ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 528/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 141 din 29 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în Dosarul nr. 1668/112/2008, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata Z.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru o perioadă de 4 ani; pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpată sunt în concurs real și în temeiul dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate sus menționate, în consecință, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - c) C. pen., referitoare la pedepsele accesorii. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen., s-a încetat procesul penal cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșite de inculpata Z.A. în dauna SC B.P. SA Sucursala B. și SC W.B. SA (fostă, actualmente Banca Comercială I.S.R. SA (2 fapte), deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., săvârșite de inculpata M.O.A., deoarece a intervenit decesul inculpatei în cursul judecății (la 14 august 2010). În temeiul disp.

art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligată în solidar, inculpata Z.A. și M.C.D. (moștenitoarea inculpatei M.O.A.) la plata prejudiciului în sumă de 147.268 RON în favoarea părții vătămate SC B.P. SA Bistrița și la plata sumei de 21.395,71 RON în favoarea părții vătămate Banca Comercială I.S.R. SA Arad - Sucursala B. (fosta SC W.B. SA). Conform art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. A fost obligată inculpata Z.A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2.330 RON, cheltuieli ce includ și onorarul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în perioada 1994-2002, inculpata Z.A. a îndeplinit funcția de administrator al SC L.C. SRL Bistrița și în perioada 1993-2002, funcția de administrator la SC T.L. SRL din Bistrița. Din anul 1999, inculpata era asociat unic și administrator la SC T.L. SRL Bistrița. În calitate de reprezentantă a SC T.S.F. SRL Bistrița, la 29 iulie 1998, inculpata Z.A. a încheiat un contract de credit prin cont curent sub nr. CC/1998 cu SC B.P. SA Bistrița, prin care împrumuta suma de 98.000.000 ROL, creditul urmând a fi folosit pentru achiziționare marfă. Prin încheierea în perioada 1998-2002 a 43 de acte adiționale anexate la acest contract de împrumut, la cererea inculpatei, s-a mărit linia de credit la suma de 1 miliard ROL.

Pentru obținerea suplimentării liniei de credit inculpata a prezentat funcționarilor băncii SC B.P. SA Bistrița, date necorespunzătoare privitoare la situația financiară a societății, în timp ce bilanțul contabil, contul de profit și pierdere depuse la Administrația Finanțelor Publice reflectau situația reală a societății SC T.S.C. SRL Bistrița și anume că aceasta avea pierderi și înregistra datorii. Astfel, la solicitarea băncii, inculpata a depus în fals bilanțul și contul de profit și pierderi încheiat la 31 decembrie 2001, cu privire la SC T.S.C. SRL Bistrița, potrivit căruia această societate ar fi înregistrat la sfârșitul anului un profit de 511.253.000 ROL, deși din exemplarul depus la Administrația Finanțelor Publice rezulta că societatea înregistra o pierdere de 282.760.000 ROL.

În aceeași modalitate, inculpata a depus în fals actele de raportare contabilă pentru 30 iunie 2001, din care reieșea că societatea înregistra un profit net de 596.401.000 ROL, cu toate că documentele prezentate organelor de control fiscal pentru aceeași perioadă evidențiau pierderi de 153.599.000 ROL. Documentele contabile pe care inculpata Z.A. Ie-a prezentat în fals au fost falsificate efectiv de inculpata M.O.A. (contabila societății), la solicitarea inculpatei Z.A., aceasta din urmă semnând actele false. Inculpata M.O.A. a falsificat și balanțele de verificare conduse pe calculator și a imprimat extrase din balanțe care conțineau date false, pentru a nu exista neconcordanțe între bilanț, cont de profit și pierdere și restul documentelor contabile.

Garantarea acestor credite s-a făcut și prin garanții imobiliare asupra unor imobile aparținând unor persoane, care au fost de acord să gireze aceste datorii la solicitarea inculpatei Z.A. Actul adițional încheiat la 20 iunie 2002 (ultimul din cele 43) a fost garantat de către T.G.V., T.D., M.M., G.O. și G.M.D., B.M. și B.l. Contractul de credit la care s-a făcut referire mai sus a fost garantat inițial prin instituirea unei ipoteci de gr. l, de soțul inculpatei, numitul Z.Ar., asupra unui apartament, pentru suma de 80.000.000 ROL (contract de garanție imobiliară din 29 iulie 1998) și instituirea unei ipoteci de gr. l de către M.M.

asupra apartamentului proprietatea acesteia, pentru suma de 66.000.000 ROL (contract de garanție imobiliară din 28 iulie 1998). Potrivit actului adițional din 5 august 1998, s-a suplimentat plafonul de creditare cu 20.000.000 ROL și s-a stabilit un termen de rambursare final la 29 octombrie 1998. Garantarea suplimentării creditului s-a făcut cu autoturismul aparținând societății împrumutate. Potrivit actului adițional din 28 octombrie 1998 s-a acordat un credit suplimentar de 30.000.000 ROL și s-a stabilit un termen de rambursare la 28 ianuarie 1999, garantarea suplimentării creditului s-a făcut de către M.O.A. Potrivit actului adițional din 27 ianuarie 1999 s-a păstrat plafonul liniei de credit până la 29 aprilie 1999 și prin actul adițional din 29 aprilie 1999 s-a prelungit termenul de acordare a creditului până la 28 iulie 1999. S-a menținut ca și girantă M.O.A.

iar giranta M M. a fost înlocuită cu giranții B.l. și B.M. Prin actul adițional din 11 mai 1999 s-a majorat plafonul de creditare la 200.000.000 ROL, s-a menținut termenul de rambursare și s-a adus o garanție imobiliară suplimentară. Prin actul adițional din 14 mai 1999 s-a majorat plafonul de creditare la 200.000.000 ROL, s-a menținut termenul de rambursare, ca giranți figurând Z.Ar. și M.O.A. Potrivit actului adițional din 28 iulie 1999, s-a prelungit termenul de rambursare a creditului până la 29 octombrie 1999. Acest act adițional nu a fost semnat de giranți. Potrivit actului adițional din 2 august 1999 s-a procedat la suplimentarea plafonului de creditare la 245.000.000 ROL, acesta fiind semnat de giranții Z.Ar., M.O.A., M.M., B.l.

