ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1149/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, învestită cu judecarea apelurilor declarate de D.I.I.C.O.T - S.T Craiova, inculpații R.T.P., R.V.I., R.M., R.W., R.R., R.R.M., R.P.S., M.R. și R.F., deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, M.T., N.O., B.G., L.I.G., R.M.B., zis „B ”, B.A.C., C.M., C.M.C., C.E., B.C., C.O., părțile vătămate D.M., C.O.B. și V.F., împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9506/63/2010, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. Și art. 3 C. proc.

pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților mai sus menționați și a menținut starea de arest a acestora. Au fost respinse cerererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații R.T.P., R.V.I., R.M.B., R.W., R.R., R.R.M., M.R., R.F., R.P.S. și R.D. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că inculpații R.R. și R.R.M. au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, respectiv inculpatul R.R. la pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale și inculpatul R.R.M.

la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. S-a reținut că în cauza de față pericolul pentru ordinea publică, presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege, însă nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii. La aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, în sensul că pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, complexitatea cauzei, elementele ce caracterizează persoana infractorilor.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat. În orice caz, trebuie dovedit că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea stării este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată, întrucât persistența motivelor plauzibile care au condus la arestarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni este o condiție sine qua non a legalității menținerii detenției.

Ținând cont de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, perseverența infracțională, valorile sociale pretins a fi încălcate, Curtea constată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, subzistând temeiurile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. În raport cu dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. privind criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea unei măsuri preventive, gradul de pericol social al infracțiunii precum și antecedentele inculpaților, constituie elemente de apreciere a oportunității menținerii unei măsuri preventive față de inculpați.

Ori, gradul de pericol social al faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați, rezultă atât din modul în care posibil s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpaților cât și din numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională, activitate îndreptată și împotriva unor persoane minore și faptul că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale. De asemenea, Curtea constată că în speță există un interes public care impune privarea de libertate, în continuare, a inculpaților, durata detenției preventive nedepășind până în prezent un termen rezonabil după cum este prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) rap. la art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei dată de amploarea activității infracționale presupusă a fi săvârșită de inculpați.

De altfel, Curtea apreciază că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și nu se impune înlocuirea cu altă măsura restrictivă de libertate. Împotriva acestei încheieri, recurenții-inculpați R.R. și R.R.M. au declarat, în termen legal, recurs, iar apărătorul lor a solicitat admiterea recursului, arătând că termenul rezonabil a fost depășit, iar la acest moment instanța de control judiciar poate constata că pericolul pentru ordinea publică, s-a estompat fiind justificată punerea inculpaților în stare de libertate. Recursul este nefondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârșită fapta, pentru care au și fost condamnați de instanța de fond. În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecății, faptele imputate inculpaților fiind generatoare de puternice emoții și de o puternică stare de insecuritate în rândul comunității în care au fost comise faptele.

Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpații, dacă ar fi lăsați în libertate, ar reveni în mediul din care au fost scoși prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel riscul de reiterare a acțiunilor ilicite eliminat prin privarea sa de libertate. Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necasară menținerea arestării preventive a inculpaților R.R. și R.R.M. Recursul declarat învederându-se , așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fî obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați R.R. și R.R.M. împotriva încheierii din 3 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Promințată în ședință publică., azi 12 aprilie 2012.