Decizia nr. 686/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 588 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 1676A din 11 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și cu intimații-pârâți B. și C..

Contestația în anulare și hotărârea pronunțată asupra acesteia Împotriva acestei decizii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia nr. 588A din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 1676A din 11 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații A., B. și C..

Recursul Împotriva deciziei nr. 588A din 24 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a declarat recurs contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că instanța care a soluționat contestația în anulare a validat soluția tribunalului (de respingere a apelului ca tardiv formulat), reținând că data inserată olograf pe plicul cu care cererea a fost expediată, 8 iunie 2022, nu a fost confirmată de vreun alt document, care să ateste modalitatea de transmitere către instanță, precum și data predării, astfel că singurul reper temporal era data certă aplicată la momentul înregistrării acesteia pe rolul Tribunalului București. Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., pe baza cărora instanța de apel avea obligația să-i solicite dovada comunicării apelului, apreciind că aceasta nu trebuia să se limiteze, atunci când a calculat termenul de apel, la data înregistrării cererii pe rolul Tribunalului București. Astfel cum recurenta a susținut prin contestația în anulare, conform borderoului de poștă militară atașat, apelul formulat împotriva sentinței nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a fost transmis la această instanță la data de 8 iunie 2022, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 468 alin. (1) C. proc. civ. Motivele de recurs au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la 5 septembrie 2023, în termenul procedural, intimatul A. a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Aceeași excepție a fost invocată și de intimatul C., prin întâmpinarea depusă la 25 septembrie 2023. La data de 23 octombrie 2023, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatului C.. La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 7 martie 2024, Înalta Curte a respins excepția de nulitate, reținând că motivele de recurs invocate de către recurentă se pot circumscrie dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează o greșită a aplicare a normelor de procedură.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin motivele de critică deduse judecății recurenta a susținut că soluția pronunțată asupra contestației în anulare este rezultatul încălcării dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., concretizat prin lipsa rolului activ al judecătorului de a examina cauza sub toate aspectele, inclusiv de a solicita dovada comunicării apelului declarat împotriva sentinței nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la care s-a făcut referire în cursul judecății. Constatând că motivele de recurs invocate se referă la nerespectarea unei norme de procedură, respectiv, normele care reglementează principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului - art. 22 C. proc. civ. - Înalta Curte urmează a proceda la examinarea acestora prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate (…) "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, ce privesc efectele acesteia. Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată prin prisma actelor de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare. În acest sens, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1676A din 11 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității invocată din oficiu, și a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și cu intimații-pârâți B. și C.. Prevalându-se de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., recurenta a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva deciziei nr. 1676A din 11 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 588 A din 24 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, întrucât s-a constatat că ipoteza reglementată de norma legală menționată, raportată la motivele invocate, nu poate fi reținută. Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (…) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale". Recurenta a indicat acest temei de drept al contestației în anulare, susținând că soluția de respingere, ca tardiv formulat, a apelului declarat împotriva sentinței nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă este rezultatul unei erori materiale, ce rezidă în lipsa de rol activ a judecătorului de a-i solicita prezentarea unei dovezi care să ateste transmiterea cererii de apel către instanță, în vederea unei judicioase aprecieri a termenului de declarare a căii ordinare de atac. Examinat prin prisma cazului de contestație în anulare invocat, se constată că în mod corect a apreciat curtea de apel că acest motiv nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Astfel, această ipoteză vizează erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății, care au condus la pronunțarea unei soluții greșite, rezultate din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, determinante pentru soluția pronunțată. Pentru ca motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. să fie incident este necesar ca erorile materiale menționate să fie evidente, respectiv, să fie săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor aspecte importante care reies din actele existente la dosarul cauzei. Procedând, în acest context, la examinarea contestației în anulare, prin prisma motivului de contestație invocat, Curtea de Apel București, analizând elementele materiale aflate în dosarul instanței de apel, a concluzionat că, la data pronunțării deciziei nr. 1676 din 11 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București nu se găsea nicio dovadă cu privire la expedierea apelului prin poșta militară și nici la data ridicării corespondenței de către serviciul specializat, prevăzut de H.G. nr. 1349/2002. Curtea a validat aspectele reținute în considerentele deciziei civile nr. 1676 din 11 noiembrie 2022 a Tribunalului București, observând că plicul cu care a fost expediată cererea de apel la instanță poartă mențiunea olografă a datei de 8 iunie 2022, însă, niciunde pe acesta ori pe vreun document care să îl însoțească nu există vreo mențiune referitoare la modalitatea de comunicare a cererii către instanță, precum și la data predării. În aceste condiții, Curtea de Apel București a reținut că instanța de apel a apreciat, cu respectarea dispozițiilor art. 199 raportate la cele ale art. 482 C. proc. civ., că singurul reper temporal în raport de care se putea statua asupra termenului în care putea fi promovat apelul, era data certă, aplicată pe cerere la momentul înregistrării acesteia pe rolul Tribunalului București, care era însă ulterioară expirării termenului de exercitare a căii ordinare de atac. Or, de vreme ce, ca urmare a verificării înscrisurilor de la dosar prin prisma art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., s-a reținut că niciunul dintre acestea nu au aptitudinea de a răsturna constatările tribunalului cu privire la tardivitatea apelului, Înalta Curte apreciază că nu i se poate imputa curții de apel faptul că, prin hotărârea pronunțată asupra contestației în anulare, nu a sancționat instanța de apel pentru pretinsa lipsă de rol activ în aflarea adevărului, care ar consta, conform susținerilor recurentei, în soluționarea excepției tardivității declarării căii de atac fără a solicita o dovadă de comunicare a cererii de apel prin poșta militară. Cum deja s-a arătat, motivul de contestație în anulare invocat vizează greșeli materiale evidente, generate de confundarea unor elemente ori date materiale importante ce se regăseau la dosarul cauzei, iar nu posibile greșeli de judecată decurgând din modalitatea de apreciere a probelor administrate în dosar ori de interpretare și aplicare a unor norme legale, chiar și în situații în care acestea s-au circumscris rezolvării unui incident procedural. Înalta Curte constată că judecata contestației în anulare de către instanței de retractare s-a realizat cu respectarea limitelor procedurale anterior expuse, astfel încât, constatând că aspectele analizate în cauză nu au decelat existența unei nulități prevăzute de art. 175 și art. 176 C. proc. civ., incidența motivului de recurs reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acest act normativ nu va fi reținută. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 588 A din 24 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.