ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 52 din data de 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins propunerea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, de arestare preventivă a inculpaților B.D. și C.V.I. În baza art. 145 1 alin. (1) C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen. a dispus luarea față de inculpații B.D. și C.V.I. a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2013 și până la data de 26 decembrie 2013. În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen., a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații B.D.

și C.V.I. să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la Politia mun. Dr. Tr. Severin, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori sunt chemați; - să nu își schimbe locuința, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și-să nu poarte nici o categorie de arme; În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1 2 ) lit. c) C. proc. pen., inculpații B.D. si C.V.I. trebuie să respecte următoarea obligație: - să nu se apropie de denunțătorul S.C., de martorii audiați în cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia și nici între ei.

În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării cu rea credință, a măsurii sau obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 27 noiembrie 2013 ora 13:22, Serviciul Teritorial Craiova din cadrai Direcției Naționale Anticorupție a înaintat instanței referatul cu propunere de arestare preventivă nr. 263/P/2013 privind pe inculpații B.D., cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și C.V.I., cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen.

rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Prin referatul cu propunerea de arestare preventivă, s-au reținut în fapt următoarele: La data de 05 noiembrie 2013, s-a prezentat la sediul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Mehedinți, numitul S.C. Acesta a formulat un denunț împotriva inculpatului avocat B.D. și a inculpatului, agent de poliție C.V.I. din cadrul I.P.J. Mehedinți - Biroul Poliției Rutiere Drobeta Turnu Severin. Î n fapt, în cursul zilei de 13 octombrie 2013, în jurul orelor 18:00, aflându-se împreună cu prietena sa, M.M. și cu mama acesteia, B.C., în autoturismul proprietate personală marca R.L., cu numărul de înmatriculare x, denunțătorul a fost implicat într-un accident de circulație cu autoturismul marca F.G., condus de numitul B.C.

Datorită faptului că B.C. a părăsit locul coliziunii, S.C. s-a prezentat la sediul Biroului Poliției Rutiere din Drobeta Turnu Severin și a adus la cunoștință producerea evenimentului rutier. În cursul aceleiași seri, organele de poliție l-au identificat pe B.C., procedându-se atât la audierea acestuia, cât și la audierea denunțătorului, S.C. și a prietenei acestuia, M.M.C. Întrucât B.C. a susținut în fața polițiștilor că la volanul autoturismului R., se afla S.C., solicitând preluarea imaginilor de pe înregistrările camerelor de luat vederi, situate în imediata apropiere a locului incidentului, aspect ce punea în discuție o eventuală răspundere penală în sarcina lui S.C., acesta având permisul de conducere suspendat și fiind deja condamnat în primă instanță, în două dosare penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, denunțătorul a luat legătura telefonic cu inculpatul B.D., pentru a-l consilia.

Cu această ocazie, S.C. i-a expus inculpatului B.D., pe scurt cele întâmplate, stabilind de comun acord să se întâlnească la biroul acestuia. Acolo, a avut loc o discuție între cei doi, în prezența numitei M.M., ocazie cu care inculpatul B.D. l-a asigurat pe denunțător că problema va fi rezolvată întrucât poate lua legătura cu un polițist de la Biroul Poliției Rutiere din Drobeta Turnu Severin, care la rândul său va interveni pe lângă polițistul ce are în instrumentare cauza și îl va determina pe acesta să adopte o soluție favorabilă denunțătorului. Întrucât polițistul cu-care s-a discutat la telefon nu a putut ajunge în acel moment la biroul avocatului, inculpatul B.D. și S.C. au convenit să se reîntâlnească ziua următoare.

