ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3527/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3527/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 24 din 28

ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 403/107/2013,

secția penală, a condamnat inculpații B.R. și N.G.P. la:

- pedepse rezultante

de câte 7 (șapte) ani închisoare fiecare pentru comiterea infracțiunii de

constituire grupare infracțională nestructurată care a acționat în scopul

săvârșirii infracțiunii de inducere în eroare a unor persoane cu scopul

obținerii de venituri ilicite și înșelăciune (respectiv complicitate) cu

consecințe deosebit de grave prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. b) pct. 5 cu

aplicarea art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a), art 34 C. pen., prin reținerea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc. pen.; a interzis

inculpaților pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), teza a II-a lit. b), în condițiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

- a constatat că

latura civilă a cauzei privind pe cei doi inculpați a fost disjunsă și va fi

soluționată în Dosarul nr. 145/107/2013 prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen.;

- a constatat că inculpatul

B.R. este arestat preventiv în altă cauză; a obligat inculpații la plata sumei

de 700 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 76/D/P/2009 au fost trimiși în

judecată mai mulți inculpați, printre care și B.R. și N.G.P., pentru comiterea

a 604 acte materiale de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, respectiv

complicitate la această infracțiune și constituire grup infracțional

nestructurat, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Alba.

În fapt s-a reținut

că: în cursul anilor 2008 - 2009, inculpații B.R. și N.G.P. împreună cu alți 6

inculpați au constituit o grupare infracțională nestructurată care a acționat

în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune pentru a obține venituri

ilicite din inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la

achiziționarea unor mașini de cusut prin intermediul unor anunțuri de mică

publicitate. Astfel, persoanele prejudiciate de pe întreg teritoriul țării au

fost determinate să depună sume de bani în cele 17 conturi bancare indicate de

inculpați și astfel aceștia au obținut 390.000 RON. În scopul realizării

rezultatului infracțional, inculpații au folosit nume, calități mincinoase și

acte false.

Modalitatea

infracțională a constituit-o publicarea unor anunțuri în ziare naționale și

locale în care inculpații susțineau în mod nereal că sunt reprezentanții unor

firme străine sau românești interesate de achiziționarea unor mașini de cusut

vechi, de diferite mărci pentru care ofereau prețuri fabuloase, de la zeci de

mii de euro la câteva sute de mii de euro. Victimele îi contactau pe inculpați

la numerele de telefon publicate odată cu anunțul, iar aceștia le comunicau un

așa-zis preț de catalog al mașinii respective și apoi determinau păgubiții să

depună diferite sume de bani în mai multe conturi bancare pe care le indicau

telefonic și Ie spuneau că sumele sunt pentru procurarea unor certificate de

autenticitate, taxe, comisioane, decontare deplasare, care susțineau că ar fi

fost necesare la achiziționare. Cu prilejul discuției telefonice inculpații își

dădeau nume fictive și calități fictive (notar, avocat, colecționar), iar după

ce erau achitate sumele de către victime, nu se mai prezenta nimeni pentru a

ridica mașina de cusut respectivă.

La termenul din data

de 14 ianuarie 2013 al acestui Dosar nr. 145/107/2012 la Tribunalul Alba,

inculpații B.R. și N.G.P. au declarat în fața judecătorului fondului că doresc

să opteze pentru procedura simplificată, așa încât le-au fost aduse la

cunoștință drepturile prevăzute de art. 70 C. proc. pen. și li s-au explicat

consecințele invocării acestui text de lege, apoi a fost pusă în discuție

disjungerea cauzei față de această solicitare, atât sub aspectul laturii

penale, cât și civile.

Cu ocazia audierii

din data de 14 ianuarie 2013, inculpații B.R. și N.G.P. au declarat că recunosc

întru totul faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, dar că

"sunt de acord să despăgubească părțile civile în funcție de probele ce se

vor administra".

În actul de sesizare

s-au reținut în sarcina inculpatului N.G.P. două infracțiuni de complicitate la

înșelăciune, în legătură cu ajutorul dat la săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune cu autoturisme, banii scoși de pe carduri deschise la patru bănci

în legătură cu mașinile de cusut (604 acte materiale).

În actul de sesizare

s-a reținut în sarcina inculpatului B.R. infracțiunea de înșelăciune în formă

continuată în legătură cu operațiunile efectuate pe mai multe conturi în

legătură cu mașinile de cusut (604 acte materiale).

Prin Încheierea din

data de 14 ianuarie 2013, judecătorul instanței de fond a dispus disjungerea

cauzei pe latura penală față de inculpații B.R. și N.G.P. și formarea unui alt

dosar penal, cu privire la aceștia, respectiv Dosarul nr. 403/107/2013, iar în

Dosarul nr. 145/107/2012 a dispus continuarea judecății cauzei cu privire la

restul inculpaților atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, iar cu

privire la inculpații B.R. și N.G.P. numai sub aspectul laturii civile, motivat

de faptul că fiind vorba de infracțiuni de prejudiciu este necesar să se

stabilească un prejudiciu global, apoi să fie defalcat în funcție de

contribuția fiecărui inculpat.

