ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 957/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 957/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința penală nr. 193 din 12 decembrie

2011, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpatul D.M.M., cetățean român, studii

12 clase, fără ocupație, necăsătorit, la:

- 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (2) lit.

a) C. pen. în noaptea de 15/16 august 2008;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1) C. pen. în

noaptea de 30/31 august 2008;

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate acestuia și obligă

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare în condițiile

art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul

M.G.M., cetățean român, studii 8 clase fără ocupație, necăsătorit, cu

antecedente penale, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și

ped. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. în noaptea de 15/16 august

2008.

În baza art. 85 alin.

(1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 10

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a

Judecătoriei Corabia definitivă prin neapelare și s-au repus în

individualitatea lor pedepsele de:

- 10 (zece) luni

închisoare pentru săvârșirea faptei prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 la data de 14 iunie 2009;

- 4 (patru) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art. 86 alin. (2) din

O.U.G. nr. 195/2002 la data de 14 iunie 2009.

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedepsele

aplicate prin Sentința penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia

în pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare în condițiile art. 57 C.

pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că în

perioada 09 martie 2011 - 17 martie 2011 inculpatul a fost arestat în altă

cauză.

A fost condamnat

inculpatul T.F.D., cetățean român, studii liceul, fără ocupație, necăsătorit,

cu antecedente penale, la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 197 alin. (1) rap. la alin. (3) teza I C. pen. în noaptea

de 30/31 august 2008.

În baza art. 85 alin.

(1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 10

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a

Judecătoriei Corabia definitivă prin neapelare și s-au repus în

individualitatea lor pedepsele de:

- 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea faptei prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 la data de 01/02 mai 2009;

- 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 la data de 01/02 mai 2009;

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedepsele

aplicate prin Sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia

în pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare în condițiile art. 57 C.

pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații D.M.M. și M.G.M. la

plata sumei de 2000 RON cu titlu de daune materiale și 20.000 RON daune morale

către partea civilă P.S..

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2000 RON

daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă S.A.C..

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.F.D. la plata sumei de 2000 RON

daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea civilă O.M.A.

A fost obligat

fiecare dintre inculpați la câte 7500 RON cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat

inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către partea civilă S.A.C.

Au fost obligați

inculpații D.M.M. și M.G.M. la plata sumei de câte 1400 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către partea civilă P.S.

A fost obligat

inculpatul T.F.D. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către partea civilă O.M.A.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

15/16 august 2008, partea vătămată P.S. împreună cu martorele C.F. și C.C. s-au

deplasat la discoteca din comuna V., județul Olt unde s-au întâlnit cu mai

mulți tineri, printre care și inculpații D.M.M. și M.G.M. și, spre sfârșitul

programului de discotecă aceștia au luat decizia de a avea raporturi intime cu

partea vătămată cu motivarea că știau de la alți tineri "că aceasta a mai

întreținut relații intime și cu alți băieți".

În acest scop au

atras partea vătămată într-un loc întunecos și i-au propus să întrețină

raporturi intime și pentru că aceasta a refuzat, contrar voinței sale, a fost

imobilizată și lovită de inculpatul M.G.M., în zona capului, în stomac și în

zona coastelor după care au imobilizat-o, au dezbrăcat-o de haine, întreținând

cu aceasta un raport sexual normal mai întâi inculpatul D.M.M., în timp ce

celălalt învinuit o ținea de picioare, iar apoi și inculpatul M.G.M. a

întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, în vreme ce inculpatul.

D.M.M. a ținut-o de picioare.

După săvârșirea

faptelor, inculpații au abandonat-o pe victimă și i-au atras atenția să nu spună

părinților săi despre cele întâmplate.

Partea vătămată P.S.

a sunat-o pe telefonul mobil pe sora ei P. din București căreia i-a povestit ce

s-a întâmplat, iar aceasta i-a apelat pe părinții lor P.M. și P.P., care s-au

deplasat la locul unde se desfășura discoteca și au reușit să-l prindă pe

inculpatul M.G.M., însă inculpatul D.M.M. a fugit.

Din raportul

medico-legal nr. 1250/E/2008 din 16 octombrie 2008, rezultă că victima P.S. a

prezentat la examinarea din 16 august 2008, "Himen inelar, membranos, lat

de 0,2 - 0,4 cm cu marginea liberă prezentând ruptură completă la poziția 9 de

pe cadranul convențional, ce interesează 2/3 din lățimea himenului, cu

marginile epitelizate, sidefii."

