ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2013

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 1391/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 317 raportat la art 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a respins excepția de nelegalitate invocată de

petiționară privind adresa nr. 10648 din 22 aprilie 2004 emisă de D.G.F.P.

Galați, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care s-au stabilit în

sarcina petiționarei obligații de plată către bugetul de stat constând în

impozit pe profit și majorări în valoare de 1.054.399.917 lei și TVA în valoare

de 307.936.652 lei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin cererea

înregistrată sub nr. 1391/44/2013 pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petiționara SC P.F. SRL a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 75/P/2011 din 05 august 2011 și a rezoluției nr.

925/II/2/2011 din 17 octombrie 2011, ambele dispuse de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

La termenul din 14

ianuarie 2013, petiționara a formulat o excepție de nelegalitate privind adresa

nr. 10648 din 22 aprilie 2004 emisă de D.G.F.P. Galați, aflată la dosarul de

urmărire penală, prin care s-au stabilit în sarcina petiționarei obligații de

plată către bugetul de stat constând în impozit pe profit și majorări în

valoare de 1.054.399.917 lei și TVA în valoare de 307.936.652 lei.

Împotriva încheierii

din 14 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1391/44/2013 al Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ședință

publică, a declarat recurs oral petiționara SC P.F. S.R.L, care nu a fost

motivat.

Recursul declarat de

petiționară a fost înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, cu numărul de dosar 375/1/2013, fixându-se prim termen de

judecată la 21 ianuarie 2013, când instanța, din oficiu, a pus în discuția

părților excepția inadmisibilității căii de atac formulată de petiționară.

Examinând recursul

declarat de petiționara SC P.F. S.R.L, Înalta Curte constată că este

inadmisibil, pentru considerentele care urmează:

În speță, petiționara

a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate la data de 14 ianuarie 2013,

în Dosarul nr. 1391/44/2011, de către Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de fond.

Prima instanță,

deliberând asupra excepției de nelegalitate a înscrisului aflat la dosarul de

urmărire penală, în temeiul art. 317 raportat la art 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., a respins cererea, față de împrejurarea că obiectul dosarului îl

constituie o plângere împotriva rezoluților procurorului de neîncepere a

urmăririi penale.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

pct. 2 C. proc. pen., "încheierile pot

fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".

Prin urmare,

încheierea recurată nu este supusă căii de atac a recursului decât odată cu

fondul, or, în cauză, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la fondul

plângerii formulate de petiționară, termenul de soluționare a dosarului fiind

fixat, prin aceeași încheiere, la 8 februarie 2013.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind

exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a

celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar,

părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile

legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un

control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și

ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

În cauză, se constată

că, petiționara a formulat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de

reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că, în cauză, petiționara a formulat recurs împotriva

unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac,

Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din

oficiu și, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge recursul, ca inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL împotriva încheierii

din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1391/44/2011.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Procesat de GGC - GV