ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 627/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 24 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C., în temeiul art. 1683 C. civ., obligarea transmiterii dreptului de proprietate asupra apartamentului înscris în cartea funciară nr. x Craiova, compus din 2 camere și dependințe, în suprafață utilă de 39.22 mp, având nr. cadastral x; 5 - anexa 2, situat în Craiova, str. x, jud. Dolj de la titulara dreptului de proprietate S.C. C. către reclamanta A., în calitate de promitentă-cumpărătoare.

În subsidiar, în cazul în care proprietarul S.C. C. nu ratifică vânzarea, a solicitat să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. x/10.05.2017 de SPN D. și Curea Ionel, prin obligarea pârâtului B. la plata sumei de 547.270 RON, conform art. VI din contract, având în vedere faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligația asumata prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 1625 din 31 octombrie 2019, Judecătoria Craiova a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 28 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 668 din 24 noiembrie 2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția netimbrării și a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C..

Prin decizia nr. 115 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 668 din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., prin curator E., și S.C. C., având ca obiect obligație de a face. A anulat decizia nr. 668 din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj și a trimis cauza, spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pârâta S.C. C. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta S.C. C., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a încălcat regulile de drept material și procedural, reținând greșit anumite situații de fapt.

Făcând referire la dispozițiile art. 197, art. 200 alin. (3) și (4) și art. 90 C. proc. civ., ale art. 39 și art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și ale O.U.G. nr. 51/2008, a arătat că Tribunalul Dolj a stabilit o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 3.458 RON, în completarea celei de 9.077 RON, deja fixată de Judecătoria Craiova, cu privire la care reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare sau cerere de ajutor public judiciar, deși avea această posibilitate.

A afirmat că instanța de apel a ignorat regulile de procedură referitoare la stabilirea taxei judiciare de timbru, procedura de regularizare, cererile de reexaminare și acordare a ajutorului public judiciar, precum și limitele efectului devolutiv al apelului, luând act de o compensare nelegală și nesolicitată și constatând că taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.458 RON era plătită la momentul achitării sumei de 9.077 RON.

A menționat că, în raport de natura juridică a termenului de formulare a cererii de reexaminare - termen de decădere - nepromovarea unei cereri de reexaminare are drept consecință definitivarea cuantumului taxei judiciare de timbru și imposibilitatea supunerii oricăror aspecte legate de modul de stabilire a acesteia în altă cale de atac, partea neavând un drept de opțiune între a formula cerere de reexaminare și a invoca în căile de atac apărări privind timbrarea.

A afirmat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, având în vedere că instanța de apel a reținut, inițial, că reclamanta a achitat o taxă de timbru în completarea celei stabilite de Judecătoria Craiova, pentru ca, ulterior, să dispună admiterea apelului urmare a faptului că reclamanta plătise o taxă de timbru mai mare, în care era inclusă și taxa de timbru stabilită ulterior.

Prin întâmpinare, intimata A. a invocat excepția nulității recursului susținând că aspectele invocate în cuprinsul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 483 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C., în temeiul art. 1683 C. civ., obligarea transmiterii dreptului de proprietate asupra apartamentului înscris în cartea funciară nr. x Craiova, situat în Craiova, str. x, jud. Dolj de la titulara dreptului de proprietate S.C. C.. În subsidiar, în cazul în care această pârâtă nu ratifică vânzarea, a solicitat să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. x/10.05.2017 de SPN D. și Curea Ionel, prin obligarea pârâtului B. la plata sumei de 547.270 RON, conform art. VI din contract, având în vedere faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligația asumata prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 24 octombrie 2018, Judecătoria Craiova a stabilit că reclamanta datorează, pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, o taxă judiciară de timbru de 20 RON pentru obligația de a face, respectiv 9.077 RON pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții.

La 4 noiembrie 2018, reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 RON, precum și cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eșalonării ori amânării de la plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 9.077 RON. Ulterior, la 29 noiembrie 2018, reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru în acest cuantum.

La termenul de judecată din 31 octombrie 2019, Judecătoria Craiova a pus în discuție excepția de necompetență materială a instanței, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 11625 din 31 octombrie 2019, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 28 noiembrie 2019.

Prin încheierea din 23 iunie 2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă, apreciind că nu a fost lămurit obiectul cererii de chemare în judecată, i-a solicitat reclamantei, prin adresă, să îl precizeze și să depună valoarea de impozitare a apartamentului în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.

La 28 septembrie 2020, reclamanta a depus un înscris prin care a arătat că solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar în subsidiar, înscrierea, în favoarea sa, a unei ipoteci legale, până la restituirea sumei achitate în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, menționând că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de Judecătoria Craiova, 9.077 RON.

