ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 981/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 981/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a IV-a civilă,
prin Sentința civilă nr. 1188 din 14 iunie 2011 a admis excepția netimbrării
cererii reconvenționale; a anulat cererea reconvențională, formulată de
pârâtul-reclamant G.C. ca netimbrată; a respins cererea de chemare în judecată
formulată de reclamanta-pârâtă C.L., astfel cum a fost precizată, ca
neîntemeiată și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta C.L. criticând sentința ca nelegală și
netemeinică arătând că instanța de fond nu a apreciat corect probele
administrate, înscrisuri și interogatoriu pârâtului, din coroborarea acestora
rezultând că în perioada 1994 - 2008, reclamanta a locuit cu pârâtul intimat în
același imobil, achiziționând împreună o serie de bunuri mobile și imobile.
Prin rezoluția de
primire a dosarului s-a stabilit în sarcina apelantei o taxă de timbru în
cuantum de 5958 RON și timbru judiciar de 5 RON, apelanta necontestând cuantum
acestei, în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997.
În ședința publică de
la 14 noiembrie 2011 apelanta a depus chitanța C.B. pentru suma de 1000 RON și
timbru judiciar, însă a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând
reducerea taxei de timbru.
În ședința publică de
la 6 februarie 2012 Curtea a respins această cerere cu motivarea că nu sunt
întrunite cerințele art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, și a acordat apelantei un
termen pentru a completa taxa de timbru cu suma de 4958 RON, sub sancțiunea
anulării apelului ca insuficient timbrat.
La 19 martie 2012
apelanta a completat taxa de timbru cu suma de 3200 RON.
Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 203 A din 7 mai 2012 a
anulat ca insuficient timbrată cererea de apel, instanța apreciind că în speță
sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea
judecării apelului.
Recurenta-reclamantă
își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., arătând că instanța a soluționat excepția insuficientei
timbrări la termenul din 7 mai 2012, după ce la termenul de judecată din 19
martie 2012, urmare a soluționării cererii de ajutor public judiciar, a depus o
diferență de taxă de timbru de 3200 RON iar completul a luat act de completarea
timbrajului și a procedat la administrarea probatoriului.
Precizează
recurenta-reclamantă că instanța a fost cea care a invocat din oficiu excepția
insuficientei timbrări și nu apărătorul intimatului după cum eronat apare în
considerentele deciziei atacate.
Arată în continuare
recurenta, față de situația prezentată, ca dacă s-ar fi acceptat varianta
insuficienței timbrări a apelului, era absolut obligatorie amânarea judecării
cauzei pentru a i se da posibilitatea de către instanță a achitării diferenței
de taxă.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că
recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
La termenul de
judecată de la 19 martie 2012, deci ulterior soluționării cererii de ajutor
public judiciar, conform încheierii de la acea dată, se consemnează că avocatul
apelantei (actuala recurentă) "a depus la dosar chitanța C.B. în sumă de
3200 RON reprezentând dovada completării taxei judiciare de timbru astfel cum
s-a dispus prin încheierea de la termenul anterior".
Instanța de apel
reținând complinirea neregulii procedurale de insuficientă timbrare a cererii,
a procedat la examinarea probatoriilor solicitate, încuviințând în parte
cererea de probatorii solicitate, în sensul admiterii probei cu înscrisuri și
un martor pentru apelantă și a probei testimoniale cu un martor pentru intimat
pentru egalitate de tratament și respingând proba cu interogatoriul.
Odată ce instanța de
apel a reținut complinirea obligației timbrării cererii - aspect ce rezultă din
încheierea instanței de la termenul din 19 martie 2012, aceasta constatându-și
eroarea anterior acordării cuvântului pe fond, trebuia să aducă la cunoștință
apelantei diferența de taxă judiciară de timbru rămasă neachitată, iar în caz
de neconformare să procedeze potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.
Procedând astfel,
instanța de apel a încălcat flagrant dreptul la apărare și la un proces
echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului și de Constituția României, nerespectând garanțiile procesuale de care
ar trebui să se bucure toți participanții din cadrul unui proces,
obstrucționând practic accesul apelantei la justiție.
În considerarea celor
ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul
reclamantei, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurenta-reclamantă C. (în prezent C.) L. împotriva Deciziei
civile nr. 203/A din 7 mai 2012
Pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează decizia
recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 12 martie 2013.
Procesat
de GGC - NN