ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 1 februarie 2012, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul: 1) să îi comunice în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței decizia privind acordarea de despăgubiri care trebuia emisă în aplicarea dispozițiilor deciziei irevocabile a instanței supreme (Sentința civilă nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr. 721 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București și irevocabilă prin Decizia nr. 2380 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală).

2) să îi comunice în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței dovada înaintării și înregistrării deciziei privind acordarea de despăgubiri la A.N.R.P. - secretariatul CCSD. 3) să achite statului amenzi judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (4), art. 18 alin. (5), art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 580 3 C. proc. civ. într-o sumă ce urmează a fi apreciată de instanță, aplicată pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea integrală a obligațiilor. 4) să achite reclamantului despăgubiri pentru întârzierea în executarea obligațiilor, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței și până la comunicarea actelor solicitate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: Prin Sentința civilă nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr. 721 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București și irevocabilă prin Decizia nr. 2380 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost obligat să propună despăgubiri pentru imobilul-moară situat în Comuna P., jud. Teleorman.

A mai arătat reclamantul că deși a notificat pârâtul în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta i-a răspuns că a făcut demersuri către ADS, ceea ce reprezintă evident o tergiversare și arată reaua-credință a pârâtului, în condițiile în care ADS a fost parte în cauza promovată pe temeiul Legii nr. 10/2001, cauză în care s-a constatat irevocabil că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul dispoziției a cărei anulare se solicitase în cauză. Prin Sentința nr. 2071 din 21 martie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul P.I., ca inadmisibilă.

Curtea a apreciat că procedura de executare prevăzută de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă exclusiv în materia contenciosului administrativ, fiind reglementată de o lege specială în raport cu dreptul comun - Codul de procedură civilă, și având, ca urmare, un caracter de excepție, ceea ce înseamnă că această procedură este de strictă interpretare și aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis). Or, a reținut Curtea, că așa cum rezultă din actele dosarului, Sentința civilă nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, a cărei executare este solicitată prin procedura prevăzută de art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004, a fost pronunțată în soluționarea unui litigiu civil (acțiune în anularea unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001), litigiu ce excede materiei contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs P.I. Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 2071 din 21 martie 2012 a fost comunicată reclamantului P.I. la data de 9 mai 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii. În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Cum recursul a fost depus prin poștă la data de 21 mai 2012, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plic, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 2071 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