În dimineața zilei următoare, S.C. a fost contactat telefonic de inculpatul B.D., care i-a adus la cunoștință că situația este destul de dificilă, că au fost preluate înregistrările de pe camerele video situate în apropierea locului accidentului și că trebuie neapărat să se întâlnească. În după-amiaza aceleiași zile, S.C. și M.M.C. au mers la biroul inculpatului B.D., care le-a transmis că a discutat deja cu polițistul și l-a apelat telefonic pe acesta. În circa 10 minute de la solicitarea telefonică, s-a prezentat la biroul acestuia, inculpatul C.V.I., care cunoștea împrejurările comiterii accidentului din relatările avocatului. Inculpatul C.V.I. l-a asigurat pe S.C.

că nu va păți nimic, chiar dacă s-a aflat la volanul autoturismului în momentul impactului, că urmează să intre în tura de serviciu în câteva ore, împreună cu agentul L.C., cel care avea în lucru sesizarea formulată de S.C., că va discuta cu acesta pentru a rezolva sesizarea în favoarea denunțătorului, în acest scop pretinzând suma de 5.000 lei. Tot cu această ocazie, s-a stabilit că suma de bani pretinsă urma să fie remisă inculpatului C.V.I., prin intermediul inculpatului B.D., într-un timp cât mai scurt. Ulterior acestei discuții, în ziua următoare, inculpatul B.D. a stabilit cu S.C. o întâlnire, la care urma să participe și inculpatul C.V.I., la un local aflat în Drobeta Turnu Severin, pe b-dul I.C.

Brătianu. În seara respectivă, S.C. i-a remis inculpatului B.D., în prezența inculpatului C.V.I. suma de 1.500 lei, din cei 5.000 lei pretinși, banii fiind obținuți dintr-un împrumut acordat de B.C. (mama numitei M.M.C.), amanetarea unei verighete puse la dispoziție de aceeași persoană și fonduri personale ale denunțătorului. Avocatul a insistat ca, într-un termen cât mai scurt posibil, S.C. să remită și restul de 3.500 lei, afirmând că este singura posibilitate să scape de răspundere penală. Între timp, S.C., însoțit de prietena sa, M.M.C. au părăsit teritoriul României, pentru circa 10 zile, perioadă în care inculpatul B.D. a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu denunțătorul, i-a trimis mesaje tip SMS și mesaje pe fb., prin care a insistat de nenumărate ori să primească restul de bani pentru a-i remite mai departe inculpatului C.V.I., avertizându-l pe denunțător, că, în caz contrar, polițistul nu îl mai poate ajuta și dosarul își va urma cursul firesc.

În ultimul mesaj pe fb., adresat de inculpatul B.D. denunțătorului S.C., stabilește un ultim termen de remitere a sumei pretinse care să nu depășească mai mult de două-trei zile (până vineri), avertizându-l că, în caz contrar, se va înregistra dosar penal și nu-l mai poate ajuta nimeni. La data de 25 noiembrie 2013, a avut loc o întâlnire între inculpatul B.D. și denunțătorul S.C., ocazie cu care, avocatul a reiterat solicitarea remiterii restului de 3.500 lei, până la incidența sumei de 5.000 lei pretinsă inițial, pentru a o remite mai departe inculpatului C.V.I., în scopul soluționării favorabile a accidentului rutier care a avut loc la 13 octombrie 2013. Inculpatul B.D., în timp ce se afla împreună cu S.C.

în barul Z. din Drobeta Turnu Severin, l-a apelat telefonic pe inculpatul C.V.I. și i-a solicitat acestuia o întrevedere. Inculpatul C.V.I. nu a intrat în incinta barului, însă s-a întâlnit cu inculpatul B.D. în fața localului. Cu această ocazie, cei doi au stat de vorbă despre faptul că S.C. putea să remită suma pretinsă în cursul zilei de 26 noiembrie 2013 și au stabilit să se reîntâlnească în această zi, pentru a intra în posesia banilor, urmând ca inculpatul B.D. să-l anunțe pe inculpatul C.V.I. când problema era rezolvată. Inculpatul B.D. s-a reîntors în bar și l-a asigurat din nou pe S.C. că dosarul său de la Poliția Rutieră va fi rezolvat în favoarea sa, urmând să ia legătura în ziua următoare.

Această împrejurare este dovedită, alături de declarațiile martorilor audiați în cauză, și de conținutul convorbirii ambientale purtată între S.C. și inculpatul B.D., ce se regăsește în procesul-verbal de certificare a convorbirilor din 26 noiembrie 2013. Insistența inculpatului B.D. și a inculpatului C.V.I. în a-i da toate asigurările denunțătorului că, sesizarea privind accidentul de circulație din 13 octombrie 2013, nu se va transforma într-un dosar penal, chiar dacă exista suspiciunea că S.C. a condus unul din autoturismele implicate în accident, în schimbul sumei de bani pretinsă, pentru ca polițistul ce avea în instrumentare cauza că nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, conform procedurii de soluționare a accidentelor de circulație în urma cărora a rezultat numai avarierea vehiculelor și/ sau alte pagube materiale din 01 iulie 2011, emise de I.G.P.R.

- Direcția Rutieră, rezultă și din convorbirile care au avut loc între inculpatul B.D. și denunțătorul S.C.. La data de 26 noiembrie 2013, după mai multe discuții telefonice, în care cei doi au convenit asupra locului de întâlnire, inculpatul B.D. a schimbat în ultimul moment locația și i-a solicitat denunțătorului să se întâlnească la sediul biroului său avocațial. În jurul orelor 16:20, inculpatul B.D. s-a întâlnit cu S.C., ocazie cu care l-a asigurat din nou că dosarul privind accidentul de circulație este rezolvat, că nu i se va întocmi dosar penal și a primit de la denunțător suma de 3.500 lei, care urma să fie remisă ulterior, inculpatului C.V.I. De altfel, conform înțelegerii din ziua anterioară, inculpatul B.D.

i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului C.V.I., prin care l-a anunțat să vină la birou. S-a realizat acțiunea de prindere în flagrant a inculpatului B.D., în biroul acestuia fiind identificată suma de 3.500 lei, așezată pe pupitru și, în prezența martorilor asistenți, s-a constatat că seriile bancnotelor sunt aceleași cu cele menționate în procesul-verbal de consemnare criminalistică. În timp ce echipa operativă se afla la biroul inculpatului B.D., a venit acolo și inculpatul C.V.I., ca urmare a mesajului tip SMS, transmis de inculpatul B.D. Toate acțiunile întreprinse cu această ocazie sunt menționate punctual în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Prin ordonanța din 27 noiembrie 2013, ora 05:45 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen.

rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar prin Ordonanța nr. 263/P/2013 din data de 27 noiembrie 2013, ora 07:35, s-a dispus reținerea acestuia pe o durată de 24 ore, începând cu data de 26 noiembrie 2013, ora 16:32 până la data de 27 noiembrie 2013, ora 16:32. Prin ordonanța din 27 noiembrie 2013, ora 06:30 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C.V.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, iar prin Ordonanța nr. 263/P/2013 din data de 27 noiembrie 2013, ora 07:45, s-a dispus reținerea acestuia pe o durată de 24 ore, începând cu data de 26 noiembrie 2013, ora 16:44 până la data de 27 noiembrie 2013, ora 16:44.

Conform referatului întocmit de procuror, faptele inculpaților B.D. și C.V.I. se probează cu: denunțul numitului S.C., procese-verbale de certificare a înregistrărilor și interceptărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare sau a convorbirilor în mediul ambiental și a supravegherilor operative efectuate în baza autorizației din 22 noiembrie 2013, emisă de Curtea de Apel Craiova, planșe foto și video, proces-verbal de efectuarea a perchezițiilor domiciliare, proces-verbal de prindere în flagrant, declarații martori și declarații inculpați. Inculpații i-au creat convingerea denunțătorului că pot interveni pe lângă polițistul de caz, pentru a-l determina pe acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu conform dispozițiilor cuprinse în regulamentelor interne și în O.U.G.

nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare și să nu se procedeze la întocmirea unui dosar penal, pornind tocmai de la premisa că denunțătorul S.C. fusese deja condamnat de două ori pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere de către instanțele de judecată, astfel că tragerea lui la răspundere penală pentru o faptă de același gen, ar fi fost de natură să înlăture beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, pronunțată în cauzele anterioare. Inculpatul B.D. cunoștea foarte bine aceste împrejurări întrucât îl asistase și reprezentase în calitate de apărător ales pe S.C. în dosarele penale aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Temerea denunțătorului S.C. că i se va întocmi un nou dosar penal pentru fapte de același gen a fost amplificată și de faptul că, la momentul audierii la poliție a celuilalt conducător auto implicat în accidentul de circulație, respectiv B.C., acesta a susținut că la volanul autoturismului, proprietatea denunțătorului, s-a aflat chiar acesta. În cauză s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146, 148 alin. (1) lit. f) și art. 149 1 C. proc. pen., în sensul că, inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce constă în faptul că, prin calitatea lor, inculpații B.D.

- avocat în cadrul Baroului Mehedinți și C.V.I. - agent de poliție în cadrul I.P.J. Mehedinți - Poliția municipiului Drobeta Turnu Severin - Serviciul Rutier, aveau ca îndatoriri îndeplinirea funcțiilor și însărcinărilor încredințate, cu respectarea strică a legilor și a normelor de conduită profesională, asigurarea ocrotirii și realizării drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, inclusiv realizarea actului de justiție, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, iar prin faptele lor, au acționat împotriva interesului public, adică acela de tragere la răspundere penală a persoanelor în cauzele în care legea a fost încălcată, respectiv acela de asigurare în condiții corecte a dreptului de apărare a fiecărui cetățean, care apelează la serviciile specializate ale unui avocat, astfel fiind adusă atingere încrederii pe care cetățenii trebuie să o aibă în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea legii.

La analizarea pericolului pentru ordinea publică, s-a solicitat să se aibă în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, pericolul social al acestora, împrejurările concrete în care faptele au fost comise, relațiile sociale care au fost afectate, scopul urmărit de către inculpați, faptul că inculpatul B.D. a fost prins în flagrant în timp ce primea o a doua tranșă de 3.500 lei, din suma totală de 5.000 lei, pretinsă de la denunțător. De asemenea, la aprecierea gravității faptelor comise de inculpații B.D.

și C.V.I., se vor avea în vedere consecințele acestora în plan social, de natură a destabiliza încrederea cetățenilor în justiție și de a determina o imagine defavorabilă, creându-se impresia că, în schimbul unor sume de bani, se pot soluționa dosarele în favoarea unor persoane suspectate de săvârșirea unor fapte penale, lăsând fără protecție pe ceilalți membrii ai societății, pe care inculpații, prin natura profesiei lor, erau obligați să-i protejeze. Având în vedere că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art. 148 lit. f) și 149 1 C. proc. pen. rap. la art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen. s-a solicitat instanței luarea acestei măsuri procesuale față de inculpații, inculpații B.D.

- și C.V.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2013. Analizând propunerea de arestare preventivă a inculpaților B.D. și C.V.I., formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin prisma dispozițiilor legale incidente si în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele: Potrivit legislației internaționale (art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), privarea de libertate a unei persoane. poate fi dispusă atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune…

Noțiunea de „motive verosimile ” a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit o infracțiune (hotărârile Gusinskiy c. Rusiei 19 mai 2004; Tuncer și Durmus c. Turciei 2 noiembrie 2004, Ikincisoy c. Turciei 27 iulie 2004). În cuprinsul mai multor hotărâri pronunțate, Curtea a arătat, de asemenea, avantajele pe care le prezintă detenția preventivă (împiedicarea persoanei suspecte să fugă, evitarea distrugerii probelor, împiedicarea săvârșirii unor noi infracțiuni, protejarea suspectului împotriva furiei publicului sau a victimei), dar a precizat care este principiul general în această materie și anume „detenția preventivă trebuie să aibă caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală” (cauza Wemhoff c. Germaniei din 27 iunie 1968). Potrivit legislației naționale (art. 136, 143, 148 C. proc.

