ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2830/2012

Prin sentința penală nr. 30 din 31 mai 2011 a Tribunalului Covasna, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 8 din Legea nr. 78/2000, inculpatul D.D., a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5(cinci) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul D.D. a fost obligat să restituie suma de 190.000 lei, ce a format obiectul mitei, către S.E. În conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatului D.D., dispusă prin Ordonanța procurorului nr. 56/ P din 22 noiembrie 2010 (filele 281-282 dosar u.p.) și pusă în executare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 24 noiembrie 2010 (filele 284-285 dosar u.p.).

Potrivit art. 91 3 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus ca suporții optici tip D.V.D. în registrul de probe al Serviciului Teritorial Brașov, copie), respectiv C.D.-ul (înregistrat în2010 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Brașov, copie) conținând copia înregistrării audio/video a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice prezentate de martorul denunțător, precum și înregistrarea audio/video a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației emise de Tribunalul Brașov, sigilate, se vor arhiva odată cu dosarul cauzei la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În conformitate cu art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 2.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 1800 lei, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: SC C. SA Târgu Secuiesc, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna, administrată de inculpatul D.D. (filele 87-92 dosar u.p.) deține în proprietate mai multe imobile - spații comerciale, potrivit extraselor de carte funciară aflate la filele 175, 222-225 dosar u.p. și filele 86-87 dosar instanță. între anterior menționata societate comercială și SC I.B.

SRL Târgu Secuiesc, reprezentată de martorul-denunțător S.E., asociat unic și administrată de martora F.E., s-au încheiat de-a lungul timpului, mai multe contracte de închiriere, precum și acte adiționale la acestea pentru un număr de patru spații, destinate desfășurării de activități comerciale (filele 39-52, 189-207 dosar u.p.).în ceea ce privește spațiul comercial situat în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna, între cele două societăți comerciale, s-a încheiat contractul de închiriere din 12 martie 2004 (filele 189-192 dosar u.p.), pentru o perioadă de 72 luni (din 15 martie 2004 până la data de 15 martie 2010), cu posibilitatea prelungirii cu acordul părților, stabilindu-se o chirie de 400 dolari dolari SUA plus T.V.A.

Prin actul adițional din 03 ianuarie 2005 (fila 10 dosar u.p.), chiria pentru acest spațiu comercial a fost majorată la suma de 14.000.000 lei plus T.V.A. Din declarațiile martorului-denunțător S.E. coroborate cu cele ale martorilor D.E.A. și F.E., reiese că la sfârșitul anului 2009-începutul anului 2010, inculpatul l-a anunțat pe martorul-denunțător că, pentru spațiul din Târgu Secuiesc, strada Gării, nr. 45, intenționa să îi mărească chiria la suma de 4.000 euro, iar dacă nu era de acord să plătească, să elibereze spațiul.întrucât în contextul socio-economic actual, nu putea să achite un astfel de cuantum al chiriei, martorul-denunțător S.E. i-a propus inculpatului să îi vândă spațiul respectiv, punându-i la dispoziție un raport de evaluare a imobilului prin care valoarea de piață a acestuia era stabilită la suma de 150.000 euro (filele 163-172 dosar u.p.) și chiar a solicitat martorului D.E.A.

să intervină pe lângă inculpat cu care era prieten, pentru a-l convinge să consimtă la vânzarea acestui spațiu.între inculpat și martorul-denunțător au existat mai multe negocieri, întrucât primul dorea să cumpere spațiul comercial menționat, prin accesarea unui credit bancar, pentru prețul de 150.000 euro, iar inculpatul insista să vândă doar după o perioadă anterioară de închiriere, cu prețul de 200.000 euro, sens în care s-au și deplasat de 2-3 ori la B.N.P. D.E.A., pentru redactarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, însă tot de atâtea ori inculpatul și-a manifestat nemulțumirea față de clauzele contractuale privind prețul, cuantumul chiriei, perioada de Închiriere (filele 218-220 dosar u.p.).

În concret, după mai multe negocieri, în luna mai a anului 2010, inculpatul D.D. a acceptat să vândă spațiul menționat către societatea comercială a martorului-denunțător în următoarele condiții - să primească pentru folos propriu suma de 50.000 euro, să se prelungească contractul de închiriere încă doi ani pentru 1166 euro/lună., iar după expirarea contractului de închiriere, până în anul 2015, să se achite prețul vânzării de 150.000 euro (declarația martorului-denunțător ce se coroborează cu declarația martorei F.E.).

Acceptând condițiile impuse, cei doi au apelat la serviciile martorului D.E.A., notar public, cu care erau în relații de prietenie, pentru redactarea și autentificarea înțelegerii, astfel încât, în baza documentelor puse la dispoziție, notarul a redactat un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 01 iunie 2010. Și de această dată inculpatul a refuzat să semneze antecontractul, invocând că nu este de acord cu conținutul antecontractului, în realitate, însă având pretenția de a primi cei 50.000 euro de la martorului-denunțător înainte de semnarea actului notarial, așa-cum solicitase.întrucât nu cunoștea motivul real pentru care inculpatul D.D. nu dorea să semneze actul deja redactat, văzând că părțile nu au ajuns la un numitor comun, martorul D.E.A.

Ie-a predat părților antecontractul de vânzare-cumpărare, ce purta numărul de autentificare din 01 iunie 2010, în 4 (patru)exemplare și Ie-a cerut să se decidă, urmând a-l contacta pentru a lua act de consimțământul lor. La data de 21 iunie 2010, inculpatul D.D. l-a contactat telefonic pe martorul-denunțător S.E. comunicându-i că, dacă are banii, este de acord să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare.în acest context, astfel cum rezultă din declarațiile martorului-denunțător ce se coroborează cu declarațiile martorei F.E., cu procesele-verbale din 19 noiembrie 2010,24 noiembrie 2010, fotografiile judiciare ale caietului ce conține evidența banilor existenți în casieria SC l.B. SRL în datele de 20 iunie 2010 și 21 iunie 2010, copia certificată pentru conformitate a procesului-verbal înregistrat la SC l.B.

SRL din 01 iunie 2010 și dispoziția de plată din 21 iunie 2010 (filele 246, 248, 255-259, 261-263 dosar u.p.), procesul-verbal din 03 august 2010 de descărcare fișiere de pe suport tip stick de culoare roșie, proprietatea D.N.A. și planșele fotografice aferente (filele 78-83 dosar u.p.); procesul-verbal din 04 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D. (fila 85 dosar u.p.); procesul-verbal din 05 august 2010 privind realizarea unor capturi după fișierul audio-video, pus la dispoziție de martorul-denunțător la 03 august 2010 și planșele fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.); procesul-verbal din 23 august 2010 de descărcare de pe suportul tip stick de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fișiere ce conțin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice, proces-verbal din 23 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D.

și planșele fotografice realizate (filele 116-123 dosar u.p.); proces-verbal din 26 august 2010 (fila 124 dosar u.p.); procesul-verbal de examinare a telefonului mobil în vederea stabilirii datei și orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuției ambientale și planșele fotografice realizate (filele 126-139 dosar u.p.) - martorul-denunțător S.E., cu dispoziția de plată nr. 30, a ridicat din casieria firmei sale, în numerar, suma de 210.000 lei, echivalentul a 50.000 euro, în bancnote cu valoarea nominală de 500, 200, 100, 50, 10 și 5 lei, iar în seara aceleiași zile, s-a deplasat, însoțit de martora F.E., la locuința inculpatului D.D. din municipiul Sfântu Gheorghe, banii rămânând în mașina martorului-denunțător.

Văzându-i, inculpatul Ie-a spus că până nu vede banii, nu semnează antecontractul de vânzare-cumpărare și contractul de închiriere care se aflau pe masa din încăperea unde i-a primit. Martora F.E., s-a deplasat la mașină a luat banii ce se aflau într-o pungă roz cu modele de poliester, s-a întors în locuința inculpatului.După ce a văzut banii, inculpatul a fost de acord și a semnat toate exemplarele antecontractului de vânzare-cumpărare, dar pentru că în conținutul actului nu se consemnase perioada de închiriere și valoarea chiriei, i-a cerut martorului-denunțător S.E. să scrie personal la finalul actului notarial, pe toate exemplarele, următoarea clauză - „contractul de închiriere care cuprinde 24 luni cu chirie de 1.166 euro", pe care martorul-denunțător a scris-o, trecând și cuantumul chiriei și în litere.

Originalul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A. se află la fila 179 dosar u.p., fiind ridicat de la martorul-denunțător, potrivit procesului-verbal din 27 octombrie 2010 (filele 177-178 dosar u.p.).De asemenea cu aceeași ocazie, s-a redactat separat, pe un formular tipizat și un exemplar al contractului de închiriere pentru spațiul menționat. Așadar, în seara zilei de 21 iunie 2010, toate exemplarele antecontractului de vânzare-cumpărare și exemplarul contractului de închiriere au fost semnate de inculpatul D.D. și martorul-denunțător, aplicându-se și ștampilele firmelor pe care le reprezentau. Chiar inculpatul, în declarația sa, arată că acest contract s-a semnat la reședința sa din strada Constructorilor, cuprinzând și clauza cu privire la chirie (filele 25-27 dosar instanță).

Martora F.E., personal, i-a predat inculpatului suma de 210.000 lei, dar întrucât suma de 20.000 lei era compusă din bancnote cu valoare nominală de 1 și 5 lei, inculpatul a reținut doar suma de 190.000 lei, iar restul a restituit-o martorului-denunțător, cerându-i să-i aducă banii în bancnote de valoare mai mare. După primirea folosului pretins, inculpatul i-a dat martorului-denunțător S.E. toate actele, cerându-i să le ducă notarului public D.E. în vederea autentificării, după care S.E. și F.E. au plecat.în ziua de 22 iunie 2010, martorul-denunțător S.E. s-a prezentat la B.N.P. D.E.A. din Covasna cu cele 4 (patru) exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, semnate și ștampilate de părți cu o seară înainte.Notarul public D.E.A.

a solicitat explicații cu privire la clauza olografă - „contractul de închiriere care cuprinde 24 luni cu chirie de 1166 euro"- adăugată la finalul antecontractului de vânzare-cumpărare tehnoredactat, martorul-denunțător S.E. precizând că el este cel care a scris acea clauză la solicitarea cererea inculpatului D.D. Pentru a verifica susținerile martorului-denunțător și dacă actul adus de acesta reprezintă și voința inculpatului, notarul l-a apelat telefonic pe acesta din urmă, care a confirmat că totul este" Ok", potrivit declarațiilor martorului D.E.A.

În urma verificărilor efectuate, constatând că antecontractul de vânzare-cumpărare reprezenta voința părților, notarul public a semnat și ștampilat încheierea de autentificare la data de 22 iunie 2010. Potrivit art. 45 alin. (3) și (4) din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, „actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ține această evidentă, de notarul public, care va face și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părțile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalitățile de mai sus.

în vederea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin potrivit alin. (2) și (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară și imobiliară. Prin urmare, coroborând cererea martorului D.E.A. de notare a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la BN.P. D.E.A. în C.F.(fila 228 dosar u.p.) cu încheierea din 06 iulie 2010, dată în dosarul de fond a B.C.P.I. Târgu Secuiesc (fila 229 dosar u.p.), cu declarațiile martorilor S.E. F.E. și D.E. și cu dispozițiile legale menționate, reiese că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, semnat și ștampilat de părți la data de 21 iunie 2010, iar încheierea de autentificare a fost semnată și ștampilată la data de 22 iunie 2010. De altfel, și mențiunea din evidențele de C.F.

Târgu Secuiesc, este efectuată potrivit actului C.F. din 23 iunie 2010 (fila 87 dosar instanță).în aceeași seară a zilei de 21 iunie 2010, pe un formular tipizat ce fusese completat de secretară, între cele două societăți comerciale SC C. SA Târgu Secuiesc și SC l.B. SRL Târgu Secuiesc, s-a semnat și ștampilat contractul de locațiune din 2010 înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc, înregistrat la 22 iunie 2010 la A.F.P., potrivit adresei din 23 noiembrie 2010 a A.N.A.F. - A.F.P. Târgu Secuiesc și filei din registru intrare/ieșire, din 22 iunie 2010 (filele 275-279 dosar u.p.), ceea ce rezultă din declarațiile martorei S.E. (fila 147 dosar u.p. și filele 123-124 dosar instanță) coroborate cu declarațiile martorului-denunțător S.E.

(fila 110 dosar instanță).în ceea ce privește diferența de 20.000 lei, pe care inculpatul a solicitat să fie schimbată în bancnote cu valoare mai mare și apoi să îi fie remisă(potrivit declarațiilor martorilor S.E. și F.E. coroborate cu transcrierile discuțiilor ambientale și convorbirilor telefonice de la filele 324-325, 328-329, 330-332, 368 dosar u.p.), acest fapt nu s-a mai petrecut datorită divergențelor apărute între părți în legătură prelungirea celorlalte contracte de închiriere a spațiilor comerciale, ce au generat mai multe litigii de natură civilă și penală, dar toate ulterioare prezentei cauze (filele 56-71, 88-92, 117-122, 127-129 dosar instanță).

în declarația sa în fața instanței, inculpatul a arătat că a fost de acord să vândă spațiul comercial din Târgu Secuiesc, către societatea martorului-denunțător, dar prețul convenit fusese cel de 250.000 euro, iar ca modalitate de plată - urma să se achite suma de 4.166 euro pe lună timp de 2 ani, cu titlu de chirie, iar 150.000 euro prețul contractului, iar restul până la 250.000 euro, urma să fie achitat după cei doi ani amintiți, tot 4.166 euro lunar sau aproximativ aceeași sumă, cu precizarea că prețul de 150.000 euro urma să fie achitat timp de trei ani eșalonat. Pe lângă susținerile contradictorii cu privire la prețul contractului și cuantumul chiriei, încercând astfel să justifice, să includă în prețul tranzacției, suma de 50.000 euro, declarația inculpatului nu numai că nu își găsește suport probator, dar este chiar combătută de declarațiile martorilor F.E., D.E.A., S.E.

. Astfel potrivit declarațiilor martorei S.E., secretara SC C. SA Târgu Secuiesc, ce se coroborează cu înscrisurile de la dosar și declarațiile celorlalți martori, în luna iunie 2010, a completat pe un formular tipizat al contractului de închiriere, datele societății sale și durata contractului și i I-a înmânat patronului SC l.B. SRL, întrucât urma să meargă la Sfântu Gheorghe la inculpat pentru ca acesta să îl semneze și ștampileze.în continuare, aceeași martoră precizează că la un interval de două luni de la momentul arătat, martorul-denunțător S.E.

i-a dus o copie a acestui contract care era semnat și ștampilat de ambele părți (filele 27-29 dosar u.p.), chiria fusese stabilită la 1.166 euro/lună, prilej cu care a achitat chiria pe două luni, declarația coroborându-se cu declarația inculpatului că numai în august ar fi aflat de la secretară de chiria în cuantum de 1.166 euro/lună și cu factura fiscală din 31 august 2010 emisă de SC C. SA Târgu Secuiesc (fila 75 dosar instanță).

Ulterior, formulării denunțului penal, în încercarea de a justifica cei 50.000 euro, inculpatul a solicitat secretarei S.E., potrivit declarațiilor acesteia, să completeze un nou formular de contract de închiriere care a fost înregistrat în evidențele societății, de asemenea, din 22 iunie 2010 încheiat la 01 iulie 2010 (filele 30-32 dosar u.p.) unde era trecută, de această dată, suma de 4166 euro/lună cu titlu de chirie, sens în care s-a emis factură nedatată, pentru diferență chirie pe lunile iulie, august 2010 și factura fiscală din 02 noiembrie 2010 (filele 76-77 dosar instanță), potrivit noului contract, înscrisuri depuse de inculpat, în apărarea sa.în apărarea sa, inculpatul a încercat să arate că martorul denunțător ar fi inserat date neconforme voinței juridice a părților, atât în contractul de închiriere, cât și în antecontractul de vânzare-cumpărare, că societatea denunțătorului avea datorii constând în chirii restante, sens în care a depus la dosarul cauzei, mai multe înscrisuri - notificări, copii ale unor acțiuni civile, întâmpinări, copii ale unor citații, însă toate acestea au fost depuse sau comunicate, ulterior formulării denunțului penal de către martorul-denunțător la data de 30 iulie 2010 și începerii urmăririi penale la data de 05 august 2010 (filele 56-74, 88-92 dosar instanță).

Apoi, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei un actul adițional la Actul constitutiv al SC l.B. SRL Târgu Secuiesc (fila 16 dosar instanță), pentru a dovedi, în apărarea sa, că atât contractul de locațiune din 2010 înregistrat în 22 iunie 2010 la AFP Târgu Secuiesc, cât și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A., sunt lovite de nulitate absolută, întrucât martorul-denunțător, nu avea calitatea de reprezentant al SC I.B. SRL Târgu Secuiesc, asumarea actelor de administrare fiind atributul exclusiv al administratorului cu puteri depline F.E.

Această apărare nu poate fi primită, întrucât legea nu cere nicio calitate celui ce dă mita, acesta este un subiect nedeterminat, putând fi orice persoană, astfel încât lipsa calității de reprezentant a cocontractantului, în speță a celui ce a dat mita, nu are relevanță.Pe de altă parte, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire s-a pretins sau s-a primit o sumă de bani, să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, condiție care, în cauză, este îndeplinită.

Art. 254 alin. (1) C. pen., incriminează ca infracțiunea de luare de mită, fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu privire la calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni, potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2002 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prevede - constituie infracțiunile prevăzute la art. 254 - 257 C. pen., art. 6 1 și 8 2 din prezenta lege și faptele incriminate în aceste texte săvârșite de manageri, directori, administratori, cenzori sau alte persoane cu atribuții de control la societățile comerciale, companiile și societățile naționale, regiile autonome și la orice alți agenți economici. De asemenea, potrivit art. 6 din aceeași lege, infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen.

și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa, în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că aceasta este o infracțiune condițională, iar acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material trebuie să fie anterioară îndeplinirii sau neîndeplinirii îndatoririle de serviciu, legătura de cauzalitate ce constă în acțiune sau inacțiune și urmarea imediată, precum și existența dubiului cu privire la pretinderea sau primirea de bani, respectiv a titlului ilicit cu care inculpatul ar fi primit sume de bani.

Potrivit relațiilor furnizate de O.N.R.C. (filele 87-92 dosar u.p.), SC C. SA Târgu Secuiesc, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna este administrată de inculpatul D.D. Aceasta societate comercială deține în proprietate mai multe imobile - spații comerciale, potrivit extraselor de carte funciară aflate la filele 175, 222-225 dosar u.p. și filele 86-87 dosar instanță.Prin urmare, sub aspectul calității de subiect activ, în speță, este îndeplinită această condiție, întrucât inculpatul are calitatea de administrator al SC C. SA Târgu Secuiesc. Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, putându-se realiza și prin pretinderea ori primirea bani sau alte foloase care nu i se cuvin făptuitorului, în scopul de a îndeplini, un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ca în cazul de față.

Ori inculpatul este reprezentant, administrator al unei societăți comerciale, însărcinat, prin actul adițional din 2010 la actul constitutiv, cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății. Sub acest aspect, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 70 1 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății ., nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentic.

Primirea sau pretinderea de bani trebuie să fie anterioară îndeplinirii actului pentru care s-au pretins sau primit bani sau alte foloase.Potrivit declarațiilor coroborate ale martorului-denunțător și ale martorilor F.E.(fila 153 dosar u.p.) și D.E.A. (fila 141 dosar u.p.), inculpatul a pretins suma de 50.000 euro pentru a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul situat în Târgu Secuiesc. Mai mult decât atât, probatoriul administrat în cauză a relevat că în seara zilei de 21 iunie 2010, la locuința sa din municipiul Sfântu Gheorghe, inculpatul D.D. a primit suma de 190.000 lei și a semnat și ștampilat atât antecontractul de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat, în condițiile arătate anterior, din 01 iunie 201 la B.N.P.

D.E.A., precum și contractul de locațiune din 2010, ce a fost apoi înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc.Fapta constituie infracțiunea de luare de mită, și atunci când făptuitorul primește banii sau foloasele în timpul îndeplinirii actului, iar infracțiunea de luare de mită se consumă instantaneu la momentul realizării oricăreia dintre acțiunile ce constituie elementul material al acesteia. în cadrul acestei infracțiuni, raportul de cauzalitate rezultă "ex re", iar urmarea constă în starea de pericol care se instituie în raport cu desfășurarea normală a relațiilor de serviciu. Prin urmare, nu se poate dispune achitarea inculpatului în baza textelor de lege invocate.

Sub aspectul materialului probator administrat, în mod cu totul neprocedural, cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității, dreptului la apărare și a celorlalte ce vizează și fundamentează un proces echitabil, deși înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, în cauză, inculpatul, prin apărător ales, a precizat că nu mai are de dat explicații ori de formulat cereri noi, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 20 mai 2011, acesta a invocat nulitatea înregistrărilor efectuate în cauză.

Motivele sunt acelea că denunțătorul nu este parte în proces, iar înregistrările fără autorizație, în condiții de clandestinitate, nu constituie mijloc de probă, că interceptarea sau înregistrarea convorbirilor se adresează de procuror instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, numai dacă stabilirea situației de fapt nu poate fi realizată pe baza altor probe, iar în speța de față cererea a fost adresată Tribunalului Brașov și nu Tribunalului Covasna, competent să soluționeze cauza în fond. Înregistrările efectuate în prezenta cauză constituie mijloace de probă în sensul art. 64 C. proc. pen., potrivit celor ce succed. La data de 30 iulie 2010, sub nr. 56/P/2010, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Brașov, denunțul penal formulat de martorul-denunțător S.E. În susținerea acestui denunț, martorul-denunțător, potrivit celor arătate, a pus la dispoziție alături de înscrisuri și un suport tip stick de culoare roșie ce conținea trei convorbiri telefonice și o discuție ambientală purtată de el cu inculpatul, sens în care s-a procedat, în faza actelor premergătoare la descărcarea acestor fișiere de pe suportul tip stick de culoare roșie calculatorul, proprietatea D.N.A. și planșele fotografice aferente, fiind încheiat procesul-verbal din 03 august 2010 (filele 78-83 dosar u.p.) și apoi la copierea din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D., fiind întocmit procesul-verbal din 04 august 2010 de (fila 5 dosar u.p.), acte consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 05 august 2010 (filele 11-12 dosar u.p.).

După începerea urmăririi penale prin rezoluția din 05 august 2010 (filele 13-14 dosar u.p.), potrivit procesului-verbal din 05 august 2010, s-au realizat capturi după fișierul audio-video, pus la dispoziție de martorul-denunțător la 03 august 2010 și planșele fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.); s-au descărcat de pe suportul tip stick de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fișiere ce conțin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice; la data de 23 august 2010, s-au copiat din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D.

și planșele fotografice realizate, toate acestea consemnate în cuprinsul procesului-verbal din 23 august 2010 (filele 116-123 dosar u.p.); s-a examinat telefonul mobil, în vederea stabilirii datei și orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuției ambientale și au fost realizate planșele fotografice, fiind încheiat procesele-verbale din 26 iunie 2011 (filele 126-139 dosar u.p.). Prin Ordonanța nr. 56 /P din 05 august 2010 (filele 302-304), în condițiile art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, începând cu data de 05 august 2010, ora 12,30 până la data de 07 august 2010, ora 12,30, a înregistrării audio-video a discuțiilor purtate în mediu ambiental sau în alte locuri de către martorul denunțător S.E.

cu învinuitul D.D. și eventuale persoane ce îi însoțesc, urmând a se proceda imediat, dar nu mai târziu de 48 de ore la comunicarea către Tribunalul Brașov a ordonanței provizorii, conform art. 91 2 alin. (3) C. proc. pen. Prin încheierea din 06 august 2010 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul penal, dosar ecris de fond (filele 306-307 dosar u.p.), s-a confirmat ordonanța provizorie anterior menționată și în baza art. 91 1 alin. (1), (2), (3), (9), art. 91 4 C. proc. pen., s-a autorizat interceptarea și înregistrarea pe o perioadă de 28 de zile, începând cu 08 august 2010 și până la 04 septembrie 2010, a convorbirilor și comunicărilor efectuate de către martorul denunțător S.E. cu învinuitul D.D., precum și a discuțiilor purtate în mediu ambiental sau în alte locuri, de cei doi și a eventualelor persoane ce îi însoțesc, fiind respectate dispozițiile art. 91 2 alin. (3) C. proc.

pen.în baza încheierii arătate, au fost emise autorizațiile din 06 august 2010,emise de Tribunalul Brașov (filele 308-312 dosar u.p.). Contrar motivelor invocate de inculpat, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 91 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului,., dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt. Așadar, legea procesual penală, nu impune condiția ca numai dacă stabilirea situației de fapt nu poate fi realizată pe baza altor probe.

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la instanța care autorizează interceptările și înregistrările convorbirilor, în speță au fost respectate condițiile impuse de lege, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, iar potrivit art. 91 1 alin. (3) C. proc.

pen., autorizația se dă pentru durata necesară interceptării și înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. De asemenea, au fost certificate înregistrările, fiind întocmite procesele-verbale de transcriere a discuțiilor ambientale și convorbirilor telefonice (filele 324-373 dosar u.p.), cu respectarea dispozițiilor art. 91 3 C. proc. pen. și au fost atașați suporții optici tip D.V.D.

în registrul de probe al Serviciului Teritorial Brașov, copie), respectiv C.D.-ul (înregistrat în 2010 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Brașov, copie) conținând copia înregistrării audio/video a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice prezentate de martorul denunțător, precum și înregistrarea audio/video a discuțiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației emise de Tribunalul Brașov, și sigilate. În altă ordine de idei, potrivit art. 91 6 alin. (2) C. proc.

pen., înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții.Desigur că martorul-denunțător nu este parte în proces, dar este o persoană care are cunoștință de fapte, de împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului în cauză, și a pus la dispoziție înregistrări care privesc propriile convorbiri.

Sub acest aspect, se impune precizarea că martorul denunțător nu a încercat să nege cele declarate în faza de urmărire penală, nu a procedat la reveniri asupra declarațiilor sale, ci chiar a făcut unele precizări; sub aspectul faptei denunțate, declarațiile sale se coroborează cu probatoriul administrat, cu declarațiile celorlalți martori audiați și cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, potrivit celor prezentate pe larg mai sus, înregistrările puse la dispoziție de acesta, nu au constituit singura probă împotriva inculpatului, iar acesta a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât și folosirea acestora, dar nu a făcut-o (Hotărârea din 25 septembrie 2001 în Cauza P.G. si J.H.

împotriva Regatului Unit); pentru înregistrările efectuate nu a beneficiat de asistență din partea organului de urmărire penală, nu i-au fost sugerate de către acesta (cauza M.M c. Olandei, hotărârea din 8 aprilie 2003); s-au realizat cu propriul său telefon și nu cu un echipament tehnic pus la dispoziție de către autoritățile de stat( hotăra rea din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vondel c. Olandei). Mai mult decât atât, C. proc. pen. instituie garanții în vederea prevenirii abuzurilor, a arbitrariului, sens în care, astfel cum s-a arătat anterior, art. 91 1, 91 6 C. proc. pen., se aplică numai în cazul unor infracțiuni expres prevăzute, înregistrările pot fi contestate potrivit art. 64, art. 67 și art. 68 C. proc.

pen. și pot fi supuse expertizării în conformitate cu dispozițiile art. 91 6 alin. (1) C. proc. pen. În ceea ce privește aprecierea materialului probator administrat în cauză, dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prevăd că probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Nu în ultimul rând, relevantă, sub acest aspect, este și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, pe parcursul procesului penal.

Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 17 decembrie 2010 (fila 381 dosar u.p.), inculpatului i s-a oferit posibilitatea ascultării înregistrărilor evidențiate în conținutul proceselor verbale de transcriere, însă nu a dorit, fiind convins de realitatea celor consemnate în procesele verbale.Apoi, audiat în fața instanței, inculpatul a arătat că nu are nicio explicație cu privire la imaginile video și transcrierile înregistrărilor audio sau convorbirilor telefonice de la dosarul de urmărire penal, fără a le contesta autenticitatea, fără a solicita o verificare de scripte sau o expertiză în condițiile art. 91 6 C. proc. pen., în acest sens.

Mai mult, chiar a încercat să dea o explicație acestora, arătând că obișnuiește să aibă la reședința sa sume mari de bani cu care operează pentru că mai are o firmă SC P. SRL Sfântu Gheorghe care are sediul în același loc cu reședința și că deține acțiuni la bursă și obișnuiește să aibă sume de bani, chiar și un miliard de lei vechi și că s-a întâmplat ca martorul-denunțător să meargă la el acasă să îl găsească înconjurat cu asemenea sume de bani.în sprijinul acestor afirmații, a depus la dosar certificatul de înregistrare emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Covasna, Statutul SC B.C.S. SRL, sentința civilă nr. 557 din 27 iulie 1993 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, act adițional la Statutul SC B.C.S.

SRL autentificat din 26 iunie 1995 la Notariatul de Stat al Județului Covasna-Sfântu Gheorghe, act adițional la contractul și la statutul SC P. SRL autentificat din iulie 1995 la Notariatul de Stat al Județului Covasna-Sfântu Gheorghe, act adițional la statutul SC P. SRL autentificat din 10 aprilie 1997 la B.N.P. O.G., act adițional la statutul SC P. SRL, nedatat (filele 130-138 dosar instanță) și de asemenea, a solicitat și a fost audiat martorul Janosi Ferenc (fila 125 dosar instanță). UIterior, prin nota de ședință de la filele 42-53 dosar instanță, cu privire la aceleași aspecte, inculpatul, prin apărător, a precizat că, fotografiile indică un teanc de bani neordonat pe masă, într-o încăpere, că teancurile indică bancnote de 50 lei(posibil a câte 100 bucăți), aproximativ 17 teancuri, posibil 85.000 lei, că suma de bani de pe masă nu este conformă ca valoare cu cea pretinsă de S.E.

Prin urmare, față de toate cele ce preced, tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului D.D. care în calitate de administrator al SC C. SA Târgu Secuiesc a pretins martorului-denunțător S.E. suma de 50.000 euro pentru a aproba vânzarea către SC l.B. SRL Târgu Secuiesc, a spațiului comercial situat în Târgu Secuiesc, județul Covasna cu suma de 150.000 euro, iar în seara zilei de 21 iunie 2010 a primit suma de 190.000 lei, semnând și ștampilând cele patru exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a perfectat convenția părților, ce a fost autentificat sub nr. 1490 la B.N.P. D.E.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 și art. 8 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. La individualizarea judiciară a pedepsei ce o va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

-dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, valorile sociale lezate, persoana infractorului, vârsta acestuia, atitudinea procesuală a acestuia constând în aceea că s-a prezentat la toate termenele în fața instanței, că este la primul impact cu legea penală, că în colectivitatea în care trăiește se bucură de apreciere, fiind considerat ca având un comportament corespunzător, astfel încât se va orienta la limita minimă a intervalului prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, apreciind că pedeapsa astfel stabilită va avea efectul preventiv și educativ scontat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul D.D.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, nu corespunde scopului acesteia și nu reflectă gravitatea faptei, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, de calitatea inculpatului (administrator al unei societăți comerciale), de atitudinea acestuia după comiterea faptei, de suma importantă de bani pretinsă. De asemenea, raportat la gravitatea faptei, scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi motivată doar prin invocarea lipsei antecedentelor penale, a unui comportament de conformitate cu normele penale anterior săvârșirii faptei.

în susținerea apelului s-a făcut referire la Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Inculpatul D.D. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât a negociat antecontractul în calitate de proprietar al imobilului și nu de administrator al societății. în subsidiar, inculpatul a solicitat repunerea cauzei pe rol și punerea în discuție, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. a schimbării încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de evaziune fiscală, având în vedere că la susținerea în fond a apelului de către parchet s-a făcut referire la faptul că inculpatul ar fi luat suma de bani fără forme legale, pentru a eluda legile fiscale.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond a ignorat faptul că, potrivit statutului societății, respectiv art. 9 lit. f), un act de dispoziție, cum este cel al vânzării unui activ al societății, nu poate fi îndeplinit decât cu aprobarea A.G.A., ca restricție la prevederile art. 70 din Legea societăților comerciale. Cu privire la administrarea unor probe în apel, inculpatul a precizat faptul că din declarația sa rezultă faptul că în perioada septembrie 2009-martie 2010, perioadă în care a purtat negocieri cu martorul denunțător, relativ la chirie, în condițiile în care contractul de închiriere expira în luna martie a anului 2010, acesta nu avea calitatea de administrator al societății SC C. SA Tg.

Secuiesc. De asemenea, inculpatul a susținut în apărarea sa, că a acceptat să încheie, la propunerea denunțătorului, un contract de înstrăinare a spațiului închiriat, către SC I.B. SRL, al cărui unic acționar era denunțătorul, pentru prețul de 250.000 euro. întrucât denunțătorul s-a plâns că nu ar fi în măsură să plătească taxele aferente statului la nivelul acestei sume, inculpatul a acceptat propunerea denunțătorului ca suma de 100.000 euro să o plătească sub forma unei chirii pentru primii doi ani, rezultând o chirie lunară de 4.166 euro, iar diferența să o plătească după 3 ani de la expirarea acestui contract. Antecontractul a fost încheiat în data de 01 iunie 2010, dacă la care a fost și autentificat.

Din declarația martorului denunțător, dată în fața instanței de apel a rezulat faptul că acesta a discutat cu inculpatul având în vedere că acesta era acționarul majoritar, că a semnat antecontractul în locul administratorului SC I.B. SRL, tocmai pentru că negocierea s-a purtat între cei cu putere de decizie, respectiv D., acționar majoritar, și denunțător, asociat unic. S-a mai arătat că denunțătorul nu a putut să dea nicio explicație cu privire la faptul că în denunțul inițial a indicat ca dată a remiterii sumei către inculpat data de 01 iunie 2010, iar ulterior, a menționat data de 21 iunie 2010. Inculpatul a mai susținut că fapta ce i se impută nu există, în lipsa calității de subiect activ calificat, respectiv de funcționar în accepțiunea art. 147 alin. (2) C. pen., în condițiile în care a negociat în calitate de proprietar al activului și nu de administrator al societății.

S-a mai arătat că starea de fapt din rechizitoriu, preluată de judecătorul fondului, este contrară realității juridice, având în vedere declarațiile inculpatului, denunțătorului și martorilor audiați de instanța de apel. S-a mai arătat, în continuarea dezvoltării motivelor de apel, că prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a născut o obligație de a face, respectiv încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare, la notar, după achitarea prețului de 150.000 euro, astfel că nu ar putea constitui temei pentru a putea pretinde și primi mita. Inculpatul nu putea acționa în calitate de administrator pentru îndeplinirea actului de dispoziție în legătură cu activul din litigiu, întrucât lipsea aprobarea A.G.A., condiție sine qua non ca administratorul societății să decidă.

Denunțătorul a acționat cu inculpatul în calitatea acestuia din urmă de proprietar al bunului pentru că nu mai inculpatul avea putere de decizie, putându-se afirma că se confunda cu adunarea generală care trebuia să aprobe vânzarea activului. Totodată, denunțătorul a nu avea calitatea de semna antecontractul, nefiind administratorul societății. Se mai arată că inculpatul a dobândit calitatea de administrator în data de 4 martie 2010, însă negocierile pentru vânzarea spațiului au fost demarate de denunțător încă de la sfârșitul anului 2009 și finalizate în iunie 2010. Inculpatul a mai susținut că nu a încheiat antecontractul la notar, contract autentificat de notar în lipsa sa, iar denunțătorul a înlocuit pagina a doua a contractului de închiriere scriind în loc de chiria de 4166 euro, suma de 1166 euro, înregistrându-l la fisc, deși anterior nu mai procedase astfel.

