ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5004/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial și precizată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Consiliul Județean Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova, modificarea Deciziilor nr. 2382 din 20 decembrie 2010 și nr. 2383 din 20 decembrie 2010, adoptate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, pentru Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova, în sensul ca imobilul teren ce se retrocedează Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova să fie de 1.175 mp (jumătate din cel existent), iar pentru diferență (1.175 mp) - necesară unei bune utilizări a clădirii noi, să se acorde despăgubiri în echivalent.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererea de retrocedare nr. 7134 din 28 februarie 2003, Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova, a solicitat retrocedarea imobilului (construcții și teren) situat în Municipiul Craiova, str. B., nr. AA (fost nr. BB), județul Dolj. Susține că imobilul se află în domeniul public al județului Dolj atestat prin anexa nr. 1 la H.G. nr. 965/2002 - poziția nr. 149 și următoarele și în folosința Centrului Școlar pentru Elevi cu Deficiențe Auditive. Comisia specială de retrocedare, prin Decizia nr. 2382 din 20 decembrie 2010, a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova o parte din imobilul situat în Municipiul Craiova str. B., nr. AA, teren în suprafață de 1.291 mp din totalul de 2.350 mp și construcția (partea veche).

Prin Decizia nr. 2383 din 20 decembrie 2010, aceeași comisie a propus acordarea de despăgubiri pentru partea de imobil - teren în suprafață de 647 mp, teren ce nu poate fi retrocedat întrucât este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive. A precizat că prin modul în care a fost soluționată cererea de retrocedare a imobilului din Municipiul Craiova, str. B., nr. AA, către Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova, reclamantul a considerat că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția necompetenței materiale, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000, art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziilor ca temeinice și legale, arătând că la emiterea deciziilor au fost avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 și H.G. nr. 1164/2002. Pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat, pe cale de excepție, declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. raportat la art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 450 din 28 februarie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Dolj și pe pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în favoarea Curții de Apel Craiova, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cauzei Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația precizată formulată de reclamantul Consiliul Județean Dolj, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova. Totodată, a luat act că pârâta Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova nu solicită cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: În ședința publică de la 8 iulie 2011, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție depusă la dosar, având în vedere calitatea procesuală pasivă a Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova.

Arată instanța că la adoptarea deciziilor, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, precum și actele care atestă dreptul de proprietate, raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de expert tehnic judiciar ing. D.D. și de către expert tehnic judiciar ing. D.M., precum și Adresa nr. 1377 din 23 februarie 2005 emisă de Consiliul Județean Dolj privind situația juridică a imobilului solicitat. Împrejurarea că terenul este în domeniul public nu prezintă relevanță în ceea ce privește posibilitatea de retrocedare având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000. Pe de altă parte, susține instanța, în raport cu acest text legal, scoaterea imobilului din domeniul public este ulterioară emiterii deciziei de admitere a cererii de restituire de către Comisia specială de retrocedare.

Instanța a constatat că în cuprinsul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară există mențiunea că pentru efectuarea expertizei a fost solicitată prezența la fața locului a reprezentanților instituțiilor interesate în data de 29 mai 2009, precum și mențiunea că la expertiză au participat reprezentantul Cultelor - preot T.R., pentru Consiliul Județean Dolj - R.A., pentru Centrul Școlar B. - G.C. Așadar, susținerile reclamantului în sensul că expertiza a fost efectuată fără a se ține seama de cele stabilite de comun acord și fără știrea instituției reclamante nu pot fi reținute. Mai mult, din conținutul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară și a procesului-verbal întocmit cu această ocazie și anexat raportului de expertiză rezultă faptul că au fost aduse la cunoștință celor prezenți obiectivele expertizei, s-au stabilit în teren limitele imobilului și s-a procedat la măsurători topo cu aparatură de specialitate.

Instanța de fond a mai reținut că din procesul-verbal și din actele dosarului nu reiese faptul că s-ar fi convenit delimitarea terenului aferent celor două clădiri în părți aproximativ egale. În ceea ce privește stabilirea suprafeței de teren necesară în vederea unei bune utilizări a construcției edificate ulterior momentului preluării abuzive, raportul de expertiză efectuat în cauză a ajuns la aceeași delimitare a terenului ca cea din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, respectiv suprafața de 1.291 mp, care s-a retrocedat în natură și suprafața de 647 mp teren pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri. Față de acest aspect, instanța de fond a reținut că pe suprafața de 647 mp teren pentru care s-au acordat despăgubiri pârâtei se găsește construcția edificată ulterior momentului preluării abuzive, cu o suprafață de 422 mp, astfel că acestei construcții îi mai rămâne suprafața de 225 mp teren în vederea bunei utilizări a construcției.

