ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 25 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Constanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. deoarece fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.;

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. deoarece a intervenit decesul acestuia.

A constatat că pentru inculpatul decedat C.I. nu s-a acceptat succesiunea.

A făcut aplicarea art. 346 alin. (1) și (3) C. proc. pen.;

A respins acțiunea civilă formulată de către părțile civile SC A.I. SA Venus și respectiv SIF T. SA - Brașov.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că prin Rechizitoriul formulat de Ministerul Public D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța nr. 61 D/P/2005 înregistrat la această instanță sub nr. de Dosar nr. 2212/118/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și a inculpatei P.P. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Din actele și lucrările dosarului instanța de fond reține în fapt următoarele:

S-a reținut în actul de inculpare că la data de 7 iulie 2000 SC A.I. SA Venus, prin administratorul unic V.N., a formulat o plângere penală solicitând să se efectueze cercetări față de numita P.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

Ulterior, la data de 9 ianuarie 2001 SC A.I. SA Venus a formulat o nouă plângere penală, prin care solicita să se efectueze cercetări față de numiții C.I. - asociat unic și administrator la SC I.C. SRL Constanța și C.V.(fostă J.)- asociat unic și administrator la SC V. SRL Constanța, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. Prin aceeași plângere petenta a solicitat să se extindă cercetările penale față de P.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. și art. 240 C. pen.

Prin rezoluția nr. 791/P/2001 din 21 august 2001 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de soții C.I. și C.V.(fostă J.) pentru art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, fiind aplicabil principiul „in dubio pro reo".

Totodată, prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.P. pentru art. 289 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. (întrucât faptele nu există) și art. 240 C. pen. (motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective).

Împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale SC A.I. SA Venus a formulat plângere, prin care sesiza faptul că soluția respectivă este nelegală și netemeinică, solicitând infirmarea acesteia și trimiterea în judecată a numiților C.I., C.V.(fostă J.) și P.P.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, prin rezoluția nr. 897/11/2 din 23 octombrie 2001 a admis plângerea formulată de SC A.I. SA Venus, ca fiind legală și temeinică și a infirmat rezoluția nr. 791/P/2001, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I., J.V.(fostă C.) și P.P., ca fiind neîntemeiată.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.I. și J.V.(fostă C.) pentru art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 293 C. pen. și față de P.P. pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 240 C. pen. și art. 289 C. pen.

După completarea cercetărilor penale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța (la 22 iulie 2002 cauza a fost preluată de către acest parchet), prin ordonanța nr. 159/P/2002 din 6 ianuarie 2003 a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuiții P.P. pentru infracțiunile prev. de art. 240 C. pen., art. 260 alin. (1) și (4) C. pen., art. 289 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., C.I. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și J.V.(fostă C.) pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe SIF T. SA a formulat plângere care, prin rezoluția nr. 21347/3873 din 19 mai 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă.

Urmare acestui fapt, petenta SIF T. SA, cu sediul în Brașov, s-a adresat instanței cu plângere,care prin sentința penală nr. 69 din 9 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1756/2003, al Tribunalului Constanța, a fost respinsă ca nefondată.

Față de această hotărâre SIF T. SA a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 69 din 9 februarie 2004, a Tribunalului Constanța, iar Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 287/P din 26 aprilie 2004 a admis ca fondat recursul declarat de recurenta SIF T. SA și a desființat sentința penală nr. 69 din 09 februarie 2004, a Tribunalului Constanța.

Totodată, admite plângerea SIF T. SA, desființează ordonanța nr. 159/P/2002 din 06 ianuarie 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și trimite cauza la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării acesteia conform art. 333 C. proc. pen.

La data de 07 decembrie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța își declină conform dispozițiilor Legii nr. 508/2004 competența în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta.

După completarea urmăririi penale în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

La data de 11 mai 1993 SC V.V. SA Mangalia, în calitate de locator și SC I.C. SRL Constanta, reprezentată prin asociat unic și administrator de învinuitul V.C., în calitate de locatar, au încheiat contractul din 11 mai 1993, cu o durată de 10 ani, în baza căruia această din urmă societate a preluat în locație de gestiune restaurantul „G." din Stațiunea Venus.

În baza contractului din 02 iulie 1993 (pe o durată de 15 ani) încheiat între SC V.V. SA Mangalia în calitate de locator și SC I. SRL Constanța prin asociat unic și administrator J.V.(fostă C.) (la data încheierii contractului) în calitate de locatar, această din urmă societate a preluat în locație de gestiune hotelul „I." din Stațiunea Venus.

Începând cu data de 20 decembrie 1994, contractul de locație de gestiune din 02 iulie 1993 a fost preluat de la SC I. SRL de către SC V. SRL Constanța reprezentată de același asociat unic și de administrator J.V.(fostă C.).

Conform protocolului de divizare a SC V.V. SA din 05 decembrie 1995 s-a înființat SC A.I. SA care a preluat și contractele de locație de gestiune pentru restaurantul „G.", hotel „I." și hotel „A.".

Contractele de locație de gestiune s-au derulat pe perioada 1993-aprilie 1996, când urmarea unor manevre frauduloase, învinuiții C.I. și J.V.(fostă C.) au fost nevoiți să cesioneze contractele respective către SC C.C.G. SRL Oltenița, reprezentată de administrator G.L..

