ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2427/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpații G.S. și G.S.V., constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 15 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4556/3/2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G.S., S.P., T.G. și G.S.V. În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile inculpaților S.P., T.G. și G.S.V. de înlocuire a măsurii arestării preventive. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a constat că cei patru inculpați au fost arestați preventiv la data de 19 octombrie 2012, pe temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. și au fost condamnați, în primă instanță, prin Sentința penală nr. 467/F din data de 05 iunie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, astfel: inculpatul G.S. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și trafic internațional de droguri de mare risc și inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat; inculpatul S.P. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri de mare risc și inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat; inculpatul T.G. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și trafic internațional de droguri de mare risc și inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat; inculpatul G.S.V.

la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și trafic internațional de droguri de mare risc și inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat. În privința situației de fapt, Curtea de Apel a reținut, că inculpații au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în scopul aducerii în țară a cantității de 48,502 kilograme de cocaină, care a și fost introdusă în România la data de 16 octombrie 2012, prin Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Petea, iar, în ziua următoare, a fost prezentată colaboratorului cu identitate protejată "A.G.", pentru vânzare, în schimbul sumei de 1.715.000 euro. Curtea de Apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere că în apelurile deduse judecății, nu s-au administrat până în prezent probe noi care să contrazică situația de fapt reținută în sentința de condamnare, astfel că, deși inculpații continuă să beneficieze de prezumția de nevinovăție, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați, relevante sub acest aspect fiind procesele-verbale de verificări și investigații, declarațiile investigatorilor sub acoperire și ale colaboratorilor cu identitate protejată, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și înregistrărilor în mediul ambiental, procesele-verbale de percheziții (domiciliare și informatice) și, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților înșiși, care au recunoscut faptele imputate și au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., respingerea de către prima instanță a cererii în acest sens a doi dintre ei (G.S. și S.P.) urmând a fi cenzurată de către instanța de apel.

De asemenea, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a fiecăruia dintre ei continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea presupuselor faptelor (de care nu se poate face abstracție), ramificațiile transfrontaliere care au condus la introducerea pe piața românească a unei cantități mari (peste 48 de kilograme) dintr-un drog de mare risc (cocaină), mediul infracțional căruia este rezonabil a considera că îi aparțin inculpații, ce par a fi versați în astfel de acțiuni, de pe urma cărora se așteptau la obținerea unui câștig consistent (1.715.000 euro) și, nu în ultimul rând, datele personale ale acestora (fără ocupații și surse licite de venituri dovedite, iar inculpații G.S.

și T.G. cu sancțiuni administrative aplicate pentru alte fapte penale), toate aceste împrejurări dovedind, în ceea ce îi privește, un potențial criminogen ridicat, care îi expune riscului de reiterare a comportamentului infracțional. Existența acestui risc face inoportună luarea față de inculpați a unei măsuri alternative, care să înlocuiască arestarea preventivă, cererea sub acest aspect a inculpaților S.P., T.G. și G.S.V. fiind astfel nefondată. De asemenea, în raport cu stadiul procesual al cauzei, arestarea preventivă a inculpaților este necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care durata acesteia se menține încă în limite rezonabile, având în vedere complexitatea cauzei și pronunțarea deja, în primă instanță, a unei soluții de condamnare a tuturor la pedepse severe.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpații G.S. și G.S.V. au declarat recurs și au solicitat revocarea măsurilor preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nu se vor sustrage judecării cauzei. Înalta Curte consideră că în mod corect Curtea de Apel a apreciat menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al acestui articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive ". Se reține că bănuielile pentru care recurenții inculpați G.S.

și G.S.V. sunt judecați în stare de arest preventiv se referă la constituirea unui grup infracțional organizat care a avut ca scop introducerea în România a unei cantității de peste 48 kilograme de cocaină oferită pentru vânzare pentru suma de peste 1,7 milioane euro. Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum acestea au fost descrise. Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei ultime condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de fiecare dintre inculpați, gravitatea acestora (inițierea și constituirea unei grupări infracționale organizate cu activitate transfrontalieră pentru trafic de droguri), sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile (introducerea în țară a unei cantități importante de cocaina - peste 48 de kilograme, drog de mare risc ce ar fi adus prin comercializare un câștig de 1.715.000 euro), aspecte care denotă periculozitate și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpaților, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Cum temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de inculpați pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză. În consecință, Înalta Curte apreciază că recursurile inculpaților G.S. și G.S.V. sunt nefondate astfel că, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., le va respinge și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.S. și G.S.V. împotriva încheierii de ședință din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 4556/3/2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013. Procesat de GGC - NN