ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți ce Casație și Justiție, secția I civilă, la 13 decembrie 2012, contestatorul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, anularea deciziei nr. 7195 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 2839/1/20112, invocând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. În motivare, contestatorul a formulat susțineri legate de modul în care instanțele au soluționat fondul litigiului dintre părți, având ca obiect contestație la executare. La termenul din 27 septembrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 C. proc.

civ., indicat de contestator ca temei de drept al cererii sale, „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Totodată, art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicat, de asemenea de contestator ca temei de drept al cererii, reglementează contestația în anulare specială care poate fi promovată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În înțelesul textelor de lege sus-menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate.

În cauză, prin decizia contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrată, o altă contestație în anulare formulată de același contestator împotriva deciziei nr. 2127 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți, hotărâre prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul în cauză împotriva deciziei nr. 228 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Deși contestatorul a invocat dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. a formulat critici cu privire la modul de soluționare a litigiului său, care nu se încadrează în motivele de contestație în anulare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile legale incidente.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 7195 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2013.