și B.M. Actul adițional nr. a din februarie 1999 este identic în ce privește suma împrumutată, termenul de rambursare și numărul de giranți. Potrivit actelor adiționale nr. a-k s-a majorat succesiv plafonul de creditare până la 650.000.000 ROL și s-au prelungit termenele de rambursare până la 28 iulie 2000. Prin actul adițional din 19 mai 2000 s-au modificat garanțiile imobiliare, scoțându-se de sub ipotecă apartamentul proprietatea soților Z. Prin actul adițional din 28 iulie 2000 s-a prelungit termenul de rambursare al creditului și s-a adus ca și garanție imobiliară apartamentul soților T.D. și T.G. (c. de garanție imobiliară nr. DD din 16 mai 2000). Prin actul adițional din 27 septembrie 2000 s-a redus plafonul de credit până la 400.000.000 ROL și s-au redus garanțiile la valoarea de 584.000.000 ROL.

Prin actele adiționale nr. a-g s-a majorat plafonul de creditare până la 700.000.000 ROL și s-a prelungit termenul de rambursare la 8 mai 2001. Prin actul adițional nr. g s-a ridicat ipoteca de pe apartamentul proprietatea girantei M.O.A. Prin actele adiționale nr. g-n s-a majorat plafonul de creditare la 1 miliard ROL și au fost introduși ca și giranți G.O. și G.D.M., iar ulterior s-a prelungit termenul de rambursare până la 20 iulie 2002. Pentru acoperirea creditului rămas nerambursat s-a procedat la executarea garanțiilor imobiliare - apartamentul soților T. a fost vândut la licitație în 2003 pentru suma de 110.000.000 ROL iar și apartamentul familiei G. a fost vândut la licitație în același an cu suma de 655.000.000 ROL.

Giranta M.M. a achitat în mai multe tranșe, suma de 300.000.000 ROL, obținând radierea ipotecii instituite asupra imobilului cu care a garantat creditul. Inculpata Z.A., în calitate de reprezentant al SC T.L. SRL Bistrița, a încheiat un contract de credit prin cont curent de încasări și plăți la 14 iunie 2001 pentru suma de 240.000.000 ROL cu SC B.P. SA Bistrița. În perioada 2001-2002, termenul de rambursare a creditului (stabilit pentru 14 septembrie 2001) s-a prelungit prin 4 acte adiționale. Acest credit a fost garantat cu contractul de ipotecă nr. MM din 13 iunie 2001, constituit asupra apartamentului proprietatea numiților M.C.l. și M.M. Deoarece acest credit nu a fost restituit, pentru a preîntâmpina executarea silită, numita M.M.

a achitat suma de 288.750.000 ROL și a reușit radierea ipotecii instituite asupra apartamentului adus ca și garanție. Pentru obținerea acestui credit, inculpata Z.A. a prezentat reprezentanților băncii rezultate financiar-contabile falsificate, potrivit cărora, rezultă că la 30 iunie 2001, societatea a realizat un profit de 54.187.000 ROL și bilanțul falsificat al societății la 31 decembrie 2001, potrivit căruia profitul societății era de 534.194.000 ROL. Contrar acestor documente, potrivit documentelor depuse de SC T.L. SRL la Administrația Finanțelor Publice rezultă că la 30 iunie 2001 această societate înregistra un profit de 4.187.000 ROL, iar la 31 decembrie 2001 societatea nu înregistra profit, ci avea o pierdere de 202.589.000 ROL.

Documentele falsificate au fost întocmite de către inculpata M.O.A., la solicitarea inculpatei Z.A. La data de 22 octombrie 1997, inculpata Z.A. a contractat un credit prin cont curent (linie de credit) sub nr. BB/1997, pentru SC L.C. SRL de la SC B.P. SA în valoare de 50.000.000 ROL, pentru achiziționare marfă, credit cu privire la care au fost încheiate un număr de 37 de acte adiționale în perioada 1997-2002, prin care s-a prelungit termenul de rambursare, s-a majorat plafonul de creditare și s-au înlocuit unii giranți, potrivit ultimului act adițional din 22 iunie 2002, fiind convenit un plafon de creditare de 700.000.000 ROL, cu termen de rambursare la 22 august 2002. Pentru garantarea acestui credit au fost aduse garanții imobiliare și mobiliare de c ătre Ș. (B.) N., M. (D.) F., D.A.

și inculpata Z.A., potrivit contractului de garanție imobiliară din 15 februarie 2002 cu privire la apartamentul aparținând lui D.A. (în valoare de 267.000.000 ROL), contractului de garanție imobiliară din 22 septembrie 1999 cu privire la apartamentul aparținând lui M. (D.) F. (în valoare de 130.000.000 ROL), contractului de garanție imobiliară din 27 iulie 2001 cu privire la imobilul casă și dependințe aparținând lui Ș. (B.) N. (val. de 480.000.000 ROL) și contractului de garanție imobiliară din 14 februarie 2002 cu privire la autoturismul D. aparținând lui Z.A. (evaluat la 95.000.000 ROL). Toate certificatele de garanție și actele adiționale au fost semnate de către giranți.

La fel ca și în situația anterioară, inculpata a reușit să obțină majorarea plafonului de credit și amânarea scadenței acestuia prin prezentarea de documente contabile din care reieșea o altă situație privind pierderile și profiturile societății decât cea reală, cu ajutorul nemijlocit al inculpatei M.O.A., contabila societății. Astfel, deși din formularele de raportare contabilă depuse de Administrația Finanțelor Publice la 30 iunie 2001 rezultă că societatea creditată a înregistrat o pierdere de 109.934.000 ROL, potrivit documentelor depuse la bancă pentru obținerea majorării plafonului de creditare rezultă un profit de 65.148.000 ROL. Totodată, potrivit documentelor depuse la Administrația Finanțelor Publice la 31 decembrie 2001 rezultă o pierdere înregistrată de SC L.C.

SRL de 393.202.000 ROL, câtă vreme, din documentele falsificate depuse în bancă, rezultă un profit de 398.477.000 ROL. Și în această situație, documentele depuse în bancă au fost falsificate de inculpata M.O.A. la solicitarea inculpatei Z.A. La 22 și 23 aprilie 2003, numitul D.A. a restituit suma de 300.000.000 ROL și a obținut radierea ipotecii instituite cu privire la apartamentul proprietatea acestuia. De asemenea, numita Ș. (fostă B., actualmente I.) N. a achitat în perioada februarie 2004 – aprilie 2004 suma de 384.000.000 ROL și a obținut radierea ipotecii instituite cu privire la imobilul casă proprietatea acesteia. Totodată, numita M. (D.) F. a plătit în perioada noiembrie 2002 - iunie 2003 suma de 310.500.000 ROL și a obținut radierea ipotecii instituite cu privire la apartamentul ce-i aparține.

La 22 mai 2002, inculpata Z.A. a încheiat în numele SC T.S.C. SRL contractul de credit pentru facilitare de cont sub nr. AA pentru suma de 700.000.000 ROL, cu scadență la 21 iunie 2002. Garantarea acestuia s-a făcut cu biletul la ordin din 22 mai 2002 emis pentru suma de 912.000.000 ROL și cu contractul de cesiune de creanță din 22 mai 2002, prin care se cedau creanțele aferente facturilor fiscale neîncasate din seria X nr. Y din 1 mai 2002 (beneficiar SC F. SRL Rodna) nr. Z din 1 mai 2002 (beneficiar SC E.G. SRL Pitești), din 3 mai 2002 (beneficiar SC C. Piatra Neamț), din 6 mai 2002 (beneficiar SC S.I. SRL Slatina), din 8 mai 2002 (beneficiar SC T.T. SRL București) din 10 mai 2002 (beneficiar SC A.C.

SRL Craiova), din 15 mai 2002 (beneficiar SC R. SA Timișoara), din 16 mai 2002 (beneficiar SC Z.S. SRL București). Facturile sus menționate nu au fost încasate niciodată, fiind false. Potrivit verificărilor efectuate de organele de urmărire penală rezultă că SC F. SRL Rodna, SC E.G. SA Pitești, SC C. SRL Piatra Neamț, SC S.I. SRL Slatina, SC A.C. SRL Craiova nu există, SC T.T. SRL București nu avea activitate la data invocată, (8 mai 2002), iar SC R. SA Timișoara și SC Z.S. SRL București, deși sunt firme care există, reprezentanții acestora au arătat că nu au avut niciodată relații comerciale cu SC T.S.C. SRL Bistrița. La 7 mai 2002, inculpata Z.A., în calitate de reprezentantă a SC T.L. SRL, a obținut prin contractul din 7 mai 2002 o facilitate de cont în sumă de 900.000.000 ROL, cu termen de rambursare la 6 iunie 2002 de la SC B.P.

Garantarea rambursării creditului s-a făcut cu biletul la ordin din 7 mai 2002 emis pentru suma de 1.165.500.000 ROL și prin contractul de cesiune de creanță din 7 mai 2002 cu privire la facturile fiscale neîncasate seria X din 12 aprilie 2002 (beneficiar SC T. SRL Tecuci), din 15 aprilie 2002 (beneficiar SC G.V. SRL Târgu-Mureș), din 16 aprilie 2002 (beneficiar SC P. SRL Caransebeș), din 19 aprilie 2002 (beneficiar SC E. SRL Bistrița), din 22 aprilie 2002 (beneficiar SC R.I. SRL Mediaș), din 24 aprilie 2002 (beneficiar SC A. SA Bârlad); din 26 aprilie 2002 (beneficiar SC R.G. SRL Hargita), din 8 aprilie 2002 (beneficiar SC I.A. SRL Dej), din 10 aprilie 2002 (beneficiar SC A.I. SRL) și nr. W din 12 aprilie 2002 (beneficiar SC T.S.C.

SRL). Aceste facturi nu au fost încasate niciodată pentru că sunt false. Potrivit verificărilor efectuate de organele de urmărire penală, rezultă că SC G.V. SRL Târgu-Mureș, SC P. SRL Caransebeș, SC E. SRL Bistrița, SC I.A. SRL Dej, SC A.I. SRL, nu există, iar SC T. SRL Tecuci, SC A. SA Bârlad, SC R.G. SRL Harghita, deși există, nu au avut relații comerciale cu SC T.L. SRL Bistrița și au un alt Cod fiscal decât cel trecut în facturi. În ceea ce privește relația SC T.L. SRL Bistrița cu SC T.S.C. SRL (administrată tot de inculpata Z.A.), s-a constatat că marfa obiect al facturilor nu a fost livrată acestei societăți și plata nu a fost efectuată, fiind vorba despre o operațiune comercială fictivă.

În calitate de administrator al SC L.C. SRL Bistrița, inculpata Z.A. a încheiat la 25 aprilie 2002 contractul de credit pentru facilitate de cont nr. RR pentru suma de 800.000.000 ROL, cu termen de rambursare la 27 mai 2002. Garantarea acestui credit s-a făcut cu biletul la ordin din 25 aprilie 2002 pentru suma de 1.043.500.000 ROL și prin încheierea contractului de cesiune din 25 aprilie 2002, conform căruia SC L.C. SRL Bistrița ceda creanțele aferente facturilor fiscale neîncasate din seria X, în sumă de 1.135.811.178 ROL. Facturile fiscale sus-menționate sunt false deoarece presupușii debitori înscriși în acestea, Primăria cetate și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, nu au avut relații comerciale cu SC L.C.

SRL Bistrita, iar societățile SC G.I. SRL, SC R. SRL, SC C.l. SRL, SC A.C. SRL, SC I.I. SRL, SC M. SRL și SC A.D. SRL nu există în realitate. Inculpata Z.A. a obținut în anul 2001 un credit în valoare de 500 dolari S.U.A. pentru persoană fizică, în baza contractului de credit din 26 aprilie 2001, pentru obținerea acestuia semnând în fals în locul girantelor B.M., M.M. și Ș.N. care erau angajate ale societății pe care o administra, profitând de faptul că deține copii de pe actele de identitate ale acestora (a se vedea raportul de constatare tehnico-științifică din 3 decembrie 2003, potrivit căruia semnăturile giranților nu provin de la aceste persoane). La plecarea inculpatei Z.A. din țară, din creditul acordat mai era de restituit suma de 96 dolari S.U.A.

Contractul de credit a fost investit cu formulă executorie, iar în noiembrie 2002 inculpata M.O.A. a achitat băncii suma restantă. Toate actele materiale sus-menționate au cauzat părții vătămate-parte civilă SC B.P. Bistrița un prejudiciu total de 4.330.872.090 ROL, prin neachitarea ratelor scadente și a dobânzilor aferente. La data de 30 august 2001, inculpata Z.A., în calitate de administrator al SC T.L. SRL Bistrița, a contractat în baza contractului nr. K de la acea dată, un credit cu un plafon maxim de 150.000.000 ROL, cu termen de rambursare la 30 de zile de la acordare cu SC W.B. SA. Garantarea restituirii acestuia s-a făcut cu instituirea de gaj asupra fondului de comerț în valoare de 2.050.337.190 ROL și prin emiterea biletului la ordin în sumă de 300.000.000 ROL avalizat de inculpata M.O.A.

(contract de gaj din 30 august 2001). Prin actele adiționale încheiate ulterior, plafonul de credit a fost ridicat la suma de 300.000.000 ROL și s-a prelungit termenul de restituire în mai multe rânduri, prin ultimul act adițional solicitându-se un termen de rambursare la 31 august 2002. Garantarea restituirii acestui credit s-a făcut cu un bilet la ordin emis de inculpată la 23 octombrie 2001 pentru suma de 200.000.000 ROL, avalizat de inculpata M.O.A. Creditul a fost garantat și prin instituirea unei ipoteci asupra apartamentului proprietatea numiților L.M. și L.P. (potrivit contractului de garanție reală imobiliară din 23 octombrie 2001). Ultimul act adițional încheiat cu privire la acest contract nu a fost semnat de giranții L. Ulterior, pentru restituirea împrumutului, s-a inventariat și valorificat fondul de comerț fără a se acoperi în această modalitate întreaga datorie.

La 17 decembrie 2003, L.M.A. a achitat suma de 336.235.000 ROL cu titlu de credit restant și dobânzi. La data de 27 iunie 2002 s-a încheiat între SC L.C. SRL Bistrița și SC W.B. SA, contractul de credit prin cont curent de încasări nr. FF pentru acordarea unei linii de credit de 450.000.000 ROL pentru cumpărare marfă și desfășurarea de activități de prestări servicii, cu termen de rambursare la 27 februarie 2002. Garantarea rambursării acestui credit s-a făcut prin contractul din 27 iunie 2002, constând în gajarea fondului de comerț în valoare de 2.250.629.890 ROL și prin biletul la ordin în valoare de 900.000.000 ROL, avalizat de Z.A. și Z.Ar. Biletele la ordin emise pentru garantarea creditelor acordate de SC W.B.

SA, SC T.L. SRL și SC L.C. SRL nu au avut acoperire, acestea au fost folosite pentru inducerea în eroare a băncii creditoare în acordarea împrumuturilor. Prejudiciul cauzat SC W.B. SA era în cuantum total de 594.248.717 ROL la 28 iulie 2002. La 26 septembrie 2007 era recuperat integral creditul acordat de SC W.B. SA către SC T.L. SRL, iar din creditul acordat de către aceeași unitate bancară SC L.C. SRL nu era recuperată suma de 21.395,71 RON. Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul B.T. s-a concluzionat că băncile creditoare au respectat normele de creditare în ce privește creditele acordate societăților a căror administrare aparținea inculpatei.

S-a stabilit totodată că situația financiară reală a celor trei societăți comerciale reflectată de documentele contabile depuse la Administrația Finanțelor Publice diferă substanțial de cea care rezultă din documentele contabile depuse pentru acordarea creditelor la unitățile bancare respective (balanțe și bilanțuri contabile). Situația financiară prezentată băncilor pentru crearea unei aparențe de prosperitate economico-financiară a societăților prezenta indicatori îmbunătățiți cu privire la veniturile obținute (prin majorarea fictivă a acestora), la cheltuielile efectuate (prin reducerea fictivă a acestora), înregistrarea unor profituri fictive, diminuarea obligațiilor fiscale restante, înregistrări fictive de stocuri de marfă, înregistrări fictive de clienți și de restanțe privind plățile efectuate de unii clienți.

