ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3201/2013

Asupra recursului de față; Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.L.C. IFN SA obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei al sumei de 57.120 euro, cu titlu de despăgubiri pentru furtul unui buldoexcavator C. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința civilă nr. 23744 din data de 2 decembrie 2011, a respins acțiunea introductivă ca nefondată, cu motivarea că, atât timp cât reclamanta nu poate, în niciun caz, pretinde și obține plata despăgubirii de la asigurător, susținerile acesteia cu privire la diligenta cu care finanțatorul și beneficiarul asigurării, U., în calitate de mandatar al utilizatorului A., a negociat clauzele contractului de asigurare de bunuri cu asigurătorul A.T.A.

SA, care, în opinia reclamantei, ar putea da naștere răspunderii contractuale a pârâtei în temeiul dispozițiilor art. 1539 și 1540 C. civ., nu sunt pertinente și nu vor fi analizate sub aspectul temeiniciei. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 397 de la 17 octombrie 2012, a respins apelul ca nefondat, reținând că apelanta, în calitate de titular al dreptului de folosință asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing, nu are dreptul de a pretinde intimatei plata despăgubirilor pe care aceasta le-ar fi putut încasa de la asigurătorul A.T.A. SA, iar obligația de pază a utilajului ce a făcut obiectul contractului de leasing revenea SC A.T. SRL, în calitate de utilizator, conform art. 2.3.1.

din Condițiile Generale pentru contractele de leasing financiar. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.T. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, aceasta a învederat că despăgubirile solicitate nu au fost justificate pe seama calității de asigurat, ci pe aceea de utilizator lipsit de bun, ca urmare a furtului constatat de către autoritățile legale, prin invocarea dispozițiilor art. 2.7.2.

din contractul de leasing, a făcut dovada pretențiilor, în sensul că a probat pierderea folosinței bunului obiect al contractului, neacoperită ulterior de către intimată prin predarea unui alt utilaj de aceeași natură ca și cel furat, cât și prin neacordarea despăgubirilor ce s-ar fi putut obține de la asigurător, iar situația de fapt dedusă judecății a fost eronat stabilită de instanțele de fond și apel. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive: Potrivit art. 2.7.1. din condițiile generale ale contractului de leasing, asiguratul și beneficiarul unic al poliței de asigurare este proprietarul neposesor al buldoexcavatorului C., respectiv intimata SC U.L.C.

IFN SA, instanțele de fond și de apel interpretând în mod corect prevederile contractului de leasing încheiat între părți, acesta fiind actul juridic dedus judecății cu respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Față de prevederile condițiilor de asigurare (art. 5.8 lit. d)) utilizatorului îi revenea obligația de a asigura paza juridică a bunului pe întreaga durată contractuală, or, neîndeplinirea acestei obligații exclude angajarea răspunderii contractuale a intimatei. Aprecierea eronată dată probelor invocată de recurentă în susținerea motivelor de recurs constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nici această critică nu poate fi primită, deoarece recurenta este terț față de contractul de asigurare, raportat la situația generată de furtul bunului și la raportul de asigurare ce a luat naștere între intimată, în calitate de proprietar al bunului și SC A.T.A. SA, în calitate de asigurător, singurul raport generator de drepturi și obligații în sarcina părților semnatare. În aceste condiții, faptul că utilizatorul și-a asumat obligația de plată a ratelor de leasing pentru întreaga perioadă a contractului, asumându-și a suporta inclusiv riscul pierderii bunului, nu are semnificația creării unei situații privilegiate pentru intimată, ci este manifestarea voinței părților, consemnată în contractul de leasing încheiat.

Prevederile stipulate în condițiile contractuale specifice nu le exclud pe cele agreate de părți în condițiile contractuale generale, ci se completează cu acestea, iar mandatul acordat de către reclamantă intimatei a fost strict doar acela de a încheia și semna polița de asigurare cu societatea de asigurare pe care a ales-o în prealabil utilizatorul, în condițiile și la prețul negociat și acceptat tot de către utilizator, obligație respectată întocmai de către SC U.L.C. IFN SA. Procedura de acordare a despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat este expres reglementată atât în contractul de leasing, cât și în condițiile generale de asigurare, singura persoană îndreptățită la despăgubiri fiind intimata, în calitate de proprietar al bunului; în aceste condiții, solicitarea de plată a daunelor interese este nefondată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A.T. S.R.L. Deva împotriva Deciziei civile nr. 397 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. În temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea reclamantei SC A.T. SRL la plata sumei de 9.900 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta SC U.L.C. IFN SA, conform documentului justificativ depus la dosar ÎCCJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A.T. S.R.L. Deva împotriva Deciziei civile nr. 397 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă reclamanta SC A.T. SRL la plata sumei de 9.900 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta SC U.L.C. IFN SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL