ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2372/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 26/P din 11 martie 2013 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-au respins cererile de predare a persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. și D., în vederea executării la cererea autorităților judiciare din statul solicitant Germania, a următoarelor mandate europene de arestare: - mandatul european de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul Coburg-Germania; - mandatul european de arestare nr. 16 AR 231/02 din 08 august 2007, emis de Parchetul din Bielefeld-Germania; - mandatul european de arestare nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008, emis de Parchetul din Verden-Germania; - mandatul european de arestare nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster-Germania.

S-a revocat măsura obligării persoanei solicitate R.C.V., de a părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței, la rămânerea definitivă a hotărârii. S-a dispus avansarea, din fondurile Ministerului Justiției, a onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON. Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost menținute în sarcina acestuia. S-a reținut că în baza Deciziei Cadru din 13 iunie 2002 a Consiliului J.A.I.

autoritățile judiciare germane au solicitat prin patru instrumente de cooperare judiciară în materie penală separate, respectiv patru cereri de predare în baza mandatului european de arestare, depistarea și predarea de către autoritățile judiciare române competente a persoanei solicitate, anume, a cetățeanului român R.C.V., după cum urmează: 1. Biroul Procurorului din Münster a solicitat predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare nr. 4Gs 40 Js 106 din 02 AK 112 din 02 la solicitarea Tribunalului local Dulmen, mandatul intern de arestare în baza căruia s-a emis mandatul european de arestare fiind emis la 14 februarie 2003 și având ca obiect predarea persoanei solicitate pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii de jaf calificat cu agravantă, prev. de parag.

253, 255, 250 secțiunea II nr. 1, 25 - 250 secțiunea II având pedeapsa maximă de 15 ani închisoare și constând în aceea că persoana solicitată împreună cu un complice sub amenințarea armelor la data de 10 august 2001, în localitatea Dulmen au cerut numitului L. să preda banii din tezaurul sucursalei băncii S.C. din localitate, primind suma de 58.465 DM, având corespondent în legea română infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prev de art. 211 alin. (1), (2) și (21) C. pen.

2. În baza mandatului de arestare preventivă din 07 septembrie 2005 sub nr. Gs 230 din 05 emis de Judecătoria locală Kronach s-a emis mandatul european de arestare de către Parchetul Coburg la data de 16 martie 2007, solicitându-se predarea aceleiași persoane solicitate, urmărită penal pentru săvârșirea a două fapte penale din data de 19 noiembrie 1999 și respectiv din data de 24 iulie 2001 având același mod de operare, constând în sustragerea din filialele băncii S. din localitățile Pressig și respectiv Sein prin folosirea de arme a unor sume considerabile constând în 17.040 DM și respectiv 55.0000 DM.

3. La data de 26 februarie 2008 Biroul Procurorului din Verden a emis mandat european de arestare solicitând predarea aceleiași persoane solicitate în baza mandatului de arestare a judecătoriei Verden din 28 martie 2002, având nr. 9a Gs 465/02, constând în necesitatea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată acuzațiile cuprinzând săvârșirea aceleiași infracțiuni de jaf înarmat și vizând sustragerea sumei de 38.490 DM din sucursala băncii S. din Knessestrasse - In - Hoya. 4. La data de 08 august 2007 Biroul Procurorului din BIELEFELD a emis mandatul european de arestare cu nr. 16 AR 231 din 02 în baza mandatului intern de arestare preventivă emis de tribunalul local Minden solicitând predarea aceleiași persoane pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la un delict de jaf calificat săvârșit în data de 01 august 2001 constând în aceea că, folosind o armă acesta împreună cu altă persoană a sustras din sucursala casei de Economii M.L.

suma de 85.850 DM. Persoana solicitată, aflându-se pe teritoriul României, jud.Tulcea, a fost sesizată de Curtea de Apel Constanța care s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 74/P din 5 iunie 2009, admițând trei din cele patru cereri de predare, respingând cererea de predare în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Bielefeld pentru motivul concret că, cu privire la aceeași faptă persoană solicitată este judecată de către autoritățile judiciare române, fiind deja pronunțată o hotărâre în primă instanță. Această sentință, atacată cu recurs de către persoana solicitată, a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală prin Decizia nr. 2.331 din 18 iunie 2009, prin care cauza a fost retrimisă spre rejudecare, la Curtea de Apel Constanța, persoana solicitată fiind pusă în libertate de sub puterea arestării preventive, cu supunerea sa la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de apel a primit concluziile persoanei solicitate, a dat curs solicitării acesteia de a se solicita Curții de Justiție a Uniunii Europene de a pronunța o hotărâre preliminară, hotărâre ce s-a și pronunțat la 29.01.2013 și, prin interpretarea considerentelor acestei hotărâri, depuse la dosar, a ajuns la concluzia necesității respingerii tuturor celor patru cereri de executare a mandatelor europene și de revocare a măsurii cu obligarea persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței, măsură ce nu-și mai găsește rațiunea. În consecință, așa cum deja s-a văzut, a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța Sentința penală nr. 26/P din 11 martie 2013. Împotriva acestei din urmă sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, susținând că, în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., respectiv, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, Parchetul a arătat că, în mod nejustificat, instanța de fond a dispus refuzul de predare în baza celor 3 mandate de arestare, motivat de faptul că "nu se poate exercita o ingerință asupra dreptului la libertate individuală și în ceea ce privește dreptul la viața de familie a persoanei solicitate R.C.V.

De asemenea, în mod eronat Curtea de Apel Constanța a mai arătat că cererile de predare nu justifică în concret dacă predarea persoanei solicitate contribuie la completarea probatoriului de către organul de urmărire penală german și nici care este motivul pentru care, pe de o parte, ele au fost formulate la o perioadă lungă, după săvârșirea faptelor, precum și care este motivul pentru care, în concret, pe timpul procedurii desfășurate în România pentru executarea mandatului european de arestare nu au fost administrate probatorii care să necesite prezența inculpatului, inclusiv prin comisie rogatorie și cereri directe adresate organelor judiciare române.

În continuarea motivării respingerii cererii de predare a persoanei solicitate R.C.V., Curtea de Apel Constanța a mai arătat că faptele pentru care este solicitat numitul au fost săvârșite în urmă cu 12 ani de la data săvârșirii ultimei fapte ori, în această situație apare evidentă disproporția dintre scopul urmărit de autoritatea judiciară din statul solicitant și ingerința în exercițiul drepturilor fundamentale solicitată a fi realizată de către instanța română ca autoritate judiciară de executare a mandatelor europene de executare. Totodată, Curtea de Apel Constanța a concluzionat că se poate realiza mai bine tragerea la răspundere penală a persoanei solicitate în statul român, acesta putând a-și face mai eficient apărarea și prezervându-se în măsura posibilului și relațiile cu familia.

Parchetul critică instanța de fond deoarece a dat dovadă de o anumită inconsecvență în deciziile luate, întrucât în Încheierea din 22 decembrie 2009, prin care a dispus sesizarea Curții Constituționale, aceasta a concluzionat că "prin intermediul mandatului european de arestare, dispozițiile privind dreptul la un proces echitabil, la libertatea individuală, la egalitatea în fața legii nu sunt încălcate de legea română dispozițiile Deciziei Cadru, transpuse de legiuitor prin Legea nr. 302/2004 republicată. Astfel, având în vedere gravitatea acuzațiilor care se aduc persoanei solicitate R.C.V. suspectat de comiterea a patru infracțiuni de tâlhărie gravă prin amenințări cu arme de foc sau arme albe, împreună cu mai multe persoane, dar și valoarea însemnată a prejudiciului total cauzat atât la momentul săvârșirii faptelor, dar și în prezent, se constată că este necesară și nu este disproporționată ingerința în exercițiul drepturilor fundamentale ocrotite de lege.

