ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin

sentința penală nr. 37 din 07 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Covasna în

dosar penal nr. 1937/119/2010, s-a dispus, în baza art. 289 C. pen.,

condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În

baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie,

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit.

c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat și dreptul de a exercita profesia de agent de poliție).

În

baza art. 81 C. pen., executarea pedepsei principale aplicată inculpatului R.M.

a fost suspendată condiționat pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând

termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C.

proc. pen., inculpatului R.M. i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83

C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei principale de 6 luni închisoare aplicate inculpatului R.M. a fost

suspendată executarea pedepsei accesorii.

Prin

aceeași hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., prima instanță l-a achitat pe inculpatul R.M. de sub acuza

săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2)

C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a

fost achitat de sub acuza săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice prev. de 248 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul R.M. a fost reținut și arestat preventiv

în perioada 16 iunie - 18 iunie 2010.

În

baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, Tribunalul Covasna l-a condamnat pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 3

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În

baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca

pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de agent de

poliție) pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară ce se va executa în

condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 289 C. pen., inculpatul L.M. a fost condamnat la

pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele

aplicate inculpatului L.M. au fost contopite, fiind aplicată pedeapsa

principală cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de agent de poliție) pe o

durată de 5 ani, pedeapsă complementară ce se va executa în condițiile art. 66

C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c)

C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat

și dreptul de a exercita profesia de agent de poliție).

În

baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., executarea pedepsei

rezultante, de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului L.M., a fost suspendată

sub supraveghere pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare stabilit

conform art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatului L.M. i-a fost

stabilită obligația ca, pe perioada termenului de încercare de 5 ani stabilit

de instanță, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la

Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de

pe lângă Tribunalul Covasna la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului L.M. i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1), (2) și art. 83 C.

pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicate inculpatului L.M. a

fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul L.M. a fost reținut și arestat

preventiv în perioada 16 iunie-18 iunie 2010 și că măsura obligării de a nu părăsi

țara dispusă în privința inculpatului L.M. prin încheierea nr. 46/R din 18

iunie 2010 a Curții de Apel Brașov a încetat de drept.

În

baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 170 C. proc. pen. și art. 445 C.

proc. pen., s-au constatat false și au fost anulate procesele verbale din 15

iunie 2010 privind pe contravenienții B.S. și Z.P.N.

S-a

dispus restituirea, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a celor

trei bancnote de câte 100 lei aflate la camera de valori a Tribunalului

Covasna, Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna și a agendei personale a

inculpatului L.M. acestui inculpat.

În

baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., Tribunalul Covasna a respins ca

neîntemeiate pretențiile civile formulate de părțile civile Primăria Mun. Sf. Gheorghe

și Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov.

În

baza art. 191 alin. (1), (2) C. pen., inculpatul L.M. a fost obligat la plata

sumei de 2.260 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpatul R.M.

la plata a 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat; în baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

, restul cheltuielilor

judiciare în sumă de 1.260 lei,

au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că, la termenul de

judecată din data de 31 ianuarie 2011 apărătorii inculpaților au invocat

excepția neregularității actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen.,

arătând că, în opinia lor, rechizitoriul întocmit în cauză se bazează pe probe

care sunt nule absolut. Astfel, s-a invocat nulitatea absolută a ordonanței procurorului

prin care s-a autorizat folosirea investigatorilor sub acoperire Z.P.N. și B.S.,

arătându-se că această ordonanță a fost dată în data de

10 iunie 2010, în timp ce adresa D.G.A. care nominaliza

persoanele

cu identitate protejată ce au calitatea de investigatori sub acoperire ca fiind

Z.P.N. și B.S. a fost

comunicată

procurorului abia în data de 11 iunie 2010, aspect care

înseamnă că

procurorul a autorizat folosirea unor investigatori sub acoperire înainte de

primirea adresei de la D.G.A., care conferea

persoanelor

respective această calitate de investigatori sub

acoperire, nefiind

respectate dispozițiile art. 224

1

alin. (2) C. proc. pen., care

prevăd că investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul

poliției judiciare și pot fi folosiți în

condițiile

art. 224

2

și 224

3

C. proc. pen. în opinia apărării,

atât

ordonanța procurorului de autorizare a folosirii investigatorilor sub acoperire

Z.P.N. și B.S., cât și toate probele obținute în baza activității celor doi

investigatori sub acoperire sunt ilegale și nu pot fi avute în vedere de

instanță la pronunțarea unei hotărâri, fiind incidente dispozițiile art. 64 alin.

(2) C. proc. pen.

Prin

încheierea de ședință din data de 28 februarie 2011, s-a constatat, în baza art.

300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare a instanței, constatând că

acesta întrunește condițiile prevăzute de art. 263 - 264 C. proc. pen. Instanța

a apreciat că, eventuala nelegalitate a ordonanței procurorului de autorizare a

folosirii investigatorilor sub acoperire Z.P.N. și B.S. cât și a tuturor

probelor obținute în baza activității celor doi investigatori sub acoperire nu

poate constitui motiv de neregularitate a actului de sesizare, apreciind că

cele invocate de apărători vor fi analizate de instanță cu ocazia deliberării

și, în situația în care se va aprecia că aceste probe sunt nelegale, ele vor fi

înlăturate conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, nu vor fi

folosite la deliberare și nu vor putea constitui temei pentru pronunțarea unei

soluții în cauză.

Analizând,

în momentul deliberării, susținerile apărării instanța a constatat că nu există

nici un motiv de nelegalitate a ordonanței procurorului de autorizare a

folosirii investigatorilor sub acoperire Z.P.N. și B.S. emisă în data de 10

iunie 2010 și, de asemenea, nu există nici un motiv de nelegalitate ori de

nulitate absolută a probelor obținute în baza activității celor doi

investigatori sub acoperire, astfel că, aceste probe au fost avute în vedere la

deliberare și la pronunțarea soluției în cauză.

Astfel,

s-a constatat că, la data de 26 mai 2010, procurorul care a efectuat urmărirea

penală în cauză a solicitat D.G.A., printr-o adresă, nominalizarea unor

lucrători ai poliției judiciare în vederea folosirii lor ca investigatori sub

acoperire în condițiile art. 224

1

alin. (2) C. proc. pen. Adresa

procurorului a fost înregistrată la D.G.A. în data de 01 iunie 2010 după care,

pentru celeritate, în data de 07 iunie 2010, D.G.A. a comunicat procurorului de

caz numele de cod a unor lucrători de poliție cu identitatea protejată ce pot

fi folosiți ca investigatori sub acoperire, între care și Z.P.N. și B.S. S-a

întocmit astfel o notă telefonică de procurorul de caz, în care s-au consemnat

cele comunicate de D.G.A.

Fiind

în posesia datelor comunicate de D.G.A. procurorul de caz a emis, în condițiile

legii, ordonanța prin care a autorizat folosirea investigatorilor sub acoperire

Z.P.N. și B.S. în data de 10 iunie 2010, după care, în data de 11 iunie 2010,

D.G.A. a trimis Parchetului o adresă în care s-a specificat că au calitatea de

investigatori sub acoperire mai mulți lucrători ai poliției judiciare între

care și Z.P.N. și B.S. Această adresă trimisă parchetului de către D.G.A. în

data de 11 iunie 2010 are un simplu caracter informativ, cei doi lucrători ai

poliției judiciare, respectiv Z.P.N. și B.S. având identitate protejată, nume

de cod și putând fi utilizați ca investigatori sub acoperire de la o dată mult

anterioară datei de 10 iunie 2010, așa cum rezultă din fișele de evidență a

populației unde cei doi apar cu numele de cod încă din anii 2007-2008.

Practic,

adresa D.G.A. din 11 iunie 2010 nu era o adresă prin care D.G.A. oferea

lucrătorilor operativi din poliția judiciară Z.P.N. și B.S. calitatea de

investigatori sub acoperire, această calitate cei doi o aveau deja mult

anterior acestei adrese, astfel că, adresa D.G.A. era una de informare a

Parchetului cu privire la numele de cod al lucrătorilor operativi ce pot fi

folosiți ca investigatori sub acoperire. Din moment ce, la dosarul cauzei, există

dovezi că procurorul de caz, pentru celeritate, a obținut deja informațiile

conținute în adresa D.G.A. din 11 iunie 2010 în data de 07 iunie 2010, printr-o

notă telefonică, ordonanța de autorizare a folosirii în calitate de investigatori

sub acoperire a celor doi lucrători din poliția judiciară Z.P.N. și B.S., este

perfect legală și este emisă în conformitate cu dispozițiile art. 224

1

alin. (2) C. proc. pen. Practic, procurorul a folosit lucrători operativi din

cadrul poliției judiciare exact cum prevede art. 224

1

alin. (2) C.

proc. pen., împrejurarea că a aflat telefonic numele de cod al acestora în data

de 07 iunie 2010 și a emis ordonanța în data de 10 iunie 2010, după care D.G.A.

a trimis și o adresă scrisă conținând numele de cod ale investigatorilor, în

data de 11 iunie 2010, nu lovește de ilegalitate nici ordonanța de autorizare a

folosirii în calitate de investigatori sub acoperire a celor doi lucrători din

poliția judiciară Z.P.N. și B.S. și nici probele obținute prin activitatea

investigatorilor sub acoperire, care au fost avute în vedere de instanță la

deliberare și la pronunțarea unei soluții în cauză.

Procedura de nominalizare a lucrătorilor operativi din

poliția judiciară cu identitate protejată și nume de cod ce pot fi folosiți ca

investigatori sub acoperire, precum și toate adresele și notele telefonice ce

au fost menționate anterior de instanță, se află la filele 54 - 65 din dosarul

instanței, fiind remise în faza de judecată, cu explicații detaliate de către

D.G.A. Covasna.

Apărarea

a mai invocat, în dezbateri judiciare, și alte neregularități procedurale și

anume: faptul că pentru infracțiunile de abuz în serviciu pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul R.M. și respectiv pentru infracțiunile de fals

intelectual pentru care au fost trimiși în judecată ambii inculpați, nu ar

exista o ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale. Instanța a constatat

că pentru aceste infracțiuni s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriu.

S-a

mai invocat, de asemenea, că activitatea desfășurată de investigatorii sub

acoperire nu ar putea fi folosită ca mijloc de probă, întrucât în cauză nu a

fost întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, conform art.

224 alin. (3) C. proc. pen. Instanța a constatat că, activitatea

investigatorilor sub acoperire a fost consemnată în procese-verbale întocmite

de aceștia, care pot fi folosite ca mijloace de probă în condițiile art. 224

3

C. proc. pen.

Cu

privire la situație de fapt, Tribunalul Covasna a reținut că, în data de 15

iunie 2010, inculpații R.M. și L.M. își exercitau atribuțiile de serviciu pe

D.N. 11 localitatea Tinoasa, supraveghind circulația autovehiculelor în dreptul

unui marcaj continuu.

Investigatorul

sub acoperire Z.P.N., autorizat de procuror, în condițiile art. 224

1

,

art. 224

2

C. proc. pen., conducea autoturismul, efectuând, în mod

intenționat, o depășire pe linia continuă în momentul în care a zărit mașina de

poliție rutieră a celor doi inculpați.

Inculpatul

R.M. l-a oprit pe investigatorul sub acoperire Z.P.N. și l-a predat în vederea

sancționării, coinculpatului L.M.

Inculpatul

L.M., așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale

purtate de acesta cu investigatorul, i-a reproșat investigatorului sub

acoperire Z.P.N. modul de depășire cu expresia „depășiți pe unde puteți.",

investigatorul scuzându-se cu expresia „șefu, stau după el de atâta timp!"

cu referire la autovehiculul pe care îl depășise.

Inculpatul

L.M. i-a mai cerut investigatorului sub acoperire, pe lângă buletin, permis și

certificat, rovignieta și dovada asigurării RCA.

Investigatorul sub acoperire nu a fost în măsură să prezinte

inculpatului L.M. RCA-ul și rovignieta mașinii, motiv pentru care, inculpatul

s-a lansat într-o lungă discuție cu investigatorul, în care i-a spus că trebuie

să-l sancționeze pentru că a depășit pe linie continuă și pentru că nu are

rovignieta și asigurare, precizându-i că urmează a-i suspenda permisul pe 30 de

zile și că trebuie să-i rețină certificatul și plăcuțele mașinii, arătându-i și

care este cuantumul amenzilor pe care urmează să i le aplice investigatorului.

Conform

instrucțiunilor primite de la procuror, investigatorul sub acoperire a început

să se roage de inculpatul L.M. să nu-i suspende permisul și să nu-i ia

plăcuțele și, eventual, să-l sancționeze numai cu amendă, mai blând.

Investigatorul nu a făcut propriu-zis nici o promisiune inculpatului, a folosit

cuvinte și expresii ambigue, de genul „nu sunt băiat rău", „haideți că nu

cred că-i lumea așa rea aicea", „se spune din popor că ardelenii sunt

oameni faini", expresii din care nu se poate deduce existența unei

promisiuni în sensul celei prevăzută ca alternativă a elementului material a

infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen.

Pentru inculpatul L.M., se poate reține cel mult o atitudine

nedeontologică, urmare a acestei discuții prelungite cu investigatorul sub

acoperire, însă din expresiile folosite de inculpat nu rezultă nici o

pretindere a vreunei sume de bani sau a unui alt folos pentru sine ori pentru

altul.

Deoarece

investigatorul sub acoperire nu a făcut o promisiune inculpatului, nu se poate

reține nici din partea inculpatului o atitudine de acceptare expresă sau

tacită, ori de nerespingere a unei atare promisiuni.

Se constată însă că inculpatul L.M. a săvârșit infracțiunea

de luare de mită sub forma primirii sumei de 300 de lei, de la investigatorul

sub acoperire, în timpul efectuării defectuoase a unui act de serviciu.

Astfel,

inculpatul L.M. i-a întocmit investigatorului un proces-verbal de contravenție

pentru fapte pentru care sancțiunile erau mult mai ușoare, respectiv, conducere

fără a folosi luminile și fără a avea asupra sa documentele. Nu a fost

menționată în procesul-verbal de contravenție depășirea neregulamentară

efectuată de investigatorul sub acoperire, care ar fi atras suspendarea

permisului.

Din

declarațiile date de investigatorul sub acoperire, inculpatul a observat

depășirea neregulamentară comisă de investigator, întrucât mașina poliției era

poziționată special în fața unui marcaj continuu și într-o poziție din care să

observe comiterea de către participanții la trafic a acestei contravenții. De

altfel, în procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale dintre

investigator și inculpatul L.M., prima chestiune pe care inculpatul o

reproșează investigatorului este depășirea neregulamentară, cu expresia

„depășiți pe unde puteți.".

Instanța

a apreciat că inculpatul L.M. a fost de bună credință în momentul în care a

fost convins de investigatorul sub acoperire, că mașina este împrumutată de la

un prieten și că de aceea nu poate prezenta RCA-ul și rovignieta, astfel că,

l-a sancționat pe investigator doar pentru lipsă documente (de altfel pentru

lipsa RCA-ul și rovignieta ar fi trebuit sancționat proprietarul mașinii

conduse de investigatorul sub acoperire ). Totuși procesul-verbal întocmit de

inculpatul L.M., ca funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu,

este fals, întrucât s-a inserat în acesta comiterea de către investigator a

unei contravenții mult mai blând sancționabile, aceea de conducere fără lumini

în locul contravenției mai grave, de depășire neregulamentară, care atrăgea

după sine și suspendarea permisului de conducere. Așadar, există probe pentru a

reține în sarcina inculpatului L.M., prin această modalitate de întocmire a

procesului-verbal de contravenție, săvârșirea cu intenție a infracțiunii de

„fals intelectual" prev. de art. 289 C. pen.

După

ce i-a citit investigatorului sub acoperire procesul-verbal întocmit în fals,

în care a consemnat săvârșirea unei contravenții mai blânde, aceea de conducere

fără lumini, în locul depășirii neregulamentare (instanța aplicând principiul

„in dubio pro reo" nefiind sigură intenția inculpatului în ceea ce

privește nesancționarea investigatorului pentru lipsa RCA și rovignieta,

întrucât este posibil să se fi lăsat convins de explicațiile investigatorului

cum că mașina nu este a lui și de aceea nu le găsește și, în plus, inculpatul

i-a aplicat investigatorului o sancțiune pentru lipsa documentelor - rovignieta

și RCA), inculpatul L.M. a cerut investigatorului să-i semneze procesul-verbal

pe care tocmai i-l citise, după care, ar fi trebuie să înmâneze procesul verbal

investigatorului împreună cu toate documentele acestuia.

Din vizionarea CD-ului pe care este înregistrată activitatea

investigatorului sub acoperire Z.P.N., coroborată cu procesul-verbal de redare

a discuției ambientale purtate de investigator cu inculpatul rezultă faptul că,

după ce i-a cerut investigatorului să semneze procesul verbal, inculpatul L.M.

a păstrat acest proces-verbal în mapa de procese verbale pe care o ținea asupra

sa și, i-a remis investigatorului, la cererea acestuia, numai talonul, nu și

procesul-verbal și celelalte documente. Chiar dacă s-ar accepta că inculpatul L.M.

nu a înțeles nimic din expresia folosită de investigator „dați-mi certificatul

și-l aduc la control", precedată de atitudinea evidentă de recunoștință a

investigatorului care, era mulțumit de sancționarea sa mai blândă și care l-a

îndemnat pe inculpat să-și exprime pretențiile care ar fi recompensat favorul

făcut cu expresia „ziceți" urmată de expresia „păi nu mi-ați luat permisul.

V-am zis că nu

sunt băiat rău", pe

suportul CD se vede clar cum investigatorul sub

acoperire se duce la mașina

sa și pune în talon cele trei bancnote de 100 de lei, pe care le avea de la

procuror, special în acest scop, după care se întoarce la mașina inculpatului L.M.

Deși momentul înmânării banilor nu se vede clar pe casetă,

investigatorul, audiat ca martor, a arătat că a

dat banii inculpatului

L.M. și că, a primit de la inculpat numai după

acest moment al remiterii banilor, procesul-verbal și toate documentele.

În

procesul - verbal în care au fost redate convorbirile

ambientale, investigatorul îl întreabă pe inculpat „ 300 e bine

?", iar

inculpatul răspunde „nu-i problemă!".

Cu

ocazia flagrantului banii au fost găsiți în portiera scaunului pasagerului din

dreapta-față, loc pe care-l ocupase tot timpul inculpatul L.M. în timpul

întocmirii procesului-verbal. Martora A.D. a arătat că a văzut clar momentul în

care organele judiciare au ridicat banii din portiera mașinii din locul

corespunzător celui ocupat de inculpatul L.M.

Inculpatul

nu a reușit să ofere nici o explicație plauzibilă cu privire la modul în care acești

bani au ajuns în portiere mașinii de poliție.

Din

cele relatate, instanța a ajuns la concluzia că, există probe mai presus de

orice îndoială că, inculpatul L.M. a falsificat procesul-verbal de contravenție

întocmit pe numele investigatorului sub acoperire Z.P.N. prin înserarea unei

contravenții pe care acesta nu o comisese (conducere fără lumini) și omisiunea

înserării contravenției săvârșite în mod real (depășire pe linie continuă) și,

în timpul exercitării defectuoase a atribuțiunilor de serviciu, înainte de a-și

fi încheiat aceste atribuțiuni care presupuneau, în final, remiterea către

investigator a procesului-verbal și a tuturor documentelor, inculpatul a primit

suma de 300 de lei, declarându-se mulțumit cu expresia „nu-i problemă",

după care i-a înmânat investigatorului procesul-verbal și documentele.

Așadar,

instanța a reținut că, inculpatul L.M. a săvârșit infracțiunea de „luare de

mită" prevăzută de art. 254 C. pen. sub forma primirii, ca modalitate

alternativă pentru verbum regens al acestei infracțiuni.

În

privința momentului în care inculpatul a primit banii, instanța a apreciat, că

în atribuțiunile de serviciu ale inculpatului L.M. intra întocmirea

procesului-verbal, prezentarea conținutului acestuia investigatorului care avea

posibilitatea să-l semneze sau să formuleze obiecțiuni după care, inculpatul

trebuia să remită procesul-verbal întocmit împreună cu toate documentele

investigatorului. Această ultimă fază, care ar fi încheiat actul de serviciu a

inculpatul, respectiv remiterea procesului-verbal și a documentelor, nu a avut

loc decât după primirea sumei de bani. în consecință, suma de bani a fost

primită în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu ale inculpatului L.M.,

mai înainte de finalizarea acestora.

Această

soluție apare și în jurisprudența recentă a Î.C.C.J. care a statuat că,

primirea unei sume de bani de către un funcționar care aprobase o cerere mai

înainte de a o comunica petiționarului, înseamnă primirea unui folos necuvenit,

în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu dar, înainte de finalizarea

acestora, deoarece actul final ar fi trebuit să fie comunicarea cererii

(decizia penală nr. 473/1996 CSJ).

Situația

în speță este similară, întrucât atribuțiunile de serviciu ale inculpatului L.M.

s-ar fi finalizat numai în momentul în care acesta ar fi remis investigatorului

procesul-verbal și documentele; rezultă din probatoriul administrat că

inculpatul a primit întâi suma de bani și numai ulterior a înmânat

procesul-verbal investigatorului. Nu este lipsit de importanță faptul că, atâta

vreme cât procesul-verbal a rămas în posesia inculpatului, acesta ar fi putut

să-l anuleze și să întocmească altul, situație care evident impunea, cerea

chiar, o atitudine corespunzătoare de recunoștință din partea investigatorului

dacă dorea să primească procesul-verbal în forma în care îl avantaja.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul R.M., s-a reținut că acesta a fost trimis în

judecată în calitate de coautor al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 C. pen., pentru care instanța a statuat deja că, există probe suficiente

pentru a fi reținută în sarcina inculpatului L.M.

Din

probatoriul administrat, a rezultat că inculpatul R.M. doar l-a oprit pe

investigatorul Z.P.N., după care, l-a predat pentru a fi sancționat

inculpatului L.M.. întreaga discuție s-a purtat între investigator și

inculpatul L.M., inculpatul R.M. intervenind o singură dată, cu o explicație pe

care a dat-o investigatorului că, în situația reținerii permisului punctele se

anulează, explicație care era reală și care nu conduce la concluzia că

inculpatul R.M. vroia să intimideze sau să obțină o anumită atitudine de la

investigator.

De

altfel, infracțiunea de luare de mită a fost reținută în sarcina inculpatului L.M.,

sub forma primirii care este o modalitate de săvârșire a infracțiunii spontană.

Dacă instanța a ajuns la concluzia că din lunga discuție purtată de

investigator cu inculpatul L.M. nu se poate reține existența unei pretinderi,

promisiuni, acceptări sau nerespingeri a unei promisiuni pentru inculpatul L.M.,

cu atât mai puțin nu se poate retine niciuna din aceste modalități alternative

de comitere a infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatului R.M.

La

activitatea inculpatului L.M., de primire a sumei de bani, inculpatul R.M. nu a

participat în niciun fel în calitate de autor și nu există nici o dovadă că

suma urma să fie împărțită între cei doi inculpați. Nu se poate reține nici

faptul că, inculpatul R.M. a fost complice la infracțiunea de luare de mită

săvârșită de colegul său, inculpatul L.M. Nu există nici un act de înlesnire

sau de ajutor pe care inculpatul R.M. să-l fi comis. Chiar dacă acceptăm că

inculpatul R.M. a fost de față la discuția dintre inculpatul L.M. și

investigatorul Z.P.N. și a înțeles că inculpatul L.M. dorește să-și încalce

atribuțiunile de serviciu (deși instanța a reținut că discuția este destul de

ambiguă), nu putem aprecia această împrejurare ca un act de coautorat sau

complicitate. Comentariile organelor de urmărire penală în cadrul discuțiilor

ambientale dintre inculpatul L.M. și investigator cum că cei doi polițiști se

uitau unul la altul, râdeau și eventual se încurajau, nu se observă și pe CD-ul

aflat ca probă la dosar.

Declarația, ca martor, a investigatorului sub acoperire Z.P.N.,

din care rezultă că inculpatul R.M. a fost de față la întreaga discuție, a

ascultat-o și eventual nu a dezaprobat-o, nu se coroborează cu nici un alt

mijloc de probă, conform art. 86

1

alin. (6) C. proc. pen.

De

altfel, această declarație, conduce la concluzia că inculpatul R.M. a privit și

a ascultat și eventual nu a dezaprobat activitatea infracțională săvârșită de

inculpatul L.M. or, în aceste condiții, nu se poate reține săvârșirea vreunui

act de executare, ca și coautor ori, de înlesnire sau ajutor, ca și complice,

din partea inculpatului R.M., relativ la infracțiunea de luare de mită,

reținută în sarcina inculpatului L.M., sub forma primirii. In raport cu această

situație de fapt, instanța a constatat

vinovăția

sub forma intenției directe a inculpatului L.M.,

în privința săvârșirii

infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., constând în

omisiunea înserării în procesul-

verbal

întocmit investigatorului sub acoperire Z.P.N.,

a contravenției mai

grave, de depășire pe linie continuă și a înserării unei contravenții care nu a

fost săvârșită în mod real, aceea de conducere fără lumini, și a infracțiunii

de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., constând în aceea că a primit

suma de 300 de lei, în timpul întocmirii defectuoase a procesului-verbal de

contravenție, astfel cum s-a arătat anterior, dar mai înainte de finalizarea

atribuțiunilor de serviciu, care ar fi presupus înmânarea procesului-verbal și

a tuturor documentelor investigatorului Z.P.N.

Pentru

infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului R.M., în

calitate de coautor, instanța, pentru considerentele deja arătate, a dispus

achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece inculpatul R.M. nu a

comis această faptă.

Prin

aceeași hotărâre, Tribunalul Covasna a mai reținut că, în data de 15 iunie

2010, investigatorul sub acoperire B.S.

,

autorizat în baza aceleași ordonanțe a procurorului din 10

iunie 2010,

conducea autoturismul

pe DN 11, dinspre

Bacău spre Brașov. Inculpații R.M.

și L.M. se deplasau pe același drum,

cu autoturismul de serviciu.

În localitatea Săsăuși, investigatoarea sub acoperire, B.S.

, a efectuat în mod intenționat o depășire

neregulamentară

pe linie continuă,

fiind oprită de inculpatul L.M., care i-a reproșat modul în care a depășit,

după care investigatoarea a fost

preluată

în vederea sancționării de către inculpatul R.M.

Din

procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale dintre investigatoare și

inculpați, rezultă că de la bun început inculpatul L.M. i-a reproșat

investigatoarei modul de depășire, cu expresia „așa depășiți Dvs." și cu

expresia „păi vă băgați sub roțile ăluia". Din același proces-verbal

rezultă clar că și inculpatul R.M. i-a reproșat investigatoarei depășirea,

precizându-i „pentru depășire ați fost oprită".

Ulterior,

atât din declarațiile, ca martor, ale investigatoarei sub acoperire, cât și din

procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale, rezultă că inculpatul R.M.

și investigatoarea sub acoperire B.S. s-au lansat într-o lungă discuție în care

inculpatul i-a reproșat investigatoarei faptul că a depășit pe linie continuă,

contravenție pentru care ar trebui să-i ia permisul pentru 30 de zile și faptul

că nu poate prezenta rovignieta mașinii (rezultând din declarațiile

investigatoarei că, în final, a reușit să găsească și să prezinte inculpatului

asigurarea RCA). Inculpatul R.M., a întocmit în fals în cadrul atribuțiunilor

sale de serviciu procesul-verbal, în care a înserat o contravenție blândă,

conducere fără lumini, și a omis să însereze alte contravenții mai grave comise

de investigatoare, și anume depășirea pe linie continuă și lipsă documente

(constând în imposibilitatea prezentării rovignietei, pentru neplata

rovignietei trebuia sancționat proprietarul mașinii conduse de investigatoare).

Inculpatul

R.M. a săvârșit astfel infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289

C. pen., pentru care instanța a dispus condamnarea.

Prin

rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului R.M. de a întocmi în fals

procesul-verbal de contravenție pe numele investigatoarei B.S., omițând să

însereze în acesta contravenția de depășire pe linie continuă și lipsă

documente, ar întruni elementele constitutive atât ale infracțiunii de „fals

intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen., cât și ale infracțiunii de

„abuz în serviciu contra intereselor publice", prevăzută de art. 248 C.

pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, fapte aflate în

concurs ideal, prevăzută de art. 33 lit. b) C. pen.

Instanța

a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține în sarcina

inculpatului infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor

publice", prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în concurs ideal cu infracțiunea de „fals

intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru

infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului R.M., în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni.

În

acest sens, s-a reținut că infracțiunea susmenționată trebuie să întrunească

toate condițiile prevăzută de art. 248 C. pen., precum și condițiile speciale

prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000. Trebuie, așadar, ca

prin întocmirea defectuoasă a procesului verbal de contravenție pe numele

investigatoarei, inculpatul R.M. să fi produs o pagubă unei unități de la art. 145

C. pen. și, în plus, să fi fost săvârșită cu calitatea specială prevăzută de

Legea nr. 78/2000, în scopul obținerii unui avantaj patrimonial sau

nepatrimonial pentru sine sau pentru altul.

Deși

sunt îndeplinite toate celelalte condiții, fapta inculpatului nu a produs nicio

pagubă certă unei unități dintre cele prevăzute la art. 145 C. pen., deoarece

contravenția săvârșită de investigatoare, de depășire pe linie continuă, se

sancționează cu limitele de amendă prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002, rep., dar,

poate fi sancționată și cu avertisment, dacă organul de poliție apreciază că

acesta este suficient, conform art. 95 alin. (2) din aceeași ordonanță.

Posibilitatea aplicării avertismentului face ca paguba să devină incertă, o

simplă eventualitate.

În

ceea ce privește amenda pentru rovignietă, în cauză aceasta trebuia să cadă în

sarcina proprietarului autoturismului și oricum nu s-a putut stabili dacă

rovignietă pentru autoturism era plătită la data de 15 iunie 2010.

Investigatoarea B.S. a recunoscut în fața instanței că nu știa dacă mașina avea

sau nu plătită rovignietă. Prin urmare, și în această privință paguba este o

simplă eventualitate.

Trebuie

avut în vedere și faptul că, este puțin probabil ca, autoturismul folosit de

investigatoare să nu aibă rovignietă, întrucât risca o sancțiune reală (oricum

dubiu profită inculpatului).

Investigatoarea

sub acoperire, conform instrucțiunilor primite de la procuror, nici nu ar fi

urmat să plătească o eventuală amendă, chiar dacă proces ui-verbal era întocmit

corect, pentru că, în mod evident, ar fi avut posibilitatea să-l conteste în

instanță și să demonstreze că a săvârșit contravențiile, fără vinovăție, în

îndeplinirea atribuțiunilor sale de investigator sub acoperire, fixate prin

autorizația procurorului.

Chiar

dacă nu este meritul inculpatului faptul că investigatoarea ar fi fost

exonerată de amenzi, din moment ce paguba nu este reală, e numai una ipotetică,

fiind vorba de o infracțiune de rezultat, această împrejurare profită

inculpatului R.M., deoarece tentativa nu se pedepsește.

Prima

instanță a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 289

C. pen., este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

în raport cu circumstanțele de săvârșire a faptei, gradul de pericol social

concret destul de redus al acesteia, lipsa antecedentelor penale ale

inculpatului, arătând totodată că scopul pedepsei poate fi atins fără privare

de libertate dat fiind că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală

și, în raport cu pericolul concret al infracțiunii săvârșite, nu se poate

reține o tulburare gravă a încrederii cetățenilor în conținutul actelor

oficiale.

La

individualizarea pedepselor stabilite inculpatului L., s-au avut în vedere

modalitatea de comitere a faptei, cuantumul sumei primite, modul în care au

fost încălcate atribuțiunile de serviciu, dar și importanța valorii sociale

ocrotite, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului. S-a apreciat că, dată

fiind împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală,

scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate cu atât mai mult cu

cât respectarea obligațiilor pe care instanță Ie-a impus inculpatului pe

perioada termenului de încercare vor contribui la reeducarea deplină și

reintegrarea socială a inculpatului mai mult decât mediul penitenciar.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și

inculpații R.M. și L.M.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Covasna a criticat sentința sub aspectul greșitei

achitări a inculpatului R.M. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.

248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, precum și sub aspectul modalității de

individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați.

În

dezvoltarea primului motiv de apel, s-a invocat faptul că atitudinea

inculpatului R.M. de a nu constata în procesul-verbal încheiat realitatea contravențiilor

percepute nu poate conduce decât la continuarea difuzării unui curent real de

neîncredere publică în organele polițienești; tocmai această neîncredere

colectivă duce la producerea unor „consecințe sociale negative" asupra instituției

Serviciului Poliției Rutiere Covasna luate ca ansamblu, Curtea Constituțională

raportând sintagma „tulburare însemnată bunului mers al uni organ sau al unei

instituții de stat sau unei alte unități din cele la care se referă art. 145"

la anumite „consecințe sociale negative". Nu se poate concepe o activitate

eficientă a unui important organ al statului în afara unor principii de legalitate,

respectare a ordinii și liniștii publice, apărarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea

infracțiunilor, principii ce au la bază tocmai premisa încrederii colective în corectitudinea

persoanelor chemate să constate, printre altele, contravențiile săvârșite în

traficul rutier. Invocând dispozițiile art. 2 din Legea nr. 218/200, apelantul

a învederat că inculpatul R. a adus deservicii grave intereselor comunității

prin aceea că, lăsând nesancționată o contravenție, a pus în pericol siguranța

traficului rutier, consecințele sociale negative fiind clare, tulburarea

însemnată bunului mers al Serviciului Politiei Rutiere Covasna luate ca

ansamblu fiind certă, dată fiind și practica judiciară în materie, cu referire directă

la decizia penală nr. 1446/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Deși

prima instanța a motivat soluția de achitare pe lipsa unei pagube patrimoniale,

a omis a observa că infracțiunea prevăzută de art. 248 C. proc. pen. prevede un

rezultat alternativ, subliniat și în decizia nr. 294/2003 a Curții

Constituționale, astfel încât apelantul a arătat că o faptă gravă de corupție,

materializată printr-un fals intelectual nu poate conduce, în cazul de față,

decât la știrbirea prestigiului și încrederii publice în deplinătatea

funcționării organelor de poliție îndreptățite să constate contravenții la

regimul rutier ceea conduce la constatarea existentei tulburării însemnate

aduse bunului mers al Serviciului Politiei Rutiere Covasna.

În

ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului R. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000, apelantul procurară invocat practica judiciară, care a

statuat că sunt îndeplinite condițiile complicității morale în momentul în care

complicele a creat autorului o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunii

respective; or, prezența la locul faptei a inculpatului R. și acceptarea din

partea acestuia a luării banilor de către inculpatul L. constituie un astfel de

act de participație penală; inculpatul L. a beneficiat de pasivitatea complice

a colegului său, rezoluția infracțională fiind întărită în mod evident de lipsa

de reacție intenționată a unei persoane care ar fi avut obligația legală de a

sesiza infracțiunile despre care a luat cunoștință în cadrul atribuțiilor de

serviciu. Prin urmare, instanța de judecată trebuia să schimbe încadrarea

juridică prin reținerea complicității la luare de mită și să pronunțe

condamnarea.

În

fine, apelantul procuror a arătat că, dată fiind periculozitatea sporită a

faptelor de corupție în actualul context economic și sociale, modalitatea în

care inculpații au înțeles să se prezinte în fața organelor de urmărire penală

(au negat constant faptele, nu au manifestat nici măcar un minim de regret),

impactul deosebit pe care faptele de corupție ale organelor de poliție îl au în

societate și necesitatea atingerii dezideratelor prevenției generale prin

aplicarea unor sancțiuni exemplificative, aplicarea unor pedepse orientate spre

minim, neaplicarea unui spor concursului de infracțiuni și aplicarea art. 81 C.

pen., respectiv, art. 86

1

C. pen. nu poate fi considerată o

sancțiune proporțională cu gravitatea infracțiunilor comise; ca atare, sunt

necesare pedepse spre maximul special, aplicarea unor sporuri și executarea

efectivă a sancțiunii închisorii.

Apelantul

inculpat R.M. a solicitat, prin intermediul concluziilor orale ale apărătorului

ales, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

întrucât din declarațiile nemijlocite luate inculpaților, precum și din

celelalte probe administrate, din înregistrările aflate de la dosar nu rezultă

că investigatorul sub acoperire B.S. ar fi săvârșit contravenția de care se

face vorbire în actul de sesizare, respectiv, depășire prin loc nepermis;

referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, a învederat faptul că nu există

nicio probă referitoare la tulburarea însemnată a bunului mers al

Inspectoratului Județean de Poliție Covasna; potrivit înregistrărilor aflate la

dosar, inculpatul R. nu a participat la activitatea inculpatului L., astfel că

nu se poate reține o complicitate la infracțiunea de luare de mită, întrucât

între cei doi inculpați nu a existat o înțelegere prealabilă și nu există

dovezi că prin atitudinea sa, inculpatul R. ar fi încercat să-l acopere pe

inculpatul L.

Ordonanța

privind autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire este nulă,

întrucât a fost emisă la data de 10 iunie 2010, cu o zi înainte de desemnarea

acestora ca investigatori sub acoperire, astfel încât toate actele întocmite în

cursul urmăririi penale sunt nule astfel că se impune achitarea celor doi

inculpați.

Apelantul

inculpat L.M. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. și a criticat modul în care

instanța de fond a soluționat excepția nulității ordonanței procurorului de

autorizare a folosirii investigatorilor sub acoperire; din nota telefonică la

care a făcut referire prima instanță nu rezultă vreun nume sau vreo dispoziție

de desemnare a investigatorilor contestați, astfel încât ordonanța procurorului

este nulă, aceeași soartă urmând să aibă și actele subsecvente, respectiv

actele întocmite de investigatorii desemnați prin respectiva ordonanță. înregistrările

efectuate nu au surprins nici momentul comiterii contravenției și nici pe cel

al remiterii sumei; din rechizitoriu și mărturia investigatorului rezultă că

acesta a remis suma în discuție după ce inculpatul a întocmit procesul-verbal

respectiv, după ce a îndeplinit actul în virtutea funcției, fără a avea o

înțelegere prealabilă cu investigatorul. Aspectele reținute de Tribunalul

Covasna privind momentul în care inculpatul și-ar fi încheiat atribuțiile de

serviciu sunt nefondate întrucât nu se poate considera că doar după comunicarea

procesului-verbal atribuțiile agentului constatator se consideră îndeplinite

întrucât legea prevede posibilitatea comunicării procesului-verbal prin poștă,

caz în care comunicarea este realizată de o altă persoană, etapa comunicării

neavând legătură cu atribuțiile agentului de constatare și sancționare a

contravenției; nu agentul procedural este vinovat de comunicarea defectuoasă,

ci serviciul însărcinat cu comunicarea, astfel încât este evident că cele două

etape sunt distincte.

Relativ

la infracțiunea de fals, apelantul a învederat că fapta nu există dat fiind că

a sancționat toate contravențiile pe care Ie-a constatat în mod direct și

nemijlocit în exercitarea atribuțiilor de serviciu; nu el a oprit autovehiculul

investigatorului, ci coinculpatului, nu a perceput direct comiterea de către

investigator a unei depășiri neregulamentare, iar zona în care se afla la

momentul la care acesta a fost oprit de colegul lui nu îi permitea să constate

această faptă.

Pe

fondul cauzei solicită a se observa că inculpatul L.M. a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii de fals intelectual, reținându-se că acesta nu ar fi

sancționat investigatorul sub acoperire Z. pentru depășire prin loc nepermis,

însă din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi constatat în mod

direct vreo neregulă în legătură cu manevra efectuată de martor. în ceea ce

privește infracțiunea de luare de mită, nu există dovezi că martorul i-ar fi

remis inculpatului banii, întrucât acest moment nu a fost reținut pe

înregistrările efectuate.

Prin

decizia penală nr. 117/Ap din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, Secția

Penală a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, care a

fost desființată sub aspectul soluției de achitare a inculpatului R.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1),

(2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a modalității

de executare a pedepsei.

Rejudecând

în aceste limite, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică dată prin rechizitoriu faptei de luare de mită reținută în sarcina

inculpatului R.M. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1),

(2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1), (2)

C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul R.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În

baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă

complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de agent de poliție) pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-au

contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită

aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. și

s-a aplicat inculpatului R.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de agent de

poliție].

În

baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere

executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului R.M.,

pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În

baza art. 86

3

alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca,

pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

-

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul

Tribunalului Covasna, conform programului stabilit de acesta,

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență.

S-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

raportat la

art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei

infracțiuni.

S-a

menținut pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță și, în baza art. 71 alin.

(5) C. pen., și s-a suspendat și executarea acesteia pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.M. și L.M.

împotriva aceleiași sentințe. Examinând sentința apelată în raport cu toate

actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând seama de motivele de

apel invocate, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Urmărirea

penală efectuată în prezenta cauză este la adăpostul oricărei critici, iar

ordonanța emisă de procuror la data de 10 iunie 2010, privind autorizarea

folosirii investigatorilor sub acoperire respectă dispozițiile art. 224

2

C.

proc. pen. și ale art. 26

1

din Legea nr. 78/2000, susținerile

apelanților inculpați privind nulitatea absolută fiind nefondate.

În

acest sens, se constată că ordonanța menționată este motivată, fiind întemeiată

pe dispozițiile art. 224

1

C. proc. pen. și îndeplinește toate

condițiile de formă și de fond impuse prin prevederile art. 224

2

C.

proc. pen.

Cât

privește identitatea sub care investigatorii sub acoperire urmează să

desfășoare activitățile autorizate, actul menționat îi identifică pe

investigatori sub identitățile „B.A.", „Z.P.N.", „O.A." și „B.S.",

în condițiile în care, prin adresa nr. 128/P/2009, din data de 26 mai 2010,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna solicitase Direcției Generale

Anticorupție comunicarea numelor de cod ale investigatorilor care urmează a fi

folosiți.

Modalitatea

concretă în care organul de urmărire penală a ajuns în posesia acestor

identități ține de dinamica anchetei penale și în nici un caz nu este de natură

să afecteze valabilitatea ordonanței procurorului din data de 10 iunie 2010; la

dosarul primei instanțe există dovezi în sensul că identitățile „Z.P.N."

și „B.S." au fost a