ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5004/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5004/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial și

precizată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Consiliul Județean Dolj a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia specială de

retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și

Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei,

Arhiepiscopia Craiova, modificarea Deciziilor nr. 2382 din 20 decembrie 2010 și

nr. 2383 din 20 decembrie 2010, adoptate de Comisia specială de retrocedare a

unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, pentru Parohia

Ortodoxă Română "S.T." Craiova, în sensul ca imobilul teren ce se

retrocedează Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova să fie de 1.175

mp (jumătate din cel existent), iar pentru diferență (1.175 mp) - necesară unei

bune utilizări a clădirii noi, să se acorde despăgubiri în echivalent.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererea de retrocedare nr. 7134 din 28

februarie 2003, Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin

Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova, a solicitat retrocedarea imobilului

(construcții și teren) situat în Municipiul Craiova, str. B., nr. AA (fost nr.

BB), județul Dolj.

Susține că imobilul

se află în domeniul public al județului Dolj atestat prin anexa nr. 1 la H.G.

nr. 965/2002 - poziția nr. 149 și următoarele și în folosința Centrului Școlar

pentru Elevi cu Deficiențe Auditive.

Comisia specială de

retrocedare, prin Decizia nr. 2382 din 20 decembrie 2010, a retrocedat Parohiei

Ortodoxe Române "S.T." Craiova o parte din imobilul situat în

Municipiul Craiova str. B., nr. AA, teren în suprafață de 1.291 mp din totalul

de 2.350 mp și construcția (partea veche).

Prin Decizia nr. 2383

din 20 decembrie 2010, aceeași comisie a propus acordarea de despăgubiri pentru

partea de imobil - teren în suprafață de 647 mp, teren ce nu poate fi

retrocedat întrucât este ocupat de construcții edificate ulterior momentului

preluării abuzive.

A precizat că prin

modul în care a fost soluționată cererea de retrocedare a imobilului din

Municipiul Craiova, str. B., nr. AA, către Parohia Ortodoxă Română

"S.T." Craiova, reclamantul a considerat că au fost încălcate

prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pârâtul Guvernul

României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut

cultelor religioase din România, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția

necompetenței materiale, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (7) din

O.U.G. nr. 94/2000, art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar

pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea

deciziilor ca temeinice și legale, arătând că la emiterea deciziilor au fost

avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 și H.G. nr. 1164/2002.

Pârâtul Guvernul

României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut

cultelor religioase din România a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Parohia Ortodoxă

Română "S.T." Craiova a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, prin care a solicitat, pe cale de excepție, declinarea competenței în

favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 3

pct. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii, ca nefondată.

Tribunalul Dolj,

secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 450 din 28

februarie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul Consiliul Județean Dolj și pe pârâtul Guvernul României - Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din

România, în favoarea Curții de Apel Craiova, având în vedere dispozițiile art.

10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Învestită cu

soluționarea cauzei Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins contestația precizată formulată de reclamantul Consiliul

Județean Dolj, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din

România și Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia

Olteniei, Arhiepiscopia Craiova.

Totodată, a luat act

că pârâta Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova nu solicită

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În ședința publică de

la 8 iulie 2011, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție

depusă la dosar, având în vedere calitatea procesuală pasivă a Parohiei

Ortodoxe Române "S.T." Craiova.

Arată instanța că la

adoptarea deciziilor, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere

dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, precum și actele care atestă dreptul de

proprietate, raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de expert

tehnic judiciar ing. D.D. și de către expert tehnic judiciar ing. D.M., precum

și Adresa nr. 1377 din 23 februarie 2005 emisă de Consiliul Județean Dolj

privind situația juridică a imobilului solicitat.

Împrejurarea că

terenul este în domeniul public nu prezintă relevanță în ceea ce privește

posibilitatea de retrocedare având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 94/2000.

Pe de altă parte,

susține instanța, în raport cu acest text legal, scoaterea imobilului din

domeniul public este ulterioară emiterii deciziei de admitere a cererii de

restituire de către Comisia specială de retrocedare.