pen.), arestarea preventivă a unei persoane poate fi dispusă atunci când există indicii temeinice în sensul art. 68 1 C. proc. pen. sau probe în sensul art. 63 C. proc. pen., că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există cel puțin una dintre situațiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen. Arestarea preventivă a inculpatului are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală (art. 136 C. proc. pen.), același scop putând fi însă realizat și prin luarea față de către inculpat a unei alte măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pe de altă parte, art. 136 alin. (8) C. proc. pen., stabilește că luarea uneia sau alteia dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 C. proc. pen., nu poate fi făcută în mod arbitrar, legiuitorul stabilind criterii stricte de care trebuie să se țină seama cu această ocazie (scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura). Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale menționate, instanța de fond a constatat că la dosar există indicii temeinice în sensul art. 68 C. proc. pen. și chiar probe, din cuprinsul cărora reiese faptul că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

În acest sens, la dosarul cauzei există declarațiile denunțătorului S.C., care a relatat organelor de urmărire penală că, fiindu-i teamă de faptul că i se va întocmi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ca urmare a implicării într-un eveniment rutier care a avut loc în ziua de 13 octombrie 2013 l-a contactat pe avocatul B.D., iar acesta i-a propus să ia legătura cu inculpatul C.V., agent de poliție în cadrul I.P.J. Mehedinți - Biroul rutier, însă i-a adus la cunoștință că acest lucru îl va costa „niște bani” (fila 23-24, 46-64 dosar u.p.). Potrivit declarațiilor denunțătorului, acesta s-a întâlnit cu cei doi inculpați - și-au convenit ca în schimbul intervenției pe lângă agentul de poliție L.C.

în scopul de a nu se sesiza săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis de către inculpat, să le achite acestora suma de 5.000 lei, sumă pe care a predat-o în două tranșe avocatului B.D. (1.500 lei în timp ce se aflau în localul „S.J.” de pe raza localității Drobeta Turnu Severin și 3.500 lei cu ocazia organizării flagrantului în ziua de 26 noiembrie 2013). Declarațiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor M.M., care a relatat faptul că a fost prezentă la biroul avocatului B.D. în ziua în care denunțătorul s-a întâlnit cu cei doi inculpați și au stabilit suma care urma să fie achitată în scopul intervenției pe lângă agentul de poliție L.C., dar că la cererea inculpatului C.V.

aceasta nu a asistat la discuții, fiind condusă în afara biroului de către inculpatul B.D. Martora a declarat, totodată, că atât ea, cât și mama ei, au contribuit la colectarea sumei de 1.500 lei pe care inculpatul a predat-o inculpatului B.D. (fila 141-147 dosar u.p.). Aceleași aspecte au fost relatate organelor de urmărire penală și de către martora B.C. (fila 138-140 dosar u.p.). Deși instanța a apreciat că declarațiile denunțătorului și martorilor mai sus menționați, constituie probe care dovedesc vinovăția inculpaților, întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate până în prezent în cauză, trebuie precizat faptul că din analiza declarațiilor acestora reiese că există și aspecte asupra cărora denunțătorul și martorii au făcut afirmații a căror veridicitate este pusă sub semnul îndoielii.

Există astfel contradicții în legătură cu circumstanțele în care a avut loc evenimentul rutier din data de 13 octombrie 2013 și în special, în legătură cu persoana care s-a aflat la volanul autoturismului marca R., denunțătorul și martorii negând faptul că denunțătorul S.C. a condus autoturismul respectiv, aspect infirmat inițial de către martorul B.C., cu ocazia cercetărilor efectuate de către agentul de poliție L.C., dar confirmat ulterior cu ocazia audierii de către procuror. O dovadă a nesincerității denunțătorului și martorilor menționați în legătură cu acest aspect o constituie, în opinia instanței de fond, chiar faptul că denunțătorul S.C. a apelat la serviciile inculpaților B.D. și C.V.

