ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 9 iulie 2014, sub nr. x/2014, contestatoarea Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii", prin președinte A., a formulat, în contradictoriu cu intimatul Cabinet de Avocat B. și cu terțul poprit C., contestație la executare împotriva executării silite care a format obiectul dosarului nr. x/2014 al BEJ D., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea actelor de executare; anularea titlurilor executorii reprezentate de contractele de asistență juridică nr. x/05.05.2014, nr. z/05.05.2014 și nr. w/19.05.2014, ca fiind încheiate de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al contestatoarei; anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2014 la 13 iunie 2014; restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumei de 15.640 RON, în cazul în care această sumă a fost încasată de intimat; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată; în subsidiar, a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlurilor executorii.

Prin sentința civilă nr. 6791 din 22 mai 2015, Judecătoria Sectorului 4 București a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A., invocată de intimat prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de intimat prin întâmpinare; a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii", prin președinte A., în contradictoriu cu intimatul Cabinet de Avocat B. și terțul poprit C.; a anulat contractele de asistență juridică seria x nr. x/05.05.2014, nr. y/15.05.2014 și nr. w/19.05.2014; a anulat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 54/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc D.; a anulat încheierea de încuviințare a executării silite din 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2014; a admis, în parte, cererea de întoarcere a executării silite; a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 54/2014, în sensul obligării intimatului la restituirea către contestatoare a sumei de 15.460 RON; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite; a obligat intimatul la plata către contestatoare a sumei de 873 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 4565 din 18 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins apelul formulat de intimatul Cabinet de Avocat B., în contradictoriu cu intimata-contestatoare Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" și intimata-terț poprit C., ca nefondat; a respins cererea de intervenție accesorie în interesul apelantului-intimat, formulată de E., ca neîntemeiată; l-a obligat pe apelantul-intimat la plata către intimata-contestatoare a sumei de 1200 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

La 14 decembrie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2016, cererea de revizuire formulată de revizuentul Cabinet de Avocat B. împotriva deciziei nr. 4565 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014 prin raportare la decizia civilă nr. 2742 A din 24 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 4039 A din 28 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a V a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București.

Prin decizia nr. 173 A din 5 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire formulată în contradictoriu cu intimatul A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea de revizuire formulată de revizuent și însușită de doamna avocat B., titular al Cabinetului cu același nume împotriva deciziei nr. 4565A din 18 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" și cu intimata C.; a anulat decizia nr. 4565A din 18 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și a trimis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 6791 din 22 mai 2015, spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv la Tribunalul București, secția a IV-a civilă; a obligat-o pe intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" să plătească revizuentei suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" a formulat următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

Ulterior expunerii situației de fapt anterioare litigiului, cu indicarea soluțiilor pronunțate în alte dosare având ca obiect contestații la executare, în care a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A., recurenta a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 4958 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului București.

A susținut că instanța de revizuire a reținut că există putere de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 2742 A din 24 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, fără a avea în vedere că, prin decizia anterioară, nr. 4958 din 16 decembrie 2015, Tribunalul București a respins apelul formulat de Cabinet de Avocat B. împotriva sentinței civile nr. 1368 din 4 februarie 2015, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A..

A menționat că, deși instanța a dispus atașarea dosarului nr. x/2014, care se afla anexat la dosarul nr. x/2916 al Tribunalului București, secția a III a civilă, la termenul de judecată din 13 noiembrie 2020 a revenit asupra acestei dispoziții.

Or, se putea reveni asupra administrării probelor încuviințate doar în situația administrării altor probe, conform art. 259 C. proc. civ., ceea ce nu era cazul în speță, fiind astfel incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

A mai susținut că, în lipsa dosarului de fond, instanța de revizuire nu a putut să cunoască împrejurarea în care B. a luat cunoștință de modificările din actele constitutive sau de calitatea de reprezentant a numitului F. la semnarea contractelor de asistență juridică și nici nu a putut constata că, anterior pronunțării deciziei nr. 2742A din 24 iunie 2016, au existat alte două hotărâri definitive prin care s-a statuat că numitul A. a reprezentat Asociația la momentul încheierii procesului-verbal din 24 iunie 2013. De asemenea, în lipsa dosarului de fond, instanța de revizuire a reținut eronat că deciziile supuse controlului pe calea revizuirii au fost pronunțate în același dosar de executare silită.

