ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 52 din data de 27

noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins propunerea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, de

arestare preventivă a inculpaților B.D. și C.V.I.

În baza art. 145

1

alin. (1)

C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen. a dispus luarea față de

inculpații B.D. și C.V.I. a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o

perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2013 și până la data

de 26 decembrie 2013.

În baza art. 145

1

alin. (2)

C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., a dispus ca

pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații B.D. și C.V.I. să

respecte următoarele obligații:

- să se

prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată,

ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la Politia mun. Dr.

Tr. Severin, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie

sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința, fără

încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și-să

nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145

1

alin. (2)

C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1

2

) lit. c) C. proc. pen.,

inculpații B.D. si C.V.I. trebuie să respecte următoarea obligație:

- să nu se

apropie de denunțătorul S.C., de martorii audiați în cauză și să nu comunice

direct sau indirect cu aceștia și nici între ei.

În baza art. 145

1

alin. (2)

C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. a atras

atenția inculpaților că, în cazul încălcării cu rea credință, a măsurii sau

obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării

preventive.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 27 noiembrie

2013 ora 13:22, Serviciul Teritorial Craiova din cadrai Direcției Naționale

Anticorupție a înaintat instanței referatul cu propunere de arestare preventivă

nr. 263/P/2013 privind pe inculpații B.D., cercetat pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7

alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și C.V.I., cercetat pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7

alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Prin referatul

cu propunerea de arestare preventivă, s-au reținut în fapt următoarele:

La data de 05 noiembrie 2013, s-a

prezentat la sediul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean

Anticorupție Mehedinți, numitul S.C.

Acesta a formulat un denunț împotriva

inculpatului avocat B.D. și a inculpatului, agent de poliție C.V.I. din cadrul

I.P.J. Mehedinți - Biroul Poliției Rutiere Drobeta Turnu Severin.

Î

n

fapt, în cursul zilei de 13 octombrie 2013, în jurul orelor 18:00, aflându-se

împreună cu prietena sa, M.M. și cu mama acesteia, B.C., în autoturismul

proprietate personală marca R.L., cu numărul de înmatriculare x, denunțătorul a

fost implicat într-un accident de circulație cu autoturismul marca F.G., condus

de numitul B.C.

Datorită faptului că B.C. a părăsit

locul coliziunii, S.C. s-a prezentat la sediul Biroului Poliției Rutiere din

Drobeta Turnu Severin și a adus la cunoștință producerea evenimentului rutier.

În cursul aceleiași seri, organele de

poliție l-au identificat pe B.C., procedându-se atât la audierea acestuia, cât

și la audierea denunțătorului, S.C. și a prietenei acestuia, M.M.C.

Întrucât B.C. a susținut în fața

polițiștilor că la volanul autoturismului R., se afla S.C., solicitând

preluarea imaginilor de pe înregistrările camerelor de luat vederi, situate în

imediata apropiere a locului incidentului, aspect ce punea în discuție o

eventuală răspundere penală în sarcina lui S.C., acesta având permisul de

conducere suspendat și fiind deja condamnat în primă instanță, în două dosare

penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, denunțătorul a

luat legătura telefonic cu inculpatul B.D., pentru a-l consilia.

Cu această ocazie, S.C. i-a expus

inculpatului B.D., pe scurt cele întâmplate, stabilind de comun acord să se

întâlnească la biroul acestuia.

Acolo, a avut loc o discuție între cei

doi, în prezența numitei M.M., ocazie cu care inculpatul B.D. l-a asigurat pe

denunțător că problema va fi rezolvată întrucât poate lua legătura cu un

polițist de la Biroul Poliției Rutiere din Drobeta Turnu Severin, care la

rândul său va interveni pe lângă polițistul ce are în instrumentare cauza și îl

va determina pe acesta să adopte o soluție favorabilă denunțătorului.

Întrucât polițistul cu-care s-a

discutat la telefon nu a putut ajunge în acel moment la biroul avocatului,

inculpatul B.D. și S.C. au convenit să se reîntâlnească ziua următoare.

În dimineața zilei următoare, S.C. a

fost contactat telefonic de inculpatul B.D., care i-a adus la cunoștință că

situația este destul de dificilă, că au fost preluate înregistrările de pe

camerele video situate în apropierea locului accidentului și că trebuie

neapărat să se întâlnească.

În după-amiaza aceleiași zile, S.C. și

M.M.C. au mers la biroul inculpatului B.D., care le-a transmis că a discutat

deja cu polițistul și l-a apelat telefonic pe acesta. În circa 10 minute de la

solicitarea telefonică, s-a prezentat la biroul acestuia, inculpatul C.V.I.,

care cunoștea împrejurările comiterii accidentului din relatările avocatului.

Inculpatul C.V.I. l-a asigurat pe S.C.

că nu va păți nimic, chiar dacă s-a aflat la volanul autoturismului în momentul

impactului, că urmează să intre în tura de serviciu în câteva ore, împreună cu

agentul L.C., cel care avea în lucru sesizarea formulată de S.C., că va discuta

cu acesta pentru a rezolva sesizarea în favoarea denunțătorului, în acest scop

pretinzând suma de 5.000 lei.

Tot cu această

ocazie, s-a stabilit că suma de bani pretinsă urma să fie remisă inculpatului

C.V.I., prin intermediul inculpatului B.D., într-un timp cât mai scurt.

Ulterior

acestei discuții, în ziua următoare, inculpatul B.D. a stabilit cu S.C. o

întâlnire, la care urma să participe și inculpatul C.V.I., la un local aflat în

Drobeta Turnu Severin, pe b-dul I.C. Brătianu.

În seara respectivă, S.C. i-a remis

inculpatului B.D., în prezența inculpatului C.V.I. suma de 1.500 lei, din cei

5.000 lei pretinși, banii fiind obținuți dintr-un împrumut acordat de B.C.

(mama numitei M.M.C.), amanetarea unei verighete puse la dispoziție de aceeași

persoană și fonduri personale ale denunțătorului.

Avocatul a

insistat ca, într-un termen cât mai scurt posibil, S.C. să remită și restul de

3.500 lei, afirmând că este singura posibilitate să scape de răspundere penală.

Între timp, S.C., însoțit de prietena

sa, M.M.C. au părăsit teritoriul României, pentru circa 10 zile, perioadă în

care inculpatul B.D. a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu

denunțătorul, i-a trimis mesaje tip SMS și mesaje pe fb., prin care a insistat

de nenumărate ori să primească restul de bani pentru a-i remite mai departe

inculpatului C.V.I., avertizându-l pe denunțător, că, în caz contrar,

polițistul nu îl mai poate ajuta și dosarul își va urma cursul firesc.

În ultimul

mesaj pe fb., adresat de inculpatul B.D. denunțătorului S.C., stabilește un

ultim termen de remitere a sumei pretinse care să nu depășească mai mult de

două-trei zile (până vineri), avertizându-l că, în caz contrar, se va

înregistra dosar penal și nu-l mai poate ajuta nimeni.

La data de 25 noiembrie 2013, a avut

loc o întâlnire între inculpatul B.D. și denunțătorul S.C., ocazie cu care,

avocatul a reiterat solicitarea remiterii restului de 3.500 lei, până la

incidența sumei de 5.000 lei pretinsă inițial, pentru a o remite mai departe

inculpatului C.V.I., în scopul soluționării favorabile a accidentului rutier

care a avut loc la 13 octombrie 2013.

Inculpatul

B.D., în timp ce se afla împreună cu S.C. în barul Z. din Drobeta Turnu

Severin, l-a apelat telefonic pe inculpatul C.V.I. și i-a solicitat acestuia o

întrevedere.

Inculpatul

C.V.I. nu a intrat în incinta barului, însă s-a întâlnit cu inculpatul B.D. în

fața localului.

Cu această ocazie, cei doi au stat de

vorbă despre faptul că S.C. putea să remită suma pretinsă în cursul zilei de 26

noiembrie 2013 și au stabilit să se reîntâlnească în această zi, pentru a intra

în posesia banilor, urmând ca inculpatul B.D. să-l anunțe pe inculpatul C.V.I.

când problema era rezolvată.

Inculpatul B.D. s-a reîntors în bar și

l-a asigurat din nou pe S.C. că dosarul său de la Poliția Rutieră va fi

rezolvat în favoarea sa, urmând să ia legătura în ziua următoare.

Această împrejurare este dovedită,

alături de declarațiile martorilor audiați în cauză, și de conținutul

convorbirii ambientale purtată între S.C. și inculpatul B.D., ce se regăsește

în procesul-verbal de certificare a convorbirilor din 26 noiembrie 2013.

Insistența inculpatului B.D. și a

inculpatului C.V.I. în a-i da toate asigurările denunțătorului că, sesizarea

privind accidentul de circulație din 13 octombrie 2013, nu se va transforma

într-un dosar penal, chiar dacă exista suspiciunea că S.C. a condus unul din

autoturismele implicate în accident, în schimbul sumei de bani pretinsă, pentru

ca polițistul ce avea în instrumentare cauza că nu-și îndeplinească atribuțiile

de serviciu, conform procedurii de soluționare a accidentelor de circulație în

urma cărora a rezultat numai avarierea vehiculelor și/ sau alte pagube

materiale din 01 iulie 2011, emise de I.G.P.R. - Direcția Rutieră, rezultă și

din convorbirile care au avut loc între inculpatul B.D. și denunțătorul S.C..

La data de 26 noiembrie 2013, după mai

multe discuții telefonice, în care cei doi au convenit asupra locului de

întâlnire, inculpatul B.D. a schimbat în ultimul

moment

locația și i-a solicitat denunțătorului să se întâlnească la sediul biroului

său avocațial.

În jurul orelor 16:20, inculpatul B.D.

s-a întâlnit cu S.C., ocazie cu care l-a asigurat din nou că dosarul privind

accidentul de circulație este rezolvat, că nu i se va întocmi dosar penal și a

primit de la denunțător suma de 3.500 lei, care urma să fie remisă ulterior,

inculpatului C.V.I.

De altfel, conform înțelegerii din

ziua anterioară, inculpatul B.D. i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului

C.V.I., prin care l-a anunțat să vină la birou.

S-a realizat acțiunea de prindere în

flagrant a inculpatului B.D., în biroul acestuia fiind identificată suma de

3.500 lei, așezată pe pupitru și, în prezența martorilor asistenți, s-a

constatat că seriile bancnotelor sunt aceleași cu cele menționate în

procesul-verbal de consemnare criminalistică.

În timp ce echipa operativă se afla la

biroul inculpatului B.D., a venit acolo și inculpatul C.V.I., ca urmare a

mesajului tip SMS, transmis de inculpatul B.D.

Toate acțiunile întreprinse cu această

ocazie sunt menționate punctual în procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante.

Prin ordonanța din 27 noiembrie 2013,

ora 05:45 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap.

la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar prin Ordonanța nr. 263/P/2013

din data de 27 noiembrie 2013, ora 07:35, s-a dispus reținerea acestuia pe o

durată de 24 ore, începând cu data de 26 noiembrie 2013, ora 16:32 până la data

de 27 noiembrie 2013, ora 16:32.

Prin ordonanța din 27 noiembrie 2013,

ora 06:30 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C.V.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap.

la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar prin Ordonanța nr. 263/P/2013

din data de 27 noiembrie 2013, ora 07:45, s-a dispus reținerea acestuia pe o

durată de 24 ore, începând cu data de 26 noiembrie 2013, ora 16:44 până la data

de 27 noiembrie 2013, ora 16:44.

Conform

referatului întocmit de procuror, faptele inculpaților B.D. și C.V.I. se

probează cu: denunțul numitului S.C., procese-verbale de certificare a

înregistrărilor și interceptărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc

electronic de comunicare sau a convorbirilor în mediul ambiental și a

supravegherilor operative efectuate în baza autorizației din 22 noiembrie 2013,

emisă de Curtea de Apel Craiova, planșe foto și video, proces-verbal de

efectuarea a perchezițiilor domiciliare, proces-verbal de prindere în flagrant,

declarații martori și declarații inculpați.

Inculpații i-au creat convingerea

denunțătorului că pot interveni pe lângă polițistul de caz, pentru a-l

determina pe acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu conform

dispozițiilor cuprinse în regulamentelor interne și în O.U.G. nr. 195/2002, cu

modificările și completările ulterioare și să nu se procedeze la întocmirea

unui dosar penal, pornind tocmai de la premisa că denunțătorul S.C. fusese deja

condamnat de două ori pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul

fără a poseda permis de conducere de către instanțele de judecată, astfel că

tragerea lui la răspundere penală pentru o faptă de același gen, ar fi fost de

natură să înlăture beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei,

pronunțată în cauzele anterioare.

