ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cererii de recurs pendinte constată următoarele:

Prin decizia nr. 148 din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că a fost învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care revizuenta a susținut că sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Analizând susținerile recurentei, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, întrucât, în cel de-al doilea proces, reprezentat de dosarul nr. x/2014, soluționat în primă instanță de Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, au fost analizate criticile revizuentei cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a tribunalului, constatându-se că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzute de art. 1201 C. proc. civ., respectiv că obiectul dosarului nr. x/2014 - contestație la executare și întoarcerea executării - este diferit de cel al întoarcerii executării care a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, fiind analizată autoritatea de lucru judecat.

Împotriva deciziei nr. 148 din 29 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs revizuenta, solicitând modificarea acesteia în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, că, deși a susținut prin cererea de revizuire că hotărârea potrivnică deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă este sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017 a Judecătoriei Sectorului 2 București, curtea a reținut eronat în considerentele deciziei recurate că prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV- a civilă s-a statuat cu privire la caracterul nefondat al criticilor referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R/2016 a aceleiași instanțe.

A susținut că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece instanța nu și-a motivat soluția și nu a verificat dacă prin hotărârea definitivă care a făcut obiectul revizuirii, respectiv sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, Judecătoria Sectorului 2 București s-a pronunțat sau nu asupra excepției invocate, ci s-a raportat la o hotărâre care nu a făcut obiectul cererii de revizuire și care nu a modificat sau casat sentința atacată cu revizuire.

A afirmat că, în mod greșit s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 teza finală C. proc. civ., deși instanța nu a analizat sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și nu a avut în vedere că excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, invocată în fața judecătoriei, nu a fost soluționată prin hotărârea definitivă, respectiv prin sentința menționată, omițând să se pronunțe asupra excepției.

Astfel cum reiese din considerentele sentinței a cărei revizuire a solicitat-o, Judecătoria Sectorului 2 București nu a pus în discuție și nu a soluționat excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, invocată la termenul din 7 decembrie 2016 prin notele de ședință.

Deși curtea trebuia să verifice dacă excepția a fost soluționată prin sentință, aceasta nu procedat la examinarea sentinței și nu a indicat fila și paragraful în care a fost analizată excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R/2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă pentru a justifica soluția pronunțată, respectiv inadmisibilitatea cererii de revizuire.

A arătat că, pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală, curtea trebuia să analizeze sentința nr. 3428 din 22 martie 2017 a Judecătoriei Sectorului 2 București, care a făcut obiectul cererii de revizuire, iar nu decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, care este străină de cauza dedusă judecății.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta a învestit Curtea de Apel București cu soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva sentinței civile nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admisă în parte contestația la executare formulată de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și s-au anulat în parte actele de executare silită în ceea ce privește procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 19 iunie 2014 și a actelor de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 92/2013 al SCPEJ B., în sensul reducerii onorariului de avocat de la 1500 RON la 500 RON; a fost admisă cererea de întoarcere a executării silite și s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 1.000 RON.

Motivul de revizuire invocat a fost contrarietatea de hotărâri, respectiv încălcarea, prin sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014 a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, dată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost admis recursul declarat de revizuentă împotriva sentinței civile nr. 2775 din 14 martie 2016 a Judecătoriei Sectorului 4 București, a fost anulată sentința, iar după rejudecarea fondului, s-a constatat ca fiind intervenită compensația legală între creanța deținută de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva recurentei, în valoare de 1.000 RON, izvorâtă din sentința civilă nr. 3525 din 19 martie 2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București, irevocabilă, și creanța recurentei, deținută împotriva intimatei, în valoare de 500 RON, rezultată din sentința civilă nr. 3525 din 19 martie 2015 a acestei din urmă instanțe, irevocabilă, până la concurența sumei de 500 RON; a fost obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 500 RON, reprezentând sumă executată silit, în mod nelegal, în dosarul de executare nr. 92/2013 al SCPEJ B..

Sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014 a rămas definitivă prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, urmare respingerii recursurilor declarate de recurentă și de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin criticile invocate în recurs, recurenta a susținut încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016 prin sentința civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014, și incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul îndeplinirii condițiilor privind tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzute de art. 1201 C. civ., hotărârile fiind date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane cu aceeași calitate.

Examinând aceste motive de recurs, Înalta Curte observă că aceste susțineri ale recurentei nu sunt fondate, câtă vreme cele două dosare în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice nu au avut obiecte identice, pentru a se confirma existența triplei identități prevăzute de art. 1201 C. civ., iar în cel de-al doilea dosar, nr. x/2014, a fost invocată și analizată excepția autorității de lucru judecat.

Referitor la obiectul dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunțată decizia nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, se constată că acesta a avut ca obiect întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 92/2013, cu privire la suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de executare, prin restabilirea în parte a situației anterioare.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunțată sentința suspusă revizuirii, acesta a avut ca obiect contestația la poprire formulată de debitoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu creditoarea A., prin care s-a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 92/2013, suspendarea tuturor actelor de executare silită și suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată în cauză, creditoarea A. a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu contestația la executare formulată în dosarul nr. x/2013 ce a vizat actele de executare emise la 11 martie 2013 în dosarul de executare nr. 92/2013, contestație soluționată definitiv prin decizia nr. 2271R din 27 iunie 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul admiterii recursului declarat de creditoare și respingerii contestației la executare, ca neîntemeiate.

Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de recurentă și prin notele de ședință depuse la Judecătoria Sectorului 2 București la 7 decembrie 2016 și 1 februarie 2017, prin cel din urmă script, recurenta invocând excepția autorității de lucru judecat și în raport de sentința nr. 3525/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Sectorului 4 București și de decizia nr. 532R din 17 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 2 București a prorogat pentru termenul din 15 martie 2017 punerea în discuția părților și pronunțarea asupra excepției autorității de lucru judecat.

La termenul din 15 martie 2017, potrivit consemnărilor din cuprinsul încheierii întocmite la acea dată, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, reținând că în dosarul nr. x/2015 s-a contestat procesul-verbal din 16 mai 2014, iar în dosarul nr. x/300/2014 s-a contestat procesul-verbal din 19 iunie 2014, acestea fiind acte de executare succesive și diferite, independent de similitudinea de motive de nelegalitate invocate.

Prin motivele de recurs formulate împotriva încheierii din 15 martie 2017 și a sentinței civile nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014, recurenta a criticat soluția dată asupra excepției autorității de lucru judecat, criticile fiind analizate de instanța de recurs prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reținându-se că sunt nefondate, în raport de neîndeplinirea triplei identități de obiect, părți și cauză impusă de dispozițiile art. 1201 C. civ., obiectul contestației la executare dedus judecății în dosarul nr. x/2014, cuprinzând și cererea de întoarcere a executării, fiind diferit de cel al întoarcerii executării din dosarul nr. x/2016,

Astfel, contrar susținerilor recurentei, la filele x ale deciziei nr. 358R din 19 septembrie 2017, tribunalul a examinat temeinicia soluției date în primă instanță asupra excepției autorității de lucru judecat, concluzionând că în mod judicios aceasta a fost respinsă prin sentința recurată.

Față de constatările de mai sus, Înalta Curte reține că, în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire s-a solicitat, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, asupra căreia instanța s-a pronunțat.

Or, astfel cum corect a reținut și instanța de revizuire, una dintre condițiile de admisibilitate a cererii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

Invocarea excepției autorității de lucru judecat presupune verificarea triplei identități de elemente, respectiv părți, obiect și cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată.

Pe de altă parte, trebuie reținut că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită controlul judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii și nici nu apreciază care dintre acestea conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, care rezultă din prima hotărâre pronunțată, în caz afirmativ, procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de revizuire a încălcat dispozițiile procedurale aplicabile în cauză pentru a fi incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., astfel cum a susținut recurenta și nici că instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului învestirii sale, sentința supusă revizuirii rămânând irevocabilă prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 148 din 29 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 148 din 29 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2022.