Urmare plângerilor penale formulate de către C.I. și J.V.(fostă C.), numiții G.L. și D.C.M., director la SC A.I. SA Venus au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., respectiv art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., cauză care ulterior a fost strămutată la Judecătoria Giurgiu.

În cursul cercetării judecătorești, la cererea părților civile C.I. și J.V.(fostă C.) s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile pentru dovedirea pretențiilor civile, probă admisă de către instanță.

Pe parcursul cercetării judecătorești întrucât mai mulți experți nominalizați de B.L.E.J.T. Giurgiu și numiți de Tribunalul Giurgiu s-au abținut din diferite motive obiective, la data de 06 aprilie 1999, deși instanța primise o nouă listă cu 3 experți, a desemnat-o de pe o listă mai veche, din 18 decembrie 1998, pe învinuita P.P. să efectueze expertiza dispusă în cauză.

Se precizează că în conformitate cu art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 89/1998, publicată în M. Of. nr. 314/27.08.1998, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, „Experții contabili și contabilii autorizați nu pot să-și exercite atribuțiile conferite de această calitate pe durata cât ocupă funcții în cadrul Ministerului Finanțelor".

Cum la data de 06 aprilie 1999 (data la care O.G. mai sus-menționată era în vigoare) învinuita P.P. îndeplinea calitatea de funcționar public în cadrul D.G.F.P. Giurgiu, aceasta era incompatibilă să efectueze expertiza, fapt pentru care trebuia să se abțină chiar dacă fusese desemnată eronat de instanță, lucru pe care însă cu știință nu l-a făcut. în declarațiile sale, deși inițial a susținut că nu cunoștea despre această prevedere legală, ulterior a relatat că avea cunoștință de modificările aduse în această materie.

Mai mult, prin Legea nr. 186/1999 (publicată în M. Of. nr. 592/1999) pentru aprobarea O.G. nr. 89/1988 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, această interdicție s-a extins.

Astfel, conform prevederilor art. 11 alin. (3), modificat prin Legea nr. 186/1999, „Experții contabili și contabilii autorizați nu pot să-și exercite atribuțiile conferite de această calitate pe durata în care își desfășoară orice activitate salarială în afara Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați sau activitate comercială, cu excepția activităților didactice, literare, publicistice în domeniu și cea de parlamentar, consilier local sau județean, pe durata mandatului. Prevederile acestui alineat au aplicabilitate începând cu exercițiul financiar al anului 2000".

Din adresa din 19 ianuarie 2002, a D.G.F.P. Giurgiu, rezultă că învinuita P.P. a fost angajată din data de 8 mai 1992 la această instituție, în funcția de inspector de specialitate, iar din 7 aprilie 1999 îndeplinea funcția de șef Serviciu Control Fiscal, fapt pentru care se afla în situația de expert incompatibil pentru efectuarea expertizei.

P.P. a obținut calitatea de expert contabil în anul 1991, așa cum rezultă din carnetul din 1996, în care se menționează că prezentul carnet este valabil numai cu viza pe anul în curs, carnet care nu era vizat pe anul 1999.

Conform adresei din 07 noiembrie 2000, a B.L.E.J.T. Giurgiu rezultă că învinuita P.P. pe anul 1988 a obținut viza provizorie pentru exercitarea profesiei de expert contabil, iar prin adresa din 3 februarie 1999, C.E.C.A.R. Giurgiu a transmis Tribunalului Giurgiu lista experților contabili pe anul 1999 (publicată în M. Of. nr. 142bis/07.04.1999), listă în care învinuita nu figura (în acest sens instituțiile statului au emis mai multe adrese ce se află atașate la dosarul cauzei).

Se concluzionează că la momentul în care instanța a desemnat-o în mod eronat pe învinuita P.P. să efectueze expertiza judiciară contabilă, aceasta era conform dispozițiilor legale incompatibilă. Ca atare, învinuita P.P. trebuia să aducă la cunoștința instanței acest lucru, urmând totodată să se abțină de la efectuarea expertizei, lucru pe care cu știință nu l-a făcut.

P.P. a efectuat expertiza numai pe baza documentelor puse la dispoziție de către C.I., fără să procedeze la vizualizarea în teren a celor două active, restaurant, G." și hotel „I." în vederea identificării lucrărilor și investițiilor efectuate de către cei doi învinuiți.

P.P. la întocmirea raportului de expertiză contabilă a preluat și actualizat datele din raportul de evaluare realizat în luna octombrie 1995 de către SC M.C. SRL Constanța, la solicitarea învinuitului C.I., în vederea privatizării celor două active. Acest lucru rezultă din actele de urmărire penală cât și din declarațiile și memoriile inculpatei P.P.

Cum raportul de evaluare prezenta valori estimative, fiind confidențial pentru destinatar, acesta nu poate fi folosit la efectuarea expertizelor contabile.

Raportul de evaluare este valabil 3 luni și poate fi folosit numai la privatizare, urmând ca valoarea reală să fie stabilită în contractul de vânzare-cumpărare.

De precizat este faptul că inculpatul C.I. a fost cel care a însoțit-o permanent pe inculpata P.P. pe tot timpul întocmirii expertizei contabile, el fiind cel care prezenta situația celor două societăți (SC I.C. SRL și SC V. SRL Constanța).

Mai mult, inculpatul C.I. i-a prezentat învinuitei P.P. documentele contabile și orice alte date pe care le aprecia că-i sunt favorabile, acte pe care aceasta din urmă fără să le verifice pe teren, le-a folosit la întocmirea raportului de expertiză contabilă.

P.P. deși la acea dată nu avea calitatea de evaluator și expert tehnic, a întocmit pe lângă expertiza contabilă și o expertiză imobiliară și un raport de evaluare a bunurilor aparținând soților C.I. și J.V.(fostă C.). Până la data de 31 noiembrie 1999 învinuita P.P. nu figura în evidențele Ministerului Justiției ca evaluator.

Mai mult, inculpata P.P. nu a avut în vedere la evaluare gradul de uzură conform normativelor în vigoare la acea dată al bunurilor expertizate.

De asemenea, inculpata P.P. luând în considerare datele prezentate de învinuitul C.I. fără să le verifice pe teren, a procedat la evaluarea ca investiții a unor mijloace fixe și obiecte de inventar ce aparțineau SC V.V. SA și ulterior SC A.I. SA.

Din adresa din 05 februarie 2001 a SC V.V. SA rezultă că pe perioada de 2 ani și 7 luni când cele două active (restaurant „G." și hotel „I.') au fost date în locație de gestiune societăților administrate de soții C.I. și J.V.(fostă C.), aceștia nu au prezentat documente din care să rezulte efectuarea de investiții sau acte de recepție a unor astfel de lucrări.

Deci în perioada mai 1993-decembrie 1995, soții C. nu au efectuat la cele două active investiții, sens în care în arhiva unității nu au fost găsite documente din care să rezulte acest lucru și nici procese-verbale de recepție.

Soții C.I. și J.V.(fostă C.) nu au avut acordul SC V.V. SA iar ulterior al SC A.I. SA pentru efectuarea vreunei lucrări de investiție, reparații capitale sau dotări.

Mai mult, din adresa din 09 februarie 2001 a aceleași unități rezultă că în perioada 05 decembrie 1995-15 aprilie 1996 aceștia nu au făcut investiții sau reparații curente.

Inculpatul C.I. a prezentat pentru expertiză documente cu bunuri proprii cum ar fi: mai multe autoturisme care nu erau înregistrate în evidența contabilă a celor două societăți administrate de el și soția sa; mai multe chitanțe tip „CC"; mai multe liste cu diverse bunuri proprii, etc.

Din adresa din 27 mai 2002, a C.E.C.A.R. Giurgiu, rezultă că „expertiza contabilă efectuată de către inculpata P.P. ridică și destule probleme de ordin tehnic și calitativ datorate atât unor aspecte dar și unor dificultăți specifice.

P.P. la întocmirea raportului a preluat în cea mai mare parte datele cuprinse în raportul de expertiză întocmit în luna mai 1999, la care a adus unele mici corecturi care s-au materializat în modificarea concluziilor la unele obiective.

Tribunalul Giurgiu, în calea de atac a apelului, a dispus la cererea părților civile C.I. și J.V.(fostă C.) efectuarea unei noi expertize în vederea reactualizării pagubei, expertiză care a fost efectuată de către expertul P.V..

De menționat este faptul că expertiza efectuată de către P.V. reprezintă o reactualizare a daunelor civile suferite de cele două societăți și administratorii acestora, ce au fost constatate de expertiza efectuată la fond conform obiectivelor stabilite de instanță, în raport de inflația la zi.

Ca atare, expertul P.V. la efectuarea „noii expertize" a avut la bază raportul și suplimentul de expertiză întocmite de inculpata P.P.

Pe baza acestui raport de expertiză considerat de către instanțe ca fiind „proba probissima", Judecătoria Giurgiu, Tribunalul Giurgiu, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție i-au condamnat pe inculpații D.C.M. și G.L. la pedepse cu închisoare și totodată i-au obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.I. SA Venus, să plătească părților civile C.I. și C.V.(fostă J.) cu titlu de despăgubiri suma finală de peste 25 miliarde ROL.

Astfel, instanța în mod eronat i-a obligat pe inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la restituirea către părțile civile a mijloacelor fixe și obiecte de inventar care aparțineau locatorului (SC A.I. SA) și totodată i-a obligat la restituirea unui prejudiciu pentru perioadele 1996-2002 și 1996-2007, deși prejudiciul era incert, viitor și nu era lichid.

Mai mult, instanțele în loc să constate că expertiza și suplimentul la expertiză întocmite de către P.P. sunt lovite de nulitate absolută, motivat de faptul că au fost întocmite de către o persoană incompatibilă atâta timp cât avea calitatea de funcționar public, au omologat aceste acte în baza cărora au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice cel puțin sub aspectul laturii civile și mai exact a prejudiciului suferit de către părțile civile.

Atâta timp cât expertiza și suplimentul la expertiză întocmite de P.P. erau nule și expertiza întocmită de P.V. era nulă.

La data când C.I. s-a constituit parte civilă în Dosarul nr. 5957/1997 al Judecătoriei Giurgiu, SC I.C. SRL Constanța se afla în procedură de lichidare judiciară.

Din adresa din 20 septembrie 2000, a Camerei de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, rezultă că la data de 29 decembrie 1998 s-a înregistrat notificarea Tribunalului Constanța privind continuarea procedurii de reorganizare și lichidare judiciară, la cererea SC C.T. SA Bistrița și numirea judecătorului sindic.

La data de 29 septembrie 999 s-a înregistrat sentința civilă nr. 1255/COM din 6 septembrie 1999, a Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus dizolvarea SC I.C. SRL, ridicarea dreptului de a-și conduce activitatea și deschiderea procedurii de faliment, iar la data de 20 octombrie 1999 s-a înregistrat mențiunea prin care s-a numit un lichidator.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea a două expertize, una financiar-contabilă și una imobiliară.

În vederea efectuării celor două expertize, soții C.I. și J.V.(fostă C.) și-au desemnat experți parte care au participat efectiv la realizarea acestora și de asemenea s-a efectuat expertiza judiciar-imobiliară, de către expertul și evaluatorul în imobiliare, S.V..

În raport de expertizele contabile și tehnico-imobiliare, de celelalte probe administrate în cauză se concluzionează că inculpatul C.I. a urmărit prin prezentarea expertului P.P. a unor date neadevărate, să obțină în mod ilicit imobilele reprezentând restaurant G. și hotel I., fapt pentru care a și trecut la executarea acestora.

Urmare acestui fapt inculpata P.P. a denaturat, în mod vădit, cu știință, conținutul raportului de expertiză cu privire la valoarea reală a cheltuielilor făcute de învinuiții C.I. și J.V.(fostă C.).

Situația de fapt reținută în rechizitoriu este susținută cu:

rapoartele de expertiză contabilă, imobiliară și evaluare, întocmite de experții S.V., G.D., experții parte C.S., N.D., experții Ș.L., B.P., M.L.; actele și documentele depuse de SIF T. SA Brașov, SC A.I. SA Venus- Mangalia; actele de puse de C.E.C.A.R. Giurgiu, B.L.E.J.T. Giurgiu, D.G.F.P. Giurgiu; celelalte acte întocmite de organele de cercetare penală și procuror în cursul urmăririi penale; declarațiile martorilor H.A., C.I.V., C.G., J.V.(fostă C.), coroborate cu declarațiile inculpaților C.I. și P.P.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiată în ședința publică din data de 21 aprilie 2009 inculpata P.P. care declară că nu era incompatibilă la data desemnării acesteia ca expert de către instanța de judecată și de asemenea nu a denaturat, în mod vădit, cu știință, conținutul raportului de expertiză cu privire la valoarea reală a cheltuielilor făcute de învinuiții C.I. și J.V.(fostă C.) deoarece a verificat dacă datele prezentate de inculpatul C.I. au corespondent în realitate.

Mai mult acesta s-a deplasat la sediul SC A.I. SA unde s-a întâlnit cu soția inculpatului însă nu a putut accesa interiorul clădirii deoarece acolo se aflau mai multe echipe de muncitori care nu permiteau accesul în interior.

Soția inculpatului i-a pus la dispoziție mai multe acte după care inculpata a luat legătura cu V.N. de la care în final a obținut mai multe acte - utile de altfel în efectuarea expertizei - consideră inculpata.

De asemenea inculpata l-a contactat pe un anume T.I. din cadrul Primăriei Mangalia care a fost observator neutru la efectuarea inventarelor societății.

În acest sens inculpata precizează că a avut la dispoziție dosarul cauzei unde a fost desemnată ca expert însă aceste acte fiind insuficiente a solicitat instanței să îi permită a lua legătura cu C.I. pentru a-i pune la dispoziție anumite acte.

Inculpata a luat legătura și cu O.A. care la acea dată era administratorul Hotelului A. din cadrul SC A.I. SA.

În ceea ce privește efectuarea unui raport de expertiză tehnică imobiliară inculpata declară că doar a reactualizat valoarea imobilelor deja stabilită și nu efectuat un raport de evaluare deși avea această calitate de evaluator.

Inculpatul C.I. nu a fost audiat însă în la dosarul cauzei s-a depus Certificatul de deces al acestuia eliberat de autoritățile olandeze, tradus în limba română de Notar Public - dosar fond - care atestă decesul inculpatului survenit la data de 11 noiembrie 2008.

În această situație a fost citată în calitate de moștenitor fiica acestuia C.M.M. cu scrisoare recomandată, tradusă și cu adresă la domiciliul său din Holland, cu solicitarea instanței de a preciza dacă înțelege să accepte succesiunea după tatăl său C.I. însă prin declarațiile olografe înaintate instanței - dosar fond - declară nu a acceptat succesiunea, declarație reiterată instanței și ulterior la rămânerea în pronunțare.

În ședința publică din data de 23 iunie 2009 a fost audiată martora J.V.(fostă C.) care declară că după preluarea SC A.I. SA au făcut mai multe îmbunătățiri și investiții atât la Hotelul I. cât și la Restaurantul G. așa cum de altfel martora împreună cu soțul acesteia respectiv inculpatul C.I. erau obligați prin contractul de locațiune.

Pe inculpata P.P. martora a cunoscut-o după ce a fost convocată de acesta pentru efectuarea expertizei însă nu au putut viziona prin interior hotelul I. deoarece accesul era blocat. Martora nu a putut să-i pună la dispoziție expertei toată documentația deoarece o parte din acesta fusese oprită în interiorul hotelului după evacuarea soților C.

Martorul H.A. - audiat în aceeași ședință publică - declară că la sfârșitul anului 1995 societatea era în pierdere însă datorită unor regularizări pe care le-a făcut aceasta era în profit.

În acest sens martorul declară că nu a putut vedea faptic investițiile efectuate la Hotelul I. sau la Restaurantul G. însă acestea reieșeau din contabilitate.

În ședința publică din data de 23 iulie 2009 au fost audiați martorii D.C.M., O.A. și C.G.

D.C.M. declară că soții C. au realizat mai multe investiții atât la Hotelul I. sau la Restaurantul G. deoarece erau obligați prin contractul de locațiune dar și mai mult martorul în calitatea sa de director marketing SC V.V. SA semna acestora caietele de sarcini care stipulau aceste investiții.

În ceea ce privește activitatea inculpatei P.P. martorul declară că acesta consideră că inculpata era incompatibilă cu activitatea de expert însă nu a atras atenția instanței despre acest aspect.

Martorul precizează că a fost în stare conflictuală cu C.I.

O.A. precizează că s-au făcut investiții la nivelul Hotelului I. sau a Restaurantului G. fără a putea preciza cu exactitate ce fel de lucrări s-au efectuat.

Aceasta reține sporadic o copertină nouă sau gresie și faianță la restaurantul G. sau de renovare la Hotelul I.

C.G. precizează de asemenea că s-au făcut investiții la nivelul Hotelului I. sau a Restaurantului G. fără a putea preciza cu exactitate ce fel de lucrări s-au efectuat.

Aceasta reține distinct o platformă de beton sau veselă la Restaurantul G. sau lucrări de reabilitare termică prin înlocuirea centralei termice la Hotelul I.

În ședința publică din data de 13 octombrie 2009 a fost audiată martora U.A. însă aceasta nu poate da detalii cu privire la investițiile făcute în SC A.I. SA.

Martorii U.A., O.A. și C.G. nu pot da detalii despre inculpata P.P.

În ședința publică din data de 03 noiembrie 2009 a fost audiat martorul în apărare G.Ș. care declară că îl cunoaște pe inculpatul C.I. din anul 1989 și poate preciza cu exactitate că inculpatul a investit în Restaurantul G. sume consistente pentru achiziționarea de mobilier și aparatură de bucătărie, gresie și faianță precum și veselă comandată la Alba lulia în acest sens martorul împmmutându-l pe inculpat cu 10.000 mărci germane și sfătuindu-l să nu se împrumute la bancă.

S-au depus la dosarul cauzei mai multe acte în susținerea declarațiilor inculpatei P.P. cât și de către partea civilă de acte privind deplasările la instanțele din toată țara, cauțiunile plătite în cauzele civile de contestație la executare, suspendarea executării, determinate de obiectul litigiului în cauză dar și bilanțuri anuale ale SC A.I. SA, în legătură cu situația financiară și economică înainte și ulterior, după săvârșirea faptei - dosar fond

În temeiul disp. art. 14 și 15 C. proc. pen., părțile civile au exercitat acțiunea civilă și s-au constituit părți civile in procesul penal cu suma totala de 13.200.000 RON.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească instanța va reține următoarele aspecte

Nu se poate reține că inculpatul C.I., in legătura cu efectuarea unei expertize financiar contabile, a prezentat inculpatei P.P. date neadevărate in vederea obținerii, in mod ilicit, a unor valori cu mult mai mari decât cele reale și, pe cale de consecința, a putut formula pretenții civile nereale in fata unei instanțe de judecata, inclusiv prin asumarea calității de parte civila, deși SC I.C. SRL se afla in procedura de lichidare în condițiile în care martorii audiați în cauză precizează că atât la Hotelul I. cât și la la Restaurantul G. au fost făcute investiții de inculpat.

Relevantă în cauză din această perspectivă este declarația dată martorul G.Ș. care declară că îl cunoaște pe inculpatul C.I. din anul 1989 și poate preciza cu exactitate că inculpatul a investit în Restaurantul G. sume consistente pentru achiziționarea de mobilier și aparatură de bucătărie, gresie și faianță precum și veselă comandată la Alba Iulia în acest sens martorul împrumutându-l pe inculpat cu 10.000 mărci germane.

În acest sens nu se poate reține și faptul că inculpata P.P. a acceptat efectuarea unei expertize financiar contabile, deși se afla in stare de incompatibilitate sau că a efectuat expertiza dispusa de instanța de judecata și de asemenea că în in mod repetat, a înțeles sa-și depășească mandatul in legătura cu efectuarea expertizei, in sensul in care nu a verificat daca datele și informațiile prezentate de inculpatul C.I. au corespondent in contabilitate și se reflecta in investițiile pretins a fi fost efectuate la activele care făceau obiectul contractelor de locație de gestiune în condițiile în care la data la care s-a dispus și efectuat expertiza (07 aprilie 1999), întocmirea unei asemenea lucrări de către un expert aflat in stare de incompatibilitate nu reprezenta infracțiune, fapta fiind incriminată începând cu data de 06 decembrie 1999 odată cu intrarea in vigoare Legii nr. 186/1999.

Trebuie remarcat că această împrejurare a fost sesizată în timpul urmării penale (d.u.p.).