Instanța a constatat

că în cuprinsul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară există mențiunea

că pentru efectuarea expertizei a fost solicitată prezența la fața locului a

reprezentanților instituțiilor interesate în data de 29 mai 2009, precum și

mențiunea că la expertiză au participat reprezentantul Cultelor - preot T.R.,

pentru Consiliul Județean Dolj - R.A., pentru Centrul Școlar B. - G.C. Așadar,

susținerile reclamantului în sensul că expertiza a fost efectuată fără a se

ține seama de cele stabilite de comun acord și fără știrea instituției

reclamante nu pot fi reținute.

Mai mult, din

conținutul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară și a

procesului-verbal întocmit cu această ocazie și anexat raportului de expertiză

rezultă faptul că au fost aduse la cunoștință celor prezenți obiectivele

expertizei, s-au stabilit în teren limitele imobilului și s-a procedat la

măsurători topo cu aparatură de specialitate.

Instanța de fond a

mai reținut că din procesul-verbal și din actele dosarului nu reiese faptul că

s-ar fi convenit delimitarea terenului aferent celor două clădiri în părți

aproximativ egale.

În ceea ce privește

stabilirea suprafeței de teren necesară în vederea unei bune utilizări a

construcției edificate ulterior momentului preluării abuzive, raportul de

expertiză efectuat în cauză a ajuns la aceeași delimitare a terenului ca cea

din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, respectiv suprafața de 1.291

mp, care s-a retrocedat în natură și suprafața de 647 mp teren pentru care s-a

propus acordarea de despăgubiri.

Față de acest aspect,

instanța de fond a reținut că pe suprafața de 647 mp teren pentru care s-au

acordat despăgubiri pârâtei se găsește construcția edificată ulterior

momentului preluării abuzive, cu o suprafață de 422 mp, astfel că acestei

construcții îi mai rămâne suprafața de 225 mp teren în vederea bunei utilizări

a construcției.

La această suprafață

se adaugă și suprafața de 415 mp teren care nu a făcut obiectul retrocedării,

suprafață identificată distinct în raportul de expertiză și care a rămas tot în

folosința construcției edificate ulterior momentului preluării abuzive.

Susține instanța că

terenul în suprafață de 225 mp servește bunei utilizări a construcției, la

această suprafață adăugându-se și suprafața de 415 mp teren, delimitată

distinct prin raportul de expertiză, teren care nu a făcut obiectul

retrocedării.

De asemenea, instanța

a apreciat că frontul stradal de 2 m este suficient pentru buna utilizare a

construcției, întrucât clădirea este poziționată la stradă, iar accesul în caz

de urgență este ușor. În concluzie, instanța a constatat că procedura prevăzută

de H.G. nr. 1164/2002, modificată și completată prin H.G. nr. 1094/2005, prin

care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, a

fost respectată întocmai de către pârâta Comisia specială de retrocedare, care

a emis deciziile conform dispozițiilor legale și ținând seama de înscrisurile

depuse la dosarul de retrocedare, iar aspectele invocate de reclamant nu

constituie cauze de nelegalitate a deciziilor contestate.

Împotriva Sentinței

nr. 33 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs Consiliul Județean Dolj.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se aplicarea greșită a

legii în ceea ce privește soluția de respingere a contestației formulată

împotriva Deciziei nr. 2382 din 20 decembrie 2010 și a Deciziei nr. 2383/2010,

emise de Comisia specială de retrocedare unor bunuri ce au aparținut cultelor

religioase din România.

Se arată că

solicitarea de anulare în parte a dispozițiilor contestate a fost în mod greșit

și nelegal respinsă prin sentința recurată.

Aceasta deoarece la

baza emiterii celor două decizii, în faza administrativă a stat un raport de

expertiză extrajudiciară a căror concluzii nu au fost cunoscute, iar în ceea ce

privește raportul de expertiză judiciară, efectuat cu ocazia soluționării

contestației, se arată că suprafețele propuse a fi restituite sunt diferite de

concluzia primului raport efectuat în faza administrativă.

