ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 15

ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosarul nr.

8419/108/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută

de art. 174 C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat

la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cerere formulată de apărătorul părților civile.

În consecință

inculpatul G.M. a fost condamnat la:

- 13 ani închisoare

și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive,

începând cu 29 octombrie 2012, la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.

S-a constatat

că, prin dispoziția din 26 noiembrie 2012 a Primarului municipiului Arad, doamna

B.E.D. a fost numită curator al minorului B.A.A.

În baza art. 346,

art. 14 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile

civile B.M. și B.E.D., în nume propriu ca reprezentant al minorului B.A.A.

Inculpatul a fost

obligat la plata către părțile civile a sumei de 7.124 RON daune materiale și a

sumei de câte 15.000 euro, sau echivalentul în RON la data efectuării plății, către

părțile civile B.M. și B.E.D., în nume propriu și a sumei de 30.000 euro, sau echivalentul

în RON la data efectuării plății, către partea civilă B.E.D., ca reprezentant al

minorului B.A.A., pe seama și în beneficiul acestuia, daune morale.

Au fost respinse

ca nefondate celelalte pretenții civile formulate în cauză.

Inculpatul a fost

obligat, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 3.000 RON,

cu titlu cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (1) C. proc.

pen., la plata sumei 1.000 RON de către partea civilă B.E.D., cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că în perioada 22-27 octombrie 2012,

inculpatul G.M. a discutat la telefon cu fosta sa concubină, victima B.M.A., și

a convenit cu aceasta ca în 27 octombrie 2012, să iasă împreună undeva în oraș,

sens în care i-a cerut să „se facă frumoasă, să se aranjeze, să se îmbrace frumos

dar nu prea elegant și nici de stradă, să meargă la coafor întrucât are o surpriză

pentru ea”. Datorită acestui fapt, victima a crezut că, în seara respectivă va fi

cerută de soție, astfel că s-a conformat cerințelor inculpatului.

În ziua de sâmbătă,

27 octombrie 2012, victima l-a sunat pe inculpat și i-a cerut să vină prima dată

acasă la ea pentru a sta puțin și cu copilul, după care să iasă împreună în oraș.

Astfel, în jurul orei 18:00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca X, la

domiciliul victimei din cartierul A.V., rămânând la locuința acesteia împreună cu

fiul său, victima B.M.A. și sora acesteia, partea civilă B.E.D., aproximativ o oră,

după care s-a întors la locuința lui pentru a se schimba și aranja și el.

În jurul orei

21:00, inculpatul a mers iarăși la domiciliul victimei cu autoturismul, nu înainte

însă de a discuta cu aceasta la telefon, când i-a și cerut să iasă în fața blocului.

B.M.A., după ce a discutat cu inculpatul, ea fiind cea care a inițiat convorbirea

telefonică, și-a luat rămas bun de la copil și de la sora ei, căreia i-a spus că

întârzie, după care a ieșit din apartamentul situat la parter, în fața blocului.

De acolo, a luat-o inculpatul, în autoturism, victima urcând pe scaunul din dreapta

față, după care a început să conducă pe strada P. înspre centura NV a orașului.

Potrivit declarației

inculpatului, de când a urcat în autoturism, victima a început să reia vechile discuții

prin care îi cerea să se mute împreună cu ea și copilul, amenințându-l că în caz

contrar nu va mai putea să-l vadă pe Z. în această perioadă inculpatul rula cu autoturismul

pe drumul județean care duce spre localitatea Iratoș. Totul a culminat în momentul

în care victima i-a jignit familia, motiv pentru care inculpatul a tras autoturismul

pe dreapta carosabilului și a oprit. Acolo, în autoturism, între cei doi s-a iscat

un conflict spontan, astfel că inculpatul a lovit-o cu mâinile în zona feței, mai

precis a gurii și ochilor. Pentru a se apăra de agresiunea exercitată de inculpat

asupra ei, victima l-a mușcat de degetele 3 și 4 de la mâna dreaptă, precum șl de

două ori de antebrațul stâng, producându-i leziunile traumatice descrise în raportul

de constatare medico-legală, cu examinarea persoanei din 31 octombrie 2012. Cu toată

opoziția victimei, inculpatul a reușit să o prindă cu mâinile din zona cervicală

și să-i comprime gâtul până în momentul în care a decedat datorită asfixiei mecanice,

rupându-i totodată osul hioid.

A mai reținut

prima instanță că în momentul în care inculpatul a realizat că victima este moartă

și „nu mai mișcă” fiind și speriat de cele întâmplate, a încercat să scoată cadavrul

de pe scaunul din față însă, acesta fiind greu, a alunecat cu el în șanțul din marginea

carosabilului. L-a ridicat de pe iarbă și i-a pus apoi în portbagajul autoturismului,

pe o pătură de culoare gri, acoperindu-l cu o alta de culoare roșie. În acel moment

inculpatul a realizat că a omorât un om astfel că a hotărât să scape de cadavru.

A întors autoturismul și l-a condus apoi spre centura de NV a orașului, virând la

intersecția cu aceasta înspre stânga și rulând pe șoseaua de centură. La intersecția

cu DJ 709 A, inculpatul a virat iarăși stânga îndreptându-se spre orașul Curtici.

După ce a parcurs însă câțiva kilometri, a intrat în dreapta pe un drum agricol,

spre linia de tren, în zona unei bălți despre care cunoștea că este un loc puțin

frecventat. Acolo, într-o zonă cu vegetație, a scos cadavrul din portbagaj, după

care l-a târât până în mărăcini, unde l-a abandonat.

Inculpatul a urcat

apoi la volan și s-a îndreptat spre strada M.E. unde, în fața Spitalului TBC, a

oprit și a aruncat într-un tomberon bunurile victimei care au rămas în autoturism,

respectiv, geaca de culoare roșie, o geantă de culoare argintie, în care se aflau

cele două telefoane mobile, cheile și în care a pus și pantofii, precum și o umbrelă

de culoare verde închis. Înainte să arunce bunurile victimei, inculpatul a scos

bateria din telefoane, închizându-le astfel, apoi Ie-a pus în poșetă pe care a aruncat-o

în tomberon.

Din fața spitalului,

inculpatul s-a deplasat la locuința surorii sale, martora K.G., unde a ajuns în

jurul orei 22:45, și l-a găsit acasă doar pe cumnatul său, martorul K.I. Acesta

din urmă a observat când inculpatul a intrat în casă că este murdar de noroi și

ud, astfel că l-a întrebat ce a pățit. Inculpatul i-a relatat că s-a împiedicat

și a căzut precum și faptul că a avut probleme cu radiatorul mașinii, apoi, în jurul

orei 23:15, când a ajuns acasă și sora sa, a cerut haine de schimb după care a băut

bere și au jucat cărți până în jurul orei 02:00, rămânând peste noapte în locuința

acestora.

Dimineața, duminică

28 octombrie 2012, în jurul orei 09:00, după ce a servit cafeaua, inculpatul a mers

la locuința fostei sale concubine de unde și-a luat copilul și s-a întors cu el

la locuința surorii sale, apoi, împreună cu acesta și fiul său Z., au mers la domiciliul

părinților de pe strada G.D.

Prima instnță

a reținut că partea civilă B.E.D., de jenă, nu l-a întrebat unde este victima, fiind

convinsă că aceasta a rămas peste noapte cu inculpatul, după care acesta a condus-o

la serviciu ca altă dată. Peste zi, însă, a început să-și facă griji când a constatat

că sora ei avea telefonul închis, dar și acest aspect a fost pus pe seama descărcării

bateriei. Abia seara, în jurul orei 19:00, când inculpatul a adus acasă copilul,

B.E.D. a constatat că sora ei nu este cu ei, dar inculpatul a negat că au fost împreună

în noaptea anterioară și a început să-și facă griji ceea ce a determinat-o să meargă

la poliție pentru a sesiza dispariția surorii sale.

În dimineața zilei

de 29 octombrie 2012, fiind audiat Ia poliție ca principal suspect, inculpatul a

condus organele de urmărire penală la locul unde a abandonat cadavrul. A fost necesară

intervenția lucrătorilor ISU pentru defrișarea locului și scoaterea cadavrului dintre

mărăcini.

Prin raportul

medico-legal de necropsie, din 21 noiembrie 2012, s-a stabilit că moartea victimei

B.M.A., a fost violentă, a putut data din data de 27 octombrie 2012 și s-a datorat

asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului.

Din constatările

preliminare din data de 30 octombrie 2012 ale Serviciului Județean de Medicină Legală

Arad, a rezultat că moartea victimei B.M.A. a fost violentă și s-a datorat asfixiei

mecanice prin comprimarea gâtului. S-a mai arătat că leziunile de violență tanatogeneratoare

localizate la nivel cervical s-au putut produce prin comprimarea gâtului cu corp

dur, posibil cu mâna și degetele, precum și faptul că alcoolemia victimei a fost

zero. Audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, dorind

să se prevaleze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând cererea

de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părți civile, instanța

a constatat că aceasta este nejustificată. Astfel, a arătat instanța de fond, pe

lângă activitatea psihică a inculpatului, de reflectare, de chibzuire a modului

cum va săvârși infracțiunea, în intervalul de timp cuprins între momentul luării

hotărârii infracționale și momentul începerii executării acestei hotarâri, premeditarea

mai presupune să se fi trecut la săvârșirea unor acte de pregătire, de natură să

întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei, aceste cerințe trebuind

întrunite cumulativ. Or, raportat la starea de fapt mai sus reținută, instanța a

considerat că altercația dintre inculpat și victimă a avut un caracter spontan,

legat de neînțelegeri mai vechi existente între ei, în speță nefiind întrunite,

condițiile premeditării.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, instanța

a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, reținându-se și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

ca urmare a recunoașterii vinovăției privind comiterea faptei deduse judecății,

precum și conținutul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probatiune

de pe lângă Tribunalul Arad.

Analizând acțiunile

civile exercitate în cauză de părțile civile, instanța a constatat că sunt întemeiate

doar în parte. Astfel, în privința daunelor materiale solicitate de către părțile

civile, acestea au dovedit prin înscrisurile depuse la dosar suma de 7.124 RON,

constând în cheltuieli cu înmormântarea, taxă medicină legală, capelă, sicriu și

alte cheltuieli specifice înmormântării victimei, în conformitate cu ritualul religios

adoptat de aceasta.

Referitor la daunele

morale, instanța a constatat însă că în cauză suma de 100.000 euro solicitată este

nejustificat de mare.

La aprecierea

cuantumului sumelor de bani, reprezentând daune morale, în măsura în care acestea

pot duce la o atenuare a suferinței cauzate aparținătorilor victimei, instanța a

avut în vedere aspecte care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză

în acest sens și care au relevat cu toții afecțiunea deosebită care o lega pe victimă

de fiul său minor, de sora și de mama sa, precum și aspecte legate de suferințele

cauzate minorului în urma dispariției victimei. Astfel, a rezultat că atât victima

cât și sora și mama sa alcătuiau o familie armonioasă, axată pe interesul superior

al creșterii și îngrijirii în bune condiții a minorului B.A.A. Raportat la persoana

minorului, martorii au reliefat faptul că acesta, chiar la vârsta sa fragedă, resimte

în mod conștient lipsa mamei sale de lângă el, solicitând tot timpul prezența acesteia.

Totodată, din fișa de evaluare psihologică a minorului a rezultat că este necesară

monitorizarea de către personal de specialitate, respectiv psiholog, a copilului

și acordarea de sprijin psiho-social pentru a-l ajuta să depășească pe termen lung

suferințele cauzate de decesul mamei sale. În acest context, a arătat instanța fondului,

este evident faptul că inculpatul, prin comiterea acestei infracțiuni, a afectat

pe termen lung viața atât a minorului, cât și a surorii și mamei victimei, tragismul

dispariției acesteia fiind resimțit de către fiecare dintre membrii familiei în

diverse modalități, mama victimei îmbolnăvindu-se după moartea acesteia iar sora

victimei acuzând în continuare suferințe morale.

Împotriva sentinței

au declarat apel părțile civile B.M. și B.E.D. aceasta din urmă în nume propriu

și în reprezentarea minorului B.A.A.,și inculpatul G.M.

Părțile civile

au criticat sentința în latura penală, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

având în vedere împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea,

solicitând reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 C. pen.

Pe latura civilă,

s-a solicitat majorarea daunelor morale, de la 60.000 de euro la 100.000 euro, pentru

compensarea suferințelor afective ale mamei, surorii și copilului victimei, cauzate

de inculpat prin uciderea acesteia.

Inculpatul a criticat

sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că

instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului,

buna comportare în familie și societate, recunoașterea faptei, care justificau aplicarea

unei pedepse minime.

Sub aspectul laturii

civile, inculpatul a criticat sentința în ce privește cuantumul ridicat al daunelor

morale acordate părților civile, solicitând reducerea acestora la un cuantum de

7.500 euro pentru fiecare parte.

Prin decizia penale

nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost admis

apelul declarat de părțile civile B.M. și B.E.D. în nume propriu și în reprezentarea

minorului B.A.A.

A fost casată,

în parte, sentința sub aspectul soluționării laturii civile și, în rejudecare ,

au fost majorate despăgubirile morale pe care inculpatul G.M. a fost obligat să

le plătească părților civile B.M. și B.E.D., de la câte 15.000 euro la câte 25.000

euro pentru fiecare, precum și de la 30.000 euro la 100.000 euro, despăgubirile

morale acordate celorlate părții civile B.E.D. în reprezentarea minorului B.A.A.

Inculpatul a mai

fost obligat să plătească părții civile B.E.D., pe seama minorului B.A.A., o pensie

funară de întreținere de 425 RON, începând cu data de 27 octombrie 2012 până la

majoratul minorului.

Au fost menținute

în rest dispozițiile sentinței apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul G.M. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 381

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă

prevenția, de la 15 ianuarie 2013 la zi.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei

de 700 RON cheltuieli judiciare către părțile civile apelante.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a constatat că, în privința pedepsei, instanța

de fond a evaluat în mod corespunzător periculozitatea deosebită a faptei comisă,

având în vedere împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită și a avut

în vedere, la aplicarea pedepsei, atât comportamentul avut anterior, cât și conduita

procesuală a inculpatului, care a recunoscut fapta și a solicitat să fie judecat

după procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., neputând

fi reținute nici circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 C. pen. și nici circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că pedeapsa de 13 ani închisoare

s-a apreciat că răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute

de art. 52 C. pen.

În ce privește

daunele morale, Curtea a reținut că, deși o cuantificare a întinderii prejudiciului

nu poate fi stabilită pe baza unor criterii matematice și economice, deoarece moartea

unei persoane dragi cauzează suferințe profunde, totuși, suma acordată cu acest

titlu trebuie să asigure victimei sau aparținătorilor acesteia o reparație de ordin

moral de natură a compensa traumele psihice suferite, iar pe de altă parte, să nu

constituie o îmbogățire fără justă cauză.

Față de suferințele

psihice cauzate aparținătorilor: mama, sora și fiul minor a victimei, prin decesul

acesteia, Curtea a apreciat că suma acordată de instanța de fond nu este suficientă

pentru acoperirea întregului prejudiciu moral cauzat, astfel că a dispus majorarea

daunelor.

În ce privește

fiul minor al victimei, s-a apreciat că suma de 100.000 euro sumă este destinată

să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice cauzate de pierderea mamei.

De asemenea, din

oficiu, Curtea a dispus și cu privire la o pensie de întreținere lunară cuvenită

minorului, iar câtimea acesteia a fost stabilită avându-se în vedere veniturile

obținute de victimă în ultima lună de la locul de muncă și împrejurarea că minorul

beneficiază de o pensie de urmaș de 289 RON.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.M. și părțile civile B.M.

și B.E.D., aceasta din urmă în nume propriu și ca reprezentant al minorului B.A.A.

Inculpatul, prin

recursul declarat la 12 aprilie 2013, invocând drept caz de casare art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea

pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C.

pen. Referitor la latura civilă a cauzei, a solicitat, potrivit motivelor scrise

de recurs, reducerea cuantumului daunelor morale „cel puțin la jumătatea celor acordate

de instanța de fond, întrucât acestea au fost majorate din oficiu de instanța de

apel și sunt exagerate”.

Părțile civile

B.M. și B.E.D., aceasta din urmă în nume propriu și ca reprezentant al minorului

B.A.A., au solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs formulate la 11 septembrie

2013 (data poștei), prin reținerea circumstanței agravante legale prevăzută de

art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. (asupra unei membru al familiei) majorarea pedepsei

aplicate inculpatului, pedeapsă care să fie orientată spre maximul special, la care

să fie adăugat un spor.

Examinând recursurile

declarate de părțile civile B.M., B.E.D. în nume propriu și ca reprezentant al minorului

B.A.A. și de inculpatul G.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, la 8 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013

privind, unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, (pe 15 februarie

2013) situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs

prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin

actul normativ menționat.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al

art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

Critica inculpatului

vizând reindividualizarea pedepsei (în sensul reducerii) și cea a părților civile

(în sensul majorării), nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată

nici în raport cu pct 14 al aceluiași articol.

Or, în realizarea

aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța

de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se,

așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât, netemeinicia deciziei

atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi analizată în recurs.

Nici cererea de

reducere a cuantumului daunelor morale formulată de inculpatul G.M. nu poate fi

examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri

fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului moral cauzat prin

infracțiunea săvârșită de către inculpat.

Față de considerentele

expuse, recursurile declarate de părțile civile B.M. și B.E.D., în nume propriu

și ca reprezentant al minorului B.A.A., și de inculpatul G.M. împotriva deciziei

penale nr. 75/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, vor

fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor fi obligate la plata sumei

de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTfVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile civile B.M., B.E.D. în nume propriu și ca reprezentant

al minorului B.A.A. și de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 75/A din

8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie

2012 la 25 septembrie 2013.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 septembrie 2013.