradea, jud. Bihor.

A notat judecătoria că reclamanta a furnizat Judecătoriei Oradea o adresă din Germania, unde a susținut că pârâtul locuiește efectiv, însă procedura de citare cu acesta nu s-a îndeplinit, pârâtul nefiind cunoscut la adresa respectivă.

De asemenea, a luat act că reclamanta a depus la dosar două declarații, autentificate de Biroul Individual Notarial D., prin care pârâtul a arătat că domiciliul și adresa sa de corespondență se află în municipiul Oradea, astfel încât instanța a tras concluzia că în această localitate se află locuința efectivă a părții.

Prin urmare, a apreciat că nu s-a dovedit susținerea reclamantei, în sensul că pârâtul locuiește în Germania.

A subliniat judecătoria că, în stabilirea criteriilor de determinare a competenței teritoriale, C. proc. civ. face referire la locuința efectivă a părților, independent de îndeplinirea formalităților legale de operare în actele de identitate.

Or, în speță, pârâtul și-a exprimat fără echivoc poziția față de această chestiune litigioasă, indicând locuința și adresa sa de corespondență.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 915 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și jurisprudența instanței supreme și a reținut că, din starea de fapt expusă mai sus, rezultă că aparține Judecătoriei Oradea, ca instanță de la domiciliul pârâtului, competența soluționării cauzei, atât timp cât ultima locuință comună a părților a fost în Germania, iar după separarea în fapt, ambii soți și-au stabilit domiciliul în România.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând desfacerea căsătoriei lor, încheiate la 23.06.2016 în Germania.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Analiza actelor dosarului relevă că locuința comună a soților s-a aflat în Germania, iar ulterior separării în fapt părțile nu au avut o locuință comună pe teritoriul României, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, cu excepția ipotezei în care acesta nu locuiește în țară.

Potrivit art. 87 C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Or, conform propriilor sale declarații, pârâtul B. locuiește în municipiul Oradea, jud. Bihor.

Așa fiind, față de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Oradea, instanță în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită.