ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2372/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2372/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26/P din 11 martie

2013 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, s-au respins cererile de predare a persoanei solicitate

R.C.V., fiul lui I. și D., în vederea executării la cererea autorităților

judiciare din statul solicitant Germania, a următoarelor mandate europene de

arestare:

- mandatul european

de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul

Coburg-Germania;

- mandatul european

de arestare nr. 16 AR 231/02 din 08 august 2007, emis de Parchetul din

Bielefeld-Germania;

- mandatul european

de arestare nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008, emis de Parchetul din

Verden-Germania;

- mandatul european

de arestare nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din

Münster-Germania.

S-a revocat măsura

obligării persoanei solicitate R.C.V., de a părăsi localitatea de domiciliu,

fără încuviințarea instanței, la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a dispus avansarea,

din fondurile Ministerului Justiției, a onorariului avocatului din oficiu, în

sumă de 320 RON.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au fost menținute în sarcina acestuia.

S-a reținut că în

baza Deciziei Cadru din 13 iunie 2002 a Consiliului J.A.I. autoritățile

judiciare germane au solicitat prin patru instrumente de cooperare judiciară în

materie penală separate, respectiv patru cereri de predare în baza mandatului

european de arestare, depistarea și predarea de către autoritățile judiciare

române competente a persoanei solicitate, anume, a cetățeanului român R.C.V.,

după cum urmează:

Procurorului din Münster a solicitat predarea persoanei solicitate în baza

mandatului european de arestare nr. 4Gs 40 Js 106 din 02 AK 112 din 02 la

solicitarea Tribunalului local Dulmen, mandatul intern de arestare în baza

căruia s-a emis mandatul european de arestare fiind emis la 14 februarie 2003

și având ca obiect predarea persoanei solicitate pentru efectuarea urmăririi

penale privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii de jaf calificat cu

agravantă, prev. de parag. 253, 255, 250 secțiunea II nr. 1, 25 - 250 secțiunea

II având pedeapsa maximă de 15 ani închisoare și constând în aceea că persoana

solicitată împreună cu un complice sub amenințarea armelor la data de 10 august

2001, în localitatea Dulmen au cerut numitului L. să preda banii din tezaurul

sucursalei băncii S.C. din localitate, primind suma de 58.465 DM, având

corespondent în legea română infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prev

de art. 211 alin. (1), (2) și (21) C. pen.

de arestare preventivă din 07 septembrie 2005 sub nr. Gs 230 din 05 emis de

Judecătoria locală Kronach s-a emis mandatul european de arestare de către

Parchetul Coburg la data de 16 martie 2007, solicitându-se predarea aceleiași

persoane solicitate, urmărită penal pentru săvârșirea a două fapte penale din

data de 19 noiembrie 1999 și respectiv din data de 24 iulie 2001 având același

mod de operare, constând în sustragerea din filialele băncii S. din

localitățile Pressig și respectiv Sein prin folosirea de arme a unor sume

considerabile constând în 17.040 DM și respectiv 55.0000 DM.

februarie 2008 Biroul Procurorului din Verden a emis mandat european de

arestare solicitând predarea aceleiași persoane solicitate în baza mandatului

de arestare a judecătoriei Verden din 28 martie 2002, având nr. 9a Gs 465/02,

constând în necesitatea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată

acuzațiile cuprinzând săvârșirea aceleiași infracțiuni de jaf înarmat și vizând

sustragerea sumei de 38.490 DM din sucursala băncii S. din Knessestrasse - In -

Hoya.

august 2007 Biroul Procurorului din BIELEFELD a emis mandatul european de

arestare cu nr. 16 AR 231 din 02 în baza mandatului intern de arestare

preventivă emis de tribunalul local Minden solicitând predarea aceleiași

persoane pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la un delict de jaf

calificat săvârșit în data de 01 august 2001 constând în aceea că, folosind o

armă acesta împreună cu altă persoană a sustras din sucursala casei de Economii

M.L. suma de 85.850 DM.

Persoana solicitată,

aflându-se pe teritoriul României, jud.Tulcea, a fost sesizată de Curtea de

Apel Constanța care s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 74/P din 5 iunie

2009, admițând trei din cele patru cereri de predare, respingând cererea de

predare în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Bielefeld

pentru motivul concret că, cu privire la aceeași faptă persoană solicitată este

judecată de către autoritățile judiciare române, fiind deja pronunțată o

hotărâre în primă instanță.

