ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

13.12.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 491 din data de 21 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală s-a dispus în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 598 alin. (2) prima teză C. proc. pen. declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dol privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Dolj a reținut că prin sentința penală nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. și art. 6 C. pen. s-a dispus respingerea contestației la executare, ca urmare a sesizării din oficiu, formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Craiova, privind pe condamnatul A.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A., susținând în esență, admiterea sesizării astfel cum a fost formulată, respectiv reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și constatarea dezincriminării faptei constând în portul fără drept al cuțitului.

Prin Decizia penală nr. 142 din 25 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014 cu privire la condamnatul A., s-a dispus admiterea contestației formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014 privind pe condamnatul A.

A desființat sentința și a admis contestația la executare formulată de condamnatul A., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 869/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 375 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

A recontopit pedeapsa de mai sus cu restul pedepselor aplicate condamnatului, inclusiv restul rămas neexecutat de 529 de zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1073/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu, pentru care s-a revocat liberarea condiționată, condamnatul urmând să execute tot pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior.

A menținut toate celelalte dispoziții ale Sentința penală nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 8 martie 2010 emis de Tribunalul Gorj și emiterea unui nou mandat corespunzător, de către aceeași instanță de executare.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitive;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul a reținut că determinarea competenței instanței se realizează în raport cu cazul de contestație la executare incident în cauză.

Astfel, când contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., competența de soluționare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, iar când este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competența de soluționare aparține numai instanței care a pronunțat hotărârea care se execută.

De asemenea, a mai susținut că având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în ipoteza în care prin contestația la executare se invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, competența de soluționare aparține numai instanței care a pronunțat hotărârea care se execută și nu instanței de executare ca în celelalte cazuri de contestație. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată într-o cale de atac (apel/contestație sau recurs în casație), competența revine instanței de control judiciar doar dacă prin decizia instanței de control judiciar a fost modificată hotărârea primei instanțe, întrucât numai într-o asemenea ipoteză ceea ce se execută este hotărârea instanței de control judiciar.

Astfel, în raport de solicitarea petentului Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dolj din cererea dedusă judecății și anume lămuriri cu privire la starea de recidivă a condamnatului A. deoarece în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 103 din 8 martie 2010 emis de Tribunalul Gorj acesta figurează ca fiind "recidivist", iar în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 105 din 26 martie 2014 emis de Tribunalul Dolj, este menționat că " nu este recidivist", aspecte cu privire la care Curtea de Apel Craiova s-a pronunțată prin Decizia penală nr. 142 din 25 martie 2014 în Dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, s-a desființat sentința contestată și s-a admis contestația la executare, Tribunalul a constatat că ceea ce se execută este hotărârea instanței de control judiciar, situație în care instanța competentă să soluționeze în fond cererea dedusă judecății este Curtea de Apel Craiova, iar nu Tribunalul Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală la data de 31 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

Prin Decizia penală nr. 391 din data de 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Penală, s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale, invocată din oficiu și declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări penale al Tribunalului Dolj, în favoarea Tribunalului Dolj, privind pe condamnatul A..

A constatat intervenit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență intervenit.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut că existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, prevăzută de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. vizează situația în care dispozitivul hotărârii respective datorită lipsei de precizie, a caracterului său echivoc, poate crea dificultăți în procedura de executare.

Prin Decizia nr. 142 din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 6 februarie 2014 a Tribunalului Dolj și s-a rejudecat cererea acestuia de contestație la executare ce viza reducerea unor pedepse aplicate în temeiul vechiul C. pen.

Cu acest prilej Curtea de Apel Craiova, admițând cererea acestuia, a dispus reducerea unei pedepse de la 3 ani la 2 ani închisoare, din totalul pedepselor ce au determinat aplicarea față de acesta a unei pedepse rezultante de 18 ani închisoare, pedeapsă rezultantă ce a fost menținută, dispunând anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 103 din 8 martie 2010 emis de Tribunalul Gorj și emiterea unui nou mandat corespunzător de către aceeași instanță de executare.

Dispozitivul deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, este suficient de clar, neexistând vreun aspect ce ar trebui lămurit. Astfel, observând dispozitivul Deciziei nr. 142 din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a constatat că în acesta se menționează expres faptul că reduce pedeapsa aplicată în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 375 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.. Prin urmare, instanța de control judiciar a reținut expres starea de recidivă.

Emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii se face conform dispozițiilor art. 555 C. proc. pen. de către judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanța de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3), se întocmește în 3 exemplare și cuprinde: denumirea instanței de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, numărul și data hotărârii care se execută și denumirea instanței care a pronunțat-o, pedeapsa pronunțată și textul de lege aplicat, pedeapsa accesorie aplicată, timpul reținerii și arestării preventive ori al arestului la domiciliu, care s-a dedus din durata pedepsei, mențiunea dacă cel condamnat este recidivist, precum și, după caz, mențiunea prevăzută la art. 404 alin. (6), ordinul de arestare și de deținere, semnătura judecătorului delegat, precum și ștampila instanței de executare.

Aceste mențiuni se fac potrivit dispozițiilor din cuprinsul hotărârii, așa cum a fost modificată de instanța de control judiciar.

În speță, Curtea a precizat că deși instanța de control judiciar a reținut în continuare dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. anterior, ce reglementau recidiva postcondamnatorie, din eroare, judecătorul delegat cu executarea de la instanța de fond, în mandatul de executare a făcut mențiunea că nu este recidivist.

O astfel de îndreptare a erorii materiale strecurate în mandatul de executare este însă de competența exclusivă a instanței de executare, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca nefiind incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce atrăgeau competența de soluționare a cererii de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. este competentă a soluționa prezenta cerere instanța de executare, respectiv Tribunalul Dolj.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj.

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului Dolj privind pe condamnatul A., prin care se solicită instanței lămurirea mențiunilor cuprinse în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 105 din 26 martie 2014, cu privire la starea de recidivă.

În acest context, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. și art. 6 C. pen. s-a dispus respingerea contestației la executare, ca urmare a sesizării din oficiu, formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Craiova, privind pe condamnatul A., iar prin Decizia penală nr. 142 din 25 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea contestației formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, desființarea sentinței și admiterea contestației la executare formulată de condamnatul A., descontopirea pedeapsei rezultante aplicată prin Sentința penală nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 869/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente. A redus pedeapsa aplicată în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 375 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit art. 555 alin. (1) C. proc. pen., "pedeapsa închisorii și pedeapsa detențiunii pe viață se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanța de fond, sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3), se întocmește în 3 exemplare și cuprinde: (...) mențiunea dacă cel condamnat este recidivist."

Evaluând cauza prin prisma considerațiilor anterior relevate, în raport de dispozițiile art. 555 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că deși instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova a reținut dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie a condamnatului A. cu ocazia judecării contestației la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj, totuși emiterea mandatului de executare cu mențiunea că persoana condamnată A. este recidivist, este de competența exclusivă a judecătorului delegat cu executarea de la instanța de fond, în speță, Tribunalul Dolj.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanță căreia i se va trimite dosarul.