ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4950/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul S.N.L.P.,

a chemat în judecată pe pârâții M.J.L.C., A.N.P. și Penitenciarul

București Rahova solicitând obligarea acestora la

plata către membrii săi a

drepturilor salariale restante reprezentând

spor de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu

anul 2006 la zi, reactualizate cu indicele de inflație la data efectivă a

plății.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în scopul asigurării

confidențialității

informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite

să confere categoriilor de persoane salariate ce

gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare

gradului

de acces la asemenea informații.

Pârâtul Penitenciarul

București - Rahova a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F., a M.J.A.N.P.,

invocând dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 500/2002.

Pârâtul Ministerul Justiției

a formulat întâmpinare la data de 07 august 2009 invocând excepția lipsei

calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată. Totodată, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare

în judecată și prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară celor

trei ani față de momentul introducerii acțiunii.

Prin

sentința civilă nr. 4329 din 8 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării,

lipsei calității procesuale pasive, prescripției dreptului la acțiune și

prematurității invocate de pârâta A.N.P., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamant și a respins cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerul Justiției, este neîntemeiată, având în

vedere că pârâtul are calitatea de ordonator primar de credite față de

Penitenciarul Rahova.

În

ceea ce privește excepția netimbrării și inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, instanța de fond a reținut că, temeiul juridic al

acțiunii îl reprezintă Legea nr. 188/1999 republicată, care prin art. 91

1

prevede competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de

serviciu al funcționarului public a instanței de contencios administrativ, act

normativ ce reprezintă legea specială în raport cu Legea nr. 554/2004, care

reprezintă dreptul comun în materie. Cum obiectul cererii îl reprezintă plata

unor drepturi salariale neacordate funcționarului public, pretinsa neacordare

conferă legitimitatea acestuia de a se adresa instanței de contencios

administrativ, fără a fi necesară achitarea unei taxe de timbru, astfel de

cereri fiind scutite de la plată, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea

nr. 146/1997.

Pe

fondul cauzei instanța de fond a reținut că prin Ordinul M.J. nr. 18191/ C din 27

iunie 2008 s-a stabilit că deținătorii certificatului/avizului de securitate

beneficiază de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, numit spor de

confidențialitate, cotele procentuale din salariul de bază fiind enumerate în art.

2 din ordin, iar în acest articol este menționat că „sporurile de la art. 2 se

acordă de la data eliberării certificatului/avizului de securitate".

Având

în vedere că numai prin acest ordin s-au concretizat cotele procentuale,

instanța de fond a apreciat că numai de la această dată au putut fi calculate,

cuprinse în buget și acordate drepturile bănești aferente.

Instanța

de fond a constatat că aceste drepturi bănești nu puteau fi acordate anterior

stabilirii lor prin ordin.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamantul S.N.L.P. a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru

aprobarea O.G. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda

personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din

instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, s-a

prevăzut "pentru păstrarea confidențialității în legătura cu informațiile

clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut. Funcționarii publici

cu statut special . beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda

lunară respectiv salariul de bază."

În

raport de dispozițiile O.G. nr. 19/2006 rezultă în mod clar voința

legiuitorului de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor

categoriilor de persoane care gestionează ori manipulează informații

clasificate și informații confidențiale.

Potrivit

art. 46 lit. h) din Legea nr. 293/2004, modificată și completată privind

statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., funcționarul din

acest sistem are obligația să păstreze secretul de stat și de serviciu, în

condițiile legii, precum și confidențialitatea informațiilor sau documentelor

care au acest

caracter, în condițiile legii.

În

acest context, recurentul consideră că de la data apariției legii care

reglementează gestionarea informațiilor cu caracter clasificat, ordonatorii

principali de credite au obligația de a stabili normele de aplicare.

Până

la apariția lor, angajatorul este obligat să solicite un angajament scris din

partea funcționarului de păstrare a secretului privind informațiile

clasificate, dată de la care există și obligația de plată a sporului de confidențialitate.

Din

aceste considerente,recurentul apreciază că, în cauză, culpa aparține în mod

exclusiv angajatorului și nu membrilor de sindicat, motiv pentru care opinia

instanței de fond în sensul că numai de la data prezentării avizului/certificatului

de securitate se poate face plata sporului este greșită.

Recurentul

mai menționează că până la emiterea avizului/certificatului de securitate,

funcționarul este obligat să păstreze secretul. Răspunderea privind protecția

informațiilor aparține conducătorului unității, încălcarea acestora atrăgând

răspundere disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

art.

3 din O.G. nr. 19/2006:

Pentru păstrarea confidențialității în legătură

cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate

deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut

special, militarii angajați pe bază de contract

și personalul civil din instituțiile publice de apărare

națională, ordine publică și siguranță națională

beneficiază de un spor lunar de până la 15%

din solda lunară, respectiv

din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate”.

Alin.

(3) al aceluiași articol prevede că:”

Unitățile,

categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului

de confidențialitate se stabilesc prin ordin al

ministrului sau al conducătorului instituției

centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională

."

Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menționate

rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se beneficia de sporul menționat

este

necesară

întrunirea cumulativă a mai multor condiții .

Prin

urmare, de sporul de 15% beneficiază

persoanele

menționate mai sus, în funcție de certificatul/avizul de securitate

deținut, iar cuantumul acestui spor se stabilește prin ordin al ministrului sau

al conducătorului instituției respective.

În

cauză, după eliberarea certificatelor respectivelor avize de securitate, s-a

emis Ordinul M.J. nr. 18191/ C din 27 iunie 2008 prin care s-a stabilit că

deținătorii certificatului/avizului de securitate beneficiază de un spor lunar

de până la 15% din salariul de bază, numit spor de confidențialitate, cotele

procentuale din salariul de bază fiind enumerate în art. 2 din ordin, iar în

articol fiind prevăzut că „sporurile de la art. 2 se acordă de la data

eliberării certificatului/ avizului de securitate".

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a respins acțiunea

reclamantului motivat de faptul că numai prin intrarea în vigoare a Ordinul M.J.

nr. 1819/ C din 27 iunie 2008 s-au concretizat

cotele procentuale și numai de la data apariției lui au putut fi

calculate, cuprinse în buget și

acordate drepturile bănești aferente.

Prin

urmare, instanța de control judiciar consideră că susținerile și criticile recurentului

sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.N.L.P., împotriva sentinței civile nr. 4329 din 8 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.