Inculpatul B.D. cunoștea foarte bine

aceste împrejurări întrucât îl asistase și reprezentase în calitate de apărător

ales pe S.C. în dosarele penale aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Temerea denunțătorului S.C. că i se va

întocmi un nou dosar penal pentru fapte de același gen a fost amplificată și de

faptul că, la momentul audierii la poliție a celuilalt conducător auto implicat

în accidentul de circulație, respectiv B.C., acesta a susținut că la volanul

autoturismului, proprietatea denunțătorului, s-a aflat chiar acesta.

În cauză s-a

apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146, 148 alin. (1)

lit. f) și art. 149

1

C. proc. pen., în sensul că, inculpații au

săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de

4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, pericol ce constă în faptul că, prin calitatea lor,

inculpații B.D. - avocat în cadrul Baroului Mehedinți și C.V.I. - agent de

poliție în cadrul I.P.J. Mehedinți - Poliția municipiului Drobeta Turnu Severin

- Serviciul Rutier, aveau ca îndatoriri îndeplinirea funcțiilor și

însărcinărilor încredințate, cu respectarea strică a legilor și a normelor de

conduită profesională, asigurarea ocrotirii și realizării drepturilor și

intereselor legitime ale cetățenilor, inclusiv realizarea actului de justiție,

în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, iar prin faptele lor, au

acționat împotriva interesului public, adică acela de tragere la răspundere

penală a persoanelor în cauzele în care legea a fost încălcată, respectiv acela

de asigurare în condiții corecte a dreptului de apărare a fiecărui cetățean,

care apelează la serviciile specializate ale unui avocat, astfel fiind adusă

atingere încrederii pe care cetățenii trebuie să o aibă în instituțiile

statului chemate să vegheze la aplicarea legii.

La analizarea

pericolului pentru ordinea publică, s-a solicitat să se aibă în vedere

gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, pericolul social al

acestora, împrejurările concrete în care faptele au fost comise, relațiile

sociale care au fost afectate, scopul urmărit de către inculpați, faptul că

inculpatul B.D. a fost prins în flagrant în timp ce primea o a doua tranșă de

3.500 lei, din suma totală de 5.000 lei, pretinsă de la denunțător.

De asemenea, la aprecierea gravității

faptelor comise de inculpații B.D. și C.V.I., se vor avea în vedere

consecințele acestora în plan social, de natură a destabiliza încrederea

cetățenilor în justiție și de a determina o imagine defavorabilă, creându-se

impresia că, în schimbul unor sume de bani, se pot soluționa dosarele în

favoarea unor persoane suspectate de săvârșirea unor fapte penale, lăsând fără

protecție pe ceilalți membrii ai societății, pe care inculpații, prin natura

profesiei lor, erau obligați să-i protejeze.

Având în vedere că măsura arestării

preventive este necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art. 148

lit. f) și 149

1

C. proc. pen. rap. la art. 136 alin. (1) și (8) C.

proc. pen. s-a solicitat instanței luarea acestei măsuri procesuale față de

inculpații, inculpații B.D. - și C.V.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând

cu data de 27 noiembrie 2013.

Analizând

propunerea de arestare preventivă a inculpaților B.D. și C.V.I., formulată de

D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin prisma dispozițiilor legale

incidente si în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea a

constatat următoarele:

Potrivit legislației internaționale

(art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), privarea

de libertate a unei persoane. poate fi dispusă atunci când „există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune…

Noțiunea de „motive verosimile

”

a fost interpretată de Curte în

sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv

că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit o infracțiune (hotărârile

Gusinskiy c. Rusiei 19 mai 2004; Tuncer și Durmus c. Turciei 2 noiembrie 2004,

Ikincisoy c. Turciei 27 iulie 2004).

În cuprinsul mai multor hotărâri

pronunțate, Curtea a arătat, de asemenea, avantajele pe care le prezintă

detenția preventivă (împiedicarea persoanei suspecte să fugă, evitarea

distrugerii probelor, împiedicarea săvârșirii unor noi infracțiuni, protejarea

suspectului împotriva furiei publicului sau a victimei), dar a precizat care

este principiul general în această materie și anume „detenția preventivă

trebuie să aibă caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală”

(cauza Wemhoff c. Germaniei din 27 iunie 1968).

Potrivit legislației naționale (art.