tocmai pentru că se temea că din înregistrările video în mediu ambiental surprinse de camera video amplasată în apropierea Școlii Generale nr. 6 de pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, ar rezulta că acesta a condus autoturismul marca R. cu număr de înmatriculare x. Relevante sunt, de asemenea, sub aspectul săvârșirii faptei de către cei doi inculpați declarațiile martorului L.C. care a relatat organelor de urmărire penală că s-a întâlnit cu colegul său, C.V.I. care era însoțit de avocatul B.D., ocazie cu care a fost întrebat dacă a soluționat o tamponare ce s-a produs în spatele Școlii generale nr. 6 și că ulterior întâlnindu-se cu inculpatul C.V.I. i-a comunicat că din vizionarea imaginilor surprinse de camera video montată în zona respectivă, nu reiese cine a condus autoturismul R. (fila 125-133 dosar).

Probele testimoniale menționate se coroborează, de asemenea, cu convorbirile și comunicările care au avut loc între denunțătorul S.C. și avocatul B.D. și care au fost interceptate și înregistrate de organele de urmărire penală și nu în ultimul. rând, cu declarațiile inculpatului B.D., care a recunoscut parțial săvârșirea faptei și a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul dovedirii activității ilicite desfășurate de inculpatul C.V. (fila 157-166, 206-256 dosar u.p.). Instanța a reținut, totodată, că independent de calitatea în care cei doi inculpați au săvârșit fapta (autor, instigator, complice) și chiar și în situația în care în sarcina inculpatului B.D. nu s-ar reține.

dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, instanța constatând că inculpatul nu are niciuna dintre calitățile prevăzute la alin. (1) și (2) al textului de lege menționat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de cei doi inculpați este mai mare decât limita de 4 ani închisoare prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. În lipsa unei definiții legale a sintagmei „pericol concret pentru ordinea publică” și ținând seama de criteriile de care se ține seama la aprecierea acestui pericol în practica judiciară, instanța a apreciat, însă, că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților, instanța a apreciat că pe lângă limitele de pedeapsă trebuie să existe la dosarul cauzei probe certe care să releve pericolul social concret pentru ordinea publică, probe care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Fără a contesta rezonanța negativă a activității ilicite desfășurată de cei doi inculpați, instanța a apreciat că prin lăsarea lor în libertate nu va fi afectată normala desfășurare a segmentului relațiilor sociale protejate prin norma de drept încălcată de aceștia și că ordinea publică nu va fi efectiv amenințată prin lăsarea lor în libertate.

La aprecierea pericolului concret al lăsării în libertate a inculpaților pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere și datele care caracterizează persoana inculpaților, aceștia fiind integrați socio-profesional și aflându-se la prima încălcare a unei norme cu caracter penal, calitatea pe care aceștia o au, de avocat, respectiv agent de poliție, constituind, în opinia instanței, garanții că buna desfășurare a procesului penal, care presupune prezența inculpaților în fața organelor judiciare, ori de câte ori sunt chemați și evitarea riscului de a se exercita acte de intimidare asupra martorilor în cauză, în scopul denaturării adevărului, nu va putea fi afectată prin lăsarea lor în libertate.

Pe de altă parte, instanța a constatat că în condițiile în care natura și gravitatea faptei săvârșite constituie unul dintre criteriile de apreciere a pericolului concret al lăsării în libertate a inculpaților, nu se poate face abstracție de faptul că gradul de pericol social concret al infracțiunilor de corupție este reflectat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și de circumstanțele concrete de săvârșire, determinante fiind în acest caz natura și, cuantumul folosului obținut de inculpați, acesta reprezentând în prezenta cauza suma de 5.000 lei. Pentru aceste considerente, instanța a respins propunerea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova de arestare preventivă a inculpaților B.D.

