ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta H.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului: - să emită ordinul de trimitere a sa în misiune permanentă în Republica I.", cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, conform H.G. nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a M.A.E.

și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare; - să-i plătească diferența dintre salariul obținut în funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției – C.S.M. și salariul corespunzător postului de magistrat de legătură, calculată de la data numirii sale, respectiv 5 ianuarie 2009, conform Ordinului nr. 27/ C din 12 ianuarie 2009, și până la soluționarea irevocabila a acestei cereri; - să-i plătească suma de 10 lei, cu titlu de daune morale. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să îi plătească despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariului obținut în funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției – C.S.M.

și salariul corespunzător postului de „magistrat de legătură" în Republica I., calculată de la data numirii sale, respectiv 5 ianuarie 2009, și până la încheierea mandatului de trei ani, respectiv până la data de 12 ianuarie 2012. La data de 26 mai 2010, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare și precizatoare la acțiunea introductivă de instanță. În cadrul acestei cereri, reclamanta a arătat că au calitatea de pârâți în cauză: - Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției; - Ministrul Justiției.

Reclamanta a solicitat: 1) obligarea Ministrului Justiției la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare, în scopul exercitării dreptului câștigat, respectiv acela de a-și desfășura activitatea de „magistrat de legătură în Republica I.”, cât și a scrisorii de acreditare a sa ca magistrat de legătură în Republica I.; 2) obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariul corespunzător postului de magistrat de legătură în Republica I. și salariul obținut în funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției, calculată de la data numirii sale, 5 ianuarie 2009, potrivit Ordinului nr. 27/ C din 12 ianuarie 2009, și până la acordarea efectivă a drepturilor solicitate prin primul capăt de cerere, ca urmare a nerespectării acestora și întârzierii emiterii ordinului; 3) obligarea pârâților la plata sumei de 10 lei cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii, astfel cum a fost completată și precizată, reclamanta a arătat că, în fapt, a îndeplinit funcția de magistrat de legătură cu Republica I., pentru o perioada de 1 an, respectiv 2007-2008. Înainte de a fi numită în această funcție a parcurs următoarele etape: 1) a participat la procedura de selecție a magistratului de legătură cu Republica I. în anul 2007 și a fost declarată admisă; 2) C.S.M. a emis hotărârea de detașare a sa la Ministerul Justiției; 3) Ministrul justiției a emis ordinul 3283/ C din 11 decembrie 2007 privind acordarea drepturilor salariale, cât și scrisoarea de acreditare către Republica I.; 4) a fost trimisă în misiune pe durata anului 2008. Reclamanta a susținut faptul că sfârșitul anului 2008, Ministerul Justiției a scos la concurs postul de magistrat de legătură cu Republica I. pentru o perioada de 3 ani, respectiv 2009-2012.

Și pentru aceasta numire trebuiau parcurse aceleași etape, sens în care: 1) a participat la procedura de selecție a magistratului de legătură cu Republica I. în anul 2008; 2) a fost declarată admisă, conform procesului verbal nr. 135744 din 11 decembrie 2008; 3) C.S.M. a emis hotărârea de detașare a sa la Ministerul Justiției, conform Hotărârii nr. 382 din 17 decembrie 2008 a secției pentru procurori a C.S.M.; Reclamanta a arătat faptul că Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 27/ C din 12 ianuarie 2009, prin care a fost numită magistrat de legătură, în cadrul Direcției Drept Internațional și Tratate – Unitatea Magistraților de Legătură. Salarizarea i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 27/2006. În opinia reclamantei, acest ultim act administrativ nu este ordinul necesar respectării dreptului pe care aceasta l-a câștigat, anume acela de a îndeplini funcția de magistrat de legătură în Republica I., pentru o perioada de 3 ani, respectiv 2009-2012. Reclamanta a precizat că drepturile salariale ce trebuie avute în vedere sunt cele stabilite de Legea nr. 495/2004, precum și de H.G. nr. 837/1995. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, astfel cum a fost completată și precizată, ca neîntemeiată, pentru argumentele prezentate la filele 27 și 28 dosar. Curtea de apel a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri.

1) Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1263 din 21 februarie 2011, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, și, în consecință: - a obligat pârâtul Ministrul Justiției să emită, pe numele reclamantei, ordin de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare calității de magistrat de legătură, în care a fost numită prin Ordinul nr. 27/ C emis de Ministrul Justiției la data de 12 ianuarie 2009, în condițiile dispozițiilor art. 5 din O.U.G.

nr. 123/2007, cu modificările și completările ulterioare; - a obligat pârâții să-i plătească reclamantei despăgubiri, constând în diferența dintre drepturile salariale de care ar fi beneficiat ca magistrat de legătură pentru Republica I., începând cu data emiterii Ordinului nr. 27/ C, la data de 12 ianuarie 2009, și drepturile salariale efectiv încasate pentru funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției, până la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale prevăzut la alineatul anterior; - a obligat pârâții, în solidar, să-i plătească reclamantei daune morale în sumă de 10 lei.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a participat la procedura „privind selectarea magistratului de legătură care urmează a fi trimis în Republica I., în scopul intensificării cooperării judiciare bilaterale”, demarată de pârâtul Ministerul Justiției, prin publicarea anunțului pe site la data de 25 noiembrie 2008. Potrivit procesului-verbal nr. 135744/2008, încheiat la data de 11 decembrie 2008 de către Comisia desemnată de Ministrul Justiției pentru selectarea magistratului de legătură pentru Republica I., reclamanta a fost declarată câștigătoare, în urma selecționării dosarelor de candidatură și susținerii interviului de către candidați.

Prin Hotărârea nr. 382 din 17 decembrie 2008 a secției pentru procurori a C.S.M., reclamanta a fost detașată în Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 5 ianuarie 2009, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale U.E., modificată și completată.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 27/ C emis la data de 12 ianuarie 2009, s-a dispus că: „începând cu data de 5 ianuarie 2009, doamna H.E., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, detașată în Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești, pentru o perioadă de 3 ani, se numește, pe perioada detașării, în funcția de personal de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor, în post vacant, la Direcția de drept internațional și tratate - Unitatea magistraților de legătură, urmând a avea, pe durata detașării, calitatea de magistrat de legătură și a beneficia de următoarele drepturi salariale: o indemnizație de încadrare brută lunară, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19,000, o majorare a indemnizației de încadrare brută lunară de 20% în raport cu vechimea numai în funcția de procuror de la 10 la 15 ani, un spor de vechime de 15%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru vechimea în muncă, corespunzător timpului efectiv lucrat, în program normal de lucru, pentru tranșa de vechime de la 10 la 15 ani, precum și un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.” (art. 1) Curtea de apel a arătat că procedura derulată în speța de față are ca temei juridic O.U.G.

nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale U.E., modificată și completată. În urma analizării dispozițiilor legale relevante în cauză, prima instanță a apreciat că atitudinea pârâților față de cererea reclamantei, înregistrată la data de 8 decembrie 2009, sub nr. 135.668, de a refuza trimiterea sa în Republica I. și salarizarea în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2007, reprezintă un refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond a arătat că nu poate obliga pârâtul să o trimită pe reclamantă în Republica I. în vederea exercitării atribuțiilor de magistrat de legătură - capăt de cerere la care reclamanta, de altfel, a renunțat prin cererea modificatoare -, date fiind dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.U.G.

nr. 123/2007 și faptul că trimiterea implică o înțelegere cu Ministerul de Justiție din Republica I. Curtea de apel a menționat faptul că, în raport de cele anterior reținute, pârâtul Ministrul Justiției trebuie să emită pe numele reclamantei ordinul de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare calității de magistrat de legătură, în care a fost numită prin Ordinul nr. 27/ C, din data de 12 ianuarie 2009, în condițiile dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 123/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Pe cale de consecință, Curtea a arătat faptul că pârâții urmează să-i plătească reclamantei despăgubiri constând în diferența dintre drepturile salariale de care ar fi beneficiat ca magistrat de legătură pentru Republica I. începând cu data emiterii Ordinului nr. 27/ C, la data de 12 ianuarie 2009, și drepturile salariale efectiv încasate pentru funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției, până la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale prevăzut la alineatul anterior. În fine, prima instanță a precizat că reclamantei i se cuvin daune morale, deoarece pârâții i-au cauzat un disconfort și o stare de incertitudine cu privire la traseul său profesional. 3. Recursul declarat de reclamanta H.E.

În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor constând în diferența dintre drepturile salariale ce ar fi trebuit să le încaseze ca magistrat de legătură în Republica I. și drepturile salariale efectiv încasate în România, începând cu data emiterii Ordinul Ministrului Justiției nr. 27/.C, la 12 ianuarie 2009 și până la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale, dar nu mai târziu de 5 ianuarie 2012. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că prima instanță a interpretat parțial greșit conținutul primului capăt de cerere.