A afirmat că, din coroborarea dispozițiilor art. 12 alin. (12) și alin. (14) din Statutul asociației cu cele ale art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, rezultă că hotărârile adunării generale a asociaților sunt obligatorii pentru toți membrii și sunt executorii de la data încheierii acordului de voință.

A arătat că persoana semnatară a contractelor de asistență juridică nu reprezintă recurenta din 24 iunie 2013, activitățile descrise la obiectul contractului fiind stabilite formal sau pentru a fi prestate în interesul și pentru F., fostul președinte al Asociației. Recurenta nu a intrat în posesia contractelor de asistență juridică, a facturilor eliberate sau a unui raport de activitate din care să rezulte că avocatul B. a efectuat activități de natură a apăra interesele asociației. În aceste condiții, consideră că titlurile executorii reprezentate de contractele de asistență juridică puse în executare, nu îndeplinesc condițiile art. 663 alin. (1) și (2) C. proc. civ., creanța nefiind certă.

A menționat că instanța de revizuire a anulat decizia supusă revizuirii fără să analizeze dispozițiile de drept material în baza cărora Tribunalul București, în mod legal și temeinic, a menținut sentința prin care au fost anulate contractele de asistență juridică încheiate de asociație cu Cabinetul de Avocat B., fiind astfel îndeplinite creințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate și, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel București.

Prin întâmpinare, intimata B., titular al Cabinetului de avocat B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 27 ianuarie 2022, completul de filtru a admis, formal, în principiu recursul declarat de recurenta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" împotriva deciziei nr. 173 din 5 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fixat termen de judecată la 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Un prim aspect dedus judecății este reprezentat de verificarea îndeplinirii condiției de formă prevăzută de lege sub sancțiunea nulității, respectiv cea a încadrării criticilor formulate în limitele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că motivele de recurs pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.. în măsura în care nu se referă la situația de fapt și probele administrate în dosarele de fond, ci la modalitatea în care au fost interpretate și aplicate prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul legalității regimului probator și al reținerii autorității de lucru judecat a unei hotărâri față de cealaltă.

Astfel, prin critica încadrabilă în dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține că, în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 259 C. proc. civ., Curtea de apel a revenit asupra probei încuviințate, privind atașarea dosarului nr. x/2014, care se afla anexat la dosarul nr. x/2916 al Tribunalului București, secția a III a civilă, iar în lipsa dosarului de fond, instanța de revizuire nu a putut să cunoască împrejurarea în care B. a luat cunoștință de modificările din actele constitutive sau de calitatea de reprezentant a numitului F. la semnarea contractelor de asistență juridică și nici nu a putut constata că, anterior pronunțării deciziei nr. 2742A din 24 iunie 2016, au existat alte două hotărâri definitive prin care s-a statuat că numitul A. a reprezentat Asociația la momentul încheierii procesului-verbal din 24 iunie 2013. De asemenea, în lipsa dosarului de fond, instanța de revizuire a reținut eronat că deciziile supuse controlului pe calea revizuirii au fost pronunțate în același dosar de executare silită.

Critica este nefondată. Astfel, disp art. 259 C. proc. civ. dispun în sensul că "Instanța poate reveni asupra unor probe încuviințate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanța este însă obligată să pună această împrejurare în discuția părților."

Rezultă din actele dosarului că scopul măsurii de atașare a dosarului dispuse de instanța de revizuire a fost acela de a intra în posesia hotărării pretins contrare celei a cărei anulare s-a solicitat. Or, efectuând demersuri din oficiu pentru atașarea respectivei hotărâri, în condițiile acordării unor termene succesive în perioada 19.10.2018-13.11.2020, fără succes, în vederea atașării dosarului, instanța de apel a obținut înscrisul necesar soluționării cauzei, nefiind relevante, față de obiectul litigiului, contrar susținerilor recurentei, verificarea altor împrejurări ce țineau de conduita părților în raportul juridic derulat între ele, întrucât nu aceasta a fost rațiunea încuviințării probatoriului.

Recurenta a mai susținut că instanța de revizuire a reținut greșit autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2742/24.06.2016, prin care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A., față de decizia nr. 4565/18.11.2016 supusă revizuirii pe care instanța de revizuire a anulat-o, în condițiile în care din cele 7 dosare având ca obiect contestații la executare, în 5 dintre ele a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A., existând o decizie anterioară, nr. 4958 din 16 decembrie 2015, prin care Tribunalul București a respins apelul formulat de Cabinet de Avocat B. împotriva sentinței civile nr. 1368 din 4 februarie 2015, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A..

