ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1149/2012

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, învestită cu judecarea apelurilor declarate de D.I.I.C.O.T -

S.T Craiova, inculpații R.T.P., R.V.I., R.M., R.W., R.R., R.R.M., R.P.S., M.R.

și R.F., deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, M.T., N.O., B.G.,

L.I.G., R.M.B., zis „B

”,

B.A.C., C.M., C.M.C., C.E., B.C., C.O.,

părțile vătămate D.M., C.O.B. și V.F., împotriva sentinței penale nr. 38 din

data de

10

iunie

2011,

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9506/63/2010, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. Și art. 3 C. proc. pen. a

constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților

mai sus menționați și a menținut starea de arest a acestora.

Au fost respinse cerererile de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate

de inculpații R.T.P., R.V.I., R.M.B., R.W., R.R., R.R.M., M.R., R.F., R.P.S. și

R.D.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că

inculpații R.R. și R.R.M. au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța

de fond, respectiv inculpatul R.R. la pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor

prev. de

art. 64 alin. 1, lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale și inculpatul

R.R.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani

cu începere de la data executării pedepsei principale.

S-a reținut că în cauza de față pericolul

pentru ordinea publică, presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca

o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce

perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege, însă nu

se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii. La aprecierea

pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei,

în sensul că pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta,

natura și gravitatea acesteia, complexitatea cauzei, elementele ce caracterizează

persoana infractorilor.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei

publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății", de natură

să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat. În orice

caz, trebuie dovedit că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică,

iar menținerea stării este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv

amenințată, întrucât persistența motivelor plauzibile care au condus la arestarea

unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni este o condiție sine qua non a

legalității menținerii detenției.

Ținând cont de gravitatea faptei reținute

în sarcina inculpaților, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite,

perseverența infracțională, valorile sociale pretins a fi încălcate, Curtea constată

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică,

subzistând temeiurile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În raport cu dispozițiile art. 136

alin. (8) C. proc. pen. privind criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea

unei măsuri preventive, gradul de pericol social al infracțiunii precum și antecedentele

inculpaților, constituie elemente de apreciere a oportunității menținerii unei măsuri

preventive față de inculpați.

Ori, gradul de pericol social al faptelor

presupuse a fi săvârșite de inculpați, rezultă atât din modul în care posibil s-a

desfășurat activitatea infracțională a inculpaților cât și din numărul mare al persoanelor

implicate în activitatea infracțională, activitate îndreptată și împotriva unor

persoane minore și faptul că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale.

De asemenea, Curtea constată că în speță

există un interes public care impune privarea de libertate, în continuare, a inculpaților,

durata detenției preventive nedepășind până în prezent un termen rezonabil după

cum este prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) rap. la art. 6 paragraf 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei dată de amploarea

activității infracționale presupusă a fi săvârșită de inculpați.

De altfel, Curtea apreciază că temeiurile

ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat

și nu se impune înlocuirea cu altă măsura restrictivă de libertate.

Împotriva acestei încheieri, recurenții-inculpați

R.R. și R.R.M. au declarat, în termen legal, recurs, iar apărătorul lor a solicitat

admiterea recursului, arătând că termenul rezonabil a fost depășit, iar la acest

moment instanța de control judiciar poate constata că pericolul pentru ordinea publică,

s-a estompat fiind justificată punerea inculpaților în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare

să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea

de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii

de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile

de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de

a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel,

apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea

desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește

expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății,

generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt

cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru

ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Înalta Curte apreciază

că el rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârșită fapta, pentru care

au și fost condamnați de instanța de fond.

În plus, simpla trecere a unei anume perioade

de timp nu este de natură să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public

a faptelor deduse judecății, faptele imputate inculpaților fiind generatoare de

puternice emoții și de o puternică stare de insecuritate în rândul comunității în

care au fost comise faptele. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor

acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpații, dacă ar fi lăsați

în libertate, ar reveni în mediul din care au fost scoși prin luarea măsurii preventive,

reactivând astfel riscul de reiterare a acțiunilor ilicite eliminat prin privarea

sa de libertate.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea

ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necasară

menținerea arestării preventive a inculpaților R.R. și R.R.M.

Recursul declarat învederându-se , așadar,

nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fî obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurenții - inculpați R.R. și R.R.M. împotriva încheierii din 3 aprilie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor

de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de

câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Promințată în ședință publică., azi 12

aprilie 2012.