Mai precis, reclamanta a susținut că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea Ministrului Justiției să emită ordinul de trimitere a sa în misiune permanentă în Republica I. Prin cererea precizată a solicitat și emiterea scrisorii de acreditare a sa ca magistrat de legătură în Republica I. În mod eronat, curtea de apel a reținut în considerentele hotărârii atacate că a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere. O altă critică de nelegalitate formulată de recurentă se referă la faptul că despăgubirile i se datorează pe perioada de 3 ani în care a fost numită.

Ca atare, instanța trebuia să-i acorde despăgubirile până la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale, dar nu mai târziu de 5 ianuarie 2012. Ultima critică a recurentei privește cuantumul despăgubirilor, în sensul că trebuia să i se acorde diferența dintre drepturile salariale la care ar fi avut dreptul ca magistrat de legătură în Republica I. și drepturile salariale încasate efectiv în România. Recurenta arată că, din eroare, nu a adus la cunoștința instanței de fond faptul că în perioada cuprinsă între demararea procedurii prealabile și soluționarea cererii a fost încadrată atât la Ministerul Justiției cât și la Ministerul Public. 4. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea în parte a hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei în totalitate.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 4.1. Soluția primei instanțe de obligare a Ministrului Justiției la emiterea pe numele reclamantei a unui ordin de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare calității de magistrat de legătură, în care a fost numită, prin Ordinul nr. 27/ C, din data de 12 ianuarie 2009, este greșită. Pe acest aspect, recurentul arată că, în raport de prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 123/2007, la Ministerul Justiției au fost create în cadrul Direcției Drept Internațional și Tratate posturi de magistrați de legătură. Propunerea și, ulterior, decizia cu privire la numărul magistraților de legătură care urmează să fie efectiv trimis într-un stat membru se raportează și la: dispozițiile acordului bilateral dintre Ministerul român al Justiției și Ministerul Justiției al statului membru respectiv, numărul de persoane (magistrați de legătură) pe care celălalt stat urmează să-l trimită în România (pentru respectarea reciprocității), cheltuielile ocazionate (drepturi salariale și alte drepturi bănești). În relația România - Italia, întrucât ambele state membre ale U.E.

au identificat necesitatea realizării unui schimb de magistrați de legătură, a fost încheiat Acordul dintre Ministerul Justiției din România și Ministerul Justiției din Republica I. privind schimbul magistraților de legătură, semnat la B. la 17 noiembrie 2007. În anul 2007, dată fiind situația excepțională din Italia de la acel moment, s-a decis ca, în această țară să fie trimiși doi magistrați de legătură. Astfel, în perioada decembrie 2007 - decembrie 2008, și-au desfășurat activitatea în Italia, doi magistrați de legătură, unul dintre magistrați fiind chiar reclamanta E.H. În cursul lunii noiembrie 2008, s-a inițiat procedura de selectare a două persoane și pentru mandatul următor. În urma procedurii demarate, la data de 18 noiembrie 2008, a fost selectat și numit prin ordin al Ministrului Justiției, un magistrat de legătură în Republica I., în persoana doamnei S.P.

Aceasta și-a început, în mod efectiv, activitatea în calitate de magistrat de legătură, la sediul Ministerului italian al Justiției, la data de 1 decembrie 2008. Cu aceeași dată, doamna S.P. a beneficiat de aplicarea normelor speciale de salarizare, prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2007, prin raportare la Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a M.A.E. și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, precum și ale H.G. nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, republicată.

În cursul anului 2009, din cauza restricțiilor bugetare, în condițiile crizei financiare la nivel mondial, în urma analizei financiare efectuate și luând în calcul și practica altor state membre care nu au mai mult de un magistrat de legătură acreditat într-un stat, a rezultat că nu mai este necesară transmiterea celui de-al doilea magistrat de legătură în Republica I., activitățile specifice magistratului de legătură putând fi realizate de persoana care ocupa deja acest post la R. La acestea s-a adăugat și faptul că partea italiană demarase procedura de selecție și trimitere în România a unui magistrat italian de legătură, procedură finalizată în cursul lunii decembrie 2009. De altfel, restricțiile bugetare au determinat și blocarea procedurilor privind selectarea magistraților de legătură care urmau să fie trimiși în F. și S., proceduri declanșate în octombrie, respectiv, decembrie 2008. Recurentul arată că, prin Adresa nr. 135535 din 8 decembrie 2009, Ministerul Justiției a solicitat C.S.M.

să dispună încetarea detașării reclamantei. În susținerea cererii, Ministerul Justiției a avut în vedere faptul că nu se mai mențin considerentele care au determinat solicitarea detașării în cadrul Ministerul Justiției a reclamantei.

La data de 17 decembrie 2009, C.S.M., secția pentru Procurori a emis Hotărârea nr. 605, care, ulterior, a stat la baza emiterii Ordinului nr. 125/ C din data de 8 ianuarie 2010,prin care Ministrul Justiției a dispus încetarea detașării reclamantei, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, începând cu data de 01 ianuarie 2010. În raport de cele anterior prezentate, recurentul a concluzionat în sensul că prima instanță a obligat autoritatea publică la emiterea în favoarea recurentei a ordinului de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare calității de magistrat de legătură, în care a fost numită prin Ordinul nr. 27/ C emis de Ministrul Justiției la data de 12 ianuarie 2009, și la plata acestor drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din O.U.G.

nr. 123/2007, cu modificările și completările ulterioare. În opinia recurentului, în situația în care intimata E.H. se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 27/ C din 12 ianuarie 2009, trebuia să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ. Or, în situația de față, Ordinul nr. 27/ C a fost emis la data de 12 ianuarie 2009, iar împotriva acestuia nu a fost introdusă nicio plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege. Ultima critică formulată de recurent se referă la acordarea eronată a daunelor morale, în condițiile în care partea adversă nu a făcut dovada prejudiciului suferit.

1. Apărările formulate de intimata-recurentă H.E. 2. Intimata a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât pentru argumentele prezentate la filele 33-38 din dosarul Inaltei Curții de Casație și Justiție. I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în notele scrise, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de reclamanta H.E. este nefondat, iar recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției este fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1) Argumentele de fapt și de drept relevante Prin cererea dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună obligarea recurentului-pârât: 2) să emită ordinul de trimitere a sa în misiune permanentă în Republica I., cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, conform H.G. nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a M.A.E. și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare; 3) să-i plătească diferența dintre salariul obținut în funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției – C.S.M.

și salariul corespunzător postului de magistrat de legătură, calculată de la data numirii sale, respectiv 5 ianuarie 2009, conform Ordinului nr. 27/ C din 12 ianuarie 2009, și până la soluționarea irevocabila a acestei cereri; 4) să-i plătească suma de 10 lei, cu titlu de daune morale.

Ulterior, recurenta-reclamantă a precizat și completat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat: 1) obligarea Ministrului Justiției la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare, în scopul exercitării dreptului câștigat, respectiv acela de a-și desfășura activitatea de „magistrat de legătură în Republica I.”, cât și a scrisorii de acreditare a sa ca magistrat de legătură în Republica Italiană; 2) obligarea pârâților Ministrul Justiției și Ministerul Justiției la plata diferenței dintre salariul corespunzător postului de magistrat de legătură în Republica I. și salariul obținut în funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției, calculată de la data numirii sale, 5 ianuarie 2009, potrivit Ordinului nr. 27/ C din 12 ianuarie 2009, și până la acordarea efectivă a drepturilor solicitate prin primul capăt de cerere, ca urmare a nerespectării acestora și întârzierii emiterii ordinului; 3) obligarea pârâților la plata sumei de 10 lei cu titlu de daune morale.

Prima instanță a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, și, în consecință: - a obligat pârâtul Ministrul Justiției să emită, pe numele reclamantei, ordin de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare calității de magistrat de legătură, în care a fost numită prin Ordinul nr. 27/ C emis de Ministrul Justiției la data de 12 ianuarie 2009, în condițiile dispozițiilor art. 5 din O.U.G.

nr. 123/2007, cu modificările și completările ulterioare; - a obligat pârâții să-i plătească reclamantei despăgubiri, constând în diferența dintre drepturile salariale de care ar fi beneficiat ca magistrat de legătură pentru Republica I., începând cu data emiterii Ordinului nr. 27/ C, la data de 12 ianuarie 2009, și drepturile salariale efectiv încasate pentru funcția ocupată în cadrul Ministerului Justiției, până la emiterea ordinului de acordare a drepturilor salariale prevăzut la alineatul anterior; - a obligat pârâții, în solidar, să-i plătească reclamantei daune morale în sumă de 10 lei. La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere argumentele prezentate la pct. 1 alin. (2) din prezenta decizie.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior arătate, Înalta Curte constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 382 din 17 decembrie 2008 a secției pentru procurori a C.S.M., recurenta - reclamantă a fost detașată în Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 5 ianuarie 2009, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale U.E., modificată și completată.

