ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1068/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1068/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 85/P din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a

fost respins apelul formulat de partea civilă de către Statul Român prin A.N.A.F.

reprezentată de D.G.F.P. Constanța, împotriva sentinței penale nr. 462 din data

de 18 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 6882/118/2009,

ca nefondat.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând,

a dispus:

În baza art. 11 pct. 2.

lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.B., pentru infracțiunea

prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A redus pedeapsa pentru

infracțiunea prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13

C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată.

Conf. art. 82 C. pen.,

a fixat termen de încercare de 5 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului

pedepsei).

Conf. art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind

revocarea.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării

pedepsei închisorii.

A admis cererea dlui expert

H.V., majorând onorariul la 7000 RON și a obligat inculpatul la plata diferenței

de 2500 RON.

A înlăturat dispozițiile

referitoare la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 23

lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300

RON cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 189 C.

proc. pen., onorariul parțial de 50 RON pentru avocat E.S. a stabilit a fi plătit

din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public -D.I.I.C.O.T.,

S.T. Constanța nr. 156 D/P/2005 din 6 iulie 2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală

și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.B. pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de dispozițiile art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea

art. 13 din C. pen., art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/ 2002.

Prin sentința penală

nr. 462 din data de 18 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul penal nr. 6882/118/2009,

Tribunalul Constanța a hotărât:

„În baza art. 11 lit.

b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul

S.B. la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani și pedeapsa complementară de 3 (trei)

ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit.

b), c) (constând în dreptul de a ocupa funcția de administrator a unei societăți

comerciale) C. pen.

În baza art. 23 lit. a)

din Legea nr. 656/2002, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 7 (șapte)

ani.

În baza art. 33 lit. a)-art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară

de 3 (trei) ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

, lit. b) ,c) (constând în dreptul de a ocupa funcția de administrator a unei societăți

comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , b) C.

pen.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 998-999 C. civ. vechi, a admis acțiunea civilă a D.G.F.P. Constanța

prin A.N.A.F.

A obligat inculpatul S.B.

la sumele de 1.587.723 RON (15.877.228.979 ROL) reprezentând impozit pe profit și

1.287.644 RON (12.786.443.913 ROL) reprezentând T.V.A. corespunzător SC C.C.

SRL, respectiv 112.000 RON (1.120.004.399 ROL) reprezentând impozit pe profit și

85.120 RON (851.203.343 ROL) reprezentând T.V.A. corespunzător SC E. SRL, reprezentând

impozit pe profit respectiv T.V.A. neachitate, către stat.

A menținut măsura sechestrului

asigurător dispusă asupra bunurilor imobile ale inculpatului, prin procesul-verbal

din 19 martie 2008.

A respins ca nefondată

cererea formulată de expertul contabil privind majorarea onorariului expertizei.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpatul S.B. la suma de 12.300 RON, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.”

Instanța de fond a reținut

că în anul 2003, în calitate de împuternicit legal să administreze SC C.C. SRL.

Constanța, inculpatul S.B. s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale (pe profit

și T.V.A.), în scopul obținerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile

ca urmare a unor operațiuni fictive.

Totodată, în calitate

de împuternicit legal al SC C.C. SRL Constanța, inculpatul S.B. a retras în numerar,

în mod ilegal, din contul societății, suma totală de 81.374.361.938 RON (din care

sumele datorate statului și nevirate:1.587.523 RON impozit pe profit, 12.786.443.913

RON TVA pentru SC C.C. SRL, 112.000 RON impozitul pe profit, respectiv TVA de 85.120

RON pentru SC E. SRL), cunoscând că provin din obligații financiare față de stat

neexecutate.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, în termenul legal, au declarat apel inculpatul N.I., partea civilă Statul

Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanța și expertul contabil judiciar

H.V.

Inculpatul, în apelul

său, a susținut că nu este autorul infracțiunii, solicitând în principal achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru ambele

fapte reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, achitarea în conformitate cu prevederile

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa

atât a laturii obiective cât și a laturii subiective.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței recurată, prin prisma criticilor formulate, personal și

prin apărător, de către recurentul inculpat și din oficiu în limitele art. 385

6

C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Conform art. 345 C.

proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art. 52,

art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice

îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 21 Constituție.

Neformulându-se critici

cu privire la respectarea drepturilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile

în fazele anterioare ale cauzei, și, verificând din oficiu în limitele competențelor

legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul N.I. a dispus de timpul și înlesnirile

necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată și a

avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, atât a probelor

acuzării - martori, înscrisuri, cât și a probelor apărării -audierea sa, martori,

expertiză contabilă.

Sub aspectul acțiunii

penale, pe baza probelor administrate în condiții de legalitate - documentele de

constituire a societăților, procura emisă pentru inculpat 12 august 2003, actele

privind operațiunilor comerciale și bancare efectuate de SC C.C. SRL Constanța,

retragerea sumelor de bani de inculpat, facturi, avize de expediție, extrase de

cont, expertiza financiar- contabilă, declarațiile martorilor, rezultă că în anul

2003, în calitate de împuternicit legal să administreze SC C.C. SRL Constanța, inculpatul

S.B. s-a sustras în întregime de la plata obligațiilor fiscale 81.374.361.938 RON

(din care 1.587.523 RON impozit pe profit, 12.786.443.913 RON TVA datorate statului

și nevirate de SC C.C. SRL, 112.000 RON impozitul pe profit, respectiv TVA de 85.120

RON datorate statului și nevirate de SC E. SRL), în scopul obținerii de venituri

prin nedeclararea veniturilor impozabile ca urmare a unor operațiuni fictive.

Apărarea inculpatului

„că nu este autorul faptei” a fost înlăturată de:

- procura dată la 12 august

2003, H.V. și I.E. îl împuternicesc pe inculpatul S.B. să administreze SC C.C.

SRL, sens în care acesta ii poate reprezenta în fața organelor notariale, judecătorești,

financiar bancare, administrative;va putea să deschidă sau să lichideze conturi,

să efectueze operațiuni bancare, va putea contracta împrumuturi, va putea angaja

credite în RON sau în valută, va putea semna acte adiționale de semnare a actelor

adiționale modificatoare ale actului constitutiv, cedarea părților sociale, retragerea

persoanelor mandatate, primirea de noi asociați, schimbarea sediului societății,

lichidarea unor puncte de lucru, lichidarea, dizolvarea, vânzarea, cesionarea părților

sociale societății. La alin. (3) al procurii se arată că mandatarul va putea efectua

acte de administrare, în sensul administrării bunurilor mobile și imobile, va putea

exercita orice drepturi și obligații, va putea să pretindă și să aprobe conturi,

să facă și să retragă trageri și expedieri, să constitutie, să modifice, să stingă

contracte de orice fel, să încaseze, să plătească orice datorii, dobânzi, dividende.

La alin. (4) se menționează că inculpatul poate face orice act de dispoziție, acte

și fapte de comerț, să conducă și să administreze afaceri comerciale. Totodată,

va putea să dispună, înstrăineze, achiziționeze, contracteze cu privire la bunuri

mobile și imobile.

- analiza comparativă

a operațiunilor comerciale și bancare efectuate de SC C.C. SRL Constanța care a

pus în evidență că prin activitățile comerciale desfășurate în anul 2003, SC

C.C. SRL Constanța a încasat în conturile bancare circa 66,6 miliarde ROL, în baza

unor facturi emise către SC M.L. SRL, SC I. SRL, SC E. SRL, SC E.T. SRL, SC B.