Destinația creditelor obținute de inculpați, în modalitatea evidențiată nu a fost respectată în marea majoritate a cazurilor. Sumele obținute au fost utilizate, potrivit expertizei contabile, pentru: ridicări de numerar înregistrate în contabilitate, ridicări de numerar neînregistrate în contabilitate, viramente în conturi personale urmate de ridicări de numerar, plăți către furnizori, plăți de rate credit, de dobânzi și comisioane bancare, plăți către firmele debitoare, viramente către furnizori, urmate de anularea facturilor și recuperarea sumelor virate. Expertiza contabilă efectuată a mai stabilit și că suma acordată prin contractul de credit nr. RR/2002 a fost virată către SC V.C. SRL în baza facturii din 18 aprilie 2002, emisă de această societate către beneficiara SC L.C.

SRL. La cererea inculpatei Z.A., la 26 aprilie 2002 această societate a restituit suma în contul SC T.S.C. SRL (și nu al SC L.C. SRL) SC V.C. SRL a stornat factura fiscală, administratorul acestei firme declarând că inculpata a solicitat, imediat efectuării plății, restituirea sumei. În mod identic a procedat inculpata și cu privire la creditul de facilitate de cont nr. AA din 22 mai 2002, în ce privește factura emisă de SC M.P. SRL. La data de 26 aprilie 2002, SC T.S. SRL a virat către SC L.C. SRL suma de 700.000.000 ROL, iar aceasta a virat-o în contul personal al numitului Z.Ar. (soțul inculpatei), deschis la SC W.B. SA, cu specificația restituirii unui împrumut acordat societății de către acesta.

La data de 29 aprilie 2002, SC T.S. SRL a virat suma de 300.000.000 ROL în contul aceleiași persoane, Z.Ar. Acesta a ridicat sumele la 26 și 29 aprilie 2002. La data de 3 iunie 2002, SC T.S. SRL a virat în contul SC T.L. SRL suma de 500.000.000 ROL, sumă care a fost ridicată apoi de către inculpata Z.A. Inculpata M.O.A. a fost cea care a condus evidențele contabile ale celor trei societăți comerciale administrate de către inculpata Z.A. și la solicitarea acesteia, a întocmit în fals bilanțurile și balanțele de verificare, ultima dată cu ocazia încheierii contractului de credit din 27 iunie 2002. Potrivit declarației date de inculpata M.O.A. la urmărirea penală, la 19 iunie 2007, aceasta a întocmit documentele pentru anul 2002 după plecarea din țară a lui Z.A., în august 2002, la solicitarea funcționarilor SC B.P.

SA, deoarece se încheiaseră acte adiționale fără anexarea documentelor contabile aferente. Toate documentele contabile încheiate de inculpata M.O.A. au fost contrasemnate de către inculpata Z.A. După data de 1 aprilie 2002, la SC T.S.C. SRL a devenit administrator și asociat unic numitul D.A., iar la SC L.C. SRL a devenit administrator și asociat unic numitul Z.Ar., după această dată documentele acestor societăți fiind semnate de către noii administratori (inclusiv documentele false). Potrivit declarației date de către D.A., acesta a semnat actele societății fără a avea cunoștință că sunt acte false, la solicitarea inculpatei Z.A. Până la plecarea din țară a inculpatei Z.A., aceasta a coordonat activitatea celor trei societăți și după ce, aparent, administratorii a două dintre acestea (menționate mai sus) au devenit persoanele arătate anterior.

Cu toate că, astfel cum a și recunoscut, numita B.M. a întocmit facturi false cu privire la creditele pentru facilități de cont ce au fost acordate, la data întocmirii documentelor aceasta nu a știut că datele completate după dictarea efectuată de inculpata Z.A. nu corespund realității, având reprezentarea că operațiunile comerciale consemnate sunt reale. Reprezentanții ambelor bănci, părți civile, au precizat că, în lipsa documentelor contabile false, prezentate de inculpată cu ocazia încheierii contractelor de creditare și a actelor adiționale, potrivit cărora, situația economico-financiară a societăților administrate de inculpata Z.A. era una bună (prosperă), nu ar fi acordat împrumuturile solicitate.

Nu poate fi primită susținerea giranților cu privire la folosirea unor manopere dolosive de către Z.A. de natură a-i determina să încheie (semneze) contractele de garanție pentru creditele acordate, deoarece aceștia au fost de acord ca să-și asume riscul restituirii creditelor acordate în cazul în care împrumutatul devenea insolvabil. Din analiza actelor aflate la dosar rezultă că aceștia au semnat contractele de garanție imobiliară, împrejurările invocate de giranți cum că nu au cunoscut conținutul actelor semnate, le-au semnat în alb, nu le-au citit, etc, fiind irelevante. De asemenea, a fost apreciată ca irelevantă din punct de vedere al garantării creditelor, împrejurarea că, la 1 aprilie 2002, s-au schimbat administratorii a două dintre cele trei firme, deoarece giranții au garantat restituirea unor credite acordate societăților și nu administratorilor ca persoane fizice.

Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică grafologică întocmite în cauză s-a stabilit că actele adiționale ale contractelor de credit din 14 septembrie 2001 și 14 decembrie 2001) au fost semnate de M.M. pentru M.C.l., că semnăturile de pe contractul de garanție imobiliară din 23 octombrie 2001 și actele adiționale la contractul nr. K din 30 august 2001 provin de la numiții L.P.V. și L.M.A., că semnăturile de pe actele adiționale ale contractului de credit nr. PP/1998 au fost probabil executate de G.O. și că semnătura de pe biletul la ordin eliberat de SC T.L. SRL la 30 august 2001 aparține inculpatei M.O.A. Faptele inculpatei Z.A.

care, în calitate de reprezentant legal al celor trei societăți comerciale sus-menționate (sau după 1 aprilie 2002 administrator de fapt), în perioada 2001-2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, prin prezentarea unor documente semnate de ea care conțineau date false referitoare la rezultatele economico-financiar-contabile ale celor trei societăți comerciale, a unor facturi false, a unor bilete la ordin fără acoperire la achiziționarea unor credite și în timpul derulării contractelor de creditare, a indus în eroare pe reprezentanții SC B.P. SA Bistrița, cu scopul de a obține un folos material injust, iar apoi a părăsit țara pentru a se sustrage de la restituirea împrumuturilor, cauzând un prejudiciu de 4.330.872.090 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Faptele aceleiași inculpate care, în calitate de reprezentant legal al societăților SC T.S.C. SRL Bistrița, SC T.L. SRL Bistrița și SC L.C. SRL Bistrița (sau după 1 aprilie 2002 administrator de fapt), în perioada 2001-2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, prin prezentarea unor documente semnate de ea, care conțineau date false referitoare la rezultatele economico-financiar-contabile ale celor trei societăți comerciale, a unor facturi false și a unor bilete la ordin fără acoperire la achiziționarea unor credite și în timpul derulării contractelor de credite, a indus în eroare reprezentanții SC W.B.

SA - Sucursala B., cu scopul de a obține un folos material injust, iar apoi a părăsit țara pentru a se sustrage de la restituirea împrumuturilor, cauzând un prejudiciu de 594.248.712 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen. ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Din punct de vedere al laturii subiective, inculpata Z.A.

a săvârșit faptele sus-menționate cu intenție directă, aspect care rezultă cu certitudine din modalitatea și împrejurările în care a comis faptele, folosindu-se de activitatea desfășurată în cadrul celor trei societăți, de inculpata M.O.A., contabila acesteia, pe care a determinat-o cu bună-știință să întocmească documente false cu privire la activitatea financiar-economică a societăților, în scopul inducerii în eroare, în mod repetat, a reprezentanților băncilor creditoare și al acordării unor credite (împrumuturi), nerestituite ulterior, inculpata părăsind țara în scopul de a se sustrage de la plata împrumuturilor. Din coroborarea întregii probațiuni administrate, a reieșit că inculpata nu a manifestat sinceritate în relațiile cu părțile vătămate-părți civile, ascunzându-le cu știință situația financiară reală a societăților pe care le administra, cu toate că a realizat că, procedând în acest fel, nu vor putea recupera împrumuturile acordate (credite și dobânzi).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. cu referire la limitele speciale ale pedepselor, pericolul social concret al faptelor săvârșite, împrejurarea că acestea au fost săvârșite în formă continuată, în dauna a două părți vătămate, prejudiciul cauzat (în cuantum de 4.330.872.090 ROL în dauna SC B.P. SA - Sucursala B. și de 594.248.712 ROL în dauna SC W.B. SA - actuala Bancă Comercială I.S.R. SA Arad - Sucursala B.), precum și persoana inculpatei care, deși nu are antecedente penale, s-a sustras de la urmărirea penală, părăsind țara după comiterea ultimelor acte materiale și după ce a scos din conturile celor 3 societăți comerciale toate lichiditățile pe care acestea le aveau, astfel că recuperarea, în parte, a prejudiciilor cauzate unităților bancare s-a făcut din garanțiile aduse cu ocazia acordării creditelor.

În ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșite de inculpata Z.A. în dauna celor două unități bancare, cu toate că probațiunea administrată în cauză a făcut cu prisosință dovada săvârșirii acestora, raportat la data săvârșirii infracțiunilor (ultimul act material de executare - 27 iunie 2002), la prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen. și data soluționării cauzei, s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel că, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal cu privire la aceste infracțiuni.

Faptele reținute în sarcina inculpatei M.O.A. care, în calitate de contabilă a societăților comerciale administrate de inculpata Z.A., în perioada 2000-2001, la solicitarea acestei inculpate, a falsificat în mod repetat documentele contabile ale societăților cu privire la rezultatele financiar-economice ale acestora, prin inserarea de date necorespunzătoare adevărului și semnarea acestora, în scopul inducerii în eroare a reprezentanților celor două unități bancare cu ocazia achiziționării unor credite, fapte ce au condus la un prejudiciu de 4.330.872.090 ROL în dauna SC B.P. SA și 594.248.717 ROL în dauna SC W.B. SA întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped.

de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Probațiunea administrată în cauză a făcut dovada săvârșirii acestor infracțiuni de către inculpata M.O.A., ea acționând sub aspectul laturii subiective, cel puțin cu intenție indirectă și recunoscându-și de altfel, constant vinovăția, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței. Deoarece în cursul cercetării judecătorești, la 14 august 2010, a intervenit decesul acestei inculpate (potrivit certificatului de deces depus la dosarul de fond), în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină, sus-menționate. În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus anularea actelor false, folosite de inculpată în comiterea infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină, aflate în dosarul de urmărire penală, formulare de bilanțuri contabile, balanțe de verificare, contul de profit și pierdere, situații financiare anuale simplificate, formulare de raportare contabilă ale SC T.S. SRL la 31 decembrie 2001, la 30 iunie 2001 și la 31 decembrie 2000, facturile false emise de inculpată, seria X nr. Y din 1 mai 2002; Z din 1 mai 2002; din 3 mai 2002; din 8 mai 2002; din 10 mai 2002; din 15 mai 2002; din 16 mai 2002; în dosarul de urmărire penală: balanțe și bilanțuri contabile depuse la SC B.P.

de SC T.L. SRL la 31 decembrie 2001, rezultate financiare falsificate ale SC T.L. SRL din 30 iunie 2001, facturile fiscale seria X din 12 aprilie 2002; din 15 aprilie 2002; din 16 aprilie 2002; din 19 aprilie 2002; din 22 aprilie 2002; din 24 aprilie 2002; din 26 aprilie 2002; din 8 aprilie 2002; din 10 aprilie 2002; din 12 aprilie 2002; în dosarul de urmărire penală, facturile false emise de inculpată seria X din 4 aprilie 2002; din 6 aprilie 2002, din 7 aprilie 2002; din 11 aprilie 2002; din 13 aprilie 2002; din 14 aprilie 2002; nr. A din 16 aprilie 2002; nr. B. din 16 aprilie 2002; din 17 aprilie 2002; din 19 aprilie 2002; din 22 aprilie 2002; din 23 aprilie 2002, rezultatele financiare falsificate ale SC L C. SRL la 30 iunie 2001, bilanțul falsificat al SC L.C.

