ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2013 sub nr. 4092/1/2013 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Penală, petentul T.A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 1921 din 05 iunie 2013 a I.C.C.J. - Secția Penală, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivându-se că există un impediment la executarea deciziei instanței prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, derivat din împrejurarea că contestatorul este cetățean olandez, fapt ce ar genera o imposibilitate de executare a obligației acestuia de prezentare la organele abilitate a exercita controlul.

Analizând actele și lucrările dosarului, față de motivele invocate, înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia penală nr. 1921 din 05 iunie 2013, pronunțată în dosar nr. 1151/90/2011

a fost admis recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr. 142/A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

A fost casată decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 277 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea și, în rejudecare:

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 9 ani, termen de încercare.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de consilierul de probațiune din cadrul acestui serviciu;

- să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare;

- să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Prin decizia penală nr. 142/A din 05 iunie 2013, pronunțată în dosar nr.

1151/90/2011

a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.A. împotriva sentinței penale nr. 277 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 277 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea

în dosarul cu același număr, inculpatul T.

A.

a

fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa principală să se execute prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut măsura arestării preventive luată în cursul urmăririi penale.

Sub aspectul prealabil al examinării competenței, pus în discuție de înalta Curte la termenul de astăzi, se rețin următoarele:

Dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute de lit. a), b), d), respectiv când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460 C. proc. pen., respectiv la instanța de executare, iar în cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În raport de motivarea anterior reținută a contestației în anulare formulate, se poate observa, că, deși aceasta este întemeiată în drept pe lit. c) a art. 461 C. proc. pen., întemeierea este reprezentată, de fapt, de lit. d) a aceluiași articol.

În aceste condiții, cu privire la chestiunea instanței competente, se constată că nu sunt incidente prevederile alin. (6) al art. 460 C. proc. pen., deoarece contestatorul nu se află în stare de detenție, astfel încât rămâne a fi incident alin. (1) al aceluiași articol, care delimitează ca instanță competentă - instanța de executare.

Potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanță, în speță aceasta fiind Tribunalul Vâlcea.

În consecință, înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de petentul T.A. este instanța de executare, respectiv Tribunalul Vâlcea, instanță căreia îi va trimite dosarul pentru competentă soluționare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a contestatorului, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite contestația la executare formulată de petentul T.A. împotriva deciziei penale nr. 1921 din 05 iunie 2013 a I.C.C.J. - Secția Penală la Tribunalul Vâlcea spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a contestatorului, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2013.