ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 3 București,
prin sentința civilă nr. 19791 de la 20 decembrie 2012, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, cu motivarea că în cazul
particular al unei banci terț poprit, locul în care urmează să desfășoare executarea
este acela unde se află depozitați banii debitorului, mai precis unde se află deschise
conturile acestuia, putând fi chiar vorba de o sucursală.
Prin sentința
civilă nr. 2262/2012 de la 14 martie 2013, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepția
de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București,
a constatat existența unui conflict negativ de competență, între cele două instanțe
și a înaintat cauza Înaltei Curți pentru soluționarea conflictului negativ de competență,
reținând că, față de actele depuse la dosarul cauzei, terț poprit în speța dedusă
judecății este Banca R.D., cu sediul în București, sector 1.
Înalta Curte,
în temeiul art. 20 C. proc. civ., constată inexistența conflictului de competență,
având în vedere că, față de dispozițiile legale anterior menționate, există conflict
de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca
aceeași pricină.
Din economia textului
anterior menționat, în cazul conflictului negativ, trebuie îndeplinite următoarele
condiții:
- să existe două
sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași cerere;
- cel puțin una
dintre aceste instanțe să fie competentă să rezolve cererea respectivă;
- instanțele să
se fi declarat necompetente prin hotărârile rămase definitive;
- declinările
între instanțele sesizate să fie reciproce.
În cauza dedusă
Judecății, nu este îndeplinită ultima condiție, deoarece declinarea succesivă între
mai multe instanțe, respectiv de la Judecătoria sectorului 3 București la Judecătoria
Târgu-Jiu și, apoi, la Judecătoria sectorului 1 București nu echivalează cu un conflict
negativ, având în vedere că nu au intrat în contradicție între ele, ci și-au declinat
reciproc competența.
Potrivit dispozițiilor
art. 373 alin. (2) coroborate cu art. 400 alin. (1) și 453 alin. (1) C. proc. civ.,
în cazul în care executarea silită se face prin poprire, instanța de executare este
judecătoria în circumscripția căreia se află sediul terțului poprit, iar contestația
se introduce la instanța de executare.
Având în vedere
că terțul poprit care a procedat la înființarea popririi este Banca R.D. cu sediul
în București, sector 1, Înalta Curte va dispune scoaterea de pe rol a cauzei și
trimiterea acesteia spre soluționare la Judecătoria sectorului 1 București.
Așadar, în aplicarea
dispozițiilor legale anterior evocate, Înalta Curte va constata inexistența conflictului
de competență, va scoate cauza de pe rol și o va trimite spre soluționare Ia Judecătoria
sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată inexistența
conflictului de competență.
Scoate cauza de
pe rol și o trimite spre soluționare la Judecătoria sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțata în
ședință publică, astăzi, 16 mai 2013.