și C.V.I. Instanța a apreciat, însă, că în raport de natura faptei comise și de frecvența cu care sunt săvârșite fapte similare, se impune luarea față de inculpați a unei măsuri restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara. Împotriva încheierii a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova care a criticat-o pentru nelegalitate, întrucât motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și pentru netemeinicie cu privire la greșita apreciere a lipsei temeiului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. și a solicitat casarea încheierii și arestarea preventivă a inculpaților, apreciind că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat, motiv pentru care îl va respinge pentru motivele expuse în continuare. Cu privire la primul motiv de recurs vizând contrarietatea motivării hotărârii cu dispozitivul acesteia, Înalta Curte îl apreciază ca fiind neîntemeiat. Din analiza considerentelor încheierii recurate, se constată că instanța de fond face referire la existența temeiurilor prev. în art. 148 lit. f) C. proc. pen. la momentul expunerii motivelor menționate în referatul parchetului cu propunere de arestare preventivă, pentru ca ulterior, în cadrul propriei motivări să aprecieze că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. În consecință, Înalta Curte apreciază că motivarea soluției este în concordanță cu dispozitivul hotărârii pronunțate, motiv pentru care nu se impune casarea încheierii pe acest aspect. În ceea ce privește motivul de netemeinicie a hotărârii recurate, înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că nu se impune arestarea preventivă a inculpaților, nefiind îndeplinită cea de a doua condiție a art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv nu s-a dovedit existența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a celor doi inculpați. Motivele parchetului cu referire expresă la natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere, calitatea inculpaților și atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptelor de către inculpatul C.V.I.

sunt elemente ce țin de pericolul social al faptelor pretins comise, care nu trebuie confundat cu pericolul pentru ordinea publică pe care l-a reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților.

Așa cum s-a arătat și în jurisprudența CEDO, tulburarea ordinii publice invocat ca și temei al arestării preventive este suficient doar în situația în care s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura realmente liniștea publică (Degeratu c. României, 35104/02, 6 iulie 2010; Scundeanu c. României, 10193/02, 2 februarie 2010; Yuriy c. Rusiei, 5453/08, 29 aprilie 2010; LA: c. Franței (1/1998/904/1116), 23 septembrie 1998). Ori, în aprecierea acestui criteriu, instanța de judecată nu trebuie să se limiteze numai la gravitatea faptelor în abstract, ci trebuie să arate în mod concret, cu referire la datele speței, caracterul cert și actual al atingerii aduse ordinii publice și totodată să precizeze în ce măsură punerea în libertate a inculpatului ar avea un asemenea efect.

Pe de altă parte, instanțele trebuie să aibă în vedere și criteriile menționate în jurisprudența CEDO referitoare la justificarea măsurii arestării preventive, respectiv existența datelor că inculpatul intenționează să se sustragă procedurilor penale, cava influența buna desfășurare a procesului penal sau pericolul comiterii altor infracțiuni. Ori, din datele existente până la acest moment, nu rezultă vreun indiciu în sensul arătat anterior, de natură a conduce la concluzia privării preventive de libertate a celor doi inculpați. De asemenea, nici în motivele de recurs ale parchetului nu se face referire la niciunul dintre aceste criterii.

În același timp, prevederile art. 5 din CEDO obligă instanțele naționale să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative privării de libertate (Tarău c. României, 3584/02, 24 februarie 2009; Matyush c. Rusiei, 14850/03, 9 decembrie 2008; Galuashvili c. Georgiei, 40008/04, 17 iulie 2008) care să asigure prezentarea inculpatului la procesul penal. Totodată, și legislația națională, respectiv dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., instituie drept scop al măsurilor preventive, buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau executarea pedepsei.

Având în vedere că inculpații s-au prezentat de fiecare dată când au fost solicitați în fața organelor judiciare și nu există date din care să rezulte că intenționează să se sustragă procesului penal sau să comită alte infracțiuni, Înalta Curte apreciază că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fiind suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Totodată, prin instituirea obligațiilor inerente măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara se asigură desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale. Față de cele arătate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de parchet ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva încheierii nr. 52 din data de 27 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1834/54/2013 privind pe inculpații B.D. și C.V.I. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în suma de câte 25 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 06 decembrie 2013.