ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019 și împotriva Deciziei penale nr. 222 din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, la data de 19 iunie 2019, s-a înregistrat cererea în contestație în anulare formulată de petenta A. în legătură cu deciziile pronunțate de această instanță în Dosarele nr. x/2019 și nr. y/2017 formându-se astfel Dosarul nr. x/2019.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că, în privința Dosarului nr. x/2029 având ca obiect contestația în anulare exercitată de aceeași contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, această cauză a fost calificată și înregistrată eronat, în realitate fiind vorba, în opinia contestatoarei despre îndreptarea unor erori materiale intervenite cu ocazia judecării cauzei nr. 8325/63/2018, iar, referitor la Dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de revizuire formulată de aceeași petentă, a motivat că judecata cauzei în faza de apel s-a realizat de către un complet nelegal constituit.

Prin memoriul adresat instanței și înregistrat la data de 4 iulie 2019, contestatoarea a precizat motivele pentru calea de atac exercitată, după cum urmează:

În legătură cu Dosarul nr. x/2017, contestatoarea a arătat că a formulat mai multe cereri de îndreptare eroare materială referitor la Decizia nr. 222 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în apel, precizându-se că respectiva cauză a fost judecată de un complet nelegal constituit și că nu se face vinovată pentru fapta pentru care a fost condamnată, că petițiile nu au fost înregistrate pe rolul curții de apel, ci i-au fost transmise Tribunalului Dolj unde s-a înregistrat Dosarul nr. x/2018 cu obiectul "revizuire", că împotriva hotărârii primei instanțe, de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, revizuenta a formulat apel, iar prin Decizia penală nr. 471 din 28 martie 2018 apelul a fost respins.

Contestatoarea a mai precizat că împotriva Deciziei nr. 471/2019 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale care a fost greșit calificată, în opinia contestatoarei, fiind înregistrată cu obiectul "contestație în anulare", pe rolul curții de apel înregistrându-se Dosarul nr. x/2019, în care, prin Decizia penală nr. 866 din 5 iunie 2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, cu toate că aceasta a informat instanța, prin memoriile depuse, privitor la faptul că a formulat plângeri adresate Consiliului Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Specială de Investigare a Infracțiunilor comise de magistrați, prin care a reclamat conduita președintelui secției penale din cadrul instanței.

Cu ocazia dezbaterilor din prezenta contestație în anulare apărătorul desemnat din oficiu a formulat concluzii în sensul indicării temeiului de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., argumentând că în toate memoriile formulate contestatoarea a arătat că nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnată.

Prima instanță a mai reținut că o altă contestație în anulare, formulată de aceeași contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 222 din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, a fost înregistrată la data de 10 iulie 2019, formându-se Dosarul nr. x/2019.

În prezenta speță, prima instanță a constatat că Dosarul nr. x/2019 a avut ca obiect contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016, contestația fiind respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 866 din 5 iunie 2019, această decizie reprezentând hotărârea instanței de apel împotriva căreia s-a formulat contestația din cauză.

Din analiza deciziei penale contestate, s-a reținut că în Dosarul nr. x/2019 instanța a fost investită în calea extraordinară de atac a contestației în anulare față de o cerere având ca obiect revizuire, contestatoarea motivând că este nemulțumită de soluționarea revizuirii în Dosarul nr. x/2018 și că solicită rejudecarea acestei cauze; examinând cererea în procedura instituită prin art. 431 C. proc. pen., instanța a reținut caracterul inadmisibil al contestației în anulare argumentând că motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ reglementate prin art. 426 C. proc. pen.