Este întemeiată critica formulată în temeiul disp. art. 488 pct. 7 C. proc. civ., întrucât se reține existența a cel puțin unei hotărâri anterioare care a tranșat excepția lipsei calității de reprezentant în acord cu hotărârea supusă revizuirii și care ar fi putut fi opusă celei menționate de revizuentă în evaluarea condiției de anterioritate, întrucât la dosarul cauzei fuseseră depuse hotărârile pronunțate în litigile derulate între părți.

Acest aspect se subsumează modalității în care instanța revizuire a făcut aplicarea dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., ce formează obiectul criticii subsecvente. În acest sens, recurenta critică decizia recurată sub două aspecte. Primul vizează modalitatea în care instanța de revizuire a aplicat condițiile de fond referitoare la autoritatea de lucru judecat reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.. În ceea ce privește al doilea aspect, a învederat probleme de drept substanțial din conținutul contestației la executare în cadrul căreia s-a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant.

Dacă acest din urmă aspect nu poate fi cercetat întrucât excedează cadrului procesual stabilit prin cererea de revizuire, modalitatea în care instanța de revizuire a făcut aplicarea dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. poate fi verificată din perspectiva cazului de revizuire invocat, cu încadrarea acestei critici în prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, se constată că instanța de revizuire a anulat decizia nr. 4565/18.11.2016, prin care s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal a domnului A. considerând-o contrară deciziei nr. 2742/24.06.2016 care admisese excepția lipsei calității de reprezentant pentru contestatoarea Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" pentru cererile formulate în justiție (în speță, contestații la executare formulate în cadrul aceluiași dosar de executare) a aceleiași persoane și anulase contestația la executare pentru lipsa calității de reprezentant.

Instanța de revizuire a apreciat că decizia civilă nr. 4565A/18.11.2016 este contrară în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității de reprezentant și sub aspectul raționamentului logico-juridic, susținând că există o hotărâre definitivă, dată de o instanță de același grad, prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri definitive (decizia civilă nr. 2742A/24.06.2016), rațiunea reglementării acestui caz de revizuire regăsindu-se în necesitatea de a respecta autoritatea de lucru judecat, legiuitorul impunând soluția anulării ultimei hotărâri, fără a fi permis judecătorului a analiza care dintre cele două hotărâri potrivnice este legală și temeinică.

Recurenta afirmă că, procedând în acest mod, instanța de revizuire nu a ținut cont de împrejurarea că, astfel cum a rezultat din susținerile părților și din hotărările depuse la dosarul cauzei, între părți au existat 7 litigii având ca obiect contestație la executare formulată de recurentă în contradictoriu cu aceeași parte intimată, având ca obiect contracte distincte de asistență juridică, în care au existat hotărâri definitive prin care s-a statuat că numitul A. a reprezentat Asociația și că instanța de revizuire a reținut eronat că deciziile supuse controlului pe calea revizuirii au fost pronunțate în același dosar de executare silită.

Potrivit art. 509 C. proc. civ., (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 astfel: "Autoritatea de lucru judecat: (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Potrivit art. 431 C. proc. civ.: "Efectele lucrului judecat: (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Spre deosebire de efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză), în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența triplei identități. În acest caz, o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Or, deși a reținut "autoritatea de lucru judecat", precum și considerentele teoretice ale acestei instituții juridice, instanța de revizuire nu a aplicat în mod concret aceste dispoziții în cauza dedusă judecății și nu a explicat dacă revizuirea a fost admisă din perspectiva efectului pozitiv sau a celui negativ al autorității de lucru judecat, precizând dacă există identitate de obiect, cauză și părți, față de susținerile recurentei în sensul că hotărârile potrivnice au fost pronunțate în dosare de executare diferite sau statuând asupra caracterului decisiv al acestor considerente pentru decizia a cărei revizuire se solicită, în condițiile în care, între părți, au existat mai multe litigii, unele chiar anterioare celui la care s-a raportat revizuenta, în care acestă chestiune a fost dezlegată în mod diferit, decelând dacă situația dedusă judecății reprezintă un caz de revizuire sau o problemă de jurisprudență neunitară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în baza art. 488 pct. 5 și 7 C. proc. civ., va casa decizia recurată în baza art. 496 C. proc. civ. și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 1 "Seniorii" împotriva deciziei nr. 173 A din 5 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2022.