SRL la 31 decembrie 2001; bilanțul falsificat al SC L.C. SRL la data de 31 decembrie 2000; bilanțul falsificat al SC L.C. SRL la data de 30 iunie 2000; cont de profit al SC L.C. SRL la 31 decembrie 1998; rezultat financiar falsificat al SC L.C. SRL la 30 iunie 1998. În latura civilă a cauzei, partea vătămată SC B.P. SA Bistrița s-a constituit parte civilă cu suma de 147.268 RON, restul prejudiciului fiind recuperat în cursul urmăririi penale, în modalitatea deja arătată anterior. Totodată, partea civilă SC W.B. SA - actuala SC I.S.R. România s-a constituit parte civilă cu suma de 21.395,71 RON, restul prejudiciului fiind recuperat în modalitatea arătată mai sus. În proces a fost citată, în baza actelor depuse la dosar și în temeiul art. 21 C. proc.

pen., moștenitoarea inculpatei M.O.A., numita M.C.D., persoană ce a acceptat moștenirea după defuncta sa mamă, sub beneficiu de inventar. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpatei Z.A. și a moștenitoarei inculpatei M.O.A., la plata prejudiciului rămas neacoperit în cuantum de 147.268 RON în favoarea părții vătămate SC B.P. SA Bistrița și la plata sumei de 21.395,71 RON în favoarea părții vătămate SC I.S.R. SA Arad - Sucursala B. (fosta SC W.B. SA). În temeiul dispozițiilor art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatei Z.A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2.330 RON. B. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special, cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. Totodată, inculpata a formulat și o cerere de repunere în termenul de apel potrivit art. 364 C. proc. pen., cu motivarea că a aflat de existența hotărârii pronunțate de instanța de fond doar la data de 19 aprilie 2011, că din cauza multiplelor amenințări a fost nevoită să plece din țară în cursul anului 2002, ținând legătura sporadic cu câțiva prieteni și rude, care au aflat, la data de 19 aprilie 2011, că inculpata a fost condamnată la instanța de fond.

Cererea formulată de inculpată, prin apărătorul ales al acesteia, de repunere în termenul de apel, a fost respinsă pentru următoarele motive: Sentința penală pronunțată de instanța de fond a fost comunicată inculpatei la data de 30 decembrie 2010 la domiciliul acesteia din Bistrița strada N.T., jud. Bistrița-Năsăud și prin afișare la Consiliul Local Bistrița, întrucât nu se cunoștea o eventuală adresă a inculpatei din străinătate, aceasta fiind dată în urmărire internațională prin Interpol. Inculpata a înregistrat apelul la data de 29 aprilie 2011, cu mult peste termenul de 10 zile, prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. respectiv de la comunicarea hotărârii instanței de fond. Potrivit art. 364 alin. (1) C. proc.

pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedecare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Având în vedere că inculpata nu a făcut dovada că a fost împiedicată să depună cererea de apel în termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., cererea de repunere în termenul de apel a fost respinsă, ca neîntemeiată. Apelul formulat de inculpată a fost însă judecat în baza dispozițiilor art. 365 C. proc. pen., ca fiind apel peste termen. Potrivit art. 365 alin. (1) C. proc.

pen. partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Inculpata Z.A. a lipsit la toate termenele de judecată la instanța de fond și la pronunțarea sentinței, fiind plecată din țară, sustrăgându-se urmăririi penale și judecății, iar până în prezent nu a fost reținută în vederea executării pedepsei și nu a început nici executarea obligațiilor civile. Având în vedere că inculpata nu a participat la nici un termen de judecată și nici la pronunțarea sentinței penale de către instanța de fond, aceasta nu a început executarea pedepsei sau a despăgubirilor civile, cererea inculpatei a fost analizată ca fiind un apel peste termen în condițiile prev. de art. 365 alin. (1) C. proc.

pen. Inculpata a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate ca fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, admiterea apelului cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor cu consecința pronunțării unei hotărâri prin care să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, prin schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării alin. (5) din art. 215 C. pen. În motivele de apel s-a arătat că potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen. competența exercitării supravegherii și a urmăririi penale revine procurorului de la Parchetul de pe lângă instanța care este competentă să judece cauza în fond.

Preluarea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale de către procuror de la un Parchet ierarhic superior se poate face însă numai cu îndeplinirea condițiilor legale și cu respectarea normelor în vigoare la acea dată. Așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, la data de 17 aprilie 2003 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpata Z.A. prin ordonanța semnată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. La fila aceluiași dosar de urmărire penală se regăsește datat 14 decembrie 2004 un referat cu propunere de declinare a competenței în favoarea Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, deși acest referat pare a fi redactat de un comisar de poliție, documentul nu este semnat.