În raport de acest aspect tribunalul nu poate reține atitudinea subiectiva a inculpatei ca fiind determinantă pentru reținerea infracțiunii în contextul expus anterior - conform căruia inculpata cunoștea despre starea de incompatibilitate in care s-ar afla și, cu toate acestea nu s-a abținut de la efectuarea lucrării.

Astfel ca răspuns la adresa Parchetului nr. 159/P/2002, prin adresa nr. 161 din 19 septembrie 2002 (dosar fond

)

C.E.C.A.R. Giurgiu precizează ca inculpata P.P. fost (...) „înscrisa pe tabloul Corpului de experți până la data de 31 decembrie 1999”.

Trebuie reținut că tot in aceeași adresa se mai menționează că nu s-a comunicat inculpatei respectiv expertului contabil P.P. că, începând cu 01 ianuarie 2000, este membru inactiv.

De asemenea în același sens a fost emis de către aceeași autoritate și înscrisul din 10 iunie 2002 (aflat la dosarul de fond).

Dintr-o asemenea adresă (aflată la dosar fond) rezultă ca abia la 03 februarie 2000 C.E.C.A.R. Giurgiu a comunicat Tribunalului Giurgiu și nu Judecătoriei Giurgiu o noua lista din care lipsea acest expert respectiv P.P. astfel că din această perspectivă nu se poate reține nici măcar culpa inculpatei care efectuat expertiza dispusă la 07 aprilie 1999.

De asemenea este inexplicabil și faptul ca C.E.C.A.R. Giurgiu i-a acceptat inculpatei P.P. în calitate de expert cotizația pe anul 1999 (dosar fond), acest aspect determinând tribunalul să rețină că inculpata nu am avut cunoștința de existenta vreunui motiv care sa îi impună să se abțină de la efectuarea expertizei.

De asemenea nu se poate reține în sarcina inculpatei P.P. că, in aceasta modalitate, l-a ajutat pe inculpatul C.I. sa obțină valori supraevaluate, cu mult peste nivelul investițiilor realizate in mod real, și că a efectuat o expertiza imobiliara, dar și un raport de evaluare, deși nu era atestata in calitate de expert tehnic imobiliar sau in calitate de evaluator din următoarele considerente:

Pentru efectuarea lucrării inculpata s-a conformat întocmai dispozițiilor instanței atât cu privire la obiectivele stabilite cat și la baza informativă impusa respectiv convocarea părților și solicitarea de a i se comunica informații și documente, altele de cat cele aflate la dosar, cât și studierea materialului din dosarul cauzei.

Inculpata precizează în acest sens că a respectat întocmai dispozițiile C. proc. pen. in materia efectuării expertizelor precum și legislația speciala.

Astfel tribunalul reține situația conform căreia cu ocazia efectuării raportului de expertiză s-au convocat toate părțile prin mandate poștale pentru data de 30 aprilie 1999 in stațiunea Venus la locul amplasării celor doua active.

Aceasta împrejurare este dovedita atât cu înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală cat și cu depoziția martorei J.V.(fostă C.) conform căreia la data stabilită inculpata P.P. în calitate de expert s-a deplasat la locul convocării unde se mai afla J.V.(fostă C.) și, in timp ce îl aștepta pe administratorul SC A.I. SA s-a discutat și cu martora O.A..

Acest aspect este confirmat de martora J.V.(fostă C.) care a mai declarat că inculpata la fața locului a încercat să intre în hotel și restaurant dar a fost împiedicata de muncitorii care lucrau acolo.

Același aspect s-a derulat și la sosirea numitului V.N. care nu numai ca nu a permis accesul in imobile dar nu a dorit să pună inculpata în legătura cu persoane care sa poată să-i dea lămuriri asupra obiectului expertizei.

Mai mult, acesta a afirmat ca documentele societății se află la Poliția Neptun motiv pentru care inculpata împreună cu fiul acesteia dar și cu V.N. s-a deplasat, fără nici un rezultat, la aceasta instituție (dosar fond precum și depoziția martorei J.V.(fostă C.) aflata la același dosar).

Cu aceasta ocazie singurele documente puse la dispoziție de partea civila SC A.I. SA au fost niște liste de inventar.

Cat privește poziția celorlalte părți, inculpata a luat legătura cu reprezentanții celor 2 societăți comerciale (SC I.C. SRL și SC V. SRL) precum și cu contabilul acestora, martorul H.A., martor care confirma întâlnirea (declarația de la dosar fond - cât și cele date in cursul urmăririi penale).

Nici o alta parte din dosar nu a mai răspuns convocării.

O situație inexplicabilă în opinia tribunalului și care creează dubii ce profită inculpatei P.P. este aceea conform căreia, după depunerea raportului de expertiza întocmit de inculpată, nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni cu privire la starea de incompatibilitate ori la conținutul expertizei, cu excepția inculpatului D.C.M. (martor in prezenta cauză) însă nici acesta nu a sesizat instanței acest aspect așa cum o afirmă în declarația sa din ședința publică din data de 23 iulie 2009. Cu ocazia reîntregirii raportului Judecătoria Giurgiu a încuviințat obiecțiunile acestuia și a dispus să se includă in raportul reîntregit și răspunsul la acestea.