Această sentință,

atacată cu recurs de către persoana solicitată, a fost casată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția penală prin Decizia nr. 2.331 din 18 iunie 2009,

prin care cauza a fost retrimisă spre rejudecare, la Curtea de Apel Constanța,

persoana solicitată fiind pusă în libertate de sub puterea arestării

preventive, cu supunerea sa la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de

domiciliu.

Procedând la

rejudecarea cauzei, Curtea de apel a primit concluziile persoanei solicitate, a

dat curs solicitării acesteia de a se solicita Curții de Justiție a Uniunii

Europene de a pronunța o hotărâre preliminară, hotărâre ce s-a și pronunțat la

29.01.2013 și, prin interpretarea considerentelor acestei hotărâri, depuse la

dosar, a ajuns la concluzia necesității respingerii tuturor celor patru cereri

de executare a mandatelor europene și de revocare a măsurii cu obligarea

persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea

instanței, măsură ce nu-și mai găsește rațiunea.

În consecință, așa

cum deja s-a văzut, a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța Sentința

penală nr. 26/P din 11 martie 2013.

Împotriva acestei din

urmă sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Constanța, susținând că, în cauză este incident cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., respectiv, când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat, Parchetul a arătat că, în mod nejustificat,

instanța de fond a dispus refuzul de predare în baza celor 3 mandate de

arestare, motivat de faptul că "nu se poate exercita o ingerință asupra

dreptului la libertate individuală și în ceea ce privește dreptul la viața de

familie a persoanei solicitate R.C.V.

De asemenea, în mod

eronat Curtea de Apel Constanța a mai arătat că cererile de predare nu

justifică în concret dacă predarea persoanei solicitate contribuie la

completarea probatoriului de către organul de urmărire penală german și nici

care este motivul pentru care, pe de o parte, ele au fost formulate la o

perioadă lungă, după săvârșirea faptelor, precum și care este motivul pentru

care, în concret, pe timpul procedurii desfășurate în România pentru executarea

mandatului european de arestare nu au fost administrate probatorii care să

necesite prezența inculpatului, inclusiv prin comisie rogatorie și cereri

directe adresate organelor judiciare române.

În continuarea

motivării respingerii cererii de predare a persoanei solicitate R.C.V., Curtea

de Apel Constanța a mai arătat că faptele pentru care este solicitat numitul au

fost săvârșite în urmă cu 12 ani de la data săvârșirii ultimei fapte ori, în

această situație apare evidentă disproporția dintre scopul urmărit de

autoritatea judiciară din statul solicitant și ingerința în exercițiul

drepturilor fundamentale solicitată a fi realizată de către instanța română ca

autoritate judiciară de executare a mandatelor europene de executare.

Totodată, Curtea de

Apel Constanța a concluzionat că se poate realiza mai bine tragerea la

răspundere penală a persoanei solicitate în statul român, acesta putând a-și

face mai eficient apărarea și prezervându-se în măsura posibilului și relațiile

cu familia.

Parchetul critică

instanța de fond deoarece a dat dovadă de o anumită inconsecvență în deciziile

luate, întrucât în Încheierea din 22 decembrie 2009, prin care a dispus

sesizarea Curții Constituționale, aceasta a concluzionat că "prin

intermediul mandatului european de arestare, dispozițiile privind dreptul la un

proces echitabil, la libertatea individuală, la egalitatea în fața legii nu

sunt încălcate de legea română dispozițiile Deciziei Cadru, transpuse de

legiuitor prin Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, având în

vedere gravitatea acuzațiilor care se aduc persoanei solicitate R.C.V.

suspectat de comiterea a patru infracțiuni de tâlhărie gravă prin amenințări cu

arme de foc sau arme albe, împreună cu mai multe persoane, dar și valoarea

însemnată a prejudiciului total cauzat atât la momentul săvârșirii faptelor,

dar și în prezent, se constată că este necesară și nu este disproporționată

ingerința în exercițiul drepturilor fundamentale ocrotite de lege.

Totodată, se constată

și interesul manifestat de către autoritățile germane pe parcursul celor 4 ani,

timp în care dosarul a fost pe rolul Curții de Apel Constanța, interes

justificat tocmai dat fiind perioada mare scursă de la data comiterii

presupuselor fapte, peste 12 ani, probabil în scopul evitării prescripției

răspunderii penale.

