ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 145 din data de 20 aprilie 2011, dată în Dosarul nr. 1325/108/2012, Tribunalul Arad în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a), 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.D. recidivist, arestat în Penitenciarul Arad, la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în regim de detenție.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., 74 alin. (2) și 76 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V.N.,  cetățean român, studii 10 clase și școala profesională, concubinaj, 2 copii minori, cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul Arad, la:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V.N. prin Sentința penală nr. 942 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta rezultând de executat pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V., , cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, ocupația zidar - zugrav, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc.

A aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.V. și în baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului B.V. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpaților B.D. și B.V.N. și a scăzut din pedeapsa aplicată acestora durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2012 până la zi.

A confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 512,4 grame cannabis ambalate, sigilate cu sigiliul M.I. nr. 26684 și predate organului de cercetare penală.

A obligat inculpații să plătească statului suma de câte 550 RON fiecare cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a sumei de 300 RON reprezentând onorar avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Arad nr. 13 D/P/2012 înregistrat la această instanță la data de 1 martie 2012 au fost trimiși în judecată inculpații B.D. și B.V.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și B.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reținut în prin rechizitoriu că, în seara de 8 februarie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpații B.D. și B.V.N., cu înlesnirea respectiv ajutorul inculpatului B.V., au vândut fără drept cantitatea de 556,40 grame droguri de risc (cannabis), investigatorului sub acoperire G.M. cu suma de 13.300 RON.

În faza de urmărire penală inculpații au recunoscut comiterea faptelor. Cu ocazia ascultării în fața instanței inculpații au declarat în temeiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. că recunosc comiterea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză și anume: proces-verbal de sesizare din oficiu, ordonanțe de extindere a cercetărilor, ordonanță de autorizare investigator acoperit și procurare droguri, rapoarte investigator sub acoperire, proces-verbal de înseriere bani, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto, proces-verbal de cântărire a substanțelor stupefiante, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților, instanța a reținut următoarea starea de fapt:

La data de 2 februarie 2012 organele poliției judiciare din cadrul BCCO Timișoara - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Arad s-a sesizat din oficiu despre săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de către numiții B.V.N. și K.I.

Prin Ordonanța nr. 2/A/2 februarie 2012 a D.I.I.C.O.T. - B.T. Arad s-a infiltrat în dosar un investigator sub acoperire, cu nume de cod "G.M." și s-a autorizat procurarea de substanțe stupefiante, de către acesta (4 kg cannabis) de la persoanele suspecte.

Distinct de persoanele ce au făcut obiectul sesizării din oficiu a SCCO Arad din ziua de 2 februarie 2012, prin ordonanțele din 6 februarie 2012 și 8 februarie 2012 ale DIICOT - Biroul Teritorial Arad, au fost extinse cercetările față de B.V. respectiv B.D. și B.A.L.

În seara zilei de 8 februarie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpatul B.D. împreună cu inculpatul B.V.N., cu înlesnirea respectiv ajutorul inculpatului B.V., au vândut fără drept cantitatea de 556,40 grame droguri de risc (cannabis), investigatorului sub acoperire G.M., cu suma totală de 13.300 RON.

Tranzacția s-a efectuat direct și nemijlocit de către inculpații B.D. și B.V.N. cu investigatorul sub acoperire G.M., în toaleta de la etajul I al Complexului Comercial Atrium din municipiul Arad, iar banii au fost înseriați de către organele de urmărire penală. Marfa era proprietatea inculpatului B.D., iar în urma valorificării ei, acesta rămânea cu întreaga sumă, iar inculpatului B.V.N. îi revenea cantitatea de 50 grame cannabis.

Înlesnirea și ajutorul dat de inculpatul B.V., inculpatul B.D. și inculpatul B.V.N. au constat în participarea la negocieri (2 februarie 2012 și 8 februarie 2012), asigurarea conexiunilor între inculpații B.V.N. și investigatorul sub acoperire G.M., cu inculpatul B.D. (8 februarie 2012) și securizarea zonei, prin exercitarea personală a supravegherii locului faptei (8 februarie 2012). Din valorificarea mărfii, inculpatul B.V. urma să primească de la inculpatul B.D. suma de 800 RON.

Întreaga operațiune a fost monitorizată și filmată de către S.C.C.O. ARAD, inculpații fiind surprinși în flagrant de către organele de anchetă.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 9 februarie 2012, al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara rezultă că proba în litigiu este constituită din 519,6 grame cannabis, în ea s-a pus în evidență tetrahidro-cannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată.

Faptele inculpaților B.D. și B.V.N. astfel cum au fost descrise anterior constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă agravată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B.V., așa cum a fost descrisă anterior, constituie infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă agravată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise precum și persoana inculpaților.

Referitor la gradul de pericol social al faptelor tribunalul a reținut că, cannabisul face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. Planta cannabis sativa conține canabinoide printre care și tetrahidro-cannabinol și pentru obținerea drogului se recoltează vârfurile cu frunze și inflorescențe și se usucă. Tetrahidro-cannabinoidele (THC) sunt substanțe psihoactive ale acestor produse vegetale și produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ ușor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialiști sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele.

În privința persoanei inculpatului B.D., instanța a reținut că se află în situația recidivei mari postexecutorii prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., față de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 C. pen., prin Sentința penală nr. 205 din 27 ianuarie 2000, a Judecătoriei Arad. Arestat la 18 octombrie 1999, eliberat 19 martie 2003, rest rămas de executat 701 zile. Termenul de reabilitare judecătorească curge potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1817 din 20 iunie 2006, a Judecătoriei Arad, (arestat la 13 octombrie 2006, eliberat 21 martie 2007, rest rămas de executat 22 zile) respectiv din ziua de 12 aprilie 2007 și se împlinește în raport cu pedeapsa cea mai grea (3 ani și 6 luni închisoare), la data de 12 ianuarie 2013.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad rezultă că acest inculpat provine dintr-o familie organizată, este raliat în concubinaj a fost implicat permanent în activități lucrative, a recunoscut și regretat fapta comisă. S-a apreciat de consilierul de probațiune responsabil de caz, că reinserția socială a inculpatului va depinde de capacitatea sa de a discerne situațiile cu potențial caracter ilicit și de a-și asuma propriile acțiuni/fapte, luând în considerare resursele de care acesta beneficiază în prezent.

În raport de aceste considerații, tribunalul în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a), 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.D. la 2 ani închisoare.

Referitor la inculpatul B.V.N., instanța a reținut din fișa de cazier judiciar existentă la dosar, că acesta este cunoscut cu antecedente penale care însă nu atrag stare de recidivă datorită incidenței disp. art. 38 alin. (1) lit. a

1

) C. pen., față de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 942 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, fiind aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen.

În cauză s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare privind pe acest inculpat și din conținutul acestuia rezultă că provine dintr-o familie dezorganizată, ambii părinți au probleme de sănătate (mama încadrată într-un grad de handicap, iar tatăl suferind de cancer la colon), are doi copii minori (B.B.G. - 7 ani și B.A.E. - 6 luni), este divorțat din anul 2007 și raliat în concubinaj, la data comiterii faptei era încadrat în muncă, este consumator de droguri din perioada 2008 - 2009, a fost sincer, recunoscând comiterea faptei. S-a concluzionat că inculpatul va avea capacitatea de a evita pe viitor sfera infracțională, în condițiile în care acesta va