136, 143, 148 C. proc. pen.), arestarea preventivă a unei persoane poate fi

dispusă atunci când există indicii temeinice în sensul art. 68

1

C.

proc. pen. sau probe în sensul art. 63 C. proc. pen., că inculpatul a săvârșit

o faptă prevăzută de legea penală și există cel puțin una dintre situațiile

prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Arestarea preventivă a inculpatului

are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea

sustragerii inculpatului de la urmărirea penală (art. 136 C. proc. pen.),

același scop putând fi însă realizat și prin luarea față de către inculpat a

unei alte măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pe de altă parte, art. 136 alin. (8)

C. proc. pen., stabilește că luarea uneia sau alteia dintre măsurile preventive

prevăzute de art. 136 C. proc. pen., nu poate fi făcută în mod arbitrar,

legiuitorul stabilind criterii stricte de care trebuie să se țină seama cu

această ocazie (scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii,

sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care

se ia măsura).

Analizând actele de la dosarul cauzei

prin prisma dispozițiilor legale menționate, instanța de fond a constatat că la

dosar există indicii temeinice în sensul

art. 68 C. proc. pen. și

chiar probe, din cuprinsul cărora reiese faptul că cei doi inculpați au

săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

În acest sens, la dosarul cauzei

există declarațiile denunțătorului S.C., care a relatat organelor de urmărire

penală că, fiindu-i teamă de faptul că i se va întocmi dosar penal pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, ca urmare a implicării într-un eveniment rutier care a avut loc în

ziua de 13 octombrie 2013 l-a contactat pe avocatul B.D., iar acesta i-a propus

să ia legătura cu inculpatul C.V., agent de poliție în cadrul I.P.J. Mehedinți

- Biroul rutier, însă i-a adus la cunoștință că acest lucru îl va costa „niște

bani” (fila 23-24, 46-64 dosar u.p.).

Potrivit declarațiilor denunțătorului,

acesta s-a întâlnit cu cei doi inculpați - și-au convenit ca în schimbul

intervenției pe lângă agentul de poliție L.C. în scopul de a nu se sesiza

săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis de către inculpat, să le

achite acestora suma de 5.000 lei, sumă pe care a predat-o în două tranșe

avocatului B.D. (1.500 lei în timp ce se aflau în localul „S.J.” de pe raza

localității Drobeta Turnu Severin și 3.500 lei cu ocazia organizării

flagrantului în ziua de 26 noiembrie 2013).

Declarațiile

denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor M.M., care a relatat

faptul că a fost prezentă la biroul avocatului B.D. în ziua în care

denunțătorul s-a întâlnit cu cei doi inculpați și au stabilit suma care urma să

fie achitată în scopul intervenției pe lângă agentul de poliție L.C., dar că la

cererea inculpatului C.V. aceasta nu a asistat la discuții, fiind condusă în

afara biroului de către inculpatul B.D. Martora a declarat, totodată, că atât

ea, cât și mama ei, au contribuit la colectarea sumei de 1.500 lei pe care

inculpatul a predat-o inculpatului B.D. (fila 141-147 dosar u.p.).

Aceleași aspecte au fost relatate

organelor de urmărire penală și de către martora B.C. (fila 138-140 dosar

u.p.).

Deși instanța a apreciat că

declarațiile denunțătorului și martorilor mai sus menționați, constituie probe

care dovedesc vinovăția inculpaților, întrucât se coroborează cu celelalte

probe administrate până în prezent în cauză, trebuie precizat faptul că din

analiza declarațiilor acestora reiese că există și aspecte asupra cărora

denunțătorul și martorii au făcut afirmații a căror veridicitate este pusă sub

semnul îndoielii. Există astfel contradicții în legătură cu circumstanțele în

care a avut loc evenimentul rutier din data de 13 octombrie 2013 și în special,

în legătură cu persoana care s-a aflat la volanul autoturismului marca R.,

denunțătorul și martorii negând faptul că denunțătorul S.C. a condus autoturismul

respectiv, aspect infirmat inițial de către martorul B.C., cu ocazia

cercetărilor efectuate de către agentul de poliție L.C., dar confirmat ulterior

cu ocazia audierii de către procuror.

O dovadă a nesincerității

denunțătorului și martorilor menționați în legătură cu acest aspect o

constituie, în opinia instanței de fond, chiar faptul că denunțătorul S.C. a

apelat la serviciile inculpaților B.D. și C.V. tocmai pentru că se temea că din

înregistrările video în mediu ambiental surprinse de

camera

video amplasată în apropierea Școlii Generale nr. 6 de pe raza municipiului

Drobeta Turnu Severin, ar rezulta că acesta a condus autoturismul marca R. cu

număr de înmatriculare x.

