ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4950/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul S.N.L.P., a chemat în judecată pe pârâții M.J.L.C., A.N.P. și Penitenciarul București Rahova solicitând obligarea acestora la plata către membrii săi a drepturilor salariale restante reprezentând spor de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu anul 2006 la zi, reactualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în scopul asigurării confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane salariate ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.

Pârâtul Penitenciarul București - Rahova a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F., a M.J.A.N.P., invocând dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 500/2002. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la data de 07 august 2009 invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Totodată, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară celor trei ani față de momentul introducerii acțiunii. Prin sentința civilă nr. 4329 din 8 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale pasive, prescripției dreptului la acțiune și prematurității invocate de pârâta A.N.P., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant și a respins cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Justiției, este neîntemeiată, având în vedere că pârâtul are calitatea de ordonator primar de credite față de Penitenciarul Rahova. În ceea ce privește excepția netimbrării și inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța de fond a reținut că, temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă Legea nr. 188/1999 republicată, care prin art. 91 1 prevede competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public a instanței de contencios administrativ, act normativ ce reprezintă legea specială în raport cu Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie.

Cum obiectul cererii îl reprezintă plata unor drepturi salariale neacordate funcționarului public, pretinsa neacordare conferă legitimitatea acestuia de a se adresa instanței de contencios administrativ, fără a fi necesară achitarea unei taxe de timbru, astfel de cereri fiind scutite de la plată, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997. Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că prin Ordinul M.J.

nr. 18191/ C din 27 iunie 2008 s-a stabilit că deținătorii certificatului/avizului de securitate beneficiază de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, numit spor de confidențialitate, cotele procentuale din salariul de bază fiind enumerate în art. 2 din ordin, iar în acest articol este menționat că „sporurile de la art. 2 se acordă de la data eliberării certificatului/avizului de securitate". Având în vedere că numai prin acest ordin s-au concretizat cotele procentuale, instanța de fond a apreciat că numai de la această dată au putut fi calculate, cuprinse în buget și acordate drepturile bănești aferente. Instanța de fond a constatat că aceste drepturi bănești nu puteau fi acordate anterior stabilirii lor prin ordin.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul S.N.L.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea O.G. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut "pentru păstrarea confidențialității în legătura cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut. Funcționarii publici cu statut special . beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară respectiv salariul de bază." În raport de dispozițiile O.G.

nr. 19/2006 rezultă în mod clar voința legiuitorului de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane care gestionează ori manipulează informații clasificate și informații confidențiale. Potrivit art. 46 lit. h) din Legea nr. 293/2004, modificată și completată privind statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., funcționarul din acest sistem are obligația să păstreze secretul de stat și de serviciu, în condițiile legii, precum și confidențialitatea informațiilor sau documentelor care au acest caracter, în condițiile legii. În acest context, recurentul consideră că de la data apariției legii care reglementează gestionarea informațiilor cu caracter clasificat, ordonatorii principali de credite au obligația de a stabili normele de aplicare.

Până la apariția lor, angajatorul este obligat să solicite un angajament scris din partea funcționarului de păstrare a secretului privind informațiile clasificate, dată de la care există și obligația de plată a sporului de confidențialitate. Din aceste considerente,recurentul apreciază că, în cauză, culpa aparține în mod exclusiv angajatorului și nu membrilor de sindicat, motiv pentru care opinia instanței de fond în sensul că numai de la data prezentării avizului/certificatului de securitate se poate face plata sporului este greșită. Recurentul mai menționează că până la emiterea avizului/certificatului de securitate, funcționarul este obligat să păstreze secretul. Răspunderea privind protecția informațiilor aparține conducătorului unității, încălcarea acestora atrăgând răspundere disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 3 din O.G. nr. 19/2006: Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate”.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că:” Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională ." Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menționate rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se beneficia de sporul menționat este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții . Prin urmare, de sporul de 15% beneficiază persoanele menționate mai sus, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, iar cuantumul acestui spor se stabilește prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției respective.

În cauză, după eliberarea certificatelor respectivelor avize de securitate, s-a emis Ordinul M.J. nr. 18191/ C din 27 iunie 2008 prin care s-a stabilit că deținătorii certificatului/avizului de securitate beneficiază de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, numit spor de confidențialitate, cotele procentuale din salariul de bază fiind enumerate în art. 2 din ordin, iar în articol fiind prevăzut că „sporurile de la art. 2 se acordă de la data eliberării certificatului/ avizului de securitate". Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a respins acțiunea reclamantului motivat de faptul că numai prin intrarea în vigoare a Ordinul M.J. nr. 1819/ C din 27 iunie 2008 s-au concretizat cotele procentuale și numai de la data apariției lui au putut fi calculate, cuprinse în buget și acordate drepturile bănești aferente.

Prin urmare, instanța de control judiciar consideră că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.L.P., împotriva sentinței civile nr. 4329 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.