Inculpatul mai arătă că data de 1 iunie 2010 nu poate fi reținută drept dată a săvârșiri infracțiuni de luare de mită., încheierea de autentificare a antecontractului fiind datată 1 iunie 2011 și având o forță probantă absolută, neputând fi combătută cu depoziții de martor sau cu cele ale denunțătorului interesat în cauză. Se mai arată că formularea de către societatea administrată de martorul denunțător a acțiunii în valorificarea antecontractului, la data de 10 ianuarie 2011, fără să mai aștepte până în anul 2015, este un argument în susținerea tezei că denunțătorul, după ce a înlocuit pagina și a modificat cuantumul chiriei la 1166 lei lunar, a urmărit achiziționarea activului la un preț sub evaluat de 150.000 lei.

Examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate. Din declarațiile martorului denunțător S.E. (filele 65-68,70-76 dosar u.p.,filele 109-110 dosar judecătorie), care se coroborează cu cele ale martorilor D.E.A. (filele 4-5 dosar u.p., filele 104-144 dosar u.p.,filele 107-108, dosar judecătorie) și F.E. (filele 151-155 dosar u.p., fila 106 dosar judecătorie), precum și din înscrisurile aflate la dosar, reprezentând antecontract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 201 la B.N.P.

D.E.A. (filele 4-5, 179, 226-227 dosar u.p.), contract de închiriere din 12 martie 2004 și actul adițional la acesta din 03 ianuarie 2005 (filele 6-10 dosar u.p.), act adițional la acesta, din data de 03 ianuarie 2005 (fila 10, dosar u.p.), contract de locațiune din 2010 înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc din 22 iunie 2010 (filele 267-278, dosar u. p.) și contractul de locațiune din 2010 pus la dispoziție organelor de anchetă de către martorul denunțător (filele 242-244 dosar u.p.), procesul-verbal din 03 august 2010 de descărcare fișiere de pe suport tip stick de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A. și planșele fotografice aferente (filele 78-83 dosar u.p.); proces-verbal din 04 august 2010 de copiere din calculatorul proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D.

(fila 85 dosar u.p.), procesul-verbal din 05 august 2010 privind realizarea unor capturi după fișierul audio-video, pus la dispoziție de martorul-denunțător la 03 august 2010 și planșele fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.), procesul-verbal din 23 august 2010 de descărcare de pe suportul tip stick de culoare roșie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fișiere ce conțin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice, proces-verbal din 23 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D.

și planșele fotografice realizate (filele 116-123 dosar u.p.); procesul-verbal din 26 august 2010 (fila 124 dosar u.p.); procesul-verbal de examinare a telefonului mobil în vederea stabilirii datei și orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuției ambientale din 03 august 2010 și planșele fotografice realizate(filele 126-139 dosar u.p.) constituie principalele mijloace de probă care dovedesc starea de fapt reținută de prima instanță. Între SC C. SA Târgu Secuiesc, controlată în fapt de inculpatul D.D. și SC I.B. S.R.L. Târgu Secuiesc, a cărui asociat unic este martorul denunțător S.E. au fost încheiate mai multe contracte de închiriere a unor imobile aflate în proprietatea SC C. SA Târgu Secuiesc, printre care și imobilul situat în Tg.

Secuiesc, având destinația de spațiu comercial. întrucât contractul de închiriere nr. 20 din 12 martie 2004 cu privire la acest spațiu expira în 15 martie 2010, încă de la sfârșitul anului 2009, între inculpatul D.D. și martorul denunțător S.E. s-au purtat mai multe negocieri, în cadrul cărora inculpatul a propus un preț al chiriei de 4.000 euro, cu care martorul denunțător nu era însă de acord. Prețul chiriei din contractul din 2004 era de 400 dolari SUA, iar din luna ianuarie 2005, a fost în sumă de 14.000.000 lei, conform actului adițional încheiat în data de 03 ianuarie 2005. Negocierile între cei doi au continuat și după data de 15 martie 2010, timp în care spațiul a fost în continuare ocupat de societatea martorului denunțător.

Cert este faptul că martorul denunțător, care deținea un raport de evaluare a spațiului la suma de 150.000 euro, dorea cumpărarea spațiului cu această sumă, iar inculpatul, considera că spațiul fusese subevaluat, dorind un preț mai mare ori închirierea spațiului în continuare, pentru o chirie mult mai mare. La Biroul Notarului Public D.A. s-au redactat, la date diferite, mai multe variante ale unui antecontract de vânzare cumpărare, cu care însă inculpatul nu a fost de acord. În data de 1 iunie 2010, notarul public a redactat antecontractul de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2011, inclusiv încheierea de autentificare, act pe care inculpatul, nici de această dată, nu a dorit să îl semneze, nefiind de acord cu prețul vânzării, motiv pentru care notarul, aflat în relații de amiciție cu ambele părți, a acceptat ca acestea să revină cu actul semnat după o perioadă în care vor fi căzut de acord cu privire la mențiunile cuprinse în antecontract.

Inculpatul i-a pretins martorului denunțător suma de 50.000 euro, precum și încheierea unui contract de închiriere al spațiului în discuție pe o durată de 24 de luni, pentru o chirie lunară de 1166 euro, pentru a semna antecont