Totodată, se constată și interesul manifestat de către autoritățile germane pe parcursul celor 4 ani, timp în care dosarul a fost pe rolul Curții de Apel Constanța, interes justificat tocmai dat fiind perioada mare scursă de la data comiterii presupuselor fapte, peste 12 ani, probabil în scopul evitării prescripției răspunderii penale. Astfel, la fila 81 - 82, vol. 1, dosarul Curții de Apel Constanța, se află adresa emisă de Parchetul Coburg din 25 octombrie 2010, prin care se interesează de stadiul dosarului. La fila 285, vol. I, dosar Curtea de Apel Constanța se află o solicitare în același sens, emisă de Parchetul Münster, iar la fila 229, vol. II, dosar Curtea de Apel Constanța se află o altă solicitare cu același conținut din partea Parchetului din Verden.

În consecință, s-a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună predarea persoanei solicitate R.C.V., în vederea punerii în executare a celor 3 mandate europene de arestare emise de Parchetul din Coburg, Parchetul din Münster și Parchetul din Verden. De asemenea, s-a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate R.C.V. și predarea sa, fără a fi necesară amânarea predării până la terminarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de instanțele române, dat fiind gravitatea faptelor, complexitatea acestora, numărul de infracțiuni pentru care este solicitat, tocmai în scopul asigurării unor condiții bune pentru exercitarea urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în cauzele aflate pe rolurile autorităților judiciare germane.

Prin urmare, Parchetul, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) și art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., a solicitat să se dispună arestarea persoanei solicitate R.C.V., în vederea predării pentru punerea în executare a celor 3 mandate europene de arestare emise de Parchetul din Coburg, Parchetul din Münster și Parchetul din Verden, stat solicitant german. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 26/P din 11 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori, privind persoana solicitată R.C.V., în funcție de actele și probele dosarului și de criticile formulate se constată că, într-adevăr, sentința atacată este nelegală, prin ea, prima instanță făcând o greșită aplicare a legii.

În adevăr, în mod greșit instanța de fond neținând seama de gravitatea faptelor comise de persoana solicitată pe teritoriul statului solicitant, de perversitatea și de periculozitatea acestuia, de tendințele acestuia de a se sustrage răspunderii penale, față de organele judiciare ale statului solicitant, a respins cererile de punere în executare a celor patru mandate europene și de predare a persoanei solicitate, către autoritățile judiciare ale statului solicitant german.

În raport cu această situație, cu pertinența și rigurozitatea argumentelor Parchetului, instanța de control judiciar va privi recursul Parchetului ca întemeiat și îl va admite ca atare, casând în parte sentința penală recurată și rejudecând, va admite cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dispunând executarea mandatelor europene de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul Coburg; nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008 emis de Parchetul din Verden și nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster și predarea persoanei solicitate R.C.V., autorității judiciare solicitante germane. În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. și D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iulie 2013 până la 15 august 2013, inclusiv.

Se va dispune emiterea mandatului de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată. În baza dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată va fi predată cu condiția ca, în cazul pronunțării unei pedepse privative de libertate, să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei. În baza dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va trebui să se comunice autorităților menționate în lege, hotărârea rămasă definitivă. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare făcut cu soluționarea recursului declarat de Parchet, conform legii vor rămâne în sarcina statului.

Tot statul va plăti și onorariul parțial pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 26/P din 11 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, privind persoana solicitată R.C.V. Casează, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând: Admite cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Dispune executarea mandatelor europene de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul Coburg; nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008 emis de Parchetul din Verden și nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster și predarea persoanei solicitate R.C.V., autorității judiciare solicitante germane.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. și D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iulie 2013 până la 15 august 2013, inclusiv. Dispune emiterea mandatului de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată. În baza dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată va fi predată cu condiția ca, în cazul pronunțării unei pedepse privative de libertate, să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei. În baza dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea se va comunica autorităților menționate în lege, după rămânerea definitivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului. Onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iulie 2013. Procesat de GGC - AM