Anexat adresei emise de Primăria Municipiului Craiova la 5 octombrie 2020 a fost depus certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice, din care reiese că valoarea de impozitare a imobilului supus litigiului este în valoare de 112.634 RON.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a stabilit, în raport de valoarea de impunere a imobilului, că reclamanta are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 3.358 RON pentru capătul principal de cerere, constând în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și 100 RON pentru cel de-al doilea petit, în constatarea existenței dreptului de ipotecă legală, dispunând citarea sa cu aceste mențiuni, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, ca netimbrate.

Deși, la 24 noiembrie 2020, reclamanta a depus dovada plății taxei judiciare de timbru în valoare de 3.458 RON, prin decizia nr. 668, de la aceeași dată, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția netimbrării, invocate din oficiu și a anulat cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 115 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei și a dispus anularea deciziei nr. 668 din 24 noiembrie 2020 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, reținând că la dosarul cauzei era depusă, încă din faza procesuală derulată la Judecătoria Craiova, dovada plății taxei judiciare de timbru în valoare de 9.077 RON, iar cererea de ajutor public judiciar nu a fost avută în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei.

Contrar susținerilor recurentei, aceste constatări ale instanței de apel sunt corecte în raport de succesiunea factuală a cauzei anterior expusă, soluția de admitere a apelului și de casare a deciziei primei instanțe fiind legală.

Înalta Curte observă că aspectul care prezintă relevanță și susține soluția pronunțată de instanța de apel este eroarea săvârșită de instanța de fond cu prilejul depunerii precizării de acțiune de către reclamantă, care a vizat, prin petitele sale, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și, în subsidiar, înscrierea în favoarea sa a unei ipoteci legale, până la restituirea sumei achitate în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Pentru această precizare de acțiune, tribunalul, ignorând că reclamanta achitase, încă de la judecata în fața Judecătoriei Craiova, o taxă judiciară de timbru de 9.077 RON, a stabilit, pentru soluționarea cererii precizatoare, o taxă judiciară de timbru în valoare de 3.458 RON, dispunând citarea sa sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrate.

Contrar susținerilor recurentei, taxa judiciară de timbru stabilită în urma precizării de acțiune nu poate fi considerată o completare a taxei de timbru de 9.077 RON, întrucât este o taxă distinctă, stabilită de Tribunalul Dolj în raport de capetele noi de cerere formulate de reclamantă prin cererea prin care și-a precizat obiectul acțiunii, și de valoarea de impunere a imobilului, solicitată tocmai în scopul determinării timbrajului.

Astfel, se constată că, în mod judicios a reținut instanța de apel că eronat a anulat tribunalul cererea de chemare în judecată a reclamantei și că această eroare provine din ignorarea existenței la dosar a dovezii de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 9.077 RON.

Se poate aprecia că, procedând astfel, instanța de apel a apreciat că taxa judiciară de timbru în valoare de 9.077 RON, stabilită de Judecătoria Craiova pentru soluționarea cererii de chemare în judecată formulate inițial, este suficientă și poate fi utilizată în vederea soluționării acțiunii precizate, care nu a mai reluat petitele inițiale, în acest caz suma datorată fiind calculată în raport de criteriul solicitat a fi indicat de reclamantă, anume valoarea de impunere a imobilului supus litigiului.

Înalta Curte nu va primi criticile recurentei ce vizează faptul că reclamanta nu a uzat de posibilitatea de a formula cerere de reexaminare în cauză, întrucât, potrivit reglementării sale, această cale de atac a fost pusă de legiuitor la dispoziția părții nemulțumite de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar nu de situația existentă în prezentul litigiu în care nu se contestă cuantumul taxei sau caracterul timbrabil al acțiunii, ci modalitatea în care a fost valorificată taxa existentă în vederea constatării îndeplinirii condițiilor de formă ale acțiunii.

În fapt, reclamanta nu și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru sau de valoarea acesteia, ci, dimpotrivă, s-a conformat obligației de plată stabilite de tribunal, arătând, prin înscrisurile depuse la dosar, că achitase anterior și taxa judiciară de timbru stabilită de prima instanță învestită pentru soluționarea litigiului. De altfel, reclamanta a formulat în fața Judecătoriei Craiova cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea, reducerea, eșalonarea ori amânarea de la plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 9.077 RON, asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, odată ce a fost depusă taxa calculată în sarcina reclamantei.

Înalta Curte va respinge și criticile ce vizează existența motivelor contradictorii ale deciziei atacate, constatând că nu sunt fondate, în raport de coerența expunerii considerentelor, care se confirmă în dispozitivul hotărârii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 115 din 28 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 115 din 28 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2022.