ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, secția penală, prin Sentința penală nr. 166 din 17 octombrie 2011, în baza art. 254 C. pen. raportat la disp. art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C.M., studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, căsătorit, un copil minor, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la disp. art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. raportat la disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii, stabilind în baza art. 82 C. pen. 3 ani termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a învederat inculpatului consecințele disp. art. 83 C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 27 octombrie 2010 la 8 martie 2011.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 RON reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca L., a contravalorii unui pachet de șervețele umede P. și a 10 litri motorină precum și a sumei de 450 RON, reprezentând suma încasată de la numitul K.S.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata F.M., fără antecedente penale, de săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 C. pen., cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 6

din Legea nr. 78/2000 și instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și 41 alin. (2) C. pen.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.A. de săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 6

din Legea nr. 78/2000 și instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 33 lit. a) și 41 alin. (2) C. pen.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații H.N., M.A.G. și B.M.S. de săvârșirea infracțiunilor de instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.C.M. la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 198 alin. (5) C. proc. pen. a respins cererea de reexaminare formulată de av. E.E.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 173/P/2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului M.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - luare de mită, prev. și ped. de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență prev. și ped. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu prev. și ped. de art. 248 C. pen., rap. la art. 13

din Legea nr. 78/2000, folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.; F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - dare de mită prev. și ped. de art. 255 C. pen., - cumpărare de influență prev. și ped. de art. 6

din Legea nr. 78/2000, - instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.; H.N. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, M.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; B.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. și ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Actul de inculpare a reținut, în esență, că în cursul anului 2010, inculpatul M.C.M. a favorizat persoane din anturajul său (coinculpați) care aduceau din Ucraina țigări, combustibil și alte bunuri în cantități mai mari decât limita impusă de lege, inculpatul procedând în concret la neoprirea pentru control a mașinilor coinculpaților, în timpul serviciului său în Punctul fix de control, împreună cu câte un lucrător al Poliției de frontieră, ori, în situația opririi acelor mașini pentru control prin efectuarea controlului de către inculpat cu evitarea participării polițistului de frontieră sau efectuarea unui control superficial, sumar.

Tot în vederea facilitării transportului de bunuri de către persoane din anturajul său, acesta le însoțea până în momentul în care treceau de orice filtru de control.

Persoanele care „au beneficiat de aceste servicii" sunt inculpatele: P.A., H.N., F.M., aspecte ce au fost recunoscute și de către inculpat. Astfel, în timpul în care inculpatul nu se afla în serviciu la Punctul fix de control, efectua demersuri pentru a afla componența echipajului de serviciu și transmitea lucrătorilor de poliție și poliție de frontieră indicii pentru recunoașterea autoturismelor sau persoanelor care urmau să intre în România și unde el avea un interes în cauză, determinând astfel lucrătorii din Punctul fix de control să nu efectueze sau să efectueze un control sumar asupra acestor persoane și mijloace de transport.

În data de 31 august 2010, la solicitarea inculpatei P.A. care intenționa să introducă în România diferite bunuri care depășeau plafonul vamal admis, inculpatul M.C.M. a acceptat să intervină pe lângă polițistul aflat în timpul efectuării serviciului, sens în care l-a contactat telefonic pe agentul de poliție R.M. aflat în misiune, aflând de la acesta componența echipajului aflat în serviciu și a celui care urma să intre în serviciu. Cu toate că inițial acceptase să intervină pe lângă agentul T.D., față de care învinuita P.A. manifesta teama de a fi controlată, inculpatul M.C.M. a sfătuit-o să renunțe la încercarea de a introduce în țară bunuri peste limita plafonului legal, afirmând că a discutat cu un coleg care o știe, transmițându-i că sunt și alți polițiști în zona Punctului de Trecere a Frontierei Halmeu, pe care ea nu-i cunoaște, existând riscul de a fi oprită și controlată de aceștia.

În data de 28 august 2010, inculpatul a luat legătura cu R.M., agent de Poliție în cadrul Postului de Poliție Halmeu, acesta din urmă, cerându-i inculpatului să nu efectueze control asupra unui autoturism cu nr. de înmatriculare ROL care venea din Ucraina, mașină condusă de către fratele agentului de poliție, R.M., întrucât acesta nu a ajuns la Punctul Fix de Control până la ieșirea lui din serviciu, i-a transmis colegului care urma să intre în serviciu, despre cele solicitate de către R.M.

Inculpatul M.C.M. a intervenit pe lângă colegii polițiști care efectuau serviciul în Punctul de Control Fix pentru ca aceștia să faciliteze trecerea acestor persoane, fără efectuarea controlului mijloacelor de transport. Astfel, în data de 08 octombrie 2010, a intervenit pe lângă colegul său T.D., de la Postul de Poliție Porumbești, pentru a-i permite inculpatei P.A. trecerea de filtru, aceasta transportând cu autoturismul bunuri alimentare, țigări și combustibil, peste limita legală.

În data de 22 septembrie 2010 a intervenit pe lângă agentul de poliție M.R., din cadrul Postului de Poliție Turulung, aflat în serviciu în Punctul Fix de Control, pentru a-i favoriza trecerea numitei F.M., aceasta transportând țigări și motorină aduse din Ucraina.

În data de 7 august 2010, inculpatul a intervenit pe lângă agentul poliției de frontieră C.I., aflat în serviciul în punctul Fix de Control, spunându-i că urmează să vină un prieten care îi aduce ceva din Ucraina și să aibă „grijă" de acesta. Din cercetările efectuate a rezultat că această persoană era L.G., din Baia Mare.

În schimbul acestor „intervenții" inculpatul a primit de la persoanele care se ocupau de traficul cu diferite bunuri, țigări, combustibil, produse pentru îngrijirea copilului, (convorbirile telefonice din data de 07 iulie 2010, ora 06,40; 22 septembrie 2010, ora 08,55; 08 octombrie 2010, ora 21,57; 24 octombrie 2010, ora 11,41).

Inculpatul M.C.M. a primit, în repetate rânduri, diferite bunuri, constând în alimente, băuturi alcoolice, țigări, combustibil, telefon mobil și cartele de reîncărcare pentru telefoane mobile, și bani, de la inculpatele P.A., F.M., de la numiții L.G., K.S., M.A., astfel după cum chiar aceasta a recunoscut, în luna septembrie a acestui an, i-a cerut împrumut numitului K.S., din Porumbești, suma de 450 RON, acesta din urmă propunându-i stingerea datoriei prin efectuarea unui control superficial asupra autoturismului marca M., de culoare neagră, cu numere de înmatriculare de Ucraina, mașină care a transportat, în mod repetat, motorină și țigări pentru K.S. (convorbirile telefonice din data de 24 septembrie 2010, ora 18,26; 20 iulie 2010, ora 17,43).

În primăvara acestui an a primit de la M.A. din Carei, un telefon mobil marca L., în scopul de a-l folosi atunci când poartă convorbiri telefonice cu el.

Inculpatul a recunoscut că știa cu ce se ocupă M.A., și anume că, achiziționa în scop de revânzare, țigări aduse din Ucraina, de la persoane din Halmeu sau Porumbești, interesându-se de mai multe ori pentru el, de prețul acestor țigări.

În cursul anului 2010, inculpatul, în repetate rânduri a transmis persoanelor din anturajul său date cu privire la amplasarea unor elemente de dispozitiv ale Poliției și Poliției de Frontieră, precum și a echipajelor mobile de control din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, aflate în misiune de supraveghere și control, pe comunicația Halmeu - Satu Mare, cu atribuții în identificarea și constatarea contravențiilor și infracțiunilor privind traficul cu țigări, combustibil și alte produse accizabile. Aceste informații erau folosite de persoanele din anturajul inculpatului M.C.M., cu scopul de a evita aceste echipaje, ori de a tranzita această comunicație, în lipsa echipajelor.

Astfel de informații au fost comunicate numiților C.M. (12 iulie 2010, 19 iulie 2010, 26 iulie 2010, 28 iulie 2010, 29 septembrie 2010), H.N. (19 iulie 2010, 17 august 2010, 20 octombrie 2010, 21 octombrie 2010, 26 octombrie 2010), F.M. (06 septembrie 2010, 13 septembrie 2010, 14 septembrie 2010, 15 octombrie 2010, 22 septembrie 2010, 18 octombrie 2010, 25 octombrie 2010) numitului M.A. (23 iulie 2010, 17 august 2010, 06 octombrie 2010), L.G. (24 iulie 2010, 26 iulie 2010, 29 iulie 2010), P.A. (8 octombrie 2010, 31 august 2010), B.M.S. (28 septembrie 2010, 20 octombrie 2010, 21 octombrie 2010, 25 octombrie 2010), numitului A.C. (14 septembrie 2010), numitei O.C. (07 iulie 2010, 19 iulie 2010, 28 septembrie 2010), numitului K.S. (27 septembrie 2010, 28 septembrie 2010).

În data de 26 octombrie 2010, inculpata H.N. l-a informat pe inc. M.C.M., că în aceeași zi, urmau să sosească din Ucraina, 3 mașini, înmatriculate în aceea țară, care aduceau combustibil și țigări, bunuri ce urmau să fie descărcate în Halmeu, la numita H.J. Cu ocazia percheziției efectuate la acest imobil, în data de 27 octombrie 2010, s-au găsit, în grădină, acoperite, cu un morman de frunze uscate, o cantitate de 358 de pachete țigări cu timbru de Ucraina, marca V. Cu toate că inculpatul avea cunoștință de faptul că este cercetat în această cauză, a purtat convorbiri telefonice cu H.N., aceasta trimițându-i chiar un mesaj, prin care, îi cerea să o anunțe pe proprietara imobilului, să ascundă tot.

Tot în cursul zilei de 27 octombrie 2010, cu ocazia efectuării perchezițiilor efectuate la domiciliile inculpatelor P.A., C.M. și B.M.S., s-au găsit diferite cantități de țigări și combustibil. Prin Ordonanța procurorului din data de 9 noiembrie 2010, au fost indisponibilizate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P.F. Satu Mare, 358 de parchete țigări ridicate de la domiciliul numitei H.J. și 420 pachete țigări ridicate de la domiciliul învinuitei P.A.

În cauză au fost efectuate interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice și a mesajelor text transmise, în baza autorizațiilor nr. 16/S/l. din 1 iulie 2010, nr. 30/S/l din 30 august 2010, nr. 42/S/l din 30 august 2010, emise de Tribunalul Satu Mare, iar perchezițiile s-au efectuat în urma autorizării de către Tribunalul Satu Mare, respectiv în baza Ordonanței procurorului.

Din fișele de cazier judiciar a inculpatului M.C.M. și a inculpatelor F.M., P.A., H.N. și B.M.S., a rezultat că aceștia nu au antecedente penale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.A.G. a rezultat că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu termen de încercare de 2 ani și 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Inculpatul și învinuiții nu au antecedente penale.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar și prin achitare potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, dar și în contextul procesual al art. 320

C. proc. pen. în cazul inculpatului M.C.M. - instanța fondului a administrat și apreciat materialul probator, confirmând parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a reținut următoarele:

Cercetarea judecătorească a demarat prin audierea inculpatului în ședința publică din 21 februarie 2011, ocazie cu care inculpatul a declarat că exceptând infracțiunea de trafic de influență, cu nuanțări față de declarațiile date inițial, nu se simte vinovat de comiterea niciunei fapte penale.

În cuprinsul acestei declarații inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, simplul fapt că a solicitat unor cunoscuți de-ai săi să cumpere pentru el anumite produse din Ucraina, pentru care aceștia nu au dorit să încaseze suma plătită ca și preț neputând constitui infracțiunea de luare de mită, chiar dacă acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, inculpatul a recunoscut că a intervenit pe lângă colegii săi polițiști, însă nu și pe lângă vameși, iar prin informațiile pe care le-a furnizat cunoscuților săi cu privire la echipajele de poliție aflate pe traseu nu consideră că a săvârșit vreo infracțiune.

Detaliind infracțiunile care i se rețin în sarcină, inculpatul a arătat că în privința traficului de influență, a recunoscut că a discutat cu colegul său T.D. pentru a facilita introducerea în țară de către inculpata P.A. a bunurilor pe care aceasta le-a cumpărat din Ucraina, cu colegul său a avut una sau două discuții pe această temă, și, de asemenea, a recunoscut că a discutat și cu colegul său M.R. pentru inculpata F.M., însă discuțiile cu acesta nu au avut nici o finalitate. Tot cu referire la infracțiunea de trafic de influență, inculpatul a recunoscut că a purtat o discuție telefonică cu C.I., el fiind în concediu, iar discuția a purtat-o pentru o persoană din Baia Mare.

Legat de infracțiunea de luare de mită, inculpatul a arătat că a primit cu titlu de împrumut de la numitul K.S. suma de 450 RON, recunoscând totodată că acesta i-a propus stingerea datoriei prin ai facilita introducerea în țară a diferitelor bunuri, însă inculpatul nu a acceptat această propunere.

Inculpatul a mai recunoscut că a primit de la inculpatul M.A.G. un telefon mobil, însă l-a primit cu titlu de împrumut, ceea ce nu corespunde realității că l-ar fi ajutat pe acesta în vreun fel, de altfel M.A.G. se deplasa foarte rar în Ucraina, iar informațiile pe care i le-a furnizat acestuia vizau doar numărul autoturismelor care se afla în vamă pentru a intra sau ieși din țară.

În aceeași declarație inculpatul arată cum i-a cunoscut pe coinculpați și relațiile în care s-a aflat cu aceștia.

Tot legat de infracțiunea de luare de mită, inculpatul a arătat că este adevărat că a solicitat de la L.G. să îi aducă un bax de scutece, însă la momentul la care a vrut să i le achite acesta a refuzat.

Pe coinculpata P.A. a rugat-o să îi aducă un cartuș de țigări, iar de la F.M. a solicitat o canistră de motorină, pentru care a achitat suma de 10 euro.

Datorită încărcăturii completului pentru această ședință de judecată și orei înaintate, audierea inculpatului a fost întreruptă, acordându-se un nou termen de judecată în cauză, pentru data de 7 martie 2011, termen la care inculpatul, în continuarea declarației date a arătat că înțelege în totalitate învinuirile aduse pe care le și recunoaște și solicită să beneficieze de prevederile art. 320

C. proc. pen.

În considerarea poziției inițial manifestate de recunoaștere a comiterii faptelor, chiar în condițiile în care inculpatul a arătat că nu recunoaște faptele comise însă dând declarații complete în sensul recunoașterii, instanța a încuviințat solicitarea inculpatului de judecare potrivit articolului 320

C. proc. pen.

Tot la acel termen de judecată a fost luată în discuție și starea de arest a inculpatului fiind respinsă sesizarea din oficiu cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispusă față de inculpat dispunându-se punerea în libertate.

Audiați fiind coinculpații, aceștia au arătat că nu se simt vinovați de săvârșirea nici unei fapte penale, nedorind să beneficieze de judecata în procedura prevăzută de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 202/2010. Astfel, inculpatul M.A. a arătat că este în relații de prietenie cu inculpatul M.C.M., fiind colegi de clasă și de bancă, iar prin întrebările pe care le-a adresat inculpatul și răspunsurile primite de la acesta nu consideră că a săvârșit vreo faptă penală, informațiile furnizate de inculpat putându-le obține de la orice participant la trafic.

Aceeași poziție au manifestat-o și coinculpatele F.M., care în declarația aflată la dosar, a recunoscut că l-a întrebat pe inculpat cine lucrează, și asta pentru că transporta o cantitate de motorină mai mare decât cea acceptată potrivit legislației vamale.

Cu referire la infracțiunea de dare de mită această inculpată a arătat că i-au fost solicitate diferite bunuri de către inculpatul M.C.M. însă acesta din urmă a achitat de fiecare dată contravaloarea lor.

Inculpata B.M.S. în declarația dată în ședința publică din 18 aprilie 2011 și aflată la dosar, a recunoscut că l-a întrebat pe M.C.M. de câteva ori cine lucrează însă a făcut acest lucru pentru a avea garanția că poate introduce în țară cantitatea de motorină achiziționată din Ucraina fără teama de a fi întoarsă din drum. Aceeași inculpată a mai arătat că combustibilul introdus în țară era destinat ei și familiei sale folosindu-l la muncile agricole.

Inculpata P.A. cu ocazia audierii sale a relatat că în mai multe rânduri efectua deplasări în Ucraina pentru cumpărături în scop personal, în aceste împrejurări cunoscându-l pe inculpatul M.C.M. Aceeași inculpată a declarat că a introdus în câteva rânduri combustibil în canistră de plastic deși cunoștea că transportul acestuia era permis doar în canistre metalice și singura facilitate care i-a făcut-o inculpatul a fost aceea de a trece cu vederea materialul din care erau confecționate canistrele.

Cu referire la infracțiunea de cumpărare de influență care i se reține în sarcină inculpata a recunoscut că a solicitat inculpatului M.C.M. să discute cu colegul său pe nume T.D. pentru a permite accesul în țară cu canistrele de plastic însă inculpatul M.C.M. i-a cerut să renunțe la efectuarea acelui transport.

În ședința publică din 16 mai 2011 s-a procedat la audierea inculpatei H.N. învinuită fiind de săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității acuzație cu referire la care aceasta a recunoscut că l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C.M. iar informațiile solicitate de la acesta le putea afla de la orice alt participant la trafic.

În raport de poziția de recunoaștere manifestată de inculpatul M.C.M. a fost omisă audierea în calitate de martor a colegilor de muncă ai acestuia respectiv, M.R., C.I. și T.D., martori propuși prin actul de acuzare. A fost audiată în calitate de martoră doar H.J. persoană în imobilul căreia au fost descoperite diferite cantități de țigări ascunse de persoane din Ucraina depozitarea acestor țigări fiind intermediată de numita H.N.

Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, coroborând între ele declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești de către inculpatul M.C.M., atitudinea de recunoaștere în totalitate a vinovăției instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor astfel cum sunt ele descrise în actul de sesizare al instanței.

S-a reținut că fapta inculpatului de a pretinde ori primi bani sau diferite bunuri care nu i se cuvin în scopul de a nu îndeplinii sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită astfel cum este prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu referire la această faptă în considerarea atitudinii manifestată de inculpat a poziției pe care acesta a avut-o pe tot parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a cantităților și naturii bunurilor primite cu titlu de mită, respectiv pachet de șervețele umede P., 10 litri de motorină, un telefon mobil evaluat la suma de 60 RON și nu în ultim rând lipsa antecedentelor penale ale acestuia au determinat instanța să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei prevăzută de lege sub minimul special al acestuia apreciind ca o pedeapsă în cuantum de un an închisoare este în măsură să asigure îndreptarea inculpatului.

În considerarea cuantumului pedepsei aplicate instanța a arătat că va omite aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen., incidente fiind în cauză prevederile art. 65 alin. (3) C. pen. unde se stipulează: condiția arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel aliniat este obligatorie.

S-a apreciat pe deplin dovedită și infracțiunea de trafic de influență ale cărei elemente constitutive sub aspectul laturii obiective și subiective ale acestuia sunt întrunite, inculpatul primind de la coinculpatele F.M. și P.A. diferite bunuri în scopul intervenției pe lângă colegi de muncă pentru facilitarea introducerii acestor bunuri în țară. Pentru această faptă circumstanțele atenuante mai sus enunțate au fost reținute, iar pedeapsa orientată la cuantumul de șase luni închisoare.

Îndeplinirea, în mod defectuos, de către inculpat a îndatoririlor sale de serviciu și prin aceasta crearea unei pagube în patrimoniul statului, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice astfel cum este ea prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. prin raportate la art. 13

din Legea nr. 78/2000. Reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei fapte cu reținerea totodată a circumstanțelor atenuante și a reducerii limitei de pedeapsă potrivit art. 320

C. proc. pen. instanța a apreciat că pedeapsa de șase luni închisoare este îndestulătoare.

Prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatului a fost reținută și săvârșirea infracțiunii de folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, astfel cum este ea prevăzută de art. 12 lit. d) din Legea nr. 78/2000, faptă pe care inculpatul, de asemenea, a recunoscut. Și cu privire la această infracțiune elementele constitutive ale acestuia sunt întrunite, inculpatul cunoscând că nu are voie să furnizeze asemenea informații însă cu toate acestea, ignorând obligațiile sale de serviciu le-a furnizat.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni în privința inculpatului s-a dispus condamnarea prin reținerea acelorași circumstanțe atenuante și a cauzelor de reducere a pedepsei de șase luni închisoare fiind apreciată, în raport și de natura informațiilor furnizate, ca fiind îndestulătoare.

Dând eficiență prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. cum faptele au fost comise în concursul real de infracțiuni, instanța a dispus executarea pedepsei cea mai grea, aceea de un an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) pe durata executării pedepsei.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, a fost apreciată de instanță ca necesară, dat fiind faptul că în considerarea calității pe care o avea și a funcției pe care o exercita inculpatul a comis faptele care îi sunt imputate.

Apreciind că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a și fost arestat preventiv 6 luni, instanța a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, dând eficiență juridică prevederilor art. 81 și 71 alin. (5) C. pen.

Dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 82 C. pen. termen înăuntrul căruia s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării dispuse în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, reglementare impusă de prevederile art. 359 C. proc. pen. prin raportare la disp. art. 83 C. pen.

Cum inculpatul a executat în stare de arest preventiv perioada de la 27 octombrie 2010 la 8 martie 2011, potrivit prevederilor art. 88 C. pen. această perioadă a fost dedusă din pedeapsa aplicată.

În temeiul prevederilor art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 RON reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca L., a contravalorii unui pachet de șervețele umede P. și a 10 litri motorină, precum și a sumei de 450 RON, reprezentând suma încasată de la numitul K.S.

Cu privire la ceilalți inculpați trimiși în judecată în prezenta cauză, instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile care li s-au reținut în sarcină, cu privire la nici una dintre fapte, condiția laturii subiective nefiind îndeplinită, și, în consecință, s-a dispus achitarea potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, în sarcina inculpatei F.M. s-a reținut comiterea infracțiunii de dare de mită, inculpata chiar a recunoscut pe parcursul urmăririi penale că a dat inculpatului diferite produse pentru care nu cerea bani, însă interceptările convorbirilor telefonice dintre ea și inculpatul M.C.M., aflate transcrise la dosarul cauzei, a evidențiat o legătură foarte apropiată a celor doi, care din punctul de vedere al intenției directe care se cere pentru îndeplinirea laturii subiective a infracțiunii imputate se exclude. Faptul că inculpatul recunoaște primirea unor bunuri simbolice de la această inculpată, pe care nici inculpata în fază de urmărire penală nu le neagă, s-a apreciat că nu există nici o altă probă care să susțină această faptă. Cu toate acestea, s-a apreciat că relația de prietenie dintre cei doi excede laturii subiective a infracțiunii, fapt pentru care s-a dispus achitarea acesteia.