Relevante sunt, de asemenea, sub

aspectul săvârșirii faptei de către cei doi inculpați declarațiile martorului

L.C. care a relatat organelor de urmărire penală că s-a întâlnit cu colegul

său, C.V.I. care era însoțit de avocatul B.D., ocazie cu care a fost întrebat

dacă a soluționat o tamponare ce s-a produs în spatele Școlii generale nr. 6 și

că ulterior întâlnindu-se cu inculpatul C.V.I. i-a comunicat că din vizionarea

imaginilor surprinse de camera video montată în zona respectivă, nu reiese cine

a condus autoturismul R. (fila 125-133 dosar).

Probele testimoniale menționate se

coroborează, de asemenea, cu convorbirile și comunicările care au avut loc

între denunțătorul S.C. și avocatul B.D. și care au fost interceptate și

înregistrate de organele de urmărire penală și nu în ultimul. rând, cu

declarațiile inculpatului B.D., care a recunoscut parțial săvârșirea faptei și

a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul dovedirii activității

ilicite desfășurate de inculpatul C.V. (fila 157-166, 206-256 dosar u.p.).

Instanța a reținut, totodată, că

independent de calitatea în care cei doi inculpați au săvârșit fapta (autor,

instigator, complice) și chiar și în situația în care în sarcina inculpatului

B.D. nu s-ar reține. dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

instanța constatând că inculpatul nu are niciuna dintre calitățile prevăzute la

alin. (1) și (2) al textului de lege menționat, pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunea săvârșită de cei doi inculpați este mai mare decât limita

de 4 ani închisoare prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În lipsa unei definiții legale a

sintagmei „pericol concret pentru ordinea publică” și ținând seama de

criteriile de care se ține seama la aprecierea acestui pericol în practica

judiciară, instanța a apreciat, însă, că lăsarea în libertate a inculpaților nu

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Sub aspectul pericolului concret

pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților, instanța a

apreciat că pe lângă limitele de pedeapsă trebuie să existe la dosarul cauzei

probe certe care să releve pericolul social concret pentru ordinea publică,

probe care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Fără a

contesta rezonanța negativă a activității ilicite desfășurată de cei doi

inculpați, instanța a apreciat că prin lăsarea lor în libertate nu va fi

afectată normala desfășurare a segmentului relațiilor sociale protejate prin

norma de drept încălcată de aceștia și că ordinea publică nu va fi efectiv

amenințată prin lăsarea lor în libertate.

La aprecierea pericolului concret al

lăsării în libertate a inculpaților pentru ordinea publică, instanța a avut în

vedere și datele care caracterizează persoana inculpaților, aceștia fiind

integrați socio-profesional și aflându-se la prima încălcare a unei norme cu

caracter penal, calitatea pe care aceștia o au, de avocat, respectiv agent de

poliție, constituind, în opinia instanței, garanții că buna desfășurare a

procesului penal, care presupune prezența inculpaților în fața organelor

judiciare, ori

de câte ori sunt chemați și evitarea

riscului de a se exercita acte de intimidare asupra martorilor în cauză, în

scopul denaturării adevărului, nu va putea fi afectată prin lăsarea lor în

libertate.

Pe de altă

parte, instanța a constatat că în condițiile în care natura și gravitatea

faptei săvârșite constituie unul dintre criteriile de apreciere a pericolului

concret al lăsării în libertate a inculpaților, nu se poate face abstracție de

faptul că gradul de pericol social concret al infracțiunilor de corupție este

reflectat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și de

circumstanțele concrete de săvârșire, determinante fiind în acest caz natura

și, cuantumul folosului obținut de inculpați, acesta reprezentând în prezenta

cauza suma de 5.000 lei.

Pentru aceste

considerente, instanța a respins propunerea D.N.A. - Serviciul Teritorial

Craiova de arestare preventivă a inculpaților B.D. și C.V.I.

