ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1934/2013

Asupra recursurilor de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din 3 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3866/85/2010, a fost admisă cererea formulată de inculpații O.B., R.A. și I.G. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și b) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat fiecare dintre inculpații O.B., R.A. și I.G., la câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților arestarea preventivă din perioada 6 septembrie 2010 - 1 august 2011.

S-a constatat că față de inculpații O.B. și R.A. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, iar față de inculpatul I.G. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a dispus obligarea inculpaților să plătească, în solidar, părții civile Z.V. suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale.

S-au menținut măsurile asiguratorii luate în timpul urmăririi penale cu privire la bunurile proprietatea inculpatului O.B.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 3.500 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

În anul 2001, inculpații O.B. și O.M. au cunoscut-o prin intermediul martorului Z.I.A. pe sora acestuia, partea civilă Z.V.,  persoană cu handicap locomotor, datorită căruia se deplasează într-un cărucior, și cu handicap psihic, fiind în imposibilitate de a-și exprima singură voința și de a se apăra. Inculpații au luat-o pe partea civilă la locuința lor din orașul A., jud. S., unde i-au stabilit domiciliul și i-au prezentat martorului Z.I.A. și mamei părții civile o situație nereală, respectiv că o vor angaja pe aceasta la un atelier de croitorie. La data respectivă, partea civilă Z.V. era înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială cu diagnosticul "Sechele encefalopatie infantilă. Parapareză spastică acc. Maladie Little. Oligofrenie grad I. Hipermetropie VAO: 2/3", având capacitatea de muncă pierdută în totalitate și la Inspectoratul de Stat Teritorial pentru handicapați, ca persoană handicapată care necesită protecție specială. De asemenea, partea civilă este înregistrată la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului - Serviciul de Asistență Socială pentru Persoanele cu Handicap - ca persoană încadrată în gradul accentuat (II) de invaliditate, cu termen de valabilitate permanentă, constatându-se că prezintă handicap din naștere. În anul 2003, Primăria F. a numit ca și curator al părții civile pe mama acesteia, Z.V.A.

Începând cu anul 2001 și până în luna mai 2008, inculpații O.B. și O.M. au cazat-o pe partea civilă Z.V. la locuința lor și au transportat-o, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, în mai multe localități din țară, precum și în Ungaria, unde au obligat-o să cerșească, luându-i toți banii obținuți din apelarea la mila publicului. Alături de cei doi inculpați, același lucru l-au făcut și alți membri ai familiei acestora, și anume fiica lor, inculpata R.A., și concubinul acesteia, inculpatul I.G.

În data de 27 iunie 2006, la orele 10:30, partea civilă Z.V. a fost depistată de către organele de poliție pe D.N. 1, pe centura ocolitoare a orașului A., într-o zonă semaforizată datorită construcțiilor care se executau la acea dată la un viaduct peste calea ferată, în timp ce cerșea de la ocupanții autovehiculelor staționate la semafor, care circulau în direcția Sibiu-Brașov. Partea civilă a fost predată de către organele de poliție inculpatei O.M. pentru supraveghere și pentru a o împiedica să mai meargă la cerșit. În aceeași dată, la orele 14:30, organele de poliție au depistat-o din nou pe partea civilă, însoțită de inculpata O.M., în aceeași zonă, apelând la ocupanții autovehiculelor staționate la semafor pentru a obține bani. Cu acea ocazie, inculpata O.M., care împingea căruciorul pentru persoane cu handicap în care se afla partea civilă, a recunoscut în declarația consemnată de organul de poliție că o ducea pe aceasta la cerșit.

La data de 11 august 2006, partea civilă a fost depistată de către organele de poliție din cadrul Primăriei Orașului Comarnic, jud. Prahova pe D.N. 1, la km. 114, într-o zonă în care se executau lucrări de asfaltare, prevăzută cu semafoare, apelând din nou la mila publicului. Organele de poliție au stabilit cu acea ocazie că partea civilă este adusă la cerșit în fiecare zi de alte două persoane de sex feminin și de un bărbat, cu un autoturism marca D. de culoare crem cu nr. de înmatriculare X. Ulterior, s-a constatat că autoturismul respectiv a aparținut inculpatului O.B., dar acesta, nedeținând permis de conducere la acea dată, apela la serviciile altor șoferi pentru a-l conduce.

De asemenea, în vara anului 2006, inculpata O.M. a transportat-o pe partea civilă și în mun. București pentru ca aceasta să cerșească, perioadă în care partea civilă a locuit cu chirie la martora D.M.

În data de 19 august 2006, ora 11:45, organele de poliție din cadrul Poliției A. au depistat pe inculpații I.G. și R.A., care au adus-o la cerșit pe partea civilă pe D.N. 1, la podul de peste râul Bâlea, unde se efectuau lucrări și erau instalate semafoare pentru dirijarea circulației.

În ziua de 27 septembrie 2006, organele de poliție au depistat din nou pe D.N. 1, într-o zonă semaforizată, unde se executau lucrări, la intersecția cu drumul spre localitatea Săcădate, jud. Sibiu, pe inculpații O.M. și I.G., care le cereau părții civile Z.V. și martorului C.N.O. să cerșească, acesta din urmă fiind, de asemenea, o persoană cu handicap locomotor. Martorul a declarat organelor de poliție că a venit la cerșit de bunăvoie, în baza unei înțelegeri cu inculpatul I.G. și cu concubina acestuia, inculpata R.A., urmând ca banii obținuți să-i împartă cu aceștia.

În perioada în care partea civilă Z.V. a fost traficată de către inculpați, a fost transportată și în alte localități din țară, respectiv în mun. Cluj-Napoca și în mun. Ploiești, unde a fost obligată să cerșească, precum și în Ungaria - în Budapesta - de unde a fost returnată în anul 2002. De asemenea, inculpatele O.M. și R.A. au fost returnate din Ungaria în anul 2005, din cauza depășirii termenului legal de ședere în această țară.

În perioada respectivă, deși partea civilă a fost adusă acasă de mai multe ori de către fratele ei, martorul Z.I.A., inculpații o luau din nou pentru a o duce la cerșit, aspect ce rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de poliție din cadrul postului de Poliție F., jud. Brașov, de consemnare a denunțului oral prin care martorul Z.I.A. reclama răpirea surorii sale de către persoane necunoscute.

În luna mai 2008, partea civilă a suferit un accident în Ungaria în urma căruia a fost internată în spital, împrejurare ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov. Autoritățile maghiare l-au încunoștințat despre accidentul suferit de partea civilă pe martorul Z.I.A., fratele acesteia, care s-a deplasat în Ungaria, a luat-o pe partea civilă și a adus-o la locuința sa din comuna F., jud. Brașov.

Urmare constatărilor medico-legale efectuate, în cursul anului 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a încadrat-o pe partea civilă în gradul de handicap "grav" cu asistent personal și fără termen de revizuire, fiindu-i numit ca și curator de către Primăria F., sora ei, martora Z.A. S-a mai constatat că partea civilă și-a pierdut în totalitate acuitatea vizuală și că IQ-ul ei este necuantificabil matematic obiectiv la data examinării.

Tribunalul a reținut că starea de fapt sus-menționată este dovedită cu următoarele mijloace de probă: depozițiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu actele de constatare întocmite de organele de poliție, cu actele medicale ce o privesc pe partea civilă, cu declarațiile acesteia și cu celelalte înscrisuri din dosar.

Pentru dovedirea faptelor comise de cei trei inculpați s-a reținut că prezintă importanță și atitudinea procesuală a inculpatei O.M., de recunoaștere totală și necondiționată a faptelor și care din contextul probelor menționate reiese că se constituie într-un tot unitar la care au participat toți inculpații.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu s-a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 12 alin. (1) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001, care incriminează infracțiunea de trafic de persoane în formă agravată.

Întrucât infracțiunea a fost comisă de cei patru inculpați împreună, s-a reținut agravanta prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din legea sus-menționată.

În ceea ce privește agravanta de la lit. b), respectiv că inculpații cu ocazia traficării victimei i-ar fi cauzat o vătămare corporală a integrității corporale sau a sănătății, tribunalul a constatat că nu poate fi reținută deoarece, din probele testimoniale, o atare stare de fapt nu rezultă și, mai mult decât atât, din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Brașov reiese că afecțiunile părții civile datează de la naștere, au caracter evolutiv lent și nu sunt consecința vreunei agresiuni. În acest context, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpați, în sensul înlăturării agravantei sus-menționate a fost apreciată ca întemeiată, fapta inculpaților constituind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpații au acționat împreună, în realizarea aceluiași scop, profund imoral și inuman, exploatând o persoană handicapată, că activitatea lor ilicită s-a întins pe o perioadă relativ lungă de timp și că au avut o atitudine procesuală incorectă. Pe de altă parte, instanța a ținut cont și de împrejurarea că de la comiterea faptelor s-a scurs deja destul de mult timp, ceea ce a dus la diminuarea impactului acestora în conștiința opiniei publice.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații I.G., O.B. și R.A., apeluri care nu au fost motivate în scris, însă prin apărătorul ales, aceștia au solicitat desființarea hotărârii atacate și achitarea, întrucât nu există probe din care să rezulte că au săvârșit faptele imputate.

S-a arătat că numita O.M. a fost cea care a săvârșit faptele, pe care le-a și recunoscut de la început, uzând de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpații au fost suspectați și cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, o acuzație foarte gravă. Organele judiciare au descins la locuința inculpaților, de față fiind și copilul minor al acestora. Inculpații s-au predat și au declarat la urmărirea penală ceea ce li s-a spus de către procuror, iar cercetările efectuate și probele administrate în cauză nu au dovedit acuzațiile reținute în rechizitoriu în sarcina acestora. În cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală pentru a se constata dacă partea civilă a fost bătută de inculpați.

S-a mai solicitat a se avea în vedere faptul că s-au efectuat presiuni asupra martorilor, aceștia fiind cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Nu s-au indicat în concret de către reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia - probele din care reiese vinovăția inculpaților. S-a afirmat de către martori că i-au transportat pe inculpați o singură dată, iar victima nu avea scaun cu rotile sau baston. În situația în care apelurile declarate în cauză vor fi respinse, apărătorul ales al inculpaților a solicitat să se arate care sunt probele care ar fundamenta vinovăția acestora.

În circumstanțiere, s-a susținut că inculpatul O.B. se află în spital, fiica acestuia R.A. a născut, iar soțul ei, I.G., muncește cu ziua, că toți inculpații s-au prezentat la instanță de fiecare dată când a fost nevoie.

Prin Decizia penală nr. 144/A din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpatul I.G., și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații R.A. și O.B.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța de apel a reținut, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de instanța de fond, care a realizat și o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații O.B., R.A. și I.G.

În motivele de recurs scrise depuse la dosar, inculpații, prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 17

1

și 18 C. proc. pen., au susținut că decizia este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: deși la dosar există o expertiză medico-legală care concluzionează că starea de sănătate a părții civile este urmarea unei boli grave, cu implicații ireversibile pentru sănătatea sa și că nu au fost exercitate acte de violență asupra părții civile, totuși instanțele au reținut starea de fapt descrisă în rechizitoriu, și anume că recurenții-inculpați au exercitat acte de violență asupra părții civile și i-a obligat la plata de daune morale cu toate că suma solicitată de apărătorul părții civile nu a fost dovedită; instanțele nu s-au pronunțat asupra depozițiilor martorilor sancționați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, în sensul că trebuiau să înlăture respectivele depoziții și nici nu au indicat care sunt probele care dovedesc vinovăția inculpaților; doi dintre martorii acuzării nu au fost audiați nemijlocit de către instanță, care a procedat la citirea declarațiilor date de aceștia în cursul urmăririi penale; s-a acordat o importanță prea mare declarației date de inculpata O.M., care a solicitat ca judecata să se facă potrivit procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.; instanța de apel a interpretat abuziv legea penală prin faptul că, deși a reținut că cerșetoria ca modalitate de exploatare a unei persoane nu este prevăzută în mod expres în art. 2 din Legea nr. 678/2001, a concluzionat totuși că părții civile i-a fost limitată libertatea de voință și de acțiune, fără a arăta însă care este gestul/mijlocul efectiv prin care aceasta a fost constrânsă.

În susținerea orală a recursurilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O.B., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de el.

Apărătorul din oficiu al inculpatei R.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 14, 17

2

și 18 C. proc. pen., a susținut că probatoriul nu a fost corect administrat, solicitând, în principal, achitarea acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de ea - și, în subsidiar, reducerea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege.

Apărătorul din oficiu al inculpatului I.G., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

și 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de el.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 14, 17

2

și 18 C. proc. pen., invocate de inculpați, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Instanța de fond și cea de apel au reținut corect situația de fapt, vinovăția recurenților-inculpați și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care aceștia au fost cercetați și trimiși în judecată.

Contrar celor susținute de recurenți în motivele de recurs scrise, Înalta Curte constată că instanța de fond, analizând concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov în urma accidentului suferit de intimata-parte civilă Z.V. în Ungaria, unde fusese dusă la cerșit de către recurenți, concluzii care sunt în sensul că afecțiunile părții civile datează de la naștere, au caracter evolutiv lent și nu sunt consecința vreunei agresiuni, a admis cererea inculpaților și a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și b) raportat la art. 2 pct. b) și e) din Legea nr. 678/2001, în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001, reținând că nu s-a făcut dovada că, cu ocazia traficării victimei, inculpații i-ar fi cauzat acesteia o vătămare a integrității corporale sau a sănătății.

Împrejurarea că în actul medico-legal se reține că afecțiunile părții civile nu sunt consecința unei agresiuni nu este însă de natură a duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane în forma reținută de instanța de fond și menținută de instanța de apel în condițiile în care, din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinței și deciziei rezultă că au constrâns-o pe partea civilă să practice cerșetoria, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința datorită handicapului fizic și psihic de care suferă, dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar.

Din considerentele deciziei instanței de apel nu rezultă că soluția de condamnare a inculpaților, dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel s-a fundamentat pe declarațiile martorilor L.N. și P.N., cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Dimpotrivă, instanța de apel a înlăturat din ansamblul probatoriului administrat în cauză declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de martorii sus-menționați cu motivarea că, întrucât nu au oferit nicio explicație plauzibilă pentru revenirea la declarațiile pe care le-au dat în faza de urmărire penală, declarațiile de la instanța de fond apar ca fiind făcute în scopul exonerării de răspundere penală a recurenților-inculpați. Mai mult, doi dintre martori, respectiv L.N. și P.N., în urma definitivării cercetărilor pornite împotriva lor pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, au arătat că înainte de a fi audiați la tribunal, la termenul din 19 ianuarie 2011, membrii familiei O. i-au rugat să-și schimbe declarațiile.

Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia instanțele au acordat o importanță deosebită declarației date de inculpata O.M., care așa cum s-a arătat deja, a fost condamnată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, declarația dată de aceasta în calitate de martor în cauza de față a fost înlăturată de instanță cu motivarea că relatarea de către martoră a unor aspecte diferite de cele arătate în declarația dată în calitate de inculpată și în care a recunoscut că a comis faptele împreună cu ceilalți inculpați s-a realizat, exclusiv, în scopul înlăturării răspunderii penale a inculpaților.

Referitor la martorii Z.I.A. și L.N., Înalta Curte reține, contrar celor afirmate de apărare, că instanța de apel a întreprins toate demersurile procedurale rezonabile pentru ascultarea lor nemijlocită, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, lucru ce nu a fost posibil întrucât aceștia nu s-au prezentat la instanță, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de poliție, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. este pe deplin justificată.

În ce privește susținerea apărării că prin raportarea art. 2 din Legea nr. 678/2001 la agravanta prevăzută la lit. e) din legea menționată, care se referă la "efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului", instanța de apel a recurs la o interpretare "abuzivă" a legii penale care este de strictă interpretare, Înalta Curte reține că nu este fondată.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în vigoare la data săvârșirii faptelor, "constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane (...)".

Una din formele agravate ale infracțiunii de trafic de persoane este cea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv, când traficul de persoane este săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.

Obiectul juridic generic al infracțiunilor incriminate în Legea nr. 678/2001 îl reprezintă totalitatea relațiilor sociale care se formează și se dezvoltă în jurul valorilor sociale constituite din principalele atribute ale persoanei, și anume viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea.

Obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de persoane îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală sunt condiționate de respectarea libertății de deplasare, de acțiune, de exprimare, de opțiune, de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și a altor valori intrinseci ființei umane: viața, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea, demnitatea.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane majore se realizează prin una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001 ca modalități normative alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca modalitățile normative prevăzute de lege să fie realizate prin: amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința presupune abuzarea de către făptuitor de o anumită stare ori situație specială în care se află victima și datorită căreia aceasta este incapabilă să opună vreo rezistență.

Imposibilitatea persoanei de a se apăra semnifică incapacitatea sa fizică de a se împotrivi acțiunii făptuitorului și poate fi determinată de o boală, infirmitate, stare de leșin, oboseală extremă, intoxicație cu alcool sau alte substanțe.

Starea ori situația ce împiedică persoana să își dirijeze în mod liber actele de conduită poate avea aceleași cauze care generează și imposibilitatea ei de a se apăra însă, uneori, poate fi determinată și de anumite afecțiuni ale acesteia (alienare mintală, stări schizofrenice).

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenție directă deoarece acțiunile care compun elementul material al laturii obiective au ca scop exploatarea persoanei, astfel cum este definită în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, scop care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, dar care nu trebuie să fie și efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora.

Art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înțelege "ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate sau aservire", iar lit. e) a aceluiași articol prevede că "efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului" constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin "aservire", în sensul textului citat înțelegându-se "acțiunea de a supune".

Raportând considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de apel, că în mod corect s-a dispus condamnarea recurenților-inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma agravată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001.

Din probele administrate în cauză rezultă că intimata-parte civilă Z.V. are un handicap locomotor, din cauza căruia este nevoită să se deplaseze într-un cărucior, și un handicap psihic, fiind în imposibilitate de a-și exprima singură voința și de a se apăra. În anul 2011, partea civilă era înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială cu diagnosticul "Sechele encefalopatie infantilă. Parapareză spastică acc. Maladie Little. Oligofrenie grad I. Hipermetropie VAO: 2/3", având capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fiind înregistrată permanent la Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Handicapați ca persoană handicapată care necesită protecție specială, precum și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului - Serviciul de Asistență Socială pentru Persoanele cu Handicap -, fiind încadrată în gradul accentuat (II) de invaliditate, cu termen de valabilitate permanent, constatându-se că prezintă handicap din naștere.

În anul 2011, recurenții-inculpați O.B. și O.M. au cunoscut-o pe partea civilă prin intermediul fratelui ei, martorul Z.I.A., și au luat-o la locuința lor din orașul A., județul S., unde i-au stabilit domiciliul, prezentând mamei și fratelui părții civile o situație nereală și anume că o vor angaja pe fiica, respectiv sora lor, la un atelier de croitorie.

În perioada 2001- mai 2008, soții O. au cazat-o pe partea civilă în locuința lor și, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, au transportat-o în mai multe localități din țară, precum și în Ungaria, unde au obligat-o să cerșească și i-au luat banii astfel obținuți.

Participarea alături de inculpații O.B. și O.M. și a inculpatei R.A., fiica acestora, precum și a inculpatului I.G., concubinul celei din urmă, la săvârșirea infracțiunii rezultă din rapoartele întocmite de organele de poliție, din declarațiile olografe date de inculpații R.A. și I.G., în calitate de făptuitori și din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, din raportul întocmit de organele de poliție din cadrul Poliției Rurale A. rezultă că în ziua de 19 august 2006 au fost depistați pe raza comunei Cârța, inculpații R.A. și I.G. care o aduseseră la cerșit pe partea civilă; la data de 27 septembrie 2006, organele de poliție au depistat pe D.N. 1 pe recurentul-inculpat I.G. și pe numita O.M., în timp ce duceau la cerșit pe partea civilă și pe numitul C.N.O.

În declarațiile date la organul de urmărire penală în calitate de făptuitori, cu ocazia depistării de către organele de poliție, recurenții-inculpați I.G. și R.A. au recunoscut că au dus-o la cerșit pe partea civilă pentru a-și procura bani.

Aspectele consemnate de organele de poliție în raportul întocmit la data de 19 august 2006 au fost confirmate de martorii M.E. și M.M. care au declarat că în ziua respectivă, în zona Bâlea, recurenții-inculpați I.G. și R.A. au fost depistați însoțind și îndemnând pe partea civilă la cerșit.

Martorul Ț.M., soțul surorii recurentului-inculpat O.B., a declarat că soții O. au ținut-o în locuința lor pe partea civilă până în anul 2008, perioadă în care au dus-o la cerșit în București, Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov și în Ungaria și că atunci când plecau la cerșit cu V., inculpații R.A. și I.G. "veneau și ei".

Împrejurarea că partea civilă a fost dusă de recurenți la cerșit în municipiul București este relatată și de martorul T.N., care a declarat că în anul 2005, în luna septembrie, a văzut-o pe partea civilă în București, iar în vara anului 2006, în apropierea localității Ucea, cerșind.

De asemenea, martorul V.I.Ș. a declarat că știe că O.M. și I.G. i-au dus la cerșit pe Z.V. și pe C.N.O. pentru a obține bani de pe urma acestora, și că în 2004 și în 2005, recurenții-inculpați și numita O.M. s-au deplasat în municipiul București împreună cu Z.V. și cu C.N.O. și au locuit în gazdă în cartierul Ferentari.

Nu lipsite de relevanță în aprecierea vinovăției recurenților-inculpați în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată sunt declarațiile părții civile Z.V., în care, în mod constant a arătat că în urmă cu 7 ani a fost răpită din municipiul Brașov de către O.M. și soțul acesteia și dusă în locuința lor din A., iar de aici au transportat-o în municipiul Ploiești și ulterior în Ungaria, unde a fost pusă să cerșească; că de multe ori a fost lovită de inculpați care îi luau sumele de bani obținute din cerșit, sume apreciate ca fiind foarte mari în contextul în care aceștia și-au cumpărat două apartamente și două mașini.

De asemenea, martorul P.N. a declarat că la solicitarea inculpatului O.B. a condus autoturismul acestuia, marca D. cu nr. de înmatriculare X, în municipiul Sinaia, unde inculpatul și soția sa au dus-o pe partea civilă la cerșit; martorul H.B. a confirmat prezența soților O. și a părții civile în zona Izvorul Rece, în jurul datei de 29 iulie 2006; martorul L.N. a declarat că în anul 2006, la solicitarea recurentului-inculpat O.B., i-a transportat de două ori cu mașina pe partea civilă, pe cumnatul lui O.B., numitul M.A. și pe O.M. până în apropierea localității Ucea, unde au rămas la cerșit și că inculpatul O.B. apela la serviciile unor șoferi din A. care îi duceau frecvent în diferite localități, pe O.M. și pe Z.V.; martora Z.A., sora părții civile, a confirmat faptul că soții O. au luat-o pe partea civilă și au dus-o în diferite localități din țară, inclusiv în Ungaria (unde a suferit și un accident) la cerșit.

Relevant este și faptul că din actul de identitate al părții civile rezultă că aceasta avea domiciliul la soții O., aspect confirmat și de declarațiile rudelor părții civile care aveau cunoștință de faptul că cei doi au luat-o pe Z.V. de acasă din F., i-au făcut buletin în A. și o duceau la cerșit.

În mod justificat și temeinic argumentat, instanța de apel a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor date în cursul cercetării judecătorești în care au revenit asupra aspectelor relatate în faza de urmărire penală, reținând că aceste din urmă declarații exprimă adevărul, întrucât au fost date într-un moment foarte apropiat de cel al comiterii faptelor și se coroborează cu declarațiile olografe date de inculpații R.A. și I.G., cu declarațiile părții civile și cu declarațiile date de O.M. în calitate de inculpată în cauza în care, la cererea sa, judecata s-a desfășurat potrivit procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

În concluzie, Înalta Curte reține că inculpații au comis infracțiunea de trafic de persoane în modalitățile normative indicate în art. 12 din Legea nr. 678/2001, și anume, prin recrutarea, cazarea și transportarea părții civile Z.V. în mai multe localități din țară și în străinătate - profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima în mod liber voința datorită handicapului fizic și psihic de care suferă - unde, prin aservire, încălcarea și restrângerea unor drepturi ale acesteia, cum ar fi acela de a se deplasa în mod liber și de a avea un trai decent, au exploatat-o, obligând-o să cerșească în folosul lor și, în consecință, că cererea apărării de a se pronunța o soluție de achitare a inculpaților nu poate fi primită.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată recurentei-inculpate R.A., Înalta Curte constată că a fost just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, perioada mare de timp în care partea civilă a fost traficată de recurentă împreună cu ceilalți inculpați în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea cerșetoriei, inculpata profitând de handicapul fizic și psihic pe care partea civilă îl prezenta, sunt aspecte de natură a conduce Înalta Curte la concluzia că executarea de către inculpata R.A. a pedepsei de 5 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de lege, este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea acesteia.

Reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia presupune reținerea în favoarea recurentei-inculpate de circumstanțe atenuante prevăzute în art. 74 C. pen.

Or, având în vedere atitudinea nesinceră a recurentei-inculpate, adoptată pe tot parcursul procesului penal, și gradul ridicat de pericol social concret al faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată cererea apărării de a se face aplicarea în cauză a prevederilor art. 74 C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că a fost corect soluționată, fiind pe deplin justificată cererea părții civile Z.V. de acordare de daune morale al căror cuantum de 10.000 RON reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral suferit de aceasta în perioada 2001 - 2008.

Față de cele ce preced, recursurile declarate de inculpații O.B., R.A. și I.G. se privesc ca nefondate și se vor respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile datorate apărătorilor desemnați din oficiu urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.B., R.A. și I.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, și suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă Z.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2013.

Procesat de GGC - AZ