ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 975 din data de 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 90 din data de 31 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 183 din 5 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 218 alin. (3) C. pen., raportat la 67 alin. (2) C. pen. și art. 66 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la 65 alin. (3) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, de la data de 20.09.2018, ora 22:30, la data de 21.09.2018, ora 22:30, și a arestului preventiv de la data de 21.09.2018 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus majorarea onorariului apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, de la suma de 195 RON la suma de 940 RON.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, în cuantum de 940 RON, să rămână în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Apelul formulat de inculpatul A. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 90 din 31 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a formulat contestație în anulare întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., iar în fapt, pe susținerea că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unor probe care dovedeau nevinovăția sa, respectiv, raportul medico-legal, care nu confirmă existența unui raport sexual așa cum a fost descris de persoana vătămată, și raportul de expertiză psihiatrică, din care rezultă că persoana vătămată prezintă dezorientare spațio-temporală și nu are bine definită schema corporală și orientarea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 4 martie 2020, sub nr. x/2020.

Examinând, în condițiile art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Curtea de Apel Craiova a constatat că aspectele invocate de contestator, circumscrise, în esență, susținerii că probele administrate în fond și apel nu dovedesc vinovăția sa, astfel că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea reținută prin rechizitoriu în sarcina sa, nu se încadrează nici în cazul invocat, prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și nici în vreunul dintre celelalte cazuri limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

****

Împotriva acestei decizii, la data de 21 septembrie 2020, a formulat apel contestatorul A.

Calea de atac au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că în speță a fost învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 975 din data de 11 septembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Deciziei penale nr. 90 din data de 31 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Decizia penală apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroșanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriță," Noul C. proc. pen. comentat", Editura Hamangiu, 2014) și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (cu titlu exemplificativ: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 599/2014; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 392/A/2016; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 313/A/2017; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 319/A/2018; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 376/A/2019; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 251/A/2020) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt incidente nu în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reținut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecință, indiferent de soluția pe care o conțin, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi supuse căilor ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 975 din data de 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 975 din data de 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2020.

GGC - NN