Leziunile prezentate

de victimă și situate la nivelul coapsei sunt specifice infracțiunii de viol și

s-au putut produce în contextul unui raport sexual normal, posibil în cadrul

unei infracțiuni de viol. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de

corpuri contondente și compresiune cu degetele.

La data de 16 august

2008 victima P.S. a sesizat Poliția orașului Corabia cu privire la săvârșirea

infracțiunii de viol de către de către cei doi inculpați în noaptea de 15/16

august 2008.

Inculpații D.M.M. și

M.G.M. au declarat că, în noaptea de 15/16 august 2008 au fost împreună la

discoteca din comuna V. cu mai mulți tineri printre care și victima P.S.,

recunoscând că, în baza unei înțelegeri prealabile, i-au propus acesteia să

întrețină raporturi intime cu ei, propunere cu care victima a fost de acord.

Au fost de asemenea,

examinate și obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat partea vătămată și

s-a constatat că lipsea un nasture de la pantalonii scurți cu care a fost

îmbrăcată aceasta în seara în care inculpații au săvârșit fapta, conform

mențiunilor procesului-verbal de examinare din 16 august 2008.

Martorii P.M. și

P.P., părinții părții vătămate P.S. au declarat că, după săvârșirea faptei,

mama inculpatului D.M.M. a insistat în împăcarea cu victima.

Inculpații au făcut

referire la împrejurarea că partea vătămată era cunoscută ca o persoană de

moravuri ușoare, însă moralitatea victimei, chiar și în ipoteza veridicității

ei, este lipsită de relevanță pentru existența infracțiunii.

30/31 august 2008 în jurul orelor 24,00 părțile vătămate S.A.C. în vârstă de 17

ani 9 luni și 11 zile și O.M.A. în vârstă de 13 ani, 6 luni și 20 zile (la

momentul săvârșirii faptei) au mers la discoteca din comuna V. împreună cu

surorile lor S.D.A. și O.D., fiind transportate cu autoturismul condus de

martorul S.M., unde s-au întâlnit cu inculpații D.M.M. și T.F.D.

Deși inculpatul

T.F.D. a venit la discotecă însoțit de prietena sa, martora C.C., cei doi

inculpați le-au propus minorelor părți vătămate S.A.C. și O.M.A. să meargă cu

ei la locuința inculpatului D.M.M., pentru a lua cheile de la autoturismul

(care în realitate era defect) cu care să le transporte în comuna B., propunere

cu care acestea au fost de acord.

După ce au ajuns la

locuința inculpatului D.M.M., acesta și partea vătămată S.A.C. s-au deplasat

într-o altă cameră situată în partea dreaptă a locuinței, în timp ce inculpatul

T.F.D. a rămas în camera situată la intrare cu partea vătămată O.M.A.

2.1. Rămânând

singuri, inculpatul T.F.D. a întrebat-o pe minora O.M.A. în legătură cu anumite

date personale inclusiv vârsta, ocupația, domiciliul aflând de la victimă

vârsta acesteia, respectiv 14 ani și 6 luni precum și împrejurarea că este

elevă la R..

Totodată, acesta a

întrebat-o dacă are un prieten și dacă mai este virgină, propunându-i totodată

să întrețină raporturi intime, iar aceasta i-a răspuns că are un prieten și

este virgină, refuzând propunerea inculpatului.

Pentru că partea

vătămată O.M.A. a refuzat propunerea sa, inculpatul a apucat-o de păr cu

violență, a obligat-o să stea în genunchi și să întrețină un raport sexual

oral, după aceasta, victima a început să plângă și a încercat cu forța să iasă

afară din cameră.

2.2. Inculpatul

D.M.M. în timp ce se afla cu partea vătămată S.A.C. cameră situată în partea

dreaptă a locuinței, i-a propus acesteia să întrețină raporturi sexuale normale

și cum a fost refuzat de aceasta, acesta a amenințat-o și bruscat-o, aruncând-o

în pat, a tras de hainele cu care era îmbrăcată victima și în aceste condiții a

întreținut un raport sexual normal cu victima circa 5 minute, după care i-a atras

atenția victimei să nu spună nimic din cea ce s-a întâmplat.

Referitor la faptul

ca S.A.C. și D.M.M. se cunoșteau de mai mult timp și erau în relații de

prietenie, aspect invocat în apărare de acest inculpat este lipsit de relevanță

pentru existența infracțiunii cu precizarea că oricum, victima era minoră și nu

avea capacitate deplină de exercițiu, încât sub acest aspect, consimțământul în

privința întreținerii de raporturi intime cu inculpatul, nu putea fi unul

valabil.

Pe de altă parte,

este de observat că inculpatul le-a atras pe cele două minore în domiciliul

său, cu o motivare mincinoasă, întrucât autoturismul său era defect la acea

dată.

Cele două victime

s-au întâlnit în holul locuinței inculpatului D.M.M. și împreună au mers în

centrul comunei de unde au fost luate de frații R. și transportate la

domiciliul lor din comună, ulterior și-au anunțat familiile și au sesizat

organele de poliție.

La data de 01

septembrie 2008 părțile vătămate S.A.C. și O.M.A. au fost examinate de

Serviciul Județean de Medicină legală Olt.

Din raportul de

constatare medico-legală nr. 1341/E din 01 septembrie 2008 întocmit de

Serviciul Județean de Medicină legală Olt a rezultat că minora parte vătămată

S.A.C. a prezentat o deflorare incompletă veche, a cărei dată de producere nu

s-a putut stabili (mai veche de 14 zile), pe cap, trunchi și membre nu a

prezentat leziuni traumatice, iar din raportul de constatare medico-legală nr.

1343/E din 1 septembrie 2008 a rezultat că numita O.M.A. este virgină și la

nivelul gurii nu a prezentat leziuni traumatice și nici pe corp, trunchi și

membre.

În drept s-a reținut

că fapta inculpaților D.M.M. și M.G.M., constând în aceea că în noaptea de

15/16 august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile, prin constrângere, au

întreținut fiecare un raport sexual normal cu victima P.S. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de viol de către două sau mai multe

persoane împreună prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen.;

fapta inculpatului D.M.M. constând în aceea că în noaptea de 30/31 august 2008

prin constrângere a întreținut un raport sexual normal cu victima S.A.C.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197

alin. (1) C. pen. iar fapta inculpatului T.F.D. constând în aceea că în noaptea

de 30/31 august 2008, prin constrângere, a întreținut un raport sexual oral cu

victima O.M.A. în vârsta de 14 ani și 6 luni întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C.

pen..

La individualizarea

judiciară a pedepselor, s-a ținut seama de criteriile generale de pedeapsă

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor și

făptuitorilor, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările

care agravează săvârșirea faptelor, precum și de persoana și conduita

făptuitorului atât în faza de urmărire penală cât și în fata instanței.

Instanța a apreciat

că acțiunea civilă formulată de părțile civile este în parte dovedită și în

temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat în solidar inculpații

D.M.M. și M.G.M. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de daune materiale și

20.000 RON daune morale către partea civilă P.S.; inculpatul D.M.M. la plata

sumei de 2000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale către partea

civilă S.A.C.; inculpatul T.F.D. la plata sumei de 2000 RON daune materiale și

20.000 RON daune morale către partea civilă O.M.A.

Cuantumul

despăgubirilor materiale și morale este, în opinia instanței de fond,

proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă victimelor,

consecințele fizice și psihice, valorile lezate, gradul de percepție al

acestora, nejustificându-se acordarea sumelor inițial pretinse de fiecare

dintre acestea în cererea de constituire de parte civilă.

A fost obligați inculpații

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații

D.M.M., M.G.M., T.F.D., părțile civile P.S., S.A.C. și O.M.A.

Prin Decizia penală

nr. 248 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, au fost admise apelurile

formulate de parchet și părțile civile, s-a desființat în parte sentința penală

apelată și, rejudecând, s-a dispus descontopirea pedepselor aplicate

inculpaților D.M.M., M.G.M. și T.F.D., care au fost repuse în individualitatea

lor.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului D.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197

alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului D.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197

alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului

D.M.M. pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe o durată de

2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului M.G.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197

alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-au menținut

dispozițiile cuprinse în sentința penală apelată, privind aplicarea art. 85

alin. (1) C. pen. și, în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa

de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 80 din

20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia, astfel încât s-a dispus ca inculpatul

M.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului T.F.D., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 197

alin. (1) și (3) teza I C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 85 C.

pen., s-a anulat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa

rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.F.D. prin Sentința penală

nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia și s-au repus în

individualitatea lor pedepsele componente a câte 1 an închisoare, care vor fi

contopite cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen. aplicată prin

prezenta decizie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul T.F.D.

să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat cuantumul

daunelor morale acordate părților civile la suma de 40.000 RON pentru apelanta

parte civilă P.S. și au fost obligați în solidar inculpații D.M.M. și M.G.M. la

plata acestei sume către partea civilă, 40.000 RON pentru apelanta parte civilă

S.A.C. și va fi obligat inculpatul D.M.M. la plata acestei sume către partea

civilă și 50.000 RON pentru apelanta parte civilă O.M.A. la care va fi obligat

inculpatul T.F.D.

Au fost menținute

celelalte dispoziții din sentință.

Pentru a pronunța

această decizie, verificând hotărârea apelată în baza actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei s-a constat că prima instanță a reținut o situație de

fapt exactă bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat în

baza căruia faptele inculpaților au fost încadrate în mod legal în prevederile

art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.

pen. și respectiv art. 197 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că

apărarea inculpaților în sensul nevinovăției acestora respectiv a inexistenței

infracțiunilor de viol pentru care au fost trimiși în judecată este infirmată

de probele administrate respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile

martorilor și actele medico-legale.

Astfel, partea

vătămată P.S. a declarat, aspecte susținute și de martorele C.F. și C.C. că în

noaptea de 15/16 august 2008 se afla la discoteca din comuna V., județul Olt,

iar spre sfârșitul programului inculpații D.M.M. și M.G.M. au atras-o într-un

loc întunecos și i-au propus să întrețină raporturi intime, însă întrucât

partea vătămată a refuzat a fost imobilizată și lovită de inculpatul M.G.M. în

zona capului, în stomac și în zona coastelor, după care a fost dezbrăcată de

haine și în timp ce inculpatul M.G.M. o ținea de picioare, inculpatul D.M.M. a

întreținut cu aceasta un raport sexual normal, după care și inculpatul M.G.M. a

procedat în același mod în timp ce inculpatul D.M.M. a ținut-o de picioare.

După săvârșirea

faptelor partea vătămată a fost abandonată și contrar susținerilor

inculpaților, aceasta a anunțat imediat pe sora sa ce s-a întâmplat, care la

rândul său i-a anunțat telefonic pe părinții părții vătămate P.M. și P.P. care

s-au deplasat la locul în care se desfășura discoteca unde au reușit să îl

găsească pe inculpatul M.G.M. întrucât inculpatul D.M.M. a fugit.

De asemenea raportul

medico-legal nr. 1250/E din 16 octombrie 2008 menționează leziunile prezentate

de partea vătămată P.S. cu ocazia examinării, respectiv "himen inelar,

membranos, lat de 0,2 - 0,4 cm cu marginea liberă, prezentând ruptură completă

la poziția 9 de pe cadrul convențional ce interesează 2/3 din lățimea

himenului, cu marginile epitelizate, sidefii" leziuni ce s-au putut

produce în contextul unui raport sexual normal prin lovire cu sau de corpuri

contondente și compresiune cu degetele.

La aceeași dată

partea vătămată P.S. a sesizat Poliția orașului Corabia, reclamând săvârșirea

infracțiunii de viol de către cei doi inculpați, care însă în apărare au arătat

că partea vătămată a fost de acord cu propunerea acestora de a întreține

raporturi sexuale.

Curtea a apreciat că

apărarea inculpaților nu este confirmată de probele administrate din care

rezultă că s-au exercitat violențe asupra părții vătămate iar susținerea

acestora că aceasta era cunoscută ca o persoană de moravuri ușoare nu este de

natură să înlăture răspunderea penală pentru faptele săvârșite.

De asemenea, s-a

constatat că probele administrate în cauză demonstrează și existența

infracțiunilor și vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile de viol

săvârșite în noaptea de 30/31 august 2008 împotriva părților vătămate minore

S.A.C. și O.M.A.

Astfel, declarația

părților vătămate și martorilor au confirmat împrejurarea că în noaptea de

30/31 august 2008 cele două părți vătămate s-au aflat la discoteca din comuna

V. împreună cu surorile lor S.D.A. și O.D. iar inculpații T.F.D. și D.M.M.

le-au propus minorelor să se deplaseze la locuința acestuia din urmă pentru a

lua cheile de la autoturism, urmând ca ulterior să le transporte în comuna B.