Prin Ordinul nr. 27/ C emis la data de 12 ianuarie 2009, Ministrului Justiției a dispus că, de la data de 5 ianuarie 2009, recurenta-reclamantă, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, detașată în Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești, pentru o perioadă de 3 ani, se numește, pe perioada detașării, în funcția de personal de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor, în post vacant, la Direcția de drept internațional și tratate - Unitatea magistraților de legătură, urmând a avea, pe durata detașării, calitatea de magistrat de legătură și a beneficia de următoarele drepturi salariale: o indemnizație de încadrare brută lunară, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19,000, o majorare a indemnizației de încadrare brută lunară de 20% în raport cu vechimea numai în funcția de procuror de la 10 la 15 ani, un spor de vechime de 15%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru vechimea în muncă, corespunzător timpului efectiv lucrat, în program normal de lucru, pentru tranșa de vechime de la 10 la 15 ani, precum și un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.

(art. 1) Înalta Curte, contrar celor statuate de prima instanță prin sentința recurată, apreciază că nu este vorba despre refuzul nejustificat al autorităților pârâte de soluționare a cererii reclamantei. Astfel, definiția legală a acestei noțiuni o regăsim în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată: exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Noțiunea de exces de putere este definită în art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege: exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior citate, rezultă faptul că nu orice refuz al autorității publice de a soluționa favorabil o cerere este un refuz nejustificat. Cu alte cuvinte, refuzul are caracter nejustificat atunci când se întemeiază pe excesul de putere, adică pe exercitarea dreptului de apreciere de către autoritatea publică cu încălcarea drepturilor și libertăților celor administrați. În speța de față, prin Adresa nr. 135535 din 8 decembrie 2009, Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat C.S.M. să dispună încetarea detașării recurentei-reclamante, în cadrul Ministerului, în baza art. 9 din Hotărârii nr. 193/2006 a C.S.M.

În motivarea acestei solicitări, emitentul a arătat faptul că „nu se mai mențin considerentele care au determinat solicitarea detașării doamnei H.E., și anume selecționarea doamnei procuror ca magistrat de legătură în Republica I., apreciindu-se că în condițiile restricțiilor bugetare pentru anul 2009 și față de activitatea specifică acestei poziții, activitatea de magistrat de legătură în Republica Italiană se poate desfășura în contextul actual prin menținerea unui singur magistrat de legătură, post ocupat în prezent conform procedurilor legale.” (a se vedea filele 6 și 7 din dosarul Inaltei Curții de Casație și Justiție). C.S.M. a dat curs acestei cereri și, prin Hotărârea nr. 605 din 17 decembrie 2009, secția pentru Procurori a dispus încetarea detașării recurentei-reclamante în cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, începând cu data de 1 ianuarie 2010 (a se vedea filele 8 și 10 din dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).

Prin Ordinul nr. 125/ C din data de 8 ianuarie 2010, Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești a dispus eliberarea recurentei-reclamante din funcția de personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor, la Direcția de Drept Internațional și Tratate - Unitatea Magistraților de legătură, ca urmare a încetării detașării la minister (a se vedea fila 11 din dosarul Inaltei Curții de Casație și Justiție). La aceeași dată la care a fost emisă și Adresa nr. 135535 din 8 decembrie 2009, recurenta-reclamantă a înregistrat sub nr. 135.668 cererea prin care a solicitat punerea în executare a Ordinului nr. 27/ C emis la data de 12 ianuarie 2009 și emiterea unui nou ordin privind trimiterea sa în misiune permanentă în Republica I., cu salarizarea corespunzătoare personalului ce are această calitate.

Înalta Curte constată că autoritatea recurentă și-a exercitat dreptul de apreciere cu privire la numărul magistraților de legătură trimiși în Republica I. în limitele conferite de art. 2 alin. (3), art. 4 alin. (1) și (2) și art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 123/2007, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, conform art. 2 alin. (3): „Numărul maxim de posturi alocate direcției de specialitate a Ministerului Justiției în scopul trimiterii unor magistrați de legătură se aprobă prin ordin al ministrului justiției.” Art. 4 alin. (1) și (2) prevăd că: „(1) Direcția de specialitate a Ministerului Justiției analizează anual stadiul cooperării judiciare cu statele membre ale U.E. și cu statele terțe și poate propune ministrului justiției, motivat, trimiterea unor magistrați de legătură în acele state membre ale U.E.

