ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins ca inadmisibile contestațiile în anulare formulate de inculpații A., și B., împotriva Deciziei penale nr. 491 din 4 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul penal nr. x/2012

S-au respins cererile contestatorilor inculpați privind suspendarea executării, ca rămase fără obiect.

Au fost obligați contestatorii inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, examinând contestațiile în anulare formulate, sub aspectul admisibilității în principiu, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu, contestația în anulare trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, trebuie ca motivul pe care se sprijină contestația să fie din cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. și în sprijinul contestației să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În cauză, motivele invocate de contestatori în sprijinul contestației în anulare, referitoare la existența unei cauze de incompatibilitate a judecătorilor care au compus completul de judecată în apel și existența unei cauze de încetare a procesului penal, se regăsesc formal printre cazurile în care poate fi declarată contestație în anulare, fiind prevăzute la art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen., însă, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare nu este suficientă o enumerare formală a cazurilor în care contestația în anulare poate fi promovată, ci este necesar ca petentul să arate motivele pe care se sprijină acest caz de contestație.

O simplă referire la cazurile în care se poate formula contestație în anulare, respectiv o simplă afirmație a contestatorilor în sensul că se impunea încetarea procesului penal cu ocazia soluționării Dosarului penal nr. x/2012, fără a aduce argumente în sprijinul acestor afirmații nu poate conduce la admiterea în principiu a contestației în anulare.

Contestatorii nu aduc argumente în sprijinul existenței acestui caz de contestație în anulare ci, în realitate, aduc critici situației de fapt reținute prin decizia de apel, susținând faptul că nu există probe la dosar care să dovedească o culpă medicală și astfel critică soluția de condamnare, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare și exonerare de la plata despăgubirilor materiale.

În ce privește susținerile referitoare la existența unuia dintre cazurile de incompatibilitate a judecătorilor care au compus completul de judecată în apel, s-a constatat că în mod formal cererea se întemeiază pe unul din cazurile în care se poate formula contestație în anulare, respectiv cazul prevăzut la art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., însă argumentele enumerate în susținerea acestui motiv de incompatibilitate nu se circumscriu dispozițiilor art. 64 C. proc. pen. În esență, se critică procedura de judecată în faza de apel, modul în care instanța de judecată în apel a înțeles să acorde termenul de judecată din 4 decembrie 2017, și care a condus în final la schimbarea componenței completului de judecată ca urmare a transferării unuia dintre membri completului de judecată la o altă secție a curții de apel, și împrejurarea că instanța de apel a respins unele dintre cererile de probatorii formulate de apărare.

Or, aceste împrejurări referitoare la acordarea unui termen de judecată pentru motive justificate și faptul că unele dintre probe au fost apreciate de instanța de apel ca nefiind utile și concludente cauzei, dispunând respingerea acestora, nu poate fi apreciată ca o dovadă privind existența unui caz de incompatibilitate a judecătorilor care au făcut parte din compunerea completului de judecată, sub această aparență a invocării acestui caz de contestație în anulare inculpații invocând în fapt nemulțumiri privind soluția pronunțată.

S-a constatat astfel că nu există dovezi la dosar privind existența vreunuia dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de lege, iar ceea ce se solicită în fapt este o reexaminare a fondului și o reapreciere a probelor administrate, fără a fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Referitor la cererile formulate de contestatori privind suspendarea executării pedepsei până la soluționarea contestației în anulare, s-a constatat că acestea au rămas fără obiect, în condițiile în care cererile de contestație în anulare au fost constatate ca inadmisibile.

Împotriva Deciziei penale nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel contestatorul A.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Astfel, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că apelul declarat de contestatorul A. vizează o hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă acestei căi ordinare de atac, întrucât este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM