ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului

de competență;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 353 din 8

august 2013 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale invocată

din oficiu și în baza art. 462 C. proc. pen. raportat la art. 39 și 42 alin.

(3) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii formulată de condamnata

S.A., în favoarea Tribunalului Dolj, spre competentă soluționare, cheltuielile judiciare

avansate de stat rămânând în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu

în cuantum de 100 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că la data de 19 iunie 2013 contestatoarea condamnată

S.A., a formulat contestație la executare motivat de faptul că pedeapsa de 12 ani

închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere este prea

mare.

S-a reținut că

aceasta invocă o cauza de micșorare a pedepsei în condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 461 lit. d) C. proc. pen., situație în care potrivit art. 461 alin. (2) C.

proc. pen. competența de a soluționa o astfel de contestație revine în mod alternativ

fie la instanța de executare potrivit art. 461 alin. (2) raportat la art. 460

alin. (1) C. proc. pen., fie instanței corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială

se află locul de deținere potrivit art. 460 alin. (6) C. proc. pen.

S-a constatat

că la data formulării cererii contestatoarea se afla la Penitenciarul Craiova, astfel

că instanța corespunzătoare în grad instanței de executare și în a cărei rază teritorială

se afla condamnata la data formulării contestației este Tribunalul Dolj, instanța

competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauza în condițiile

prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 460 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 477 din 28 octombrie 2013 Tribunalul Dolj, a admis excepția necompetenței materiale,

iar în baza art. 462 C. proc. pen. raportat la art. 39 și art. 2 alin. (3) C. proc.

pen., a declinat competența de soluționare a cererii formulate de condamnata S.A.,

în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflict negativ de competență

și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict

de competență.

S-a constatat

că la data formulării contestației la executare contestatoarea se afla încarcerată

la Penitenciarul Tîrgșor, fiind transferată ulterior la Penitenciarul Arad, motiv

pentru care, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Prahova, constatându-se astfel conflict negativ de competență.

Fiind investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 43 alin. (7) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță ierarhic superioară

comună celor două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență

constată că este competentă teritorial să soluționeze această cauză, Tribunalul

Prahova pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor

art. 460 alin. (6) C. proc. pen., competența soluționării contestației la executare

revine instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Legea procesual

penală nu stabilește o competență teritorială alternativă ci una absolută în cazul

contestației la executare, această instanță fiind întotdeauna instanța în a cărei

rază teritorială se află locul de deținere, sau unității unde cel condamnat execută

pedeapsa cu excepția cazului prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

când competența revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Se constată că,

prin sentința penală nr. 33 din 17 martie 2009 Tribunalul Olt a condamnat-o pe S.A.

la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere,

iar prin cererea de contestație la executare a contestat cuantumul acestei pedepse

invocând cazul de contestație la executare reglementat, de dispozițiile art. 461

alin. 1 lit. d) C. proc. pen.

Rezultă din actele

existente la dosar că la data formulării cererii de contestație la executare, respectiv

19 iunie 2013 contestatoarea S.A. se afla încarcerată în Penitenciarul Tîrgșor,

fiind ulterior transferată la Penitenciarul Arad, respectiv la data de 15 iulie

2013 fapt ce atrage competența soluționării de către Tribunalul Prahova.

Faptul că ulterior

introducerii cererii, contestatoarea a fost transferată la un alt penitenciar nu

poate determina schimbarea instanței competente, criteriul determinant în acest

caz fiind locul detenției la momentul formulării cererii conform dispozițiilor

art. 460 alin. (6) C. proc. pen. și art. 461 alin. (2) C. proc. pen.

Față de cele expuse,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea

de contestație la executare formulată de condamnata S.A. în favoarea Tribunalului

Prahova, instanță în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Tîrgșor, locul

unde era încarcerată condamnata la data formulării contestației la executare.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne

în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

condamnat, în sumă de 100 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea S.A. în favoarea Tribunalului

Prahova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 noiembrie 2013.