ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2018

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
26.01.2018
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 492 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016.

A fost obligat contestatorul la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu, contestația în anulare trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, trebuie ca motivul pe care se sprijină contestația să fie din cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. și în sprijinul contestației să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În speță, motivele invocate de contestator în sprijinul contestației în anulare, referitor la faptul că nu a fost audiat în fața instanței de apel, nelegala compunere a instanței, pronunțarea a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și existența unei cauze de încetare a procesului penal, deși, se regăsesc, formal printre cazurile în care poate fi declarată contestație în anulare, fiind prevăzute la art. 426 lit. b), d), h), i) C. proc. pen., însă, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare este necesar ca petentul să arate motivele pe care se sprijină fiecare caz de contestație.

Or, în speță, contestatorul a fost audiat în fața instanței de apel, în ședința publică de la 26 ianuarie 2018, declarația fiind semnată atât de condamnat cât și de apărătorul său, nelegala compunere a instanței (cazul prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.) vizează instanța de apel, iar nu instanța de fond, deși contestatorul a susținut că există un caz de încetare a procesului penal, acesta ar fi fost, în opinia sa, faptul că este nevinovat.

În fine, contestatorul a invocat și cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen., când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În realitate, prin hotărârea împotriva căreia a formulat prezenta contestație în anulare, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea, în concurs real a două infracțiuni de folosire a funcției în scop sexual în formă continuată, în timp ce prin Sentința penală nr. 172 din 3 noiembrie 2016 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 428 din 9 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda carnet de conducere.

O simplă referire la cazurile în care se poate formula contestație în anulare, fără a aduce argumente în sprijinul acestor afirmații nu poate conduce la admiterea în principiu a contestației în anulare. Se constată astfel că nu există dovezi la dosar privind existența vreunuia dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de lege, ci, ceea ce se solicită în fapt, este o reexaminare a fondului și o reapreciere a probelor administrate, fără a fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel contestatorul contestatorul A.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că apelul declarat de contestatorul A. vizează o hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă acestei căi ordinare de atac, întrucât este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-10-01
0,97
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins ca inadmisibile
ÎCCJ 2019-02-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală
ții B. și A. au formulat contestație în anulare. Prin decizia penală nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestația în
ÎCCJ 2024-10-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 23 octombrie 2024 Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s
ÎCCJ 2019-11-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Asupra apelului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inad
ÎCCJ 2021-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 59/2021
Asupra cauzei penale, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1 din data de 04 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.
Sursă