Părțile vătămate au fost de acord iar la locuința inculpatului D.M.M., acesta și

partea vătămată S.A.C. s-au deplasat într-una dintre camerele locuinței, iar

inculpatul T.F.D. a rămas cu partea vătămată O.M.A. în camera de la intrare.

Acesta din urmă a întrebat-o pe partea vătămată O.M.A., vârsta și ocupația sa,

aflând că aceasta avea 14 ani și 6 luni și că este elevă, după care i-a propus

să întrețină raporturi intime, însă a fost refuzat. În aceste împrejurări

inculpatul T.F.D. a prins-o de păr pe partea vătămată obligând-o să stea în

genunchi și a obligat-o să întrețină un raport sexual oral. Partea vătămată a

încercat să opună rezistență și a încercat să părăsească camera însă nu a

reușit.

Curtea a apreciat că

lipsa violențelor de pe corpul părții vătămate O.M.A. și împrejurarea că din

raportul medico-legal rezultă că aceasta este virgină, aspecte invocate de

către inculpat în susținerea nevinovăției sale respectiv a inexistenței

infracțiunii de viol, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a

acestuia întrucât așa cum am arătat, din probele administrate rezulta că

inculpatul a prins-o de păr pe partea vătămată și a obligat-o să stea în

genunchi, obligând-o de asemenea să întrețină un raport sexual oral.

Contrar celor

susținute de apelanții inculpați, respectiv că cele două părți vătămate și-ar

fi adus aminte după o perioadă mai lungă de timp că au fost violate, din actele

dosarului rezultă că S.A.C. și O.M.A. au fost examinate de Serviciul Județean

de Medicină Legală Olt la data de 01 septembrie 2008, deci în ziua imediat

următoare faptelor iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1341/E din

01 septembrie 2008 rezultă că partea vătămată S.A.C. a prezentat o deflorare

incompletă mai veche de 14 zile iar pe cap, trunchi și membre nu a prezentat

leziuni traumatice. Însă din declarația părții vătămate S.A.C. dată la 31 august

2008 la Poliția Corabia rezultă că în noaptea de 30/31 august aceasta a fost

amenințată și bruscată de inculpatul D.M.M., care i-a tras hainele cu care era

îmbrăcată și a întreținut un raport sexual normal deși fusese refuzat de partea

vătămată.

Chiar dacă

majoritatea martorilor audiați în cauză sunt rudele părților vătămate sau

persoane apropiate acestora, instanța de apel a apreciat că împrejurările

relatate de către acestea în declarațiile date pe parcursul procesului penal nu

pot fi puse sub semnul îndoielii, respectiv declarațiile lor nu pot fi

înlăturate ca nesincere numai pe motivul rudeniei sau a prieteniei, întrucât în

mod normal părțile vătămate au discutat imediat după săvârșirea infracțiunilor,

având în vedere și starea în care se aflau cu persoanele apropiate, respectiv

părinții acestora.

În raport de aceste

considerente apelurile declarate de inculpați au fost apreciate nefondate,

astfel încât în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost respinse.

Cu privire la

apelurile declarate de parchet și părțile vătămate, instanța a apreciat că sunt

fondate atât în ceea ce privește critica laturii penale cât și cea privind

latura civilă.

Astfel, prin Sentința

penală nr. 8 din 08 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia, inculpatul T.F.D. a

fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv un an închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 87 alin. (1) din același act normativ iar în baza art. 33 lit.

a), art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa de un

an închisoare cu suspendarea condiționate în condițiile prev. de art. 81 C.

pen.

Ca urmare, s-a arătat

că în mod greșit instanța de fond a dispus, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.,

anularea suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată

inculpatului T.F.D. prin Sentința penală nr. 8/2010 a Judecătoriei Corabia în

loc de pedeapsa de un an închisoare, sentința urmând a fi modificată în acest

sens.

De asemenea, s-a

arătat că este fondată și critica formulată de parchet și părțile vătămate prin

motivele de apel cu privire la cuantumul pedepselor la care au fost condamnați

cei trei inculpați, cuantum apreciat în mod corect ca fiind prea redus în

raport de criteriile prevăzute de lege.