Astfel, la fila 81 -

82, vol. 1, dosarul Curții de Apel Constanța, se află adresa emisă de Parchetul

Coburg din 25 octombrie 2010, prin care se interesează de stadiul dosarului. La

fila 285, vol. I, dosar Curtea de Apel Constanța se află o solicitare în

același sens, emisă de Parchetul Münster, iar la fila 229, vol. II, dosar

Curtea de Apel Constanța se află o altă solicitare cu același conținut din

partea Parchetului din Verden.

În consecință, s-a

apreciat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în

urma rejudecării, să se dispună predarea persoanei solicitate R.C.V., în

vederea punerii în executare a celor 3 mandate europene de arestare emise de

Parchetul din Coburg, Parchetul din Münster și Parchetul din Verden.

De asemenea, s-a

apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate R.C.V. și predarea sa,

fără a fi necesară amânarea predării până la terminarea executării pedepsei de

3 ani închisoare aplicată de instanțele române, dat fiind gravitatea faptelor,

complexitatea acestora, numărul de infracțiuni pentru care este solicitat,

tocmai în scopul asigurării unor condiții bune pentru exercitarea urmăririi

penale și pentru aflarea adevărului în cauzele aflate pe rolurile autorităților

judiciare germane.

Prin urmare,

Parchetul, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d)

și art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., a solicitat să se dispună

arestarea persoanei solicitate R.C.V., în vederea predării pentru punerea în

executare a celor 3 mandate europene de arestare emise de Parchetul din Coburg,

Parchetul din Münster și Parchetul din Verden, stat solicitant german.

Examinând recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței

penale nr. 26/P din 11 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și

pentru Cauze Penale cu Minori, privind persoana solicitată R.C.V., în funcție

de actele și probele dosarului și de criticile formulate se constată că,

într-adevăr, sentința atacată este nelegală, prin ea, prima instanță făcând o

greșită aplicare a legii.

În adevăr, în mod

greșit instanța de fond neținând seama de gravitatea faptelor comise de

persoana solicitată pe teritoriul statului solicitant, de perversitatea și de

periculozitatea acestuia, de tendințele acestuia de a se sustrage răspunderii

penale, față de organele judiciare ale statului solicitant, a respins cererile

de punere în executare a celor patru mandate europene și de predare a persoanei

solicitate, către autoritățile judiciare ale statului solicitant german.

În raport cu această

situație, cu pertinența și rigurozitatea argumentelor Parchetului, instanța de

control judiciar va privi recursul Parchetului ca întemeiat și îl va admite ca

atare, casând în parte sentința penală recurată și rejudecând, va admite

cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dispunând

executarea mandatelor europene de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie

2007 emis de Parchetul Coburg; nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008 emis de

Parchetul din Verden și nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul

din Münster și predarea persoanei solicitate R.C.V., autorității judiciare

solicitante germane.

În baza dispozițiilor

art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va dispune

arestarea în vederea predării persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. și D.,

pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iulie 2013 până la 15 august

2013, inclusiv.

Se va dispune

emiterea mandatului de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin.

(13) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza dispozițiilor

art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată va

fi predată cu condiția ca, în cazul pronunțării unei pedepse privative de

libertate, să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza dispozițiilor

art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va trebui să se

comunice autorităților menționate în lege, hotărârea rămasă definitivă.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare făcut cu soluționarea recursului declarat de Parchet, conform legii

vor rămâne în sarcina statului.

Tot statul va plăti

și onorariul parțial pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței

penale nr. 26/P din 11 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și

pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, privind persoana solicitată R.C.V.

Casează, în parte,

sentința penală recurată și, rejudecând:

Admite cererile

formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Dispune executarea

mandatelor europene de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de

Parchetul Coburg; nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008 emis de Parchetul

din Verden și nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster

și predarea persoanei solicitate R.C.V., autorității judiciare solicitante

germane.

În baza dispozițiilor

art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea în

vederea predării persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. și D., pe o perioadă

de 30 zile, începând cu data de 17 iulie 2013 până la 15 august 2013, inclusiv.

Dispune emiterea

mandatului de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (13) din

Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza dispozițiilor

art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată va

fi predată cu condiția ca, în cazul pronunțării unei pedepse privative de

libertate, să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza dispozițiilor

art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea se va

comunica autorităților menționate în lege, după rămânerea definitivă.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial

pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iulie 2013.

Procesat de GGC - AM