SRL, SC B.I. SRL, SC A.I. SRL, din aceste fonduri, circa 66,4 miliarde ROL au fost

retrași în numerar de inculpat, cu explicațiile „plăți persoane fizice” și „achiziții

cereale”;

- nedepunerea de către

societate pentru perioada august - 16 decembrie 2003 a niciunei declarații privind

obligațiile de plată la bugetul statului și nici o declarație de T.V.A., nefigurând

nici cu angajați la I.T.M. Constanța; administrarea societății SC C.C. SRL a fost

făcută în cursul anului 2003 până la 15 august 2003 de S.B., dar ulterior până la

16 decembrie 2003, a uzurpat de împuternicirea de a administra societatea;

- de analiza circuitului

financiar potrivit căreia, prin activitatea desfășurată, SC C.C. SRL a colectat

TVA aferentă acelor operațiuni, fără a efectua plăți către buget;

- deschiderea singurului

cont al SC E. SRL la solicitarea inculpatului S.B. la Banca R. - Sucursala Constanța

pe baza unei delegații nesemnate din partea societății; ridicarea din acest cont

a sumelor încasate de la SC I. SRL și SC I.C. SRL revirate către SC C.C. SRL Constanța,

în numerar de către inculpat S.B.;

- declarațiile martorilor

H.G.C., H.R.V., D.M., F.A., B.I., C.P., C.M., G.A., H.V., I.E., N.Ș., P.E., B.D.,

A.S., D.F.F.

Cu privire la încadrarea

juridică:

Infracțiunea de „

evaziune

fiscal

ă

”

prev.

de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 „sustragerea in întregime sau in parte

de la plata obligațiilor fiscale, in scopul obținerii de venituri, prin nedeclararea

veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile

ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operațiuni fictive”

Fapta inculpatului S.B.

de a nu declara, în calitate de împuternicit legal să administreze SC C.C. SRL Constanța,

veniturile impozabile ca urmare a unor operațiuni fictive și de a se sustrage astfel

în întregime de la plata obligațiilor fiscale (impozit pe profit și T.V.A.) întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de „evaziune fiscală” prevăzută de

art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 din C. pen.:

- elementul material,

nedeclararea veniturilor impozabile prin evidențierea unor activități fictive;

- urmarea imediată constă

în prejudiciul în sumă de 81.374.361.938 RON -impozit pe profit, TVA;

- raportul de cauzalitate.

în intenție, formă de vinovăție rezultată din modalitatea de comitere a faptei de

către inculpat.

În concluzie, inculpatul

S.B. a săvârșit fapta vizând regimul obligațiilor fiscale, prevăzută de legea penală,

cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, nereușind să răstoarne temeinicia acuzațiilor.

Referitor la individualizarea

pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și pericolul

social concret sporit în cauză al faptei, dat de modul ingenios de concepere și

realizare a activității infracționale, valoarea ridicată a pagubei, lipsa oricărui

demers pentru acoperirea acesteia, pedeapsa trebuie să fie aspră, de natură să asigure

prevenția generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei

publice, contribuabililor (persoane juridice și fizice) care onorează datoriile

către stat.

Însă, perioada lungă de

timp scursă de la data comiterii faptei - 9 ani, timp în care inculpatul s-a integrat

în societate, desfășoară activități socialmente utile, nu are antecedente penale

sau alte abateri, cu locuința și locul de muncă în străinătate, sunt elemente care

conduc la concluzia că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare, impunându-se

reducerea cuantumului și suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C.

pen., mai ales că astfel poate realiza venituri mai ridicate care să acopere prejudiciul.

Infracțiunea de „

sp

ălare de bani

”

prev.

de art. 23 lit. a) din Legea nr. 652/2002, „schimbarea sau transferul de bunuri,

cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării

originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit

infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau

executarea pedepsei.”

Din analiza conținutului

constitutiv al infracțiunii, latura obiectivă presupune proveniența ilicită, din

infracțiuni, a banilor supusi schimbării/transferului; ori, sumele datorate statului

cu titlul de impozit pe profit și T.V.A. nu au un caracter ilicit dimpotrivă sunt

aferente veniturilor dobândite în mod legal.

Astfel, nedovedindu-se

proveniența veniturilor SC C.C. SRL din infracțiuni, nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 652/2002 pentru

care inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală.

Prin urmare, considerentele

prezentate cu privire la fapta prev. de art. 23 din Legea nr. 652/2002, respectiv

cele privind individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de „evaziune fiscală”,

apelul formulat de inculpat a fost apreciat ca fiind fondat, fapt pentru care în

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul a fost admis, a fost desființată

hotărârea atacată, dispunându-se în temeiul art. 11 pct. 2. lit. a) - art. 10

lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.B., pentru infracțiunea prev. de

art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea

prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., iar,

în baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată

pe durata termenului de încercare fixat conf. art. 82 C. pen. prin adăugare la intervalul

de 2 ani a cuantumului pedepsei; conf. art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea și, în baza art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

executării pedepsei închisorii.

Au fost înlăturate dispozițiile

referitoare la condamnarea inculpatului pt. infracțiunea prev. de art. 23 lit. a)

din Legea nr. 656/2002 și, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate

în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cu privire la apelul formulat

de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanța,

instanța de apel a reținut următoarele:

Partea civilă Statul Român

prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanța a formulat pretenții civile în

sumă de 7.917.743 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum

și plata obligațiilor fiscale accesorii. Tribunalul a admis acțiunea civilă, obligând

inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate; nu se poate dispune obligarea

solidar cu inculpatul a SC C.C. SRL deoarece nu mai funcționează.

Cum Statul Român prin

A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanța nu a indicat motivele de apel, iar din

oficiu nu s-au constatat neregularități cu privire la rezolvarea acțiunii civile,

apelul formulat de partea civilă a fost respins ca nefondat în baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., apelanta parte civilă a fost obligată la plata sumei de

300 RON cheltuieli judiciare către stat.

În apărare, s-a admis

la cererea inculpatului proba cu expertiză contabilă. Ca urmare, a fost desemnat

dl H.V. expert contabil care a întocmit raportul depus la dosar cu care ocazie a

indicat onorariu final de 7.000 RON și a solicitat diferența de onorariu de 2.500

RON. Cum, cererea dlui expert privind onorariul final este de 7.000 RON din care

s-a achitat un avans de 4.500 RON, cererea expertului este fondată și inculpatul

fiind obligat la plata diferenței de 2.500 RON.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs inculpatul S.B. care a criticat soluția ca netemeinică și nelegală,

fără a invoca vreun caz de casare.

Inculpatul a arătat că

a fost împuternicit de administratorii de drept să efectueze o serie de activități

specifice administrării unei societăți, dar toate acestea erau posibilități ce se

confereau mandatarului, dar nu au reprezentat un transfer sau o degrevare de atribuții

a administratorilor.

Inculpatul nu a semnat

nicio factură sau document de transport, nu a gestionat și nu a luat decizii cu

privire la înstrăinarea bunurilor sau transferarea fondurilor societății.

Cu privire la infracțiunea

de spălare de bani inculpatul a arătat că sunt îndeplinite elementele constitutive,

deoarece nici el și nici altă persoană nu a schimbat sau transferat bunuri ale celor

două societăți. Retragerea banilor din bancă nu poate echivala cu o infracțiune

de spălate de bani pentru că nu se poate vorbi de o disimulare a originii ilicite

a bunurilor.

A formulat de asemenea

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- S.T. Constanța a criticat soluția ca netemeinică și nelegală pentru greșita achitare

a inculpatului S.B. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23

lit. a) din Legea nr. 656/2002 și pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Au fost invocate cazurile

de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

, 14 C.

proc. pen.

A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Constanța a criticat soluția ca netemeinică și nelegală solicitând obligarea inculpatului

la plata obligațiilor fiscale accesorii.

Înalta Curte, analizând

decizia penală prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare

din oficiu de către instanță constată următoarele:

Recursul formulat de inculpatul

S.B. este nefondat. Acesta deși nu a invocat expres a solicitat în realitate instanței

de recurs să constate o eroare gravă de fapt comisă de prima instanță și cea de

apel care au învederat că acesta era administratorul de fapt al celor două societăți,

și ca atare autorul infracțiunii de evaziune fiscală, deși nu s-a comportat ca un

administrator de fapt, ci era doar un simplu mandatar.

Înalta Curte, analizând

recursul prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. apreciază că eroarea gravă de fapt desemnează un viciu în stabilirea

situației de fapt în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul

a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță

între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

Eroarea gravă de fapt

nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor și exclusiv, discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte

evidente care au avut drept consecință pronunțarea alte soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

De altfel, între probatoriul

efectuat în cauză și situația de fapt precum și concluziile primei instanțe asupra

vinovăției inculpatului nu există nicio contradicție, probele administrate în cauză

susținând participația inculpatului la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

De aceea recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul

formulat de Parchet, Curtea constată că este nefondat sub aspectul greșitei achitări

a inculpatului pentru infracțiunea de spălare de bani.

În cauză nu sunt îndeplinite

elementele constitutive ce țin de latura obiectivă a infracțiunii de spălare de

bani întrucât scoaterea unor sume de bani din bancă nu poate fi echivalată cu o

schimbare sau transfer de bunuri în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite

a acestor bunuri în scopul de a ajuta persoana ce a săvârșit infracțiunea din care

provin bunurile să se sustragă de la tragerea la răspunderea penală, pentru că,

neexistând nicio tranzacție fictivă și nicio disimulare, organele judiciare pot

constata cu ușurință traseul sumelor de bani.

Pe de altă parte este

discutabilă considerația făcută de Parchet conform căreia sumele de bani datorate

cu titlu de taxe către bugetul de stat reprezintă bunuri ce provin din săvârșirea

unei infracțiuni pentru că aceasta ar însemna că totdeauna infracțiunea de evaziune

fiscală ar trebui reținută în concurs cu cea de spălare de bani.

De aceea, Înalta Curte

consideră că soluția instanței de apel de achitare a inculpatului pentru infracțiunea

de spălare de bani este corectă.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, Înalta Curte constată că este

adecvat cuantumul pedepsei principale gravității faptelor și circumstanțelor personale

ale inculpatului, dar nu și modalitatea de executare.

Având în vedere recrudescența

unor asemenea fapte, dar și gravitatea concretă a celor reținute în cauză, modalitatea

de săvârșire, cuantumul prejudiciului produs, Înalta Curte apreciază că pentru îndeplinirea

exigențelor impuse de prevenția generală și prevenția specială este necesară aplicarea

unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care va modifica hotărârea

instanței de apel în acest sens.

Înalta Curte constată,

de asemenea, că recursul formulat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanța este întemeiat

și conform dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 (pentru perioada 1 ianuarie - 31

decembrie 2003) și C. proc. fisc. (pentru perioada 1 ianuarie 2004 până la achitarea

debitului principal) îl va obliga pe inculpat la plata obligațiilor fiscale accesorii,

respectiv dobânzi și penalități.

Având în vedere toate

aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanța și de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Constanța.

Va casa în parte decizia

atacată, precum și sentința penală nr. 462 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului

Constanța, secția penală, și rejudecând:

Va înlătura aplicarea

art. 71 alin. (5), art. 81, 82 C. pen., precum și art. 359 C. proc. pen. cu referire

la art. 83 C. pen.

Va obliga inculpatul și

la plata obligațiilor fiscale accesorii, respectiv dobânzi și penalități de întârziere

calculate conform O.G. nr. 61/2002 (pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2003)

și C. proc. fisc. (de la 1 ianuarie 2004 și până la achitarea debitului principal).

Va înlătura obligarea

părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Va menține celelalte dispoziții

ale ambelor hotărâri.

Va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva aceleiași decizii.

Recurentul inculpat va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T.

Constanța și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța împotriva deciziei penale

nr. 85/P/A din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul S.B.

Casează în parte decizia

atacată, precum și sentința penală nr. 462 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului

Constanța, secția penală și rejudecând:

Înlătură aplicarea

art. 71 alin. (5), art. 81, 82 C. pen., precum și art. 359 C. proc. pen. cu referire

la art. 83 C. pen.

Obligă inculpatul și la

plata obligațiilor fiscale accesorii, respectiv dobânzi și penalități de întârziere

calculate conform O.G. nr. 61/2002 (pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2003)

și C. proc. fisc. (de la 1 ianuarie 2004 și până la achitarea debitului principal).

Înlătură obligarea părții

civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Menține celelalte dispoziții

ale ambelor hotărâri.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul S.B. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma

de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 martie 2013.