Recurenta arată că în

mod greșit s-a restituit în natură suprafața de 1.291 mp în condițiile în care

o suprafață de 415 mp nu a aparținut niciodată intimatei Parohia Ortodoxă

"S.T." Craiova, iar expertul, prin răspunsul la obiecțiunile

formulate de recurentă, recunoaște acest fapt. Se solicită admiterea recursului

și modificarea în parte a deciziilor contestate, respectiv să fie retrocedat în

natură terenul în suprafață de 1.211 mp, iar pentru suprafața de 720 mp să fie

acordate despăgubiri.

În cauză intimații au

formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat

pentru următoarele considerente.

Prin sentința atacată

s-a respins ca nefondată contestația recurentei formulată împotriva Deciziilor

nr. 2382/2010 și nr. 2383/2010 emise în baza O.U.G. nr. 94/2000 de către

intimata Comisia specială de retrocedare unor bunuri care au aparținut cultelor

religioase din România în favoarea intimatei Parohia Ortodoxă

"S.T."Craiova.

Sentința recurată

este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.

1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Primul aspect de

nelegalitate nu poate fi reținut. La baza soluției administrative dispuse a

stat un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expert tehnic judiciar

D.D., la efectuarea expertizei fiind solicitată prezența părților la data de 29

mai 2009, iar obiectivele și concluziile acelui act fiind comunicate tuturor

părților implicate, inclusiv recurentului-reclamant.

Al doilea aspect de

nelegalitate privind aplicarea în concret a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din

O.U.G. nr. 94/2000 nu este fondat, în cauză suprafața de 647 mp, pentru care

s-a propus acordarea de despăgubiri, fiind în concordanță cu concluziile

ambelor rapoarte de expertiză, obiecțiunile fiind respinse motivat prin

sentința atacată, neputându-se reține că suprafața de 647 mp, pentru care s-a

propus acordarea de despăgubiri prin Decizia nr. 2383/2010, este insuficientă

pentru buna utilizare a noii construcții edificate pe teren.

Potrivit art. 1 alin.

(4) din O.U.G. nr. 94/2000, "în cazul în care terenul este ocupat parțial,

persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren

rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară bunei

utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate

publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent, în cazul în care

terenul este ocupat în totalitate. Pentru acesta se vor stabili măsuri

reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe

care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile".

În concordanță cu

dispozițiile legale sus-menționate referitoare la stabilirea suprafeței de

teren necesară în vederea unei bune utilizări a construcției edificate ulterior

momentului preluării abuzive, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică

judiciară la propunerea reclamantului-recurent, expertiză prin care a fost

identificat terenul.

Mai mult decât atât,

instanța de fond a reținut în mod temeinic, în motivarea Sentinței civile nr.

33/2012 a cărei modificare se solicita că, prin raportul de expertiză efectuat

în cauză s-a ajuns la aceeași delimitare a terenului ca cea din raportul de

expertiză tehnică extrajudiciară, respectiv suprafața de 1.291 mp, care s-a

retrocedat în natură, și suprafața de 647 mp teren pentru care s-a propus

acordarea de despăgubiri.

De asemenea, instanța

reține, în mod temeinic, în considerentele hotărârii judecătorești, că pe

suprafața de 647 mp, teren pentru care s-au acordat despăgubiri, se găsește

construcția edificată ulterior momentului preluării abuzive, cu o suprafață de

422 mp, astfel că acestei construcții îi mai rămâne suprafața de 225 mp, teren

în vederea bunei utilizări a construcției.

În mod corect s-a

apreciat asupra legalității deciziilor contestate, iar suprafața de 647 mp

pentru care au fost acordate despăgubiri a fost apreciată necesară bunei

utilizări a construcțiilor edificate ulterior momentului preluării abuzive. Iar

în ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că s-au formulat cereri

de retrocedare de către alte persoane îndreptățite, aceasta nu a fost probată

cu acte noi conform art. 305 C. proc. civ.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Consiliul Județean Dolj împotriva Sentinței nr. 33 din

20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