S-a menționat că și în Dosarul nr. x/2018, soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 471 din 28 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire reținându-se că revizuenta nu a indicat temeiul juridic pe care își întemeiază cererea, că cererea de revizuire are un conținut ambiguu sub aspectul cazului de revizuire invocat, că argumentele referitoare la poziția subiectivă a unor persoane, respectiv relațiile de animozitate față de revizuentă (fiind indicați membrii familiei B. și foști angajați ai C. - în legătură cu hotărârea de condamnare a cărei revizuire s-a solicitat) nu puteau influența în vreun fel soluția dispusă pe fond, iar cele referitoare la presupusa comitere a unor infracțiuni de mărturie mincinoasă și de șantaj de către acele persoane, respectiv caracterul fals al unor înscrisuri, nu a fost reținut, constatându-se că revizuenta nu a depus și nici nu a invocat probe în raport de care să fie demonstrată existența acestor infracțiuni.

Raportând motivele de contestație în anulare invocate în prezenta cauză, respectiv eroarea materială la soluționarea contestației în anulare - prin Decizia nr. 866 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 - împotriva deciziei dispuse de instanța de apel în revizuire - Decizia nr. 471 din 28 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 -, la prevederile art. 426 C. proc. pen., s-a constatat că, în realitate, contestatoarea invocă netemeinicia soluției adoptată în Dosarul nr. x/2019, eroarea materială semnificând o eroarea de judecată, iar nu o eroare de procedură, care să fi condus la una din încălcările sancționate conform art. 426 lit. a) - i) C. proc. pen., motiv pentru care s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

În privința contestației în anulare referitoare la decizia 222 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, formulată de către contestatoare în conținutul aceluiași memoriu, s-a reținut că, după înregistrarea prezentei cauzei (Dosarul nr. x/2019) la data de 19 iunie 2019, contestatoarea a introdus o nouă contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 222/2018 a Curții de Apel Craiova, la data de 10 iulie 2019, înregistrându-se Dosarul nr. x/2019 (împrejurarea constatată ca urmare a atașării Dosarului nr. x/2017 înaintat de Tribunalul Dolj în vederea atașării la Dosarul nr. x/2019 - adresa din 11 septembrie 2019 emisă de Tribunalul Dolj - dosar).

S-a constatat astfel că în prezenta cauză, printr-o cerere unică, s-a exercitat o cale extraordinară de atac împotriva a două decizii definitive pronunțate în cauze distincte, de natură diferită - contestație în anulare în Dosarul nr. x/2019 și revizuire în Dosarul nr. x/2017 -, procedeu prohibit de legea procesual penală care consacră principiul unicității cauzei de fond și a căilor de atac aferente, ordinare și extraordinare, posibil de exercitat; totodată, s-a constatat că termenul de 30 de zile pentru introducerea contestației în anulare în Dosarul nr. x/2017 s-a împlinit în luna mai 2018; în consecință, pentru motivele arătate, prima instanță a constatat că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, astfel încât nu a mai procedat la analizarea celorlalte motive invocate prin memoriul din data de 4 iulie 2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 11 octombrie 2019, a declarat apel contestatoarea A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019 și repartizată aleatoriu Completului nr. 4, cu termen de judecată la 28 noiembrie 2019.

La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului promovat de contestatoare.

Examinând cauza prin prisma excepției invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul declarat de contestatoare este inadmisibil pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, pe de o parte, cererea introductivă este reprezentată de contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 866 din 5 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de aceeași petentă împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. x/2018. Prin această ultimă decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 30 din 21 ianuarie 2019 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 539 din 23 martie 2017 a Curții de Apel Craiova (ca instanță de apel), pronunțată în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus condamnarea petentei A., hotărâre definitivă în raport de dispozițiile alin. (1) al art. 552 C. proc. pen.

Pe de altă parte, cererea introductivă este reprezentată și de contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceeași petentă împotriva Sentinței penale nr. 638 din data de 6 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, hotărâre definitivă în raport de dispozițiile art. 551 pct. 4 C. proc. pen.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității a acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește contestația în anulare întemeiată, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în speța de față nu sunt incidente dispozițiile art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora sentințele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acestea referindu-se la sentințe nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu într-o cale extraordinară de atac.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că numita A. a promovat o cale de atac împotriva unor hotărâri definitive (deciziile pronunțate în contestația în anulare, respectiv revizuire ce au vizat, la rândul lor, hotărâri definitive), investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile … pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM