ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 1 februarie 2012, reclamantul P.I. a chemat în

judecată pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul:

1) să îi comunice în

termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței

decizia privind acordarea de despăgubiri care trebuia emisă în aplicarea

dispozițiilor deciziei irevocabile a instanței supreme (Sentința civilă nr. 176

din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă

nr. 721 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București și irevocabilă prin

Decizia nr. 2380 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală).

2) să îi comunice în

termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței dovada

înaintării și înregistrării deciziei privind acordarea de despăgubiri la

A.N.R.P. - secretariatul CCSD.

3) să achite statului

amenzi judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (4), art. 18

alin. (5), art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 580

3

C.

proc. civ. într-o sumă ce urmează a fi apreciată de instanță, aplicată pe zi de

întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea

integrală a obligațiilor.

4) să achite

reclamantului despăgubiri pentru întârzierea în executarea obligațiilor, în

conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în

cuantum de 50 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

instanței și până la comunicarea actelor solicitate.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia

civilă nr. 721 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București și irevocabilă

prin Decizia nr. 2380 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, Ministerul Agriculturii Pădurilor

și Dezvoltării Rurale a fost obligat să propună despăgubiri pentru

imobilul-moară situat în Comuna P., jud. Teleorman.

A mai arătat

reclamantul că deși a notificat pârâtul în temeiul art. 7 din Legea nr.

554/2004, acesta i-a răspuns că a făcut demersuri către ADS, ceea ce reprezintă

evident o tergiversare și arată reaua-credință a pârâtului, în condițiile în

care ADS a fost parte în cauza promovată pe temeiul Legii nr. 10/2001, cauză în

care s-a constatat irevocabil că aceasta nu are calitate procesuală pasivă,

nefiind emitentul dispoziției a cărei anulare se solicitase în cauză.

Prin Sentința nr.

2071 din 21 martie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea formulată

de reclamantul P.I., ca inadmisibilă.

Curtea a apreciat că

procedura de executare prevăzută de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 este

aplicabilă exclusiv în materia contenciosului administrativ, fiind reglementată

de o lege specială în raport cu dreptul comun - Codul de procedură civilă, și

având, ca urmare, un caracter de excepție, ceea ce înseamnă că această

procedură este de strictă interpretare și aplicare (exceptio est strictissimae

interpretationis).

Or, a reținut Curtea,

că așa cum rezultă din actele dosarului, Sentința civilă nr. 176 din 12

februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, a cărei executare este solicitată prin

procedura prevăzută de art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004, a fost pronunțată în

soluționarea unui litigiu civil (acțiune în anularea unei dispoziții emise în

temeiul Legii nr. 10/2001), litigiu ce excede materiei contenciosului

administrativ.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs P.I.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 2071 din 21 martie 2012 a fost

comunicată reclamantului P.I. la data de 9 mai 2012, astfel cum rezultă din

dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii.

În conformitate cu

dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: termenul de recurs este

de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

Cum recursul a fost

depus prin poștă la data de 21 mai 2012, astfel cum reiese din ștampila

aplicată pe plic, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul

legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 2071 din 21 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