sau, dacă este cazul, în state terțe, în relația cu care se înregistrează constant un număr foarte mare de cazuri în domeniul cooperării judiciare în materie penală și civilă, ori probleme deosebite care nu pot fi soluționate fără un contact direct permanent, la fața locului, cu autoritățile competente din statul respectiv. (2) Magistrații de legătură sunt trimiși pe baza unei înțelegeri la nivelul Ministerelor de Justiție, care nu intră sub incidența Legii nr. 590/2003 privind tratatele.” Potrivit art. 5 alin. (4): „Durata mandatului magistratului de legătură este de până la 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată, și se stabilește prin ordin al Ministrului Justiției.” Așadar, în raport de dispozițiile normative anterior citate, rezultă faptul că propunerea și, ulterior, decizia cu privire la numărul magistraților de legătură și la durata mandatului acestora aparține Ministrului Justiției.

După cum s-a arătat în memoriul de recurs formulat de această autoritate publică, decizia în legătură cu numărul magistraților de legătură care urmează să fie efectiv trimis într-un stat membru se raportează și la: dispozițiile acordului bilateral dintre Ministerul Român al Justiției și Ministerul Justiției al statului membru respectiv, numărul de persoane pe care celălalt stat urmează să-l trimită în România (pentru respectarea reciprocității), cheltuielile ocazionate (drepturi salariale și alte drepturi bănești). După cum s-a prezentat în cele de mai sus, autoritatea recurentă și-a argumentat poziția de a trimite în Republica I. doar un magistrat de legătură în raport de criteriile enunțate anterior.

În altă ordine de idei, instanța de control judiciar apreciază că, în situația în care ar fi considerat că este vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim prin neemiterea ordinului de trimitere a sa în misiune permanentă în Republica I. și a scrisorii de acreditare, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să sesizeze autoritatea publică cu competențe în materie imediat după emiterea ordinului nr. 27/ C din data de 12 ianuarie 2009 și nu după un interval de timp foarte îndelungat (aproximativ 11 luni), la momentul în care s-a solicitat C.S.M. încetarea detașării sale la Ministerul Justiției.

Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului Ministerul Justiției în sensul că prima instanță a obligat autoritatea publică la emiterea în favoarea recurentei a ordinului de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare calității de magistrat de legătură, în care a fost numită prin Ordinul nr. 27/ C emis de Ministrul Justiției la data de 12 ianuarie 2009, și la plata acestor drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 123/2007, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit dispoziției normative anterior nominalizate: „(1) Magistrații de legătură beneficiază în statul în care sunt trimiși de drepturile salariale și de alte drepturi bănești corespunzătoare funcției diplomatice de ministru consilier, potrivit legislației de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanenta în străinătate.

(2) Pe perioada desfășurării misiunii în străinătate, magistratul de legătură beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru judecători, procurori și asimilații acestora, cu excepția drepturilor salariale pe care le-ar fi avut în cazul desfășurării activității de judecător, procuror sau consilier juridic în țară, care sunt înlocuite de cele prevăzute la alin. (1). În cazul în care drepturile salariale specifice funcției de judecător, procuror sau asimilat al acestora, de care ar fi beneficiat în țară magistratul de legătură în cauză, sunt mai mari decât cele prevăzute la alin. (1), acesta își va păstra drepturile salariale mai favorabile”.

Ca atare, în raport de prevederea legală anterior citată, rezultă faptul că recurenta-reclamantă nu este îndreptățită să beneficieze de diferențele salariale solicitate, în condițiile în care nu a exercitat efectiv funcția de magistrat de legătură în Republica I. Pentru activitatea desfășurată în cadrul Direcției de Drept Internațional și Tratate - Unitatea Magistraților de legătură din Ministerul Justiției a fost salarizată conform prevederilor ordinului de numire, act administrativ unilateral cu caracter individual pe care recurenta-reclamantă nu l-a atacat în instanță pe motive de nelegalitate. În fine, Înalta Curte apreciază că este fondată și ultima critică existentă în memoriul de recurs depus de pârâtul Ministerul Justiției, în sensul că partea adversă nu are temei pentru a beneficia de daune morale, față de situația de fapt și de drept anterior expusă.

Recursul formulat de reclamantă este nefondat pentru toate argumentele prezentate în cele de mai sus. 1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei H.E., astfel cum a fost completată și precizată, ca neîntemeiată. Totodată, va respinge recursul declarat de reclamanta H.E. împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 1263 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei H.E., astfel cum a fost completată și precizată, ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de H.E. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie 2013.