ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2830/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2830/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Prin sentința penală nr. 30 din 31 mai 2011 a Tribunalului Covasna, în
baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 8 din Legea nr. 78/2000,
inculpatul D.D., a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 (trei) ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de
1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile
prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca
pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe o durată de 5(cinci) ani ce constituie termenul de
încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., de la rămânerea definitivă a
hotărârii.
În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării
condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor
accesorii.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 254 alin. (3) C.
pen., inculpatul D.D. a fost obligat să restituie suma de 190.000 lei, ce a
format obiectul mitei, către S.E.
În conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen., a fost menținută
măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatului D.D.,
dispusă prin Ordonanța procurorului nr. 56/ P din 22 noiembrie 2010 (filele 281-282
dosar u.p.) și pusă în executare prin procesul-verbal de aplicare a
sechestrului din 24 noiembrie 2010 (filele 284-285 dosar u.p.).
Potrivit art. 91
3
alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus ca
suporții optici tip D.V.D. în registrul de probe al Serviciului Teritorial
Brașov, copie), respectiv C.D.-ul (înregistrat în2010 în registrul de probe al
Serviciului Teritorial Brașov, copie) conținând copia înregistrării audio/video
a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice prezentate
de martorul denunțător, precum și înregistrarea audio/video a discuțiilor
purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice interceptate în baza
autorizației emise de Tribunalul Brașov, sigilate, se vor arhiva odată cu
dosarul cauzei la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu
asigurarea confidențialității, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În conformitate cu art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (1)
C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 2.050
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 1800
lei, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
SC C. SA Târgu Secuiesc, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, județul
Covasna, administrată de inculpatul D.D. (filele 87-92 dosar u.p.) deține în
proprietate mai multe imobile - spații comerciale, potrivit extraselor de carte
funciară aflate la filele 175, 222-225 dosar u.p. și filele 86-87 dosar
instanță. între anterior menționata societate comercială și SC I.B. SRL Târgu
Secuiesc, reprezentată de martorul-denunțător S.E., asociat unic și
administrată de martora F.E., s-au încheiat de-a lungul timpului, mai multe
contracte de închiriere, precum și acte adiționale la acestea pentru un număr
de patru spații, destinate desfășurării de activități comerciale (filele 39-52,
189-207 dosar u.p.).în ceea ce privește spațiul comercial situat în municipiul
Târgu Secuiesc, județul Covasna, între cele două societăți comerciale, s-a încheiat
contractul de închiriere din 12 martie 2004 (filele 189-192 dosar u.p.), pentru
o perioadă de 72 luni (din 15 martie 2004 până la data de 15 martie 2010), cu
posibilitatea prelungirii cu acordul părților, stabilindu-se o chirie de 400
dolari dolari SUA plus T.V.A. Prin actul adițional din 03 ianuarie 2005 (fila 10
dosar u.p.), chiria pentru acest spațiu comercial a fost majorată la suma de
14.000.000 lei plus T.V.A. Din declarațiile martorului-denunțător S.E.
coroborate cu cele ale martorilor D.E.A. și F.E., reiese că la sfârșitul anului
2009-începutul anului 2010, inculpatul l-a anunțat pe martorul-denunțător că,
pentru spațiul din Târgu Secuiesc, strada Gării, nr. 45, intenționa să îi
mărească chiria la suma de 4.000 euro, iar dacă nu era de acord să plătească,
să elibereze spațiul.întrucât în contextul socio-economic actual, nu putea să
achite un astfel de cuantum al chiriei, martorul-denunțător S.E. i-a propus
inculpatului să îi vândă spațiul respectiv, punându-i la dispoziție un raport
de evaluare a imobilului prin care valoarea de piață a acestuia era stabilită
la suma de 150.000 euro (filele 163-172 dosar u.p.) și chiar a solicitat
martorului D.E.A. să intervină pe lângă inculpat cu care era prieten, pentru
a-l convinge să consimtă la vânzarea acestui spațiu.între inculpat și
martorul-denunțător au existat mai multe negocieri, întrucât primul dorea să
cumpere spațiul comercial menționat, prin accesarea unui credit bancar, pentru
prețul de 150.000 euro, iar inculpatul insista să vândă doar după o perioadă anterioară
de închiriere, cu prețul de 200.000 euro, sens în care s-au și deplasat de 2-3
ori la B.N.P. D.E.A., pentru redactarea unui antecontract de vânzare-cumpărare,
însă tot de atâtea ori inculpatul și-a manifestat nemulțumirea față de clauzele
contractuale privind prețul, cuantumul chiriei, perioada de Închiriere (filele 218-220
dosar u.p.). În concret, după mai multe negocieri, în luna mai a anului 2010,
inculpatul D.D. a acceptat să vândă spațiul menționat către societatea
comercială a martorului-denunțător în următoarele condiții - să primească
pentru folos propriu suma de 50.000 euro, să se prelungească contractul de
închiriere încă doi ani pentru 1166 euro/lună., iar după expirarea contractului
de închiriere, până în anul 2015, să se achite prețul vânzării de 150.000 euro
(declarația martorului-denunțător ce se coroborează cu declarația martorei F.E.).
Acceptând condițiile impuse, cei doi au apelat la serviciile martorului D.E.A.,
notar public, cu care erau în relații de prietenie, pentru redactarea și
autentificarea înțelegerii, astfel încât, în baza documentelor puse la
dispoziție, notarul a redactat un antecontract de vânzare-cumpărare la data de
01 iunie 2010. Și de această dată inculpatul a refuzat să semneze
antecontractul, invocând că nu este de acord cu conținutul antecontractului, în
realitate, însă având pretenția de a primi cei 50.000 euro de la
martorului-denunțător înainte de semnarea actului notarial, așa-cum
solicitase.întrucât nu cunoștea motivul real pentru care inculpatul D.D. nu dorea
să semneze actul deja redactat, văzând că părțile nu au ajuns la un numitor
comun, martorul D.E.A. Ie-a predat părților antecontractul de
vânzare-cumpărare, ce purta numărul de autentificare din 01 iunie 2010, în 4
(patru)exemplare și Ie-a cerut să se decidă, urmând a-l contacta pentru a lua
act de consimțământul lor. La data de 21 iunie 2010, inculpatul D.D. l-a
contactat telefonic pe martorul-denunțător S.E. comunicându-i că, dacă are
banii, este de acord să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare.în acest
context, astfel cum rezultă din declarațiile martorului-denunțător ce se
coroborează cu declarațiile martorei F.E., cu procesele-verbale din 19
noiembrie 2010,24 noiembrie 2010, fotografiile judiciare ale caietului ce
conține evidența banilor existenți în casieria SC l.B. SRL în datele de 20
iunie 2010 și 21 iunie 2010, copia certificată pentru conformitate a
procesului-verbal înregistrat la SC l.B. SRL din 01 iunie 2010 și dispoziția de
plată din 21 iunie 2010 (filele 246, 248, 255-259, 261-263 dosar u.p.),
procesul-verbal din 03 august 2010 de descărcare fișiere de pe suport tip stick
de culoare roșie, proprietatea D.N.A. și planșele fotografice aferente (filele 78-83
dosar u.p.); procesul-verbal din 04 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea
D.N.A., pe element de stocare de tip C.D. (fila 85 dosar u.p.); procesul-verbal
din 05 august 2010 privind realizarea unor capturi după fișierul audio-video,
pus la dispoziție de martorul-denunțător la 03 august 2010 și planșele
fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.); procesul-verbal din 23
august 2010 de descărcare de pe suportul tip stick de culoare roșie pe
calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fișiere ce conțin înregistrări audio
ale convorbirilor telefonice, proces-verbal din 23 august 2010 de copiere din
calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D. și
planșele fotografice realizate (filele 116-123 dosar u.p.); proces-verbal din
26 august 2010 (fila 124 dosar u.p.); procesul-verbal de examinare a telefonului
mobil în vederea stabilirii datei și orei la care s-a realizat filmarea
audio-video a discuției ambientale și planșele fotografice realizate (filele 126-139
dosar u.p.) - martorul-denunțător S.E., cu dispoziția de plată nr. 30, a
ridicat din casieria firmei sale, în numerar, suma de 210.000 lei, echivalentul
a 50.000 euro, în bancnote cu valoarea nominală de 500, 200, 100, 50, 10 și 5
lei, iar în seara aceleiași zile, s-a deplasat, însoțit de martora F.E., la
locuința inculpatului D.D. din municipiul Sfântu Gheorghe, banii rămânând în
mașina martorului-denunțător.
Văzându-i, inculpatul Ie-a spus că până nu vede banii, nu semnează
antecontractul de vânzare-cumpărare și contractul de închiriere care se aflau
pe masa din încăperea unde i-a primit.
Martora F.E., s-a deplasat la mașină a luat banii ce se aflau într-o
pungă roz cu modele de poliester, s-a întors în locuința inculpatului.După ce a
văzut banii, inculpatul a fost de acord și a semnat toate exemplarele
antecontractului de vânzare-cumpărare, dar pentru că în conținutul actului nu
se consemnase perioada de închiriere și valoarea chiriei, i-a cerut
martorului-denunțător S.E. să scrie personal la finalul actului notarial, pe
toate exemplarele, următoarea clauză - „contractul de închiriere care cuprinde
24 luni cu chirie de 1.166 euro", pe care martorul-denunțător a scris-o,
trecând și cuantumul chiriei și în litere. Originalul antecontractului de
vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A. se află la
fila 179 dosar u.p., fiind ridicat de la martorul-denunțător, potrivit
procesului-verbal din 27 octombrie 2010 (filele 177-178 dosar u.p.).De asemenea
cu aceeași ocazie, s-a redactat separat, pe un formular tipizat și un exemplar
al contractului de închiriere pentru spațiul menționat. Așadar, în seara zilei
de 21 iunie 2010, toate exemplarele antecontractului de vânzare-cumpărare și
exemplarul contractului de închiriere au fost semnate de inculpatul D.D. și
martorul-denunțător, aplicându-se și ștampilele firmelor pe care le
reprezentau. Chiar inculpatul, în declarația sa, arată că acest contract s-a
semnat la reședința sa din strada Constructorilor, cuprinzând și clauza cu
privire la chirie (filele 25-27 dosar instanță). Martora F.E., personal, i-a
predat inculpatului suma de 210.000 lei, dar întrucât suma de 20.000 lei era
compusă din bancnote cu valoare nominală de 1 și 5 lei, inculpatul a reținut
doar suma de 190.000 lei, iar restul a restituit-o martorului-denunțător,
cerându-i să-i aducă banii în bancnote de valoare mai mare. După primirea
folosului pretins, inculpatul i-a dat martorului-denunțător S.E. toate actele,
cerându-i să le ducă notarului public D.E. în vederea autentificării, după care
S.E. și F.E. au plecat.în ziua de 22 iunie 2010, martorul-denunțător S.E. s-a
prezentat la B.N.P. D.E.A. din Covasna cu cele 4 (patru) exemplare ale
antecontractului de vânzare-cumpărare, semnate și ștampilate de părți cu o
seară înainte.Notarul public D.E.A. a solicitat explicații cu privire la clauza
olografă - „contractul de închiriere care cuprinde 24 luni cu chirie de 1166
euro"- adăugată la finalul antecontractului de vânzare-cumpărare
tehnoredactat, martorul-denunțător S.E. precizând că el este cel care a scris
acea clauză la solicitarea cererea inculpatului D.D. Pentru a verifica
susținerile martorului-denunțător și dacă actul adus de acesta reprezintă și
voința inculpatului, notarul l-a apelat telefonic pe acesta din urmă, care a
confirmat că totul este" Ok", potrivit declarațiilor martorului D.E.A.
În urma verificărilor efectuate, constatând că antecontractul de
vânzare-cumpărare reprezenta voința părților, notarul public a semnat și
ștampilat încheierea de autentificare la data de 22 iunie 2010.
Potrivit art. 45 alin. (3) și (4) din Legea nr. 36/1995, legea notarilor
publici și a activității notariale, „actele din care rezultă drepturi ce
urmează a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare se vor comunica de
îndată, la locul unde se ține această evidentă, de notarul public, care va face
și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a
tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părțile
interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalitățile de mai
sus. în vederea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin potrivit alin. (2) și (3),
notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară și
imobiliară. Prin urmare, coroborând cererea martorului D.E.A. de notare a
antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la BN.P. D.E.A.
în C.F.(fila 228 dosar u.p.) cu încheierea din 06 iulie 2010, dată în dosarul
de fond a B.C.P.I. Târgu Secuiesc (fila 229 dosar u.p.), cu declarațiile
martorilor S.E. F.E. și D.E. și cu dispozițiile legale menționate, reiese că
antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, semnat și ștampilat de
părți la data de 21 iunie 2010, iar încheierea de autentificare a fost semnată
și ștampilată la data de 22 iunie 2010. De altfel, și mențiunea din evidențele
de C.F. Târgu Secuiesc, este efectuată potrivit actului C.F. din 23 iunie 2010 (fila
87 dosar instanță).în aceeași seară a zilei de 21 iunie 2010, pe un formular
tipizat ce fusese completat de secretară, între cele două societăți comerciale SC
C. SA Târgu Secuiesc și SC l.B. SRL Târgu Secuiesc, s-a semnat și ștampilat contractul
de locațiune din 2010 înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc, înregistrat la 22
iunie 2010 la A.F.P., potrivit adresei din 23 noiembrie 2010 a A.N.A.F. - A.F.P.
Târgu Secuiesc și filei din registru intrare/ieșire, din 22 iunie 2010 (filele 275-279
dosar u.p.), ceea ce rezultă din declarațiile martorei S.E. (fila 147 dosar u.p.
și filele 123-124 dosar instanță) coroborate cu declarațiile
martorului-denunțător S.E. (fila 110 dosar instanță).în ceea ce privește
diferența de 20.000 lei, pe care inculpatul a solicitat să fie schimbată în
bancnote cu valoare mai mare și apoi să îi fie remisă(potrivit declarațiilor
martorilor S.E. și F.E. coroborate cu transcrierile discuțiilor ambientale și convorbirilor
telefonice de la filele 324-325, 328-329, 330-332, 368 dosar u.p.), acest fapt
nu s-a mai petrecut datorită divergențelor apărute între părți în legătură prelungirea
celorlalte contracte de închiriere a spațiilor comerciale, ce au generat mai
multe litigii de natură civilă și penală, dar toate ulterioare prezentei cauze (filele
56-71, 88-92, 117-122, 127-129 dosar instanță). în declarația sa în fața
instanței, inculpatul a arătat că a fost de acord să vândă spațiul comercial
din Târgu Secuiesc, către societatea martorului-denunțător, dar prețul convenit
fusese cel de 250.000 euro, iar ca modalitate de plată - urma să se achite suma
de 4.166 euro pe lună timp de 2 ani, cu titlu de chirie, iar 150.000 euro
prețul contractului, iar restul până la 250.000 euro, urma să fie achitat după
cei doi ani amintiți, tot 4.166 euro lunar sau aproximativ aceeași sumă, cu
precizarea că prețul de 150.000 euro urma să fie achitat timp de trei ani
eșalonat. Pe lângă susținerile contradictorii cu privire la prețul contractului
și cuantumul chiriei, încercând astfel să justifice, să includă în prețul
tranzacției, suma de 50.000 euro, declarația inculpatului nu numai că nu își
găsește suport probator, dar este chiar combătută de declarațiile martorilor F.E.,
D.E.A., S.E. . Astfel potrivit declarațiilor martorei S.E., secretara SC C. SA
Târgu Secuiesc, ce se coroborează cu înscrisurile de la dosar și declarațiile
celorlalți martori, în luna iunie 2010, a completat pe un formular tipizat al
contractului de închiriere, datele societății sale și durata contractului și i
I-a înmânat patronului SC l.B. SRL, întrucât urma să meargă la Sfântu Gheorghe
la inculpat pentru ca acesta să îl semneze și ștampileze.în continuare, aceeași
martoră precizează că la un interval de două luni de la momentul arătat,
martorul-denunțător S.E. i-a dus o copie a acestui contract care era semnat și
ștampilat de ambele părți (filele 27-29 dosar u.p.), chiria fusese stabilită la
1.166 euro/lună, prilej cu care a achitat chiria pe două luni, declarația
coroborându-se cu declarația inculpatului că numai în august ar fi aflat de la
secretară de chiria în cuantum de 1.166 euro/lună și cu factura fiscală din 31
august 2010 emisă de SC C. SA Târgu Secuiesc (fila 75 dosar instanță). Ulterior,
formulării denunțului penal, în încercarea de a justifica cei 50.000 euro,
inculpatul a solicitat secretarei S.E., potrivit declarațiilor acesteia, să completeze
un nou formular de contract de închiriere care a fost înregistrat în evidențele
societății, de asemenea, din 22 iunie 2010 încheiat la 01 iulie 2010 (filele 30-32
dosar u.p.) unde era trecută, de această dată, suma de 4166 euro/lună cu titlu
de chirie, sens în care s-a emis factură nedatată, pentru diferență chirie pe
lunile iulie, august 2010 și factura fiscală din 02 noiembrie 2010 (filele 76-77
dosar instanță), potrivit noului contract, înscrisuri depuse de inculpat, în
apărarea sa.în apărarea sa, inculpatul a încercat să arate că martorul
denunțător ar fi inserat date neconforme voinței juridice a părților, atât în
contractul de închiriere, cât și în antecontractul de vânzare-cumpărare, că
societatea denunțătorului avea datorii constând în chirii restante, sens în
care a depus la dosarul cauzei, mai multe înscrisuri - notificări, copii ale
unor acțiuni civile, întâmpinări, copii ale unor citații, însă toate acestea au
fost depuse sau comunicate, ulterior formulării denunțului penal de către
martorul-denunțător la data de 30 iulie 2010 și începerii urmăririi penale la
data de 05 august 2010 (filele 56-74, 88-92 dosar instanță).
Apoi, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei un actul
adițional la Actul constitutiv al SC l.B. SRL Târgu Secuiesc (fila 16 dosar
instanță), pentru a dovedi, în apărarea sa, că atât contractul de locațiune din
2010 înregistrat în 22 iunie 2010 la AFP Târgu Secuiesc, cât și antecontractul
de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A., sunt
lovite de nulitate absolută, întrucât martorul-denunțător, nu avea calitatea de
reprezentant al SC I.B. SRL Târgu Secuiesc, asumarea actelor de administrare
fiind atributul exclusiv al administratorului cu puteri depline F.E.
Această apărare nu poate fi primită, întrucât legea nu cere nicio
calitate celui ce dă mita, acesta este un subiect nedeterminat, putând fi orice
persoană, astfel încât lipsa calității de reprezentant a cocontractantului, în
speță a celui ce a dat mita, nu are relevanță.Pe de altă parte, sub aspectul
elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, este necesar ca
actul pentru a cărui îndeplinire s-a pretins sau s-a primit o sumă de bani, să
facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, condiție care, în cauză, este
îndeplinită.
Art. 254 alin. (1) C. pen., incriminează ca infracțiunea de luare de
mită, fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare
de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Cu privire la calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni,
potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2002 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție, prevede - constituie infracțiunile prevăzute
la art. 254 - 257 C. pen., art. 6
1
și 8
2
din prezenta
lege și faptele incriminate în aceste texte săvârșite de manageri, directori,
administratori, cenzori sau alte persoane cu atribuții de control la
societățile comerciale, companiile și societățile naționale, regiile autonome
și la orice alți agenți economici. De asemenea, potrivit art. 6 din aceeași
lege, infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 C. pen., de dare
de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite -
prevăzută la art. 256 C. pen. și de trafic de influență - prevăzută la art. 257
C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.Inculpatul, prin apărător
ales, a solicitat achitarea sa, în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)
C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu
există, iar în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că aceasta este o
infracțiune condițională, iar acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul
material trebuie să fie anterioară îndeplinirii sau neîndeplinirii îndatoririle
de serviciu, legătura de cauzalitate ce constă în acțiune sau inacțiune și
urmarea imediată, precum și existența dubiului cu privire la pretinderea sau
primirea de bani, respectiv a titlului ilicit cu care inculpatul ar fi primit
sume de bani.
Potrivit relațiilor furnizate de O.N.R.C. (filele 87-92 dosar u.p.), SC
C. SA Târgu Secuiesc, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna
este administrată de inculpatul D.D. Aceasta societate comercială deține în
proprietate mai multe imobile - spații comerciale, potrivit extraselor de carte
funciară aflate la filele 175, 222-225 dosar u.p. și filele 86-87 dosar
instanță.Prin urmare, sub aspectul calității de subiect activ, în speță, este
îndeplinită această condiție, întrucât inculpatul are calitatea de
administrator al SC C. SA Târgu Secuiesc. Sub aspectul laturii obiective,
infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, putându-se realiza
și prin pretinderea ori primirea bani sau alte foloase care nu i se cuvin
făptuitorului, în scopul de a îndeplini, un act privitor la îndatoririle sale
de serviciu, ca în cazul de față. Ori inculpatul este reprezentant, administrator
al unei societăți comerciale, însărcinat, prin actul adițional din 2010 la
actul constitutiv, cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru
realizarea obiectului de activitate al societății.
Sub acest aspect, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 70
1
din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia actele de dispoziție asupra bunurilor
unei societăți comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite
reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv
sau hotărârile organelor statutare ale societății ., nefiind necesară o procură
specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziție
trebuie încheiate în formă autentic.
Primirea sau pretinderea de bani trebuie să fie anterioară îndeplinirii
actului pentru care s-au pretins sau primit bani sau alte foloase.Potrivit
declarațiilor coroborate ale martorului-denunțător și ale martorilor F.E.(fila 153
dosar u.p.) și D.E.A. (fila 141 dosar u.p.), inculpatul a pretins suma de
50.000 euro pentru a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la
spațiul situat în Târgu Secuiesc. Mai mult decât atât, probatoriul administrat
în cauză a relevat că în seara zilei de 21 iunie 2010, la locuința sa din
municipiul Sfântu Gheorghe, inculpatul D.D. a primit suma de 190.000 lei și a
semnat și ștampilat atât antecontractul de vânzare-cumpărare ce a fost
autentificat, în condițiile arătate anterior, din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A.,
precum și contractul de locațiune din 2010, ce a fost apoi înregistrat la A.F.P.
Târgu Secuiesc.Fapta constituie infracțiunea de luare de mită, și atunci când
făptuitorul primește banii sau foloasele în timpul îndeplinirii actului, iar
infracțiunea de luare de mită se consumă instantaneu la momentul realizării
oricăreia dintre acțiunile ce constituie elementul material al acesteia. în
cadrul acestei infracțiuni, raportul de cauzalitate rezultă "ex re",
iar urmarea constă în starea de pericol care se instituie în raport cu
desfășurarea normală a relațiilor de serviciu. Prin urmare, nu se poate dispune
achitarea inculpatului în baza textelor de lege invocate.
Sub aspectul materialului probator administrat, în mod cu totul
neprocedural, cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității,
dreptului la apărare și a celorlalte ce vizează și fundamentează un proces
echitabil, deși înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, în
cauză, inculpatul, prin apărător ales, a precizat că nu mai are de dat
explicații ori de formulat cereri noi, prin concluziile scrise depuse la dosar
la data de 20 mai 2011, acesta a invocat nulitatea înregistrărilor efectuate în
cauză.
Motivele sunt acelea că denunțătorul nu este parte în proces,
iar înregistrările fără autorizație, în condiții de clandestinitate, nu
constituie mijloc de probă, că interceptarea sau înregistrarea convorbirilor se
adresează de procuror instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza
în fond, numai dacă stabilirea situației de fapt nu poate fi realizată pe baza
altor probe, iar în speța de față cererea a fost adresată Tribunalului Brașov
și nu Tribunalului Covasna, competent să soluționeze cauza în fond.
Înregistrările efectuate în prezenta cauză constituie mijloace de probă
în sensul art. 64 C. proc. pen., potrivit celor ce succed.
La data de 30 iulie 2010, sub nr. 56/P/2010, s-a înregistrat la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul
Teritorial Brașov, denunțul penal formulat de martorul-denunțător S.E. În susținerea
acestui denunț, martorul-denunțător, potrivit celor arătate, a pus la
dispoziție alături de înscrisuri și un suport tip stick de culoare roșie ce
conținea trei convorbiri telefonice și o discuție ambientală purtată de el cu
inculpatul, sens în care s-a procedat, în faza actelor premergătoare la descărcarea
acestor fișiere de pe suportul tip stick de culoare roșie calculatorul,
proprietatea D.N.A. și planșele fotografice aferente, fiind încheiat
procesul-verbal din 03 august 2010 (filele 78-83 dosar u.p.) și apoi la
copierea din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D.,
fiind întocmit procesul-verbal din 04 august 2010 de (fila 5 dosar u.p.), acte
consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare
din 05 august 2010 (filele 11-12 dosar u.p.). După începerea urmăririi penale
prin rezoluția din 05 august 2010 (filele 13-14 dosar u.p.), potrivit
procesului-verbal din 05 august 2010, s-au realizat capturi după fișierul audio-video,
pus la dispoziție de martorul-denunțător la 03 august 2010 și planșele fotografice
realizate (filele 104-114 dosar u.p.); s-au descărcat de pe suportul tip stick
de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fișiere ce conțin
înregistrări audio ale convorbirilor telefonice; la data de 23 august 2010,
s-au copiat din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip
C.D. și planșele fotografice realizate, toate acestea consemnate în cuprinsul
procesului-verbal din 23 august 2010 (filele 116-123 dosar u.p.); s-a examinat
telefonul mobil, în vederea stabilirii datei și orei la care s-a realizat
filmarea audio-video a discuției ambientale și au fost realizate planșele fotografice,
fiind încheiat procesele-verbale din 26 iunie 2011 (filele 126-139 dosar u.p.).
Prin Ordonanța nr. 56 /P din 05 august 2010 (filele 302-304), în condițiile art.
91
2
alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus autorizarea cu titlu
provizoriu pe o durată de 48 ore, începând cu data de 05 august 2010, ora 12,30
până la data de 07 august 2010, ora 12,30, a înregistrării audio-video a discuțiilor
purtate în mediu ambiental sau în alte locuri de către martorul denunțător S.E.
cu învinuitul D.D. și eventuale persoane ce îi însoțesc, urmând a se proceda
imediat, dar nu mai târziu de 48 de ore la comunicarea către Tribunalul Brașov
a ordonanței provizorii, conform art. 91
2
alin. (3) C. proc. pen. Prin
încheierea din 06 august 2010 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul penal,
dosar ecris de fond (filele 306-307 dosar u.p.), s-a confirmat ordonanța
provizorie anterior menționată și în baza art. 91
1
alin. (1), (2), (3),
(9), art. 91
4
C. proc. pen., s-a autorizat interceptarea și
înregistrarea pe o perioadă de 28 de zile, începând cu 08 august 2010 și până
la 04 septembrie 2010, a convorbirilor și comunicărilor efectuate de către
martorul denunțător S.E. cu învinuitul D.D., precum și a discuțiilor purtate în
mediu ambiental sau în alte locuri, de cei doi și a eventualelor persoane ce îi
însoțesc, fiind respectate dispozițiile art. 91
2
alin. (3) C. proc.
pen.în baza încheierii arătate, au fost emise autorizațiile din 06 august 2010,emise
de Tribunalul Brașov (filele 308-312 dosar u.p.). Contrar motivelor invocate de
inculpat, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 91
1
alin. (1)
și (2) C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau
comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de
comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea
procurorului,., dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau
săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din
oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației
de fapt. Așadar, legea procesual penală, nu impune condiția ca numai dacă
stabilirea situației de fapt nu poate fi realizată pe baza altor probe.
Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate
prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate
în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și
completările ulterioare. Cu privire la instanța care autorizează interceptările
și înregistrările convorbirilor, în speță au fost respectate condițiile impuse
de lege, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, iar
potrivit art. 91
1
alin. (3) C. proc. pen., autorizația se dă pentru
durata necesară interceptării și înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de
zile, în camera de consiliu, de președintele instanței căreia i-ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare
în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care
face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. De
asemenea, au fost certificate înregistrările, fiind întocmite procesele-verbale
de transcriere a discuțiilor ambientale și convorbirilor telefonice (filele 324-373
dosar u.p.), cu respectarea dispozițiilor art. 91
3
C. proc. pen. și
au fost atașați suporții optici tip D.V.D. în registrul de probe al Serviciului
Teritorial Brașov, copie), respectiv C.D.-ul (înregistrat în 2010 în registrul
de probe al Serviciului Teritorial Brașov, copie) conținând copia înregistrării
audio/video a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor
telefonice prezentate de martorul denunțător, precum și înregistrarea
audio/video a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor
telefonice interceptate în baza autorizației emise de Tribunalul Brașov, și
sigilate.
În altă ordine de idei, potrivit art. 91
6
alin. (2) C. proc.
pen., înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de
alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau
comunicări pe care le-au purtat cu terții.Desigur că martorul-denunțător nu
este parte în proces, dar este o persoană care are cunoștință de fapte, de
împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului în cauză, și a pus la
dispoziție înregistrări care privesc propriile convorbiri. Sub acest aspect, se
impune precizarea că martorul denunțător nu a încercat să nege cele declarate
în faza de urmărire penală, nu a procedat la reveniri asupra declarațiilor
sale, ci chiar a făcut unele precizări; sub aspectul faptei denunțate,
declarațiile sale se coroborează cu probatoriul administrat, cu declarațiile
celorlalți martori audiați și cu înscrisurile existente la dosarul cauzei,
potrivit celor prezentate pe larg mai sus, înregistrările puse la dispoziție de
acesta, nu au constituit singura probă împotriva inculpatului, iar acesta a
avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât și folosirea acestora,
dar nu a făcut-o (Hotărârea din 25 septembrie 2001 în Cauza P.G. si J.H.
împotriva Regatului Unit); pentru înregistrările efectuate nu a beneficiat de
asistență din partea organului de urmărire penală, nu i-au fost sugerate de
către acesta (cauza M.M c. Olandei, hotărârea din 8 aprilie 2003); s-au
realizat cu propriul său telefon și nu cu un echipament tehnic pus la
dispoziție de către autoritățile de stat( hotăra rea din 25 octombrie 2007 în
cauza Van Vondel c. Olandei).
Mai mult decât atât, C. proc. pen. instituie garanții în vederea
prevenirii abuzurilor, a arbitrariului, sens în care, astfel cum s-a arătat
anterior, art. 91
1,
91
6
C. proc. pen., se aplică numai în
cazul unor infracțiuni expres prevăzute, înregistrările pot fi contestate
potrivit art. 64, art. 67 și art. 68 C. proc. pen. și pot fi supuse
expertizării în conformitate cu dispozițiile art. 91
6
alin. (1) C.
proc. pen.
În ceea ce privește aprecierea materialului probator administrat în
cauză, dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prevăd că probele nu au
valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face în urma
examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Nu în ultimul rând, relevantă, sub acest aspect, este și atitudinea
procesuală oscilantă a inculpatului, pe parcursul procesului penal.
Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare a materialului
de urmărire penală din 17 decembrie 2010 (fila 381 dosar u.p.), inculpatului i
s-a oferit posibilitatea ascultării înregistrărilor evidențiate în conținutul
proceselor verbale de transcriere, însă nu a dorit, fiind convins de realitatea
celor consemnate în procesele verbale.Apoi, audiat în fața instanței,
inculpatul a arătat că nu are nicio explicație cu privire la imaginile video și
transcrierile înregistrărilor audio sau convorbirilor telefonice de la dosarul de
urmărire penal, fără a le contesta autenticitatea, fără a solicita o verificare
de scripte sau o expertiză în condițiile art. 91
6
C. proc. pen., în
acest sens. Mai mult, chiar a încercat să dea o explicație acestora, arătând că
obișnuiește să aibă la reședința sa sume mari de bani cu care operează pentru
că mai are o firmă SC P. SRL Sfântu Gheorghe care are sediul în același loc cu
reședința și că deține acțiuni la bursă și obișnuiește să aibă sume de bani,
chiar și un miliard de lei vechi și că s-a întâmplat ca martorul-denunțător să
meargă la el acasă să îl găsească înconjurat cu asemenea sume de bani.în
sprijinul acestor afirmații, a depus la dosar certificatul de înregistrare emis
de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Covasna, Statutul SC B.C.S. SRL, sentința
civilă nr. 557 din 27 iulie 1993 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, act adițional
la Statutul SC B.C.S. SRL autentificat din 26 iunie 1995 la Notariatul de Stat
al Județului Covasna-Sfântu Gheorghe, act adițional la contractul și la
statutul SC P. SRL autentificat din iulie 1995 la Notariatul de Stat al
Județului Covasna-Sfântu Gheorghe, act adițional la statutul SC P. SRL
autentificat din 10 aprilie 1997 la B.N.P. O.G., act adițional la statutul SC
P. SRL, nedatat (filele 130-138 dosar instanță) și de asemenea, a solicitat și
a fost audiat martorul Janosi Ferenc (fila 125 dosar instanță). UIterior, prin
nota de ședință de la filele 42-53 dosar instanță, cu privire la aceleași
aspecte, inculpatul, prin apărător, a precizat că, fotografiile indică un teanc
de bani neordonat pe masă, într-o încăpere, că teancurile indică bancnote de 50
lei(posibil a câte 100 bucăți), aproximativ 17 teancuri, posibil 85.000 lei, că
suma de bani de pe masă nu este conformă ca valoare cu cea pretinsă de S.E.
Prin urmare, față de toate cele ce preced, tribunalul a constatat că, în
drept, fapta inculpatului D.D. care în calitate de administrator al SC C. SA
Târgu Secuiesc a pretins martorului-denunțător S.E. suma de 50.000 euro pentru
a aproba vânzarea către SC l.B. SRL Târgu Secuiesc, a spațiului comercial
situat în Târgu Secuiesc, județul Covasna cu suma de 150.000 euro, iar în seara
zilei de 21 iunie 2010 a primit suma de 190.000 lei, semnând și ștampilând cele
patru exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a
perfectat convenția părților, ce a fost autentificat sub nr. 1490 la B.N.P. D.E.A.,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută
de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 8 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce o va aplica
inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., privind
scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și
de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
-dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate
legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, valorile sociale
lezate, persoana infractorului, vârsta acestuia, atitudinea procesuală a
acestuia constând în aceea că s-a prezentat la toate termenele în fața
instanței, că este la primul impact cu legea penală, că în colectivitatea în
care trăiește se bucură de apreciere, fiind considerat ca având un comportament
corespunzător, astfel încât se va orienta la limita minimă a intervalului
prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, apreciind că pedeapsa astfel stabilită
va avea efectul preventiv și educativ scontat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul
D.D.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.,
Serviciul Teritorial Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea
sentinței cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității
de executare.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că pedeapsa aplicată
inculpatului, în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, nu corespunde
scopului acesteia și nu reflectă gravitatea faptei, relevată de modalitatea și
împrejurările săvârșirii faptei, de calitatea inculpatului (administrator al
unei societăți comerciale), de atitudinea acestuia după comiterea faptei, de
suma importantă de bani pretinsă. De asemenea, raportat la gravitatea faptei,
scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate, iar suspendarea
condiționată a executării pedepsei nu poate fi motivată doar prin invocarea
lipsei antecedentelor penale, a unui comportament de conformitate cu normele
penale anterior săvârșirii faptei. în susținerea apelului s-a făcut referire la
Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Inculpatul D.D. a solicitat, în principal, admiterea apelului,
desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa, în temeiul art. 11
pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât a negociat
antecontractul în calitate de proprietar al imobilului și nu de administrator
al societății. în subsidiar, inculpatul a solicitat repunerea cauzei pe rol și
punerea în discuție, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. a schimbării
încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea
de evaziune fiscală, având în vedere că la susținerea în fond a apelului de
către parchet s-a făcut referire la faptul că inculpatul ar fi luat suma de
bani fără forme legale, pentru a eluda legile fiscale.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond a
ignorat faptul că, potrivit statutului societății, respectiv art. 9 lit. f), un
act de dispoziție, cum este cel al vânzării unui activ al societății, nu poate
fi îndeplinit decât cu aprobarea A.G.A., ca restricție la prevederile art. 70
din Legea societăților comerciale.
Cu privire la administrarea unor probe în apel, inculpatul a precizat
faptul că din declarația sa rezultă faptul că în perioada septembrie
2009-martie 2010, perioadă în care a purtat negocieri cu martorul denunțător,
relativ la chirie, în condițiile în care contractul de închiriere expira în
luna martie a anului 2010, acesta nu avea calitatea de administrator al
societății SC C. SA Tg. Secuiesc. De asemenea, inculpatul a susținut în
apărarea sa, că a acceptat să încheie, la propunerea denunțătorului, un contract
de înstrăinare a spațiului închiriat, către SC I.B. SRL, al cărui unic acționar
era denunțătorul, pentru prețul de 250.000 euro. întrucât denunțătorul s-a
plâns că nu ar fi în măsură să plătească taxele aferente statului la nivelul
acestei sume, inculpatul a acceptat propunerea denunțătorului ca suma de
100.000 euro să o plătească sub forma unei chirii pentru primii doi ani,
rezultând o chirie lunară de 4.166 euro, iar diferența să o plătească după 3
ani de la expirarea acestui contract. Antecontractul a fost încheiat în data de
01 iunie 2010, dacă la care a fost și autentificat.
Din declarația martorului denunțător, dată în fața instanței de apel a
rezulat faptul că acesta a discutat cu inculpatul având în vedere că acesta era
acționarul majoritar, că a semnat antecontractul în locul administratorului SC
I.B. SRL, tocmai pentru că negocierea s-a purtat între cei cu putere de
decizie, respectiv D., acționar majoritar, și denunțător, asociat unic. S-a mai
arătat că denunțătorul nu a putut să dea nicio explicație cu privire la faptul
că în denunțul inițial a indicat ca dată a remiterii sumei către inculpat data
de 01 iunie 2010, iar ulterior, a menționat data de 21 iunie 2010.
Inculpatul a mai susținut că fapta ce i se impută nu există, în lipsa
calității de subiect activ calificat, respectiv de funcționar în accepțiunea art.
147 alin. (2) C. pen., în condițiile în care a negociat în calitate de
proprietar al activului și nu de administrator al societății. S-a mai arătat că
starea de fapt din rechizitoriu, preluată de judecătorul fondului, este
contrară realității juridice, având în vedere declarațiile inculpatului,
denunțătorului și martorilor audiați de instanța de apel.
S-a mai arătat, în continuarea dezvoltării motivelor de apel, că prin
încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a născut o obligație de a
face, respectiv încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare, la
notar, după achitarea prețului de 150.000 euro, astfel că nu ar putea constitui
temei pentru a putea pretinde și primi mita. Inculpatul nu putea acționa în
calitate de administrator pentru îndeplinirea actului de dispoziție în legătură
cu activul din litigiu, întrucât lipsea aprobarea A.G.A., condiție sine qua non
ca administratorul societății să decidă. Denunțătorul a acționat cu inculpatul
în calitatea acestuia din urmă de proprietar al bunului pentru că nu mai
inculpatul avea putere de decizie, putându-se afirma că se confunda cu adunarea
generală care trebuia să aprobe vânzarea activului. Totodată, denunțătorul a nu
avea calitatea de semna antecontractul, nefiind administratorul societății. Se
mai arată că inculpatul a dobândit calitatea de administrator în data de 4
martie 2010, însă negocierile pentru vânzarea spațiului au fost demarate de
denunțător încă de la sfârșitul anului 2009 și finalizate în iunie 2010.
Inculpatul a mai susținut că nu a încheiat antecontractul la notar, contract
autentificat de notar în lipsa sa, iar denunțătorul a înlocuit pagina a doua a
contractului de închiriere scriind în loc de chiria de 4166 euro, suma de 1166
euro, înregistrându-l la fisc, deși anterior nu mai procedase astfel.
Inculpatul mai arătă că data de 1 iunie 2010 nu poate fi reținută drept dată a
săvârșiri infracțiuni de luare de mită., încheierea de autentificare a
antecontractului fiind datată 1 iunie 2011 și având o forță probantă absolută,
neputând fi combătută cu depoziții de martor sau cu cele ale denunțătorului
interesat în cauză. Se mai arată că formularea de către societatea administrată
de martorul denunțător a acțiunii în valorificarea antecontractului, la data de
10 ianuarie 2011, fără să mai aștepte până în anul 2015, este un argument în
susținerea tezei că denunțătorul, după ce a înlocuit pagina și a modificat
cuantumul chiriei la 1166 lei lunar, a urmărit achiziționarea activului la un
preț sub evaluat de 150.000 lei.
Examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului,
sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel
invocate, Curtea a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină
concordanță cu mijloacele de probă administrate.
Din declarațiile martorului denunțător S.E. (filele 65-68,70-76 dosar
u.p.,filele 109-110 dosar judecătorie), care se coroborează cu cele ale
martorilor D.E.A. (filele 4-5 dosar u.p., filele 104-144 dosar u.p.,filele
107-108, dosar judecătorie) și F.E. (filele 151-155 dosar u.p., fila 106 dosar
judecătorie), precum și din înscrisurile aflate la dosar, reprezentând
antecontract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A. (filele
4-5, 179, 226-227 dosar u.p.), contract de închiriere din 12 martie 2004 și
actul adițional la acesta din 03 ianuarie 2005 (filele 6-10 dosar u.p.), act
adițional la acesta, din data de 03 ianuarie 2005 (fila 10, dosar u.p.),
contract de locațiune din 2010 înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc din 22
iunie 2010 (filele 267-278, dosar u. p.) și contractul de locațiune din 2010
pus la dispoziție organelor de anchetă de către martorul denunțător (filele
242-244 dosar u.p.), procesul-verbal din 03 august 2010 de descărcare fișiere
de pe suport tip stick de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A. și
planșele fotografice aferente (filele 78-83 dosar u.p.); proces-verbal din 04
august 2010 de copiere din calculatorul proprietatea D.N.A., pe element de
stocare de tip C.D. (fila 85 dosar u.p.), procesul-verbal din 05 august 2010
privind realizarea unor capturi după fișierul audio-video, pus la dispoziție de
martorul-denunțător la 03 august 2010 și planșele fotografice realizate (filele
104-114 dosar u.p.), procesul-verbal din 23 august 2010 de descărcare de pe
suportul tip stick de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a
trei fișiere ce conțin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice,
proces-verbal din 23 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A.,
pe un element de stocare tip C.D. și planșele fotografice realizate (filele
116-123 dosar u.p.); procesul-verbal din 26 august 2010 (fila 124 dosar u.p.);
procesul-verbal de examinare a telefonului mobil în vederea stabilirii datei și
orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuției ambientale din 03
august 2010 și planșele fotografice realizate(filele 126-139 dosar u.p.)
constituie principalele mijloace de probă care dovedesc starea de fapt reținută
de prima instanță.
Între SC C. SA Târgu Secuiesc, controlată în fapt de inculpatul D.D. și
SC I.B. S.R.L. Târgu Secuiesc, a cărui asociat unic este martorul denunțător S.E.
au fost încheiate mai multe contracte de închiriere a unor imobile aflate în
proprietatea SC C. SA Târgu Secuiesc, printre care și imobilul situat în Tg.
Secuiesc, având destinația de spațiu comercial. întrucât contractul de
închiriere nr. 20 din 12 martie 2004 cu privire la acest spațiu expira în 15
martie 2010, încă de la sfârșitul anului 2009, între inculpatul D.D. și
martorul denunțător S.E. s-au purtat mai multe negocieri, în cadrul cărora
inculpatul a propus un preț al chiriei de 4.000 euro, cu care martorul
denunțător nu era însă de acord. Prețul chiriei din contractul din 2004 era de
400 dolari SUA, iar din luna ianuarie 2005, a fost în sumă de 14.000.000 lei,
conform actului adițional încheiat în data de 03 ianuarie 2005.
Negocierile între cei doi au continuat și după data de 15 martie 2010,
timp în care spațiul a fost în continuare ocupat de societatea martorului
denunțător. Cert este faptul că martorul denunțător, care deținea un raport de
evaluare a spațiului la suma de 150.000 euro, dorea cumpărarea spațiului cu
această sumă, iar inculpatul, considera că spațiul fusese subevaluat, dorind un
preț mai mare ori închirierea spațiului în continuare, pentru o chirie mult mai
mare.
La Biroul Notarului Public D.A. s-au redactat, la date diferite, mai
multe variante ale unui antecontract de vânzare cumpărare, cu care însă
inculpatul nu a fost de acord.
În data de 1 iunie 2010, notarul public a redactat antecontractul de
vânzare-cumpărare din 01 iunie 2011, inclusiv încheierea de autentificare, act
pe care inculpatul, nici de această dată, nu a dorit să îl semneze, nefiind de
acord cu prețul vânzării, motiv pentru care notarul, aflat în relații de
amiciție cu ambele părți, a acceptat ca acestea să revină cu actul semnat după
o perioadă în care vor fi căzut de acord cu privire la mențiunile cuprinse în
antecontract.
Inculpatul i-a pretins martorului denunțător suma de 50.000 euro, precum
și încheierea unui contract de închiriere al spațiului în discuție pe o durată
de 24 de luni, pentru o chirie lunară de 1166 euro, pentru a semna
antecont