Instanța a

apreciat, însă, că în raport de natura faptei comise și de frecvența cu care

sunt săvârșite fapte similare, se impune luarea față de inculpați a unei măsuri

restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva încheierii a declarat recurs

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova

care a criticat-o pentru nelegalitate,

întrucât motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și pentru

netemeinicie cu privire la greșita apreciere a lipsei temeiului prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen. și a solicitat casarea încheierii și arestarea

preventivă a inculpaților, apreciind că lăsarea acestora în libertate prezintă

pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat, prin

prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat, motiv pentru

care îl va respinge pentru motivele expuse în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs

vizând contrarietatea motivării hotărârii cu dispozitivul acesteia, Înalta

Curte îl apreciază ca fiind neîntemeiat. Din analiza considerentelor încheierii

recurate, se constată că instanța de fond face referire la existența

temeiurilor prev. în art. 148 lit. f) C. proc. pen. la momentul expunerii

motivelor menționate în referatul parchetului cu propunere de arestare

preventivă, pentru ca ulterior, în cadrul propriei motivări să aprecieze că nu

sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte apreciază

că motivarea soluției este în concordanță cu dispozitivul hotărârii pronunțate,

motiv pentru care nu se impune casarea încheierii pe acest aspect.

În ceea ce privește motivul de

netemeinicie a hotărârii recurate, înalta Curte, în acord cu instanța de fond,

apreciază că nu se impune arestarea preventivă a inculpaților, nefiind

îndeplinită cea de a doua condiție a art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv

nu s-a dovedit existența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în

libertate a celor doi inculpați.

Motivele parchetului cu referire

expresă la natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere,

calitatea inculpaților și atitudinea procesuală de

nerecunoaștere

a faptelor de către inculpatul C.V.I. sunt elemente ce țin de pericolul social

al faptelor pretins comise, care nu trebuie confundat cu pericolul pentru

ordinea publică pe care l-a reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților.

Așa cum s-a arătat și în jurisprudența

CEDO, tulburarea ordinii publice invocat ca și temei al arestării preventive

este suficient doar în situația în care s-ar baza pe fapte de natură să

demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura realmente

liniștea publică (Degeratu c. României, 35104/02, 6 iulie 2010; Scundeanu c.

României, 10193/02, 2 februarie 2010; Yuriy c. Rusiei, 5453/08, 29 aprilie

2010; LA:

c.

Franței

(1/1998/904/1116), 23 septembrie 1998).

Ori, în aprecierea acestui criteriu,

instanța de judecată nu trebuie să se limiteze numai la gravitatea faptelor în

abstract, ci trebuie să arate în mod concret, cu referire la datele speței,

caracterul cert și actual al atingerii aduse ordinii publice și totodată să

precizeze în ce măsură punerea în libertate a inculpatului ar avea un asemenea

efect.

Pe de altă parte, instanțele trebuie

să aibă în vedere și criteriile menționate în jurisprudența CEDO referitoare la

justificarea măsurii arestării preventive, respectiv existența datelor că

inculpatul intenționează să se sustragă procedurilor penale, cava influența

buna desfășurare a procesului penal sau pericolul comiterii altor infracțiuni.

Ori, din datele existente până la

acest moment, nu rezultă vreun indiciu în sensul arătat anterior, de natură a

conduce la concluzia privării preventive de libertate a celor doi inculpați. De

asemenea, nici în motivele de recurs ale parchetului nu se face referire la

niciunul dintre aceste criterii.

În același timp, prevederile art. 5

din CEDO obligă instanțele naționale să ia în considerare posibilitatea luării

unor măsuri alternative privării de libertate (Tarău c. României, 3584/02, 24

februarie 2009; Matyush c. Rusiei, 14850/03, 9 decembrie 2008; Galuashvili c.

Georgiei, 40008/04, 17 iulie 2008) care să asigure prezentarea inculpatului la

procesul penal.

Totodată, și

legislația națională, respectiv dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.,

instituie drept scop al măsurilor preventive, buna desfășurare a procesului

penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la

judecată sau executarea pedepsei.

Având în vedere că inculpații s-au

prezentat de fiecare dată când au fost solicitați în fața organelor judiciare

și nu există date din care să rezulte că intenționează să se sustragă

procesului penal sau să comită alte infracțiuni, Înalta Curte apreciază că nu

se justifică luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fiind suficientă măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Totodată, prin instituirea

obligațiilor inerente măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara se

asigură desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.

Față de cele arătate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

parchet ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva

încheierii nr. 52 din data de 27 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

1834/54/2013 privind pe inculpații B.D. și C.V.I.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Craiova rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din

oficiu pentru intimații inculpați, în suma de câte 25 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 06 decembrie 2013.