ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3527/2013

Deliberând asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 24 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 403/107/2013, secția penală, a condamnat inculpații B.R. și N.G.P. la: - pedepse rezultante de câte 7 (șapte) ani închisoare fiecare pentru comiterea infracțiunii de constituire grupare infracțională nestructurată care a acționat în scopul săvârșirii infracțiunii de inducere în eroare a unor persoane cu scopul obținerii de venituri ilicite și înșelăciune (respectiv complicitate) cu consecințe deosebit de grave prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. b) pct. 5 cu aplicarea art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a), art 34 C. pen., prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (7) C. proc. pen.; a interzis inculpaților pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b), în condițiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; - a constatat că latura civilă a cauzei privind pe cei doi inculpați a fost disjunsă și va fi soluționată în Dosarul nr. 145/107/2013 prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen.; - a constatat că inculpatul B.R. este arestat preventiv în altă cauză; a obligat inculpații la plata sumei de 700 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 76/D/P/2009 au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, printre care și B.R. și N.G.P., pentru comiterea a 604 acte materiale de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, respectiv complicitate la această infracțiune și constituire grup infracțional nestructurat, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Alba. În fapt s-a reținut că: în cursul anilor 2008 - 2009, inculpații B.R. și N.G.P. împreună cu alți 6 inculpați au constituit o grupare infracțională nestructurată care a acționat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune pentru a obține venituri ilicite din inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut prin intermediul unor anunțuri de mică publicitate.

Astfel, persoanele prejudiciate de pe întreg teritoriul țării au fost determinate să depună sume de bani în cele 17 conturi bancare indicate de inculpați și astfel aceștia au obținut 390.000 RON. În scopul realizării rezultatului infracțional, inculpații au folosit nume, calități mincinoase și acte false. Modalitatea infracțională a constituit-o publicarea unor anunțuri în ziare naționale și locale în care inculpații susțineau în mod nereal că sunt reprezentanții unor firme străine sau românești interesate de achiziționarea unor mașini de cusut vechi, de diferite mărci pentru care ofereau prețuri fabuloase, de la zeci de mii de euro la câteva sute de mii de euro.

Victimele îi contactau pe inculpați la numerele de telefon publicate odată cu anunțul, iar aceștia le comunicau un așa-zis preț de catalog al mașinii respective și apoi determinau păgubiții să depună diferite sume de bani în mai multe conturi bancare pe care le indicau telefonic și Ie spuneau că sumele sunt pentru procurarea unor certificate de autenticitate, taxe, comisioane, decontare deplasare, care susțineau că ar fi fost necesare la achiziționare. Cu prilejul discuției telefonice inculpații își dădeau nume fictive și calități fictive (notar, avocat, colecționar), iar după ce erau achitate sumele de către victime, nu se mai prezenta nimeni pentru a ridica mașina de cusut respectivă. La termenul din data de 14 ianuarie 2013 al acestui Dosar nr. 145/107/2012 la Tribunalul Alba, inculpații B.R.

și N.G.P. au declarat în fața judecătorului fondului că doresc să opteze pentru procedura simplificată, așa încât le-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 70 C. proc. pen. și li s-au explicat consecințele invocării acestui text de lege, apoi a fost pusă în discuție disjungerea cauzei față de această solicitare, atât sub aspectul laturii penale, cât și civile. Cu ocazia audierii din data de 14 ianuarie 2013, inculpații B.R. și N.G.P. au declarat că recunosc întru totul faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, dar că "sunt de acord să despăgubească părțile civile în funcție de probele ce se vor administra". În actul de sesizare s-au reținut în sarcina inculpatului N.G.P.

două infracțiuni de complicitate la înșelăciune, în legătură cu ajutorul dat la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu autoturisme, banii scoși de pe carduri deschise la patru bănci în legătură cu mașinile de cusut (604 acte materiale). În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului B.R. infracțiunea de înșelăciune în formă continuată în legătură cu operațiunile efectuate pe mai multe conturi în legătură cu mașinile de cusut (604 acte materiale). Prin Încheierea din data de 14 ianuarie 2013, judecătorul instanței de fond a dispus disjungerea cauzei pe latura penală față de inculpații B.R. și N.G.P. și formarea unui alt dosar penal, cu privire la aceștia, respectiv Dosarul nr. 403/107/2013, iar în Dosarul nr. 145/107/2012 a dispus continuarea judecății cauzei cu privire la restul inculpaților atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, iar cu privire la inculpații B.R.

și N.G.P. numai sub aspectul laturii civile, motivat de faptul că fiind vorba de infracțiuni de prejudiciu este necesar să se stabilească un prejudiciu global, apoi să fie defalcat în funcție de contribuția fiecărui inculpat. II. Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații B.R. și N.G.P. invocând motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii penale, apreciind că pedepsele aplicate sunt mult prea mari în condițiile în care au recunoscut săvârșirea faptelor și au beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 70/A din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații N.G.P.

și B.R. împotriva Sentinței penale nr. 24 din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Alba, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 403/107/2013, a casat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Alba, judecata cauzei pe fond urmând a se relua de la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că prima instanță a procedat în mod greșit deoarece a dispus două disjungeri (soluție necunoscută în ansamblul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.): - disjungerea laturii civile a cauzei penale, dar numai cu privire la inculpații-apelanți din prezenta cauză și conexarea acesteia cu latura penală și civilă a cauzei privitoare la restul inculpaților; - disjungerea laturii penale a cauzei cu privire la aceiași inculpați-apelanți.

Curtea de apel a reținut că, în raport cu infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se impunea judecarea cauzei în ansamblul său, atât sub aspectul acțiunii penale, cât și sub aspectul acțiunii civile. În cadrul soluționării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpați constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, referitor la vinovăția fiecărui inculpat, dar și în planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei, ținând seama de gravitatea consecințelor păgubitoare, întrucât în funcție de prejudiciu, fapta are anumite limite de pedeapsă.

În acest context, curtea de apel a considerat că este mai mult decât discutabilă, chiar nefirească din punct de vedere procesual, modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., efectuată de către judecătorul instanței de fond, de vreme ce inculpații au contestat prejudiciul reținut în sarcina lor, prejudiciu al cărui cuantum este element constitutiv al infracțiunii calificate de înșelăciune (în același sens Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 986 din 2 aprilie 2012, www.scj.ro, care arată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. deși inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, câtă vreme a contestat cuantumul prejudiciului produs, iar acesta reprezintă element al formei calificate, așa încât se impune judecarea cauzei în ansamblul său, atât în ceea ce privește acțiunea penală, cât și civilă).

În plus, chiar judecătorul fondului a reținut că, în raport cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați-apelanți, este necesară stabilirea prejudiciului, deci chiar și în absența poziției acestora de contestare a prejudiciului, instanța a reținut expres că întinderea sumei efectiv încasate de fiecare nu este cert stabilită. Prin urmare, latura penală a cauzei nu a fost corect soluționată cu privire la individualizarea pedepsei și a vinovăției, în raport cu prejudiciul produs, deoarece întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, latura civilă fiind disjunsă, tocmai în scopul stabilirii prejudiciului.

Așadar, prima instanță a încălcat dispozițiile privitoare la sesizare, deoarece nu s-a pronunțat efectiv pe acuzația adusă inculpaților prin rechizitoriu, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În literatura de specialitate s-a arătat că în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată pe calea procesului penal, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., aceasta poate fi soluționată odată cu acțiunea penală, numai atunci când nu se impune administrarea de probe în fața instanței, atunci când inculpatul recunoaște integral pretențiile părții civile, în condițiile art.16 1 alin. (2) C. proc. pen. și atunci când în faza de urmărire penală a fost administrat un probatoriu suficient cu privire la acțiunea civilă.

În situația în care pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, aceasta conform alin. (5) al art. 320 1 C. proc. pen., se va disjunge, iar instanța va proceda la judecarea separată a acțiunii civile conform art. 347 C. proc. pen. În acest caz disjungerea acțiunii civile este obligatorie pentru instanță, fapt ce rezultă din dispozițiile anterior menționate, dar și din scopul general al Legii nr. 202/2010, reprezentat de accelerarea soluționării proceselor. În situația în speță însă, disjungerea nu este posibilă, deoarece vizează o infracțiune contra patrimoniului, iar stabilirea întinderii prejudiciului este esențială și pentru soluționarea acțiunii penale, sub aspectul chiar al consecințelor deosebit de grave, prevăzute de art. 146 C. pen., așa încât judecătorul instanței de fond trebuie să procedeze la administrarea de probe cu celeritate sub aspectul laturii civile.

De altfel, valoarea sumelor în discuție, deși nu este precizată în rechizitoriu în mod expres, este prezentată prin indicarea băncilor la care au avut conturi deschise, persoanelor vătămate pe care le-au determinat să vireze sume în acele conturi, așa încât probațiunea sub acest aspect se poate administra cu celeritate pentru a stabili cuantumul dovedit (respectiv cel contestat de inculpații-apelanți). Sub aspectul criticii, privind cuantumul prea mare al pedepselor aplicate, față de casarea cu rejudecare, această critică nu a mai fost analizată de curtea de apel. III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., considerând că în mod greșit instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a încălcat principiul disponibilității inculpaților de a despăgubi părțile civile. La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2013, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței să ia act de retragerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Având în vedere această liberă exprimare de voință, Înalta Curte, în contextul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. și în temeiul art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declarația reprezentantului Ministerului Public de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.R. și N.G.P. Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.R. și N.G.P. Constată că inculpatul B.R. este arestat în altă cauză. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AZ