ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2013

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1391/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 317 raportat la art 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a respins excepția de nelegalitate invocată de petiționară privind adresa nr. 10648 din 22 aprilie 2004 emisă de D.G.F.P. Galați, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care s-au stabilit în sarcina petiționarei obligații de plată către bugetul de stat constând în impozit pe profit și majorări în valoare de 1.054.399.917 lei și TVA în valoare de 307.936.652 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată sub nr. 1391/44/2013 pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petiționara SC P.F. SRL a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 75/P/2011 din 05 august 2011 și a rezoluției nr. 925/II/2/2011 din 17 octombrie 2011, ambele dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. La termenul din 14 ianuarie 2013, petiționara a formulat o excepție de nelegalitate privind adresa nr. 10648 din 22 aprilie 2004 emisă de D.G.F.P. Galați, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care s-au stabilit în sarcina petiționarei obligații de plată către bugetul de stat constând în impozit pe profit și majorări în valoare de 1.054.399.917 lei și TVA în valoare de 307.936.652 lei. Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1391/44/2013 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ședință publică, a declarat recurs oral petiționara SC P.F.

S.R.L, care nu a fost motivat. Recursul declarat de petiționară a fost înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu numărul de dosar 375/1/2013, fixându-se prim termen de judecată la 21 ianuarie 2013, când instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac formulată de petiționară. Examinând recursul declarat de petiționara SC P.F. S.R.L, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care urmează: În speță, petiționara a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate la data de 14 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 1391/44/2011, de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de fond.

Prima instanță, deliberând asupra excepției de nelegalitate a înscrisului aflat la dosarul de urmărire penală, în temeiul art. 317 raportat la art 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a respins cererea, față de împrejurarea că obiectul dosarului îl constituie o plângere împotriva rezoluților procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 pct. 2 C. proc.

pen., "încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs". Prin urmare, încheierea recurată nu este supusă căii de atac a recursului decât odată cu fondul, or, în cauză, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la fondul plângerii formulate de petiționară, termenul de soluționare a dosarului fiind fixat, prin aceeași încheiere, la 8 februarie 2013. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. În cauză, se constată că, petiționara a formulat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, petiționara a formulat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu și, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL împotriva încheierii din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1391/44/2011. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Procesat de GGC - GV