În continuare, dosarul a ajuns la Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, iar procurorul a dispus, printre altele, disjungerea cauzei și declinarea competenței efectuării urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. Ulterior declinării, la data de 15 februarie 2005, urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, fără să se cunoască cum a fost atribuită competența materială a efectuării urmăririi penale. Cu privire la motivarea petitului subsidiar referitor la schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. s-a arătat că potrivit rechizitoriului părțile civile B.P. și S.P.B.

se constituie părți civile cu suma de 147.268 RON respectiv 21.395,71 RON, sumă care este sub cuantumul de 200.000 RON. O altă particularitate o constituie faptul că deși prejudiciul inițial era peste 200.000 RON, recuperarea acestuia s-a făcut în parte din activele inculpatei și o altă parte din valorificarea unor bunuri aparținând persoanelor care au garantat creditele obținute de inculpată, asumându-și astfel și potențialele riscuri. Inculpata, într-un alt petit al apelului, a solicitat desființarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond pe motivul încălcării dreptului la apărare. În motivarea acestui petit s-a arătat că apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatei a făcut exclusiv act de prezență până la cuvântul în fond, fără a fi în linii generale pliată pe particularitățile cauzei.

Este relevant în sensul caracterului formal al apărării faptul că apărătorul din oficiu nu a remarcat că procesul verbal prin care s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 16 aprilie 2003 nu a fost confirmat de procurorul care exercita supravegherea urmăririi penale, ceea ce l-ar fi îndreptățit să invoce nulitatea relativă în condițiile art. 197 C. proc. pen. Inculpata, într-un alt petit subsidiar, a solicitat desființarea hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se aplice acesteia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege. Sub aspectul individualizării pedepsei, inculpata a arătat că instanța de fond a pronunțat o pedeapsă disproporționat de mare, raportat la circumstanțele cauzei și ale inculpatei.

Instanța de fond a motivat cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, în sensul că aceasta, deși nu are antecedente penale, s-a sustras urmăririi penale, părăsind țara în scopul de a se sustrage de la restituirea împrumuturilor. Inculpata a arătat că nu s-a sustras urmăririi penale, părăsind țara cu o destinație necunoscută la data de 28 iulie 2002, anterior începerii urmăririi penale, astfel încât nu se poate susține că s-a sustras urmăririi penale. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpata a ajuns într-o situație financiară dificilă datorită faptului că afacerile cu librării nu mai erau sustenabile în noile condiții economice ale țării, precum și pentru faptul că eforturile acesteia de a salva situația financiară a celor trei societăți comerciale au dus, probabil și din cauza nepriceperii ei, la adâncirea crizei în care deja se afla.

Pentru a-și salva problemele financiare, inculpata a recurs la împrumuturi, inclusiv la cămătari, în condiții deosebit de dezavantajoase și întrucât nu a reușit să restituie împrumuturile, fiind amenințată cu moartea, aceasta a fost nevoită să părăsească țara. Prin decizia penală nr. 25/A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel a inculpatei Z.A., respingându-se totodată, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpata Z.A. împotriva sentinței penale nr. 141/F din 29 decembrie 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, inculpata a susținut că nu i s-a asigurat un avocat din oficiu la urmărirea penală iar apărarea în fața instanței de fond a fost formală (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen.); că instanța de apel nu a motivat suficient sau pertinent o serie de nulități invocate în motivele de apel (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen.); că pedeapsa aplicată este exagerată în raport de prejudiciul efectiv produs și jurisprudența în materie, mai ales că nu s-a dovedit că inculpata s-a sustras urmăririi penale (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.); că încadrarea juridică este greșită, prin reținerea în mod nejustificat a alin. (5) al art. 215 C. pen., deși persoanele vătămate s-au constituit părți civile cu sume inferioare pragului legal de 200.000 RON (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen.); că în mod greșit s-a apreciat că nu se poate invoca în apel nulitatea absolută ce sancționează încălcarea normelor referitoare la competența materială a organului de urmărire penală, cu consecința aplicării art. 332 alin. (1) Teza a lI-a C. proc. pen. (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.). Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este neîntemeiat. 1. În ceea ce privește critica privind încălcarea dreptului la apărare al inculpatei, în faza de urmărire penală, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc.

pen., asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit alin. (4) al aceluiași text de lege, când asistența juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

În speță, inculpata nu se afla în niciuna dintre ipotezele prevăzute la alin. (2), astfel că nu se poate imputa organului de urmărire penală că nu i-a desemnat un apărător din oficiu. Susținerea inculpatei că, nefiind în țară, nu-și putea formula apărări, nu poate fi de asemenea imputată organului de urmărire penală care a făcut toate demersurilor procedurale pentru a cita inculpata; faptul că inculpata a ales să plece din țară, în condițiile în care cunoștea despre derularea procedurilor judiciare împotriva sa (așa cum rezultă din chiar apărarea pe care și-a făcut-o în apel), nu este de natură a atrage sancțiuni procedurale organului de urmărire penale ca urmare a faptului că nu a interpretat în sensul dorit de inculpată dispozițiile legale mai sus invocate - referitoare la situația când se apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, asistența juridică din oficiu se asigură inculpatului prezent, astfel că inculpata - care a ales să plece din țară pentru a se sustrage consecințelor faptelor sale - nu poate invoca în favoarea sa propria încălcare a obligației de a se prezenta în fața organelor judiciare. Referitor la critica vizând asistarea formală în fața instanței de fond de către un apărător din oficiu, care nu a observat deficiențele de la urmărirea penală, Curtea constată, în consens cu instanța de apel, că prima instanță s-a conformat acestor obligații, desemnând inculpatei un apărător din oficiu, care și-a îndeplinit obligațiile profesionale în condiții rezonabile în raport de actele dosarului și lipsa comunicării cu clientul, fără a se putea susține că a asigurat o apărare pur formală.

2. Referitor la critica privind aprecierea greșită a instanței de apel în sensul că nu se poate invoca în căile de atac nulitatea absolută ce sancționează încălcarea normelor referitoare la competența mat