ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 353 din 8 august 2013 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și în baza art. 462 C. proc. pen. raportat la art. 39 și 42 alin. (3) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii formulată de condamnata S.A., în favoarea Tribunalului Dolj, spre competentă soluționare, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că la data de 19 iunie 2013 contestatoarea condamnată S.A., a formulat contestație la executare motivat de faptul că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere este prea mare.

S-a reținut că aceasta invocă o cauza de micșorare a pedepsei în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., situație în care potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen. competența de a soluționa o astfel de contestație revine în mod alternativ fie la instanța de executare potrivit art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen., fie instanței corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deținere potrivit art. 460 alin. (6) C. proc. pen. S-a constatat că la data formulării cererii contestatoarea se afla la Penitenciarul Craiova, astfel că instanța corespunzătoare în grad instanței de executare și în a cărei rază teritorială se afla condamnata la data formulării contestației este Tribunalul Dolj, instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauza în condițiile prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen. și art. 461 lit. d) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 477 din 28 octombrie 2013 Tribunalul Dolj, a admis excepția necompetenței materiale, iar în baza art. 462 C. proc. pen. raportat la art. 39 și art. 2 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii formulate de condamnata S.A., în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență. S-a constatat că la data formulării contestației la executare contestatoarea se afla încarcerată la Penitenciarul Tîrgșor, fiind transferată ulterior la Penitenciarul Arad, motiv pentru care, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatându-se astfel conflict negativ de competență.

Fiind investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță ierarhic superioară comună celor două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență constată că este competentă teritorial să soluționeze această cauză, Tribunalul Prahova pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (6) C. proc. pen., competența soluționării contestației la executare revine instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Legea procesual penală nu stabilește o competență teritorială alternativă ci una absolută în cazul contestației la executare, această instanță fiind întotdeauna instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, sau unității unde cel condamnat execută pedeapsa cu excepția cazului prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. când competența revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. Se constată că, prin sentința penală nr. 33 din 17 martie 2009 Tribunalul Olt a condamnat-o pe S.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, iar prin cererea de contestație la executare a contestat cuantumul acestei pedepse invocând cazul de contestație la executare reglementat, de dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d) C. proc. pen. Rezultă din actele existente la dosar că la data formulării cererii de contestație la executare, respectiv 19 iunie 2013 contestatoarea S.A. se afla încarcerată în Penitenciarul Tîrgșor, fiind ulterior transferată la Penitenciarul Arad, respectiv la data de 15 iulie 2013 fapt ce atrage competența soluționării de către Tribunalul Prahova.

Faptul că ulterior introducerii cererii, contestatoarea a fost transferată la un alt penitenciar nu poate determina schimbarea instanței competente, criteriul determinant în acest caz fiind locul detenției la momentul formulării cererii conform dispozițiilor art. 460 alin. (6) C. proc. pen. și art. 461 alin. (2) C. proc. pen. Față de cele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de contestație la executare formulată de condamnata S.A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanță în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Tîrgșor, locul unde era încarcerată condamnata la data formulării contestației la executare. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea S.A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2013.