II. Împotriva acestei

sentințe au formulat apel inculpații B.R. și N.G.P. invocând motive de

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii penale, apreciind că

pedepsele aplicate sunt mult prea mari în condițiile în care au recunoscut

săvârșirea faptelor și au beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 70/A din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații N.G.P. și

B.R. împotriva Sentinței penale nr. 24 din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului

Alba, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 403/107/2013, a casat sentința

penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv

Tribunalul Alba, judecata cauzei pe fond urmând a se relua de la termenul de

judecată din data de 14 ianuarie 2013.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a

reținut că prima instanță a procedat în mod greșit deoarece a dispus două

disjungeri (soluție necunoscută în ansamblul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.):

- disjungerea laturii

civile a cauzei penale, dar numai cu privire la inculpații-apelanți din

prezenta cauză și conexarea acesteia cu latura penală și civilă a cauzei

privitoare la restul inculpaților;

- disjungerea laturii

penale a cauzei cu privire la aceiași inculpați-apelanți.

Curtea de apel a

reținut că, în raport cu infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în

judecată, aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se impunea

judecarea cauzei în ansamblul său, atât sub aspectul acțiunii penale, cât și

sub aspectul acțiunii civile. În cadrul soluționării unitare a unei cauze

penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de

inculpați constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea

ce privește latura penală a cauzei, referitor la vinovăția fiecărui inculpat,

dar și în planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării

pedepsei, ținând seama de gravitatea consecințelor păgubitoare, întrucât în

funcție de prejudiciu, fapta are anumite limite de pedeapsă.

În acest context,

curtea de apel a considerat că este mai mult decât discutabilă, chiar

nefirească din punct de vedere procesual, modalitatea de aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., efectuată de către

judecătorul instanței de fond, de vreme ce inculpații au contestat prejudiciul

reținut în sarcina lor, prejudiciu al cărui cuantum este element constitutiv al

infracțiunii calificate de înșelăciune (în același sens Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, Decizia nr. 986 din 2 aprilie 2012, www.scj.ro,

care arată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen. deși inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, câtă vreme a

contestat cuantumul prejudiciului produs, iar acesta reprezintă element al

formei calificate, așa încât se impune judecarea cauzei în ansamblul său, atât

în ceea ce privește acțiunea penală, cât și civilă).

În plus, chiar judecătorul

fondului a reținut că, în raport cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată

cei doi inculpați-apelanți, este necesară stabilirea prejudiciului, deci chiar

și în absența poziției acestora de contestare a prejudiciului, instanța a

reținut expres că întinderea sumei efectiv încasate de fiecare nu este cert

stabilită.

Prin urmare, latura

penală a cauzei nu a fost corect soluționată cu privire la individualizarea

pedepsei și a vinovăției, în raport cu prejudiciul produs, deoarece întinderea

prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, latura civilă fiind

disjunsă, tocmai în scopul stabilirii prejudiciului.

Așadar, prima

instanță a încălcat dispozițiile privitoare la sesizare, deoarece nu s-a

pronunțat efectiv pe acuzația adusă inculpaților prin rechizitoriu, ceea ce

atrage aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În literatura de

specialitate s-a arătat că în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată pe

calea procesului penal, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.

320

1

alin. (5) C. proc. pen., aceasta poate fi soluționată odată cu

acțiunea penală, numai atunci când nu se impune administrarea de probe în fața

instanței, atunci când inculpatul recunoaște integral pretențiile părții

civile, în condițiile art.16

1

alin. (2) C. proc. pen. și atunci când

în faza de urmărire penală a fost administrat un probatoriu suficient cu

privire la acțiunea civilă.

În situația în care

pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața

instanței, aceasta conform alin. (5) al art. 320

1

C. proc. pen., se

va disjunge, iar instanța va proceda la judecarea separată a acțiunii civile

conform art. 347 C. proc. pen. În acest caz disjungerea acțiunii civile este

obligatorie pentru instanță, fapt ce rezultă din dispozițiile anterior

menționate, dar și din scopul general al Legii nr. 202/2010, reprezentat de

accelerarea soluționării proceselor.

În situația în speță

însă, disjungerea nu este posibilă, deoarece vizează o infracțiune contra

patrimoniului, iar stabilirea întinderii prejudiciului este esențială și pentru

soluționarea acțiunii penale, sub aspectul chiar al consecințelor deosebit de

grave, prevăzute de art. 146 C. pen., așa încât judecătorul instanței de fond

trebuie să procedeze la administrarea de probe cu celeritate sub aspectul

laturii civile.

De altfel, valoarea

sumelor în discuție, deși nu este precizată în rechizitoriu în mod expres, este

prezentată prin indicarea băncilor la care au avut conturi deschise,

persoanelor vătămate pe care le-au determinat să vireze sume în acele conturi,

așa încât probațiunea sub acest aspect se poate administra cu celeritate pentru

a stabili cuantumul dovedit (respectiv cel contestat de inculpații-apelanți).

Sub aspectul

criticii, privind cuantumul prea mare al pedepselor aplicate, față de casarea

cu rejudecare, această critică nu a mai fost analizată de curtea de apel.

III. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, invocând cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

considerând că în mod greșit instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare întrucât a încălcat principiul disponibilității inculpaților de a

despăgubi părțile civile.

La termenul de

judecată din data de 13 noiembrie 2013, în ședință publică, reprezentantul

Ministerului Public a solicitat instanței să ia act de retragerea recursului

declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Având în vedere

această liberă exprimare de voință, Înalta Curte, în contextul dispozițiilor

art. 369 C. proc. pen. și în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc.

pen., va lua act de declarația reprezentantului Ministerului Public de

retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva

Deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.R. și

N.G.P.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația

de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva

Deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.R. și

N.G.P.

Constată că

inculpatul B.R. este arestat în altă cauză.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați, în sumă de câte

100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