ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3951/2013

Deliberând asupra cererii de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr. 5077/740/2011 la data

de 21 iunie 2011 N.L.A. a formulat o cerere denumită „contestație în anulare pe

civil" prin care a arătat că, în realitate, cererea ce a stat la baza Dosarului

nr. 3089/87/2009 reprezintă o cerere de chemare în judecată pe formulată împotriva

Judecătoriei Alexandria, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria și Parchetul

de pe lângă Tribunalul Teleorman.

2.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2011, petenta N.L.A.

a solicitat Judecătoriei Alexandria „declinarea competenței" de soluționare

a Dosarului nr. 5077/740/2011 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

întrucât la această instanță de judecată se află pe rol Dosarul nr. 478/87/2010

în care s-a formulat de către aceeași parte, o cerere de chemare în judecată identică.

Prin

încheierea

nr.

360

din

27

septembrie

2011,

Judecătoria

Alexandria a scos cauza de pe rol și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție

cererea formulată de petenta N.L.A. în vederea discutării unei eventuale conexări

cu Dosarul nr. 478/87/2010.

Urmare scoaterii de pe rol, Dosarul nr.

5077/740/2011 al Judecătoriei Teleorman a fost trimis Înaltei Curți de Casație și

Justiție, unde a fost înregistrat la data de 06 octombrie 2001 și s-a stabilit termen

la data de 18 septembrie 2012.

La termenul din 18 septembrie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății cererii, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți

nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat, în scris, judecarea în

lipsă.

De la această dată, niciuna dintre părți

nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare priciria, astfel că,

instanța supremă, din oficiu, a repus cauza pe rol prin rezoluția de la 04

iunie 2013, în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 18 septembrie

2013, pentru când a citat legal părțile.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1)

C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul

de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

În

accepțiunea textului procedural mai sus evocat, perimarea

este reglementată de legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de

atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință a părților

în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de

desistare de la judecată.

În

definirea perimării, rămânerea în nelucrare a pricinii și

culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și

domeniul de aplicare și asupra căilor de atac.

Așa fiind, pentru a interveni perimarea,

legea de procedură cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: cauza

să rămână în

nelucrare din vina părții, iar rămânerea

în nelucrare să dureze cel puțin un an, în materie civilă.

În

raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză,

a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de

timp în care părțile nu au efectuat niciun act de procedură, observând că nu a intervenit

nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta

Curte în temeiul art. 252 C. proc. civ., va constata din oficiu, perimată cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de

contestatoarea N.L.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

septembrie 2013.