La această suprafață se adaugă și suprafața de 415 mp teren care nu a făcut obiectul retrocedării, suprafață identificată distinct în raportul de expertiză și care a rămas tot în folosința construcției edificate ulterior momentului preluării abuzive. Susține instanța că terenul în suprafață de 225 mp servește bunei utilizări a construcției, la această suprafață adăugându-se și suprafața de 415 mp teren, delimitată distinct prin raportul de expertiză, teren care nu a făcut obiectul retrocedării. De asemenea, instanța a apreciat că frontul stradal de 2 m este suficient pentru buna utilizare a construcției, întrucât clădirea este poziționată la stradă, iar accesul în caz de urgență este ușor. În concluzie, instanța a constatat că procedura prevăzută de H.G.

nr. 1164/2002, modificată și completată prin H.G. nr. 1094/2005, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, a fost respectată întocmai de către pârâta Comisia specială de retrocedare, care a emis deciziile conform dispozițiilor legale și ținând seama de înscrisurile depuse la dosarul de retrocedare, iar aspectele invocate de reclamant nu constituie cauze de nelegalitate a deciziilor contestate. Împotriva Sentinței nr. 33 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Consiliul Județean Dolj. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocându-se aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de respingere a contestației formulată împotriva Deciziei nr. 2382 din 20 decembrie 2010 și a Deciziei nr. 2383/2010, emise de Comisia specială de retrocedare unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România. Se arată că solicitarea de anulare în parte a dispozițiilor contestate a fost în mod greșit și nelegal respinsă prin sentința recurată. Aceasta deoarece la baza emiterii celor două decizii, în faza administrativă a stat un raport de expertiză extrajudiciară a căror concluzii nu au fost cunoscute, iar în ceea ce privește raportul de expertiză judiciară, efectuat cu ocazia soluționării contestației, se arată că suprafețele propuse a fi restituite sunt diferite de concluzia primului raport efectuat în faza administrativă.

Recurenta arată că în mod greșit s-a restituit în natură suprafața de 1.291 mp în condițiile în care o suprafață de 415 mp nu a aparținut niciodată intimatei Parohia Ortodoxă "S.T." Craiova, iar expertul, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de recurentă, recunoaște acest fapt. Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziilor contestate, respectiv să fie retrocedat în natură terenul în suprafață de 1.211 mp, iar pentru suprafața de 720 mp să fie acordate despăgubiri. În cauză intimații au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.

Prin sentința atacată s-a respins ca nefondată contestația recurentei formulată împotriva Deciziilor nr. 2382/2010 și nr. 2383/2010 emise în baza O.U.G. nr. 94/2000 de către intimata Comisia specială de retrocedare unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România în favoarea intimatei Parohia Ortodoxă "S.T."Craiova. Sentința recurată este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Primul aspect de nelegalitate nu poate fi reținut. La baza soluției administrative dispuse a stat un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expert tehnic judiciar D.D., la efectuarea expertizei fiind solicitată prezența părților la data de 29 mai 2009, iar obiectivele și concluziile acelui act fiind comunicate tuturor părților implicate, inclusiv recurentului-reclamant.

Al doilea aspect de nelegalitate privind aplicarea în concret a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 nu este fondat, în cauză suprafața de 647 mp, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, fiind în concordanță cu concluziile ambelor rapoarte de expertiză, obiecțiunile fiind respinse motivat prin sentința atacată, neputându-se reține că suprafața de 647 mp, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin Decizia nr. 2383/2010, este insuficientă pentru buna utilizare a noii construcții edificate pe teren. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, "în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent, în cazul în care terenul este ocupat în totalitate.

Pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile". În concordanță cu dispozițiile legale sus-menționate referitoare la stabilirea suprafeței de teren necesară în vederea unei bune utilizări a construcției edificate ulterior momentului preluării abuzive, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară la propunerea reclamantului-recurent, expertiză prin care a fost identificat terenul. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în mod temeinic, în motivarea Sentinței civile nr. 33/2012 a cărei modificare se solicita că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a ajuns la aceeași delimitare a terenului ca cea din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, respectiv suprafața de 1.291 mp, care s-a retrocedat în natură, și suprafața de 647 mp teren pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.

De asemenea, instanța reține, în mod temeinic, în considerentele hotărârii judecătorești, că pe suprafața de 647 mp, teren pentru care s-au acordat despăgubiri, se găsește construcția edificată ulterior momentului preluării abuzive, cu o suprafață de 422 mp, astfel că acestei construcții îi mai rămâne suprafața de 225 mp, teren în vederea bunei utilizări a construcției. În mod corect s-a apreciat asupra legalității deciziilor contestate, iar suprafața de 647 mp pentru care au fost acordate despăgubiri a fost apreciată necesară bunei utilizări a construcțiilor edificate ulterior momentului preluării abuzive. Iar în ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că s-au formulat cereri de retrocedare de către alte persoane îndreptățite, aceasta nu a fost probată cu acte noi conform art. 305 C. proc.

civ. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Dolj împotriva Sentinței nr. 33 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