Cu acest prilej inculpata a reconvocat părțile iar SC A.I. SA a declarat ca nu mai are alte documente de depus, împrejurare consemnata in procesul verbal aflat in copie la dosar fond

În acest sens tribunalul sesizează că la convocarea părților în teren societatea inculpatului fost reprezentata in teren de către martora J.V.(fostă C.), acesta fiind prezent doar la întâlnirea cu contabilul și cu expertul parte al celor doua părți civile.

Sub aspectul laturii penale tribunalul nu poate reține că inculpata a efectuat o expertiza imobiliara, dar și un raport de evaluare, deși nu era atestata in calitate de expert tehnic imobiliar sau in calitate de evaluator în condițiile în care in cauza nu s-a efectuat decât un singur raport de expertiza financiar-contabila iar noțiunea de expert tehnic imobiliar (și specializarea ca atare) a fost introdusa abia odată cu intrarea in vigoare a O.G. nr. 2/2000, așa încât la data desemnării inculpatei nu putea avea o asemenea calitate.

Cat privește calitatea de evaluator, încă din 1996, inculpata avea calitatea de expert in evaluarea economica și financiara a întreprinderilor (dosar fond).

Motivele expuse creează dubii majore în ceea ce privește posibilitatea reținerii în sarcina inculpatei P.P. a infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în sensul de a accepta efectuarea expertizei fmanciar-contabile dispuse de instanță, deși știa că este incompatibilă, de a efectua această activitate procesuală și de a accepta în mod repetat să-și depășească limitele mandatului de efectuarea expertizei, în sensul că nu a verificat dacă datele și informațiile prezentate de învinuitul C.I. au corespondent în contabilitate și se reflectă în fapt în investițiile pretinse efectuate de învinuit la activele ce făceau obiectul contractelor de locație, favorizându-l pe acesta în obținerea unor valori mult supraevaluate în raport cu investițiile efectuate la activele respective, de a întocmi o expertiză imobiliară și un raport de evaluare cu toate că nu era atestată ca expert tehnic și evaluator.

Din această perspectivă nu se poate reține existența infracțiunii sub forma precizată anterior, în raport de care instanța este investită cu judecarea cauzei.

Față de aceste considerente tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

Va dispune achitarea inculpatei P.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. deoarece fapta nu există. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.;

Va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. deoarece a intervenit decesul acestuia.

Constată că pentru inculpatul decedat C.I. nu s-a acceptat succesiunea.

În raport de aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru inculpata P.P. va face aplicarea art. 346 alin. (1) și (3) C. proc. pen.;

Va respinge acțiunea civilă formulată de către părțile civile SC A.I. SA - Stațiunea Venus și respectiv SIF T. SA - Brașov determinată de faptul că pentru inculpatul decedat C.I. nu s-a acceptat succesiunea.

II.

împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și părțile civile SC A.I. SA și SIF T. SA.

Prin apelul declarat de către parchet s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei P.P., întrucât probele administrate in cauza demonstrează vinovăția acesteia. Astfel s-a susținut ca „rezultă indubitabil că învinuita P.P. a denaturat in mod vădit cu știința conținutul raportului de expertiză cu privire la valoarea reală a cheltuielilor făcute de numiții C.I. și J.V.(fostă C.)".

Apelul părții civile SIF T. SA vizează greșita achitare a inculpatei P.P., motiv pentru care solicita desființarea primei hotărâri și pe fond, condamnarea inculpatei pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecința obligării la plata prejudiciului cauzat.

Apelul declarat de partea civilă SC A.I. SA, vizează netemeinicia și nelegalitatea soluției primei instanțe susținând că in mod greșit inculpata a fost achitată pentru infracțiunea de înșelăciune, sens in care solicită condamnarea acesteia și obligarea la plata daunelor către partea civilă. S-a susținut că inculpata P.P. a săvârșit infracțiunea de complicitate la înșelăciune „prin prezentarea unei fapte ca fiind mincinoasa, expertiza efectuata de inculpata a fost prezentată instanței, iar pe baza acesteia părțile civile au fost vătămate".

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe in raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

Prima instanță, respectiv Tribunalul Constanta in baza probatoriilor administrate atât in cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, a stabilit că nu se poate reține că inculpatul C.I., in legătura cu efectuarea unei expertize financiar contabile, a prezentat inculpatei P.P. date neadevărate in vederea obținerii, in mod ilicit, a unor valori cu mult mai mari decât cele reale și, pe cale de consecința, a putut formula pretenții civile nereale in fata unei instanțe de judecata, inclusiv prin asumarea calității de parte civila, deși SC I.C. SRL se afla in procedura de lichidare în condițiile în care martorii audiați în cauză precizează că atât la Hotelul I. cât și la Restaurantul G. au fost făcute investiții de inculpat. Relevantă în cauză din această perspectivă este declarația dată martorul G.Ș. care declară că îl cunoaște pe inculpatul C.I. din anul 1989 și poate preciza cu exactitate că inculpatul a investit în Restaurantul G. sume consistente pentru achiziționarea de mobilier și aparatură de bucătărie, gresie și faianță precum și veselă comandată la Alba Iulia în acest sens martorul împrumutându-l pe inculpat cu 10.000 mărci germane.

Trebuie remarcat că această împrejurare a fost sesizată în timpul urmării penale (d.u.p.).