Curtea a arătat că

faptele reținute în sarcina inculpaților sunt deosebit de grave, astfel încât

în operația complexă a tratamentului penal trebuie să se țină seama de gradul

ridicat de pericol social (infracțiunea de viol care a avut ca victime și două

minore, una având la data faptei 14 ani și 6 luni), de consecințele nefaste ale

faptelor inculpaților asupra dezvoltării psihice ulterioare în special a

părților vătămate minore, de modul și împrejurările în care s-au comis faptele,

de antecedentele penale ale inculpaților M.G.M. și T.F.D., astfel încât

resocializarea viitoare pozitivă a acestora nu va putea fi posibilă decât prin

aplicarea unor pedepse ferme.

Pentru a-și putea

îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său

și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei,

atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă

în mod real persoana fiecărui inculpat, cât și atitudinii acestora de a se

îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul educativ al pedepsei pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe,

fiecare inculpat trebuind să știe, că pe lângă drepturi are și o serie de

datorii, obligații, răspunderi care caracterizează comportamentul său în

societate.

În raport de aceste

considerente, cu referire și la atitudinea nesinceră a inculpaților pe

parcursul procesului penal, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea

pedepselor la care au fost condamnați cei trei inculpați, instanța de fond

respectiv pentru inculpatul D.M.M. condamnare la pedepse de 9 ani închisoare și

respectiv 5 ani închisoare pentru cele două infracțiuni săvârșite, pentru

inculpatul M.G.M. condamnarea la o pedeapsă de 9 ani închisoare iar pentru

inculpatul T.F.D. 12 ani închisoare pentru infracțiunile săvârșite în cauza de

față.

S-a apreciat fondată

și critica formulată de apelantele părți civile sub aspectul cuantumului

daunelor morale acordate de prima instanță, și se impune majorarea acestui

cuantum, prin raportare la toate datele cauzei respectiv natura infracțiunilor

săvârșite, vârsta părților vătămate, consecințele acestor fapte, din actele

existente la dosar rezultând că cele trei părți vătămate au avut nevoie de

consiliere psihologică ca urmare a traumei produse prin săvârșirea

infracțiunilor, astfel încât obligarea inculpaților la sume de câte 40.000 RON

pentru fiecare dintre părțile civile P.S. și S.A.C. și respectiv 50.000 RON

pentru partea civilă O.M.A., în vârstă de 14 ani și 6 luni la data săvârșirii

infracțiunii, satisface cerințele justei și integralei reparări a prejudiciului

moral cauzat precum și pe cel al proporționalității despăgubirilor cu

prejudiciul încercat.

Critica apelantelor

părți civile privind cuantumul daunelor materiale stabilite de prima instanță a

fost considerată nefondată întrucât actele existente la dosar au dovedit

existența unui prejudiciu material în cuantumul stabilit de 2.000 RON daune

materiale, dovada acestui prejudiciu, care trebuie să fie cert, atât sub

aspectul întinderii cât și al existenței trebuie să se facă cu probe conform

disp. art. 1169 C. civ., iar pentru prejudiciile care pot apărea în viitor, urmare

a faptelor inculpaților, părțile civile au posibilitatea de a se adresa

instanței civile conform art. 20 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs inculpații D.M.M., M.G.M. și T.F.D.

Recurenții au

solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, arătând că în

mod greșit instanțele le-au respins cererile de probatorii, în condițiile în

care martorii erau oculari, respectiv D.M.Z. și C.C. hotărârea de condamnare

fundamentându-se doar pe declarațiile părților vătămate și ale rudelor

acestora. Criticile formulate nu au fost încadrate în vreunul din cazurile de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

În recursul

inculpaților, Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., arătând că în cauză s-au administrat probe,

respectiv rapoarte de constatare medico-legale, asupra cărora instanțele nu

s-au pronunțat.

Analizând decizia

recurată atât din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, în

limitele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată

următoarele:

Referitor la motivul

de recurs al inculpaților D.M.M., M.G.M. și T.F.D., Înalta Curte constată că

acesta nu poate fi analizat prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare în

limitele cărora poate fi făcută verificarea hotărârii.

Astfel, recurenții nu

invocă nepronunțarea asupra unor probe administrate, ci respingerea acestora,

critici ce nu se circumscriu dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. Pe de altă parte, se constată că, în ceea ce o privește pe D.M.Z.,

inculpații nici nu au formulat o cerere de audiere a acesteia în calitate de

martoră, iar referitor la C.C., instanța nu a respins cererea de ascultare în

calitate de martor, ci a constatat imposibilitatea audierii acesteia, întrucât

din procesele-verbale efectuate de organele de poliției însărcinate cu

executarea mandatelor de aducere dispuse de către tribunal, a rezultat că

aceasta este plecată din țară, în Italia, necunoscându-se adresa acesteia,

astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte

apreciază însă că recursurile inculpaților sunt întemeiate în raport de cazul

de casare invocat din oficiu de către parchet.

