ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 15 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosarul nr. 8419/108/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cerere formulată de apărătorul părților civile. În consecință inculpatul G.M. a fost condamnat la: - 13 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 29 octombrie 2012, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat. S-a constatat că, prin dispoziția din 26 noiembrie 2012 a Primarului municipiului Arad, doamna B.E.D. a fost numită curator al minorului B.A.A. În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile B.M. și B.E.D., în nume propriu ca reprezentant al minorului B.A.A.

Inculpatul a fost obligat la plata către părțile civile a sumei de 7.124 RON daune materiale și a sumei de câte 15.000 euro, sau echivalentul în RON la data efectuării plății, către părțile civile B.M. și B.E.D., în nume propriu și a sumei de 30.000 euro, sau echivalentul în RON la data efectuării plății, către partea civilă B.E.D., ca reprezentant al minorului B.A.A., pe seama și în beneficiul acestuia, daune morale. Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții civile formulate în cauză. Inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei 1.000 RON de către partea civilă B.E.D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că în perioada 22-27 octombrie 2012, inculpatul G.M. a discutat la telefon cu fosta sa concubină, victima B.M.A., și a convenit cu aceasta ca în 27 octombrie 2012, să iasă împreună undeva în oraș, sens în care i-a cerut să „se facă frumoasă, să se aranjeze, să se îmbrace frumos dar nu prea elegant și nici de stradă, să meargă la coafor întrucât are o surpriză pentru ea”. Datorită acestui fapt, victima a crezut că, în seara respectivă va fi cerută de soție, astfel că s-a conformat cerințelor inculpatului. În ziua de sâmbătă, 27 octombrie 2012, victima l-a sunat pe inculpat și i-a cerut să vină prima dată acasă la ea pentru a sta puțin și cu copilul, după care să iasă împreună în oraș.

Astfel, în jurul orei 18:00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca X, la domiciliul victimei din cartierul A.V., rămânând la locuința acesteia împreună cu fiul său, victima B.M.A. și sora acesteia, partea civilă B.E.D., aproximativ o oră, după care s-a întors la locuința lui pentru a se schimba și aranja și el. În jurul orei 21:00, inculpatul a mers iarăși la domiciliul victimei cu autoturismul, nu înainte însă de a discuta cu aceasta la telefon, când i-a și cerut să iasă în fața blocului. B.M.A., după ce a discutat cu inculpatul, ea fiind cea care a inițiat convorbirea telefonică, și-a luat rămas bun de la copil și de la sora ei, căreia i-a spus că întârzie, după care a ieșit din apartamentul situat la parter, în fața blocului.

De acolo, a luat-o inculpatul, în autoturism, victima urcând pe scaunul din dreapta față, după care a început să conducă pe strada P. înspre centura NV a orașului. Potrivit declarației inculpatului, de când a urcat în autoturism, victima a început să reia vechile discuții prin care îi cerea să se mute împreună cu ea și copilul, amenințându-l că în caz contrar nu va mai putea să-l vadă pe Z. în această perioadă inculpatul rula cu autoturismul pe drumul județean care duce spre localitatea Iratoș. Totul a culminat în momentul în care victima i-a jignit familia, motiv pentru care inculpatul a tras autoturismul pe dreapta carosabilului și a oprit. Acolo, în autoturism, între cei doi s-a iscat un conflict spontan, astfel că inculpatul a lovit-o cu mâinile în zona feței, mai precis a gurii și ochilor.

Pentru a se apăra de agresiunea exercitată de inculpat asupra ei, victima l-a mușcat de degetele 3 și 4 de la mâna dreaptă, precum șl de două ori de antebrațul stâng, producându-i leziunile traumatice descrise în raportul de constatare medico-legală, cu examinarea persoanei din 31 octombrie 2012. Cu toată opoziția victimei, inculpatul a reușit să o prindă cu mâinile din zona cervicală și să-i comprime gâtul până în momentul în care a decedat datorită asfixiei mecanice, rupându-i totodată osul hioid. A mai reținut prima instanță că în momentul în care inculpatul a realizat că victima este moartă și „nu mai mișcă” fiind și speriat de cele întâmplate, a încercat să scoată cadavrul de pe scaunul din față însă, acesta fiind greu, a alunecat cu el în șanțul din marginea carosabilului.