Astfel ca răspuns la adresa Parchetului nr. 159/P/2002, prin adresa nr. 161 din 19 septembrie 2002 (dosar fond

)

C.E.C.A.R. Giurgiu precizează ca inculpata P.P. fost (...) „înscrisa pe tabloul Corpului de experți până la data de 31 decembrie 1999”.

Trebuie reținut că tot in aceeași adresa se mai menționează că nu s-a comunicat inculpatei respectiv expertului contabil P.P. că, începând cu 01 ianuarie 2000, este membru inactiv.

De asemenea în același sens a fost emis de către aceeași autoritate și înscrisul din 10 iunie 2002 (aflat la dosarul de fond).

De asemenea este inexplicabil și faptul a C.E.C.A.R. Giurgiu i-a acceptat inculpatei P.P. în calitate de expert cotizația pe anul 1999 (la dosar fond), acest aspect determinând tribunalul să rețină că inculpata nu am avut cunoștința de existenta vreunui motiv care sa îi impună să se abțină de la efectuarea expertizei.

Inculpata precizează în acest sens că a respectat întocmai dispozițiile C. proc. pen. in materia efectuării expertizelor precum și legislația speciala.

Cu aceasta ocazie singurele documente puse la dispoziție de partea civila SC A.I. SA au fost niște liste de inventar.

Nici o alta parte din dosar nu a mai răspuns convocării. O situație inexplicabilă în opinia tribunalului și care creează dubii ce profită inculpatei P.P. este aceea conform căreia, după depunerea raportului de expertiza întocmit de inculpată, nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni cu privire la starea de incompatibilitate ori la conținutul expertizei, cu excepția inculpatului D.C.M. (martor in prezenta cauză) însă nici acesta nu a sesizat instanței acest aspect așa cum o afirmă în declarația sa din ședința publică din data de 23 iulie 2009. Cu ocazia reîntregirii raportului Judecătoria Giurgiu a încuviințat obiecțiunile acestuia și a dispus să se includă in raportul reîntregit și răspunsul la acestea.

Cu acest prilej inculpata a reconvocat părțile iar SC A.I. SA a declarat ca nu mai are alte documente de depus, împrejurare consemnata in procesul verbal aflat in copie la dosar fond

)

Cat privește calitatea de evaluator, încă din 1996, inculpata avea calitatea de expert in evaluarea economica și financiara a întreprinderilor (dosar fond

)

Motivele expuse creează dubii majore în ceea ce privește posibilitatea reținerii în sarcina inculpatei P.P. a infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în sensul de a accepta efectuarea expertizei financiar-contabile dispuse de instanță, deși știa că este incompatibilă, de a efectua această activitate procesuală și de a accepta în mod repetat să-și depășească limitele mandatului de efectuarea expertizei, în sensul că nu a verificat dacă datele și informațiile prezentate de învinuitul C.I. au corespondent în contabilitate și se reflectă în fapt în investițiile pretinse efectuate de învinuit la activele ce făceau obiectul contractelor de locație, favorizându-l pe acesta în obținerea unor valori mult supraevaluate în raport cu investițiile efectuate la activele respective, de a întocmi o expertiză imobiliară și un raport de evaluare cu toate că nu era atestată ca expert tehnic și evaluator.

Din această perspectivă nu se poate reține existența infracțiunii sub forma precizată anterior, în raport de care instanța este investită cu judecarea cauzei.

Fata de cele prezentate, in mod greșit instanța a reținut ca fapta nu exista cât timp nu a analizat elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune in raport cu situația de fapt reținuta.

Astfel, infracțiunea de înșelăciune este incriminata intr-o varianta tip, doua variante speciale și alte doua agravante.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., varianta tip consta in inducerea in eroare a unei persoana prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate, in scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și daca s-a pricinuit o paguba.

Forma agravanta consta in înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase sau orice alte mijloace frauduloase, potrivit art. 215 alin. (2) C. pen.

Alin. (5) al aceluiași text de lege prevede înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave. Obiectul juridic al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale de ordin patrimonial a căror naștere și dezvoltare este condiționata de buna credința și încrederea ce trebuie sa existe in raporturile juridice care au loc intre subiecții acestor raporturi.

Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica privata ori publica al cărei patrimoniu a fost lezat, păgubit prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de o acțiune frauduloasa de amăgire ori inducere in eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărata a un ei fapte mincinoase, sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate. Prezentarea frauduloasa, denaturata sau alterata a realității trebuie sa fie apta de a inspira încrederea victimei și de a o induce in eroare, de a o amăgi sau de a o menține in eroarea produsa anterior.

Când infracțiunea este săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase cum este cazul in speță, inculpata trebuia sa comită faptele de înșelăciune in dauna părții vătămate față de care și~ar fi atribuit calitatea de expert, calitate pe care in realitate nu o avea. Or, inculpata la data când a executat raportul de actualizare a sumelor solicitate de părțile civile in dosarul penal, avea calitatea de expert și fusese desemnata de către instanță.

Relevant pentru existenta infracțiunii de înșelăciune indiferent de varianta in care se prezintă, este rezultatul acțiunii și anume inducerea in eroare a victimei, și obținerea de către făptuitor a unei dispoziții de ordin

§ Cauze similare