Nici sub aspectul infracțiunii de cumpărare de influență elementele constitutive ale acesteia nu sunt întrunite. Inculpatul M.C.M. a recunoscut că a avut o discuție cu colegul său M.R. pentru inculpata F.M., însă această discuție nu a avut nici o finalitate, autoturismul fiind controlat de cei de la poliția de frontieră. Pentru a subzista această infracțiune, inculpata trebuia să cunoască că întrebările legate de colegii de muncă și eventualele facilități solicitate, pentru care i-a oferit inculpatului M.C.M. diferite atenții, constituie infracțiunea de cumpărare de influență, faptă care se comite tot cu intenție directă, însă nici una din probele din dosar nu relevă această intenție a inculpatei.

Aceeași motivare s-a reținut și pentru inculpata P.A., și aceasta fiind trimisă în judecata pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, astfel cum este ea prevăzută și pedepsită de art. 6

din Legea nr. 78/2000.

Pornind de la conținutul art. 6

din Legea nr. 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 10 ani.

Coroborarea textului legal din legea specială cu cel din norma generală care este Codul penal, relevă fără dubiu că această fapta se comite din punctul de vedere al laturii subiective, întotdeauna cu intenție directă, ori din probele administrate în cursul urmăririi penale, acest lucru nu este evidențiat. Interceptarea discuțiilor telefonice dintre inculpatul M.C.M. și coinculpata P.A. nu evidențiază că P.A. ar fi cumpărat influența inculpatului M.C.M. și că eventualele atenții ar fi fost date pentru ca el să intervină la colegi de-ai săi pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu sau a și le îndeplini în mod defectuos.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestei inculpate, soluția firească care se poate pronunța în asemenea situație este achitarea.

Legea nr. 78/2008 incriminează și sancționează faptele de corupție, iar în art. 12 lit. b) reglementează infracțiunea de folosire în orice, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

În sarcina inculpatei s-a reținut instigarea la săvârșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care cu intenție determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Faptul că inculpata F.M., și de altfel și ceilalți inculpați din cauză, s-au interesat de situația de la vamă, de traficul existent și de eventualele filtre existente pe traseu, sens în care au adresat inculpatului M.C.M. întrebări, nu semnifică că l-au instigat pe acesta din urmă să comită fapta pentru care a și fost condamnat în prezenta cauză.

În opinia instanței, și această infracțiune se comite cu intenție directă, cei implicați cunoscând că fapta comisă atrage sfera de incidență a legii penale, însă în afara inculpatului, care potrivit atribuțiilor de serviciu cunoștea că furnizarea acestor informații nu este permisă, în sarcina coinculpaților nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Din cuprinsul dosarului de urmărire penale, aspect confirmat de altfel și de inculpați, a reieșit, în mod evident, relația de prietenie existentă între inculpatul M.C.M. și toți coinculpații, și, în mod cert, nici unul dintre coinculpați nu a avut reprezentarea faptului că adresând întrebări de genul celor mai sus arătate comit vreo infracțiune.

Acesta este raționamentul pentru care față de inculpații F.M., P.A., M.A.G., H.N. și B.M.S. în cauză s-au pronunțat soluții de achitare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pronunțând condamnarea inculpatului M.C.M., instanța îl va obliga la suportarea cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze, incidente fiind prevederile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii amintite a formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, apreciind că sentința pronunțată este nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpaților F.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.

S-a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că din interceptările telefonice dintre inculpata F.M. și inculpatul M.C.M. transcrise la dosarul cauzei se evidențiază o legătură foarte apropiată a celor doi care ar exclude intenția directă cerută de textul de incriminare pentru a se putea aprecia că fapta constituie infracțiune.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și să se dispună condamnarea inculpaților F.M., P.A., H.N., M.A. și B.M.S.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de parchet este neîntemeiat și, în consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins.

S-a apreciat că, în mod corect, Tribunalul Satu Mare a reținut în privința celorlalți inculpați, respectiv F.M., P.A., H.N., M.A. și B.M.S., trimiși în judecată în prezenta cauză, că situația se prezintă în mod cu totul diferit, fiind apreciat de către instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracțiunile care li se rețin acestora în sarcină, cu privire la nici una dintre fapte condiția laturii subiective nu este îndeplinită, consecința neputând fi decât pronunțarea unor soluții de achitare potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În sarcina inculpatei F.M. a fost reținută de acuzare comiterea infracțiunii de dare de mită, inculpata chiar a recunoscut pe parcursul urmăririi penale că a dat inculpatului diferite produse pentru care nu cerea bani, însă interceptările convorbirilor telefonice dintre ea și inculpatul M.C.M., aflate transcrise la dosarul cauzei, evidențiază o legătură foarte apropiată a celor doi, care din punctul de vedere al intenției directe care ce cere pentru îndeplinirea laturii subiective a infracțiunii imputate se exclude. Lăsând la o parte faptul că inculpatul recunoaște primirea unor bunuri simbolice de la această inculpată, pe care nici inculpata în fază de urmărire penală nu le neagă, nu există nici o altă probă care să susțină această faptă.

Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că relația de prietenie dintre cei doi excede laturii subiective a infracțiunii, fapt pentru care urmează a dispune achitarea acesteia.

din Legea nr. 78/2000.

Pornind de la conținutul art. 6

Coroborarea textului legal din legea specială cu cel din norma generală care este Codul penal, relevă fără dubiu că această faptă se comite din punctul de vedere al laturii subiective, întotdeauna cu intenție directă, ori din probele administrate în cursul urmăririi penale, acest lucru nu este evidențiat. Interceptarea discuțiilor telefonice dintre inculpatul M.C.M. și coinculpata P.A. nu evidențiază că P.A. ar fi cumpărat influența inculpatului M.C.M. și că eventualele atenții ar fi fost date pentru ca el să intervină la colegi de-ai săi pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu sau a și le îndeplini în mod defectuos.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestei inculpatei, soluție firească care se poate pronunța în asemenea situație este achitarea.

În opinia instanței de fond și această infracțiune se comite cu intenție directă, cei implicați cunoscând că fapta comisă atrage sfera de incidență a legii penale, însă în afara inculpatului, care potrivit atribuțiilor de serviciu cunoștea că furnizarea acestor informații nu este permisă, în sarcina coinculpaților nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Din tot cuprinsul dosarului de urmărire penale, aspect confirmat de altfel și de inculpați, a reieșit, în mod evident, relația de prietenie existentă între inculpatul M.C.M. și toți coinculpații, și, în mod cert, nici unul dintre coinculpați nu a avut reprezentarea faptului că adresând întrebări de genul celor mai sus arătate comit vreo infracțiune.

În consecință, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza Deciziei penale nr. 39/A din 8 martie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva Sentinței penale nr. 166 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Satu Mare.

Și împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a formulat, în termen legal, recurs, invocând incidența în cauză a cazurilor de casare reglementate în art. 385

pct. 17

și 18 C. proc. pen. în sensul că instanța, prin greșita aplicare a legii, a comis o gravă eroare, de fapt, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpaților P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., F.M.

O altă critică a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.M. circumscris cazului de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea recursului, procurorul arată că situația de fapt relevă că inculpatul M.C.M. a favorizat, prin diferite procedee, persoane din anturajul său pentru a aduce din Ucraina țigări, combustibil și alte bunuri în cantități mai mari decât limita impusă de lege, în schimbul acestor intervenții, acțiuni defectuoase efectuate, primind de la acele persoane (coinculpați din cauză) care se ocupau de trafic cu diferite bunuri – țigări, combustibil, alte produse - sume de bani, alte foloase.

Procurorul apreciază că materialul probator al cauzei dovedește că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute prin actul de inculpare în sarcina inculpaților P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., F.M., instanțele făcând o greșită apreciere a probațiunii și a elementelor materiale ale faptelor săvârșite de acești inculpați.

Se invocă în acest sens procesele-verbale de constatare, interceptările convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor care relevă că acțiunea infracțională a inculpatului M.C.M. – luare de mită, trafic de influență, abuz în serviciu, folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații – nu s-ar fi putut desfășura fără participația penală a celorlalți coinculpați, care, în planul laturii obiective și subiective a infracțiunilor de care sunt acuzați, au săvârșit faptele.

În opinia procurorului, critica adusă de judecătorii cauzei laturii subiective și aprecierile teoretice cu privire la formele intenției directe și indirecte este „bizară” și irelevantă, atâta timp cât analiza aspectului volitiv al faptelor reținute în sarcina inculpatului M.C.M. evidențiază forma intenției, indiferent de relațiile de prietenie cu unul dintre coinculpați, iar mai mult decât atât se identifică și scopul de a obține bani sau alte foloase materiale pe care, de altfel, M.C.M. le-a și obținut, prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma criticilor aduse și a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen. în raport cu materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului M.C.M. în săvârșirea infracțiunii de luare de mită – art. 254 C. pen. raportat la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență – art. 257 C. pen., art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice – art. 248 C. pen. raportat la art. 13

din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din aceeași lege, în contextul aplicării dispozițiilor privind judecata simplificată în cazul recunoașterii de către acest inculpat a vinovăției, potrivit art. 320

C. proc. pen.

Prin urmare, constatând îndeplinite exigențele procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, precum și a existenței în favoarea inculpatului M.C.M. a unor circumstanțe atenuante judiciare, instanțele au procedat la tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunile ce au constituit obiectul judecății.

În ceea ce privește pe inculpații P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., F.M. în urma interpretării materialului probator al cauzei s-a apreciat că acuzațiile de dare de mită și cumpărare de influență, instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, reținute în sarcina inculpatei F.M. nu întrunesc elementele constitutive.

Aceeași soluție au adoptat instanțele și cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență și instigare la folosire de informații ce nu sunt destinate publicității – reținute în sarcina inculpatei P.A., dar și cu referire la acuzațiile aduse inculpaților H.N., M.A.G., B.M.S. în considerarea neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii în planul laturii subiective.

În baza propriului examen cu privire la activitatea infracțională pretins săvârșită de către intimații inculpați M.C.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. și F.M., Înalta Curte de Casație și Justiție, contrar celor susținute de procuror apreciază că probatoriul administrat în cauză nu conturează convingerea că inculpații, prin conduita manifestată, și îndeosebi din perspectiva elementului subiectiv, au săvârșit infracțiunile deduse judecății.

Astfel, probele cauzei nu au relevat, în sarcina inculpatei F.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită ori cumpărare de influență, forma de vinovăție, anume intenția directă, în sensul că această inculpată să conștientizeze aspectul că promițând, oferind ori dând inculpatului M.C.M. (ce întrunea calitatea de funcționar) bani sau alte foloase necuvenite, săvârșind asupra acestuia un act de corupere, creează o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu, urmare a cărei producere să o fi dorit.

Un element ce nu trebuie neglijat în analiza asupra laturii subiective a infracțiunii de care e acuzată inculpata F.M. este acela că materialul probator al cauzei a evidențiat că între această inculpată și inculpatul M.C.M. există o legătură foarte apropiată (a se vedea conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice), inculpata recunoscând că a dat inculpatului anumite produse, însă în virtutea relațiilor dintre ei, și nu în scopul de corupere.

Prin urmare, gesturile inculpatei F.M. în a gratifica pe M.C.M., prin oferirea unor bunuri simbolice – aspect necontestat, de altfel – descrie o relație de prietenie între cei doi care excede laturii subiective a infracțiunii de dare de mită.

Aceeași atitudine subiectivă se impune a fi constatată și în cazul celorlalte infracțiuni reținute prin actul de inculpare în sarcina inculpatei F.M., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență ori instigare la folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la aceste informații.

Procedând la același demers analitic și în cazul inculpaților P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nici acești inculpați nu au avut reprezentarea faptului că prin conduita manifestată săvârșește acte de corupere a funcționarului M.C.M. ori de instigare a acestuia la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității.

Probele strânse în cursul urmăririi penale, în principal ale conținutului interceptărilor convorbirilor telefonice relevă existența unor relații apropiate între inculpatul M.C.M. și ceilalți inculpați, relații în considerarea cărora nu s-a încercat cumpărarea influenței inculpatului M.C.M. și nici determinarea acestuia de a folosi informații ce nu sunt destinate publicității ori de a permite accesul unor persoane neautorizate la asemenea informații. Aspectul că inculpata F.M., ori ceilalți inculpați s-au interesat de situația regulilor de la vamă, de traficul existent, adresând în acest sens întrebări inculpatului M.C.M. nu dovedesc că au desfășurat activități ilicite, atâta vreme cât cei implicați, nu au cunoscut că fapta lor atrage incidența legii penale nu au avut reprezentarea încălcării unor norme, inculpatul M.C.M. fiind singurul care potrivit atribuțiilor sale de serviciu cunoștea că furnizarea unor astfel de informații nu este permisă.

Din această perspectivă, susținerea procurorului conform căreia activitatea ilicită a inculpatului M.C.M. nu s-ar fi putut derula fără participația celorlalți inculpați apare ca nefondată.

În virtutea considerentelor ce preced, și apreciind că nici critica avansată cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.M. nu este întemeiată, recursul procurorului este nefondat.

În respectarea cerințelor art. 72 C. pen. instanțele au procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.M., atât în planul cuantumului, cât și al modalității de executare, dând relevanța cuvenită atenuării răspunderii penale, urmare a incidenței art. 320 alin. (7) C. proc. pen., dar și a aplicării art. 74 - 76 C. pen., context în care pedeapsa aplicată asigură scopul gener

§ Cauze similare