Astfel cum rezultă

din actele dosarului de urmărire penală, în cauză s-a dispus efectuarea unor

rapoarte de constatare medico-legale având drept obiective, referitor la partea

vătămată S.A.C., stabilirea dacă aceasta prezintă urmele unui raport sexual

recent, dacă în cavitatea vaginală se constată prezența de spermatozoizi, dacă

prezintă leziuni sau alte semne de violență, iar în ceea ce o privește pe

partea O.M.A. și dacă aceasta prezintă sau nu urmele unui raport sexual oral.

În acest sens, de la partea vătămată S.A.C. s-a recoltat secreție vaginală, iar

de la partea vătămată O.M.A. un tampon cu salivă pentru efectuarea examenului

morfologic.

Înalta Curte constată

că niciuna dintre cele două instanțe nu a observat că rezultatele acestor probe

nu se regăsesc la dosar, ele având în mod evident un caracter esențial, în

condițiile în care inculpații D.M.M. și T.F.D. neagă faptul că ar fi întreținut

raporturi sexuale cu victimele, pe corpul acestora nu s-au identificat niciun

fel de leziuni traumatice, probatoriul care a condus la reținerea vinovăției

constând în declarațiile părților vătămate și ale rudelor acestora.

De asemenea,

referitor la partea vătămată P.S., Înalta Curte reține că, la examinarea sa de

către medicul legist la data de 16 august 2008, a doua zi după data la care

afirma că asupra sa s-au exercitat violențe, nu s-au constatat pe cap, trunchi

și membre leziuni traumatice. Partea vătămată a revenit pentru examinare la

data de 19 august 2008, "afirmând apariția unor echimoze pe corp" la

examinarea medico-legală constatându-se echimoze pe fața internă a coapsei

drepte, pe flancul stâng și la nivelul crestei iliace drepte, despre care s-a

stabilit că s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente și

prin comprimare cu degetele.

În raport concluziile

raportului de expertiză medico-legală în sensul că "leziunile de violență

pot data din noaptea de 15/16 august 2008" și fără a solicita medicului

legist să ofere o explicație suplimentară în raport de prima sa constatare de

la examinarea din data de 16 august 2008 (când pe corpul părții vătămate nu

s-au constatat leziuni traumatice), instanțele au reținut vinovăția

inculpaților D.M.M. și M.G.M., înlăturând apărările formulate de către aceștia

în sensul că au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată P.S. cu acordul

său.

Înalta Curte constată

așadar că, pe de o parte, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele

probe administrate în cauză, care, astfel cum s-a arătat nici nu erau depuse la

dosar, și pe de altă parte nu au observat că era necesară, în vederea

stabilirii adevărului, suplimentarea probatoriului în sensul arătat anterior.

Față de aceste

considerente, reținând incidența cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1)

pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursurile inculpaților, va casa în totalitate hotărârile recurate și

va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt, stabilind, conform art. 385

alin. (4) C. proc. pen. ca ultimul act valabil de la care procesul să își reia

cursul, încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2011. Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond urmează să facă demersuri în vederea obținerii

rezultatelor asupra probelor biologice prelevate de la părțile vătămate S.A.C.

și O.M.A., va solicita, printr-un supliment la raportul de expertiză

medico-legală, explicații cu privire la concluziile legate de existența

leziunilor traumatice pe corpul părții vătămate P.S. și la constatările

medicilor legiști din data de 16 august 2008. De asemenea, instanța urmează să

verifica dacă martora C.C. a revenit în țară și, în caz afirmativ, să procedeze

la ascultarea nemijlocită a acesteia, putând să administreze și orice alte

probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească.

În raport de soluția

pronunțată, Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de apărătorul ales al intimatelor părți civile P.S., S.A.C.

și O.M.A., avocat M.R.

Cheltuielile

judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru

apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din

fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații D.M.M., M.G.M. și T.F.D. împotriva Deciziei penale nr.

248 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Casează decizia

penală recurată și Sentința penală nr. 193 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului

Olt și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt.

Respinge cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apărătorul ales al

intimatelor părți civile P.S., S.A.C. și O.M.A., avocat M.R.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 martie 2013.

Procesat de GGC - GV