L-a ridicat de pe iarbă și i-a pus apoi în portbagajul autoturismului, pe o pătură de culoare gri, acoperindu-l cu o alta de culoare roșie. În acel moment inculpatul a realizat că a omorât un om astfel că a hotărât să scape de cadavru. A întors autoturismul și l-a condus apoi spre centura de NV a orașului, virând la intersecția cu aceasta înspre stânga și rulând pe șoseaua de centură. La intersecția cu DJ 709 A, inculpatul a virat iarăși stânga îndreptându-se spre orașul Curtici. După ce a parcurs însă câțiva kilometri, a intrat în dreapta pe un drum agricol, spre linia de tren, în zona unei bălți despre care cunoștea că este un loc puțin frecventat. Acolo, într-o zonă cu vegetație, a scos cadavrul din portbagaj, după care l-a târât până în mărăcini, unde l-a abandonat.

Inculpatul a urcat apoi la volan și s-a îndreptat spre strada M.E. unde, în fața Spitalului TBC, a oprit și a aruncat într-un tomberon bunurile victimei care au rămas în autoturism, respectiv, geaca de culoare roșie, o geantă de culoare argintie, în care se aflau cele două telefoane mobile, cheile și în care a pus și pantofii, precum și o umbrelă de culoare verde închis. Înainte să arunce bunurile victimei, inculpatul a scos bateria din telefoane, închizându-le astfel, apoi Ie-a pus în poșetă pe care a aruncat-o în tomberon. Din fața spitalului, inculpatul s-a deplasat la locuința surorii sale, martora K.G., unde a ajuns în jurul orei 22:45, și l-a găsit acasă doar pe cumnatul său, martorul K.I.

Acesta din urmă a observat când inculpatul a intrat în casă că este murdar de noroi și ud, astfel că l-a întrebat ce a pățit. Inculpatul i-a relatat că s-a împiedicat și a căzut precum și faptul că a avut probleme cu radiatorul mașinii, apoi, în jurul orei 23:15, când a ajuns acasă și sora sa, a cerut haine de schimb după care a băut bere și au jucat cărți până în jurul orei 02:00, rămânând peste noapte în locuința acestora. Dimineața, duminică 28 octombrie 2012, în jurul orei 09:00, după ce a servit cafeaua, inculpatul a mers la locuința fostei sale concubine de unde și-a luat copilul și s-a întors cu el la locuința surorii sale, apoi, împreună cu acesta și fiul său Z., au mers la domiciliul părinților de pe strada G.D.

Prima instnță a reținut că partea civilă B.E.D., de jenă, nu l-a întrebat unde este victima, fiind convinsă că aceasta a rămas peste noapte cu inculpatul, după care acesta a condus-o la serviciu ca altă dată. Peste zi, însă, a început să-și facă griji când a constatat că sora ei avea telefonul închis, dar și acest aspect a fost pus pe seama descărcării bateriei. Abia seara, în jurul orei 19:00, când inculpatul a adus acasă copilul, B.E.D. a constatat că sora ei nu este cu ei, dar inculpatul a negat că au fost împreună în noaptea anterioară și a început să-și facă griji ceea ce a determinat-o să meargă la poliție pentru a sesiza dispariția surorii sale. În dimineața zilei de 29 octombrie 2012, fiind audiat Ia poliție ca principal suspect, inculpatul a condus organele de urmărire penală la locul unde a abandonat cadavrul.

A fost necesară intervenția lucrătorilor ISU pentru defrișarea locului și scoaterea cadavrului dintre mărăcini. Prin raportul medico-legal de necropsie, din 21 noiembrie 2012, s-a stabilit că moartea victimei B.M.A., a fost violentă, a putut data din data de 27 octombrie 2012 și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului. Din constatările preliminare din data de 30 octombrie 2012 ale Serviciului Județean de Medicină Legală Arad, a rezultat că moartea victimei B.M.A. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului. S-a mai arătat că leziunile de violență tanatogeneratoare localizate la nivel cervical s-au putut produce prin comprimarea gâtului cu corp dur, posibil cu mâna și degetele, precum și faptul că alcoolemia victimei a fost zero.

Audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, dorind să se prevaleze de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părți civile, instanța a constatat că aceasta este nejustificată. Astfel, a arătat instanța de fond, pe lângă activitatea psihică a inculpatului, de reflectare, de chibzuire a modului cum va săvârși infracțiunea, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării acestei hotarâri, premeditarea mai presupune să se fi trecut la săvârșirea unor acte de pregătire, de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei, aceste cerințe trebuind întrunite cumulativ.

Or, raportat la starea de fapt mai sus reținută, instanța a considerat că altercația dintre inculpat și victimă a avut un caracter spontan, legat de neînțelegeri mai vechi existente între ei, în speță nefiind întrunite, condițiile premeditării. La individualizarea judiciară a pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținându-se și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției privind comiterea faptei deduse judecății, precum și conținutul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Arad.

Analizând acțiunile civile exercitate în cauză de părțile civile, instanța a constatat că sunt întemeiate doar în parte. Astfel, în privința daunelor materiale solicitate de către părțile civile, acestea au dovedit prin înscrisurile depuse la dosar suma de 7.124 RON, constând în cheltuieli cu înmormântarea, taxă medicină legală, capelă, sicriu și alte cheltuieli specifice înmormântării victimei, în conformitate cu ritualul religios adoptat de aceasta. Referitor la daunele morale, instanța a constatat însă că în cauză suma de 100.000 euro solicitată este nejustificat de mare.

La aprecierea cuantumului sumelor de bani, reprezentând daune morale, în măsura în care acestea pot duce la o atenuare a suferinței cauzate aparținătorilor victimei, instanța a avut în vedere aspecte care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză în acest sens și care au relevat cu toții afecțiunea deosebită care o lega pe victimă de fiul său minor, de sora și de mama sa, precum și aspecte legate de suferințele cauzate minorului în urma dispariției victimei. Astfel, a rezultat că atât victima cât și sora și mama sa alcătuiau o familie armonioasă, axată pe interesul superior al creșterii și îngrijirii în bune condiții a minorului B.A.A. Raportat la persoana minorului, martorii au reliefat faptul că acesta, chiar la vârsta sa fragedă, resimte în mod conștient lipsa mamei sale de lângă el, solicitând tot timpul prezența acesteia.

Totodată, din fișa de evaluare psihologică a minorului a rezultat că este necesară monitorizarea de către personal de specialitate, respectiv psiholog, a copilului și acordarea de sprijin psiho-social pentru a-l ajuta să depășească pe termen lung suferințele cauzate de decesul mamei sale. În acest context, a arătat instanța fondului, este evident faptul că inculpatul, prin comiterea acestei infracțiuni, a afectat pe termen lung viața atât a minorului, cât și a surorii și mamei victimei, tragismul dispariției acesteia fiind resimțit de către fiecare dintre membrii familiei în diverse modalități, mama victimei îmbolnăvindu-se după moartea acesteia iar sora victimei acuzând în continuare suferințe morale.

Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile B.M. și B.E.D. aceasta din urmă în nume propriu și în reprezentarea minorului B.A.A.,și inculpatul G.M. Părțile civile au criticat sentința în latura penală, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, solicitând reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 C. pen. Pe latura civilă, s-a solicitat majorarea daunelor morale, de la 60.000 de euro la 100.000 euro, pentru compensarea suferințelor afective ale mamei, surorii și copilului victimei, cauzate de inculpat prin uciderea acesteia. Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, buna comportare în familie și societate, recunoașterea faptei, care justificau aplicarea unei pedepse minime.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a criticat sentința în ce privește cuantumul ridicat al daunelor morale acordate părților civile, solicitând reducerea acestora la un cuantum de 7.500 euro pentru fiecare parte. Prin decizia penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost admis apelul declarat de părțile civile B.M. și B.E.D. în nume propriu și în reprezentarea minorului B.A.A. A fost casată, în parte, sentința sub aspectul soluționării laturii civile și, în rejudecare , au fost majorate despăgubirile morale pe care inculpatul G.M. a fost obligat să le plătească părților civile B.M. și B.E.D., de la câte 15.000 euro la câte 25.000 euro pentru fiecare, precum și de la 30.000 euro la 100.000 euro, despăgubirile morale acordate celorlate părții civile B.E.D.

