ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2427/2013

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpații G.S. și G.S.V., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 15 iulie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 4556/3/2013, Curtea de Apel București, secția I

penală, în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

G.S., S.P., T.G. și G.S.V. În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a

respins, ca nefondate, cererile inculpaților S.P., T.G. și G.S.V. de înlocuire

a măsurii arestării preventive.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a constat că cei patru inculpați au fost arestați

preventiv la data de 19 octombrie 2012, pe temeiul art. 143 alin. (1) și art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și au fost condamnați, în primă instanță,

prin Sentința penală nr. 467/F din data de 05 iunie 2013 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, astfel: inculpatul G.S. la pedeapsa rezultantă

de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și

trafic internațional de droguri de mare risc și inițiere/constituire a unui

grup infracțional organizat; inculpatul S.P. la pedeapsa rezultantă de 15 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și internațional

de droguri de mare risc și inițiere/constituire a unui grup infracțional

organizat; inculpatul T.G. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și trafic internațional de droguri

de mare risc și inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat;

inculpatul G.S.V. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic intern și trafic internațional de droguri de mare risc

și inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat.

În privința situației

de fapt, Curtea de Apel a reținut, că inculpații au inițiat și constituit un

grup infracțional organizat, în scopul aducerii în țară a cantității de 48,502

kilograme de cocaină, care a și fost introdusă în România la data de 16

octombrie 2012, prin Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Petea, iar, în ziua

următoare, a fost prezentată colaboratorului cu identitate protejată

"A.G.", pentru vânzare, în schimbul sumei de 1.715.000 euro.

Curtea de Apel a

apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților

se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Pentru a aprecia

astfel, s-a avut în vedere că în apelurile deduse judecății, nu s-au

administrat până în prezent probe noi care să contrazică situația de fapt

reținută în sentința de condamnare, astfel că, deși inculpații continuă să

beneficieze de prezumția de nevinovăție, în cauză există suficiente indicii

temeinice care fac rezonabilă presupunerea că aceștia au săvârșit faptele de

care sunt acuzați, relevante sub acest aspect fiind procesele-verbale de

verificări și investigații, declarațiile investigatorilor sub acoperire și ale

colaboratorilor cu identitate protejată, procesele-verbale de redare a

convorbirilor telefonice și înregistrărilor în mediul ambiental,

procesele-verbale de percheziții (domiciliare și informatice) și, nu în ultimul

rând, declarațiile inculpaților înșiși, care au recunoscut faptele imputate și

au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

respingerea de către prima instanță a cererii în acest sens a doi dintre ei

(G.S. și S.P.) urmând a fi cenzurată de către instanța de apel.

De asemenea, Curtea

de Apel a avut în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru toate

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4

ani, iar lăsarea în libertate a fiecăruia dintre ei continuă să prezinte un

pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea presupuselor

faptelor (de care nu se poate face abstracție), ramificațiile transfrontaliere

care au condus la introducerea pe piața românească a unei cantități mari (peste

48 de kilograme) dintr-un drog de mare risc (cocaină), mediul infracțional

căruia este rezonabil a considera că îi aparțin inculpații, ce par a fi versați

în astfel de acțiuni, de pe urma cărora se așteptau la obținerea unui câștig

consistent (1.715.000 euro) și, nu în ultimul rând, datele personale ale

acestora (fără ocupații și surse licite de venituri dovedite, iar inculpații

G.S. și T.G. cu sancțiuni administrative aplicate pentru alte fapte penale),

toate aceste împrejurări dovedind, în ceea ce îi privește, un potențial

criminogen ridicat, care îi expune riscului de reiterare a comportamentului

infracțional.

Existența acestui

risc face inoportună luarea față de inculpați a unei măsuri alternative, care

să înlocuiască arestarea preventivă, cererea sub acest aspect a inculpaților

S.P., T.G. și G.S.V. fiind astfel nefondată.

De asemenea, în

raport cu stadiul procesual al cauzei, arestarea preventivă a inculpaților este

necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care

durata acesteia se menține încă în limite rezonabile, având în vedere

complexitatea cauzei și pronunțarea deja, în primă instanță, a unei soluții de

condamnare a tuturor la pedepse severe.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, inculpații G.S. și G.S.V. au declarat recurs și

au solicitat revocarea măsurilor preventive, întrucât nu prezintă un pericol

pentru ordinea publică și nu se vor sustrage judecării cauzei.

Înalta Curte

consideră că în mod corect Curtea de Apel a apreciat menținerea măsurii

arestării preventive a inculpaților.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive. Conform alin. (3) al acestui articol "când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii

arestării preventive ".

Se reține că

bănuielile pentru care recurenții inculpați G.S. și G.S.V. sunt judecați în

stare de arest preventiv se referă la constituirea unui grup infracțional

organizat care a avut ca scop introducerea în România a unei cantității de

peste 48 kilograme de cocaină oferită pentru vânzare pentru suma de peste 1,7

milioane euro.

Probele administrate

în cauză relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum acestea au

fost descrise.

Totodată se constată

că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul

probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei

ultime condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de

săvârșire a faptelor presupus a fi comise de fiecare dintre inculpați,

gravitatea acestora (inițierea și constituirea unei grupări infracționale

organizate cu activitate transfrontalieră pentru trafic de droguri),

sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în

rândul societății civile (introducerea în țară a unei cantități importante de

cocaina - peste 48 de kilograme, drog de mare risc ce ar fi adus prin

comercializare un câștig de 1.715.000 euro), aspecte care denotă periculozitate

și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în

libertate a inculpaților prezentând în continuare un pericol concret pentru

ordinea publică.

Împrejurarea că a

fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu

alterează prezumția de nevinovăție a inculpaților, limitarea libertății

persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță

cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Cum temeiurile de

fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de

inculpați pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză.

În consecință, Înalta

Curte apreciază că recursurile inculpaților G.S. și G.S.V. sunt nefondate

astfel că, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va

respinge și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații G.S. și G.S.V. împotriva încheierii de

ședință din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 4556/3/2013.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat

de GGC - NN