în reprezentarea minorului B.A.A. Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile B.E.D., pe seama minorului B.A.A., o pensie funară de întreținere de 425 RON, începând cu data de 27 octombrie 2012 până la majoratul minorului. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.M. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 381 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția, de la 15 ianuarie 2013 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către părțile civile apelante.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că, în privința pedepsei, instanța de fond a evaluat în mod corespunzător periculozitatea deosebită a faptei comisă, având în vedere împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită și a avut în vedere, la aplicarea pedepsei, atât comportamentul avut anterior, cât și conduita procesuală a inculpatului, care a recunoscut fapta și a solicitat să fie judecat după procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., neputând fi reținute nici circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 C. pen. și nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că pedeapsa de 13 ani închisoare s-a apreciat că răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

În ce privește daunele morale, Curtea a reținut că, deși o cuantificare a întinderii prejudiciului nu poate fi stabilită pe baza unor criterii matematice și economice, deoarece moartea unei persoane dragi cauzează suferințe profunde, totuși, suma acordată cu acest titlu trebuie să asigure victimei sau aparținătorilor acesteia o reparație de ordin moral de natură a compensa traumele psihice suferite, iar pe de altă parte, să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză. Față de suferințele psihice cauzate aparținătorilor: mama, sora și fiul minor a victimei, prin decesul acesteia, Curtea a apreciat că suma acordată de instanța de fond nu este suficientă pentru acoperirea întregului prejudiciu moral cauzat, astfel că a dispus majorarea daunelor.

În ce privește fiul minor al victimei, s-a apreciat că suma de 100.000 euro sumă este destinată să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice cauzate de pierderea mamei. De asemenea, din oficiu, Curtea a dispus și cu privire la o pensie de întreținere lunară cuvenită minorului, iar câtimea acesteia a fost stabilită avându-se în vedere veniturile obținute de victimă în ultima lună de la locul de muncă și împrejurarea că minorul beneficiază de o pensie de urmaș de 289 RON. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.M. și părțile civile B.M. și B.E.D., aceasta din urmă în nume propriu și ca reprezentant al minorului B.A.A. Inculpatul, prin recursul declarat la 12 aprilie 2013, invocând drept caz de casare art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, a solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, reducerea cuantumului daunelor morale „cel puțin la jumătatea celor acordate de instanța de fond, întrucât acestea au fost majorate din oficiu de instanța de apel și sunt exagerate”. Părțile civile B.M. și B.E.D., aceasta din urmă în nume propriu și ca reprezentant al minorului B.A.A., au solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs formulate la 11 septembrie 2013 (data poștei), prin reținerea circumstanței agravante legale prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. (asupra unei membru al familiei) majorarea pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă care să fie orientată spre maximul special, la care să fie adăugat un spor.

Examinând recursurile declarate de părțile civile B.M., B.E.D. în nume propriu și ca reprezentant al minorului B.A.A. și de inculpatul G.M. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la 8 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind, unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, (pe 15 februarie 2013) situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc.

pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepsei (în sensul reducerii) și cea a părților civile (în sensul majorării), nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct 14 al aceluiași articol. Or, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât, netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi analizată în recurs. Nici cererea de reducere a cuantumului daunelor morale formulată de inculpatul G.M. nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpat. Față de considerentele expuse, recursurile declarate de părțile civile B.M. și B.E.D., în nume propriu și ca reprezentant al minorului B.A.A., și de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor fi obligate la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTfVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.M., B.E.D. în nume propriu și ca reprezentant al minorului B.A.A. și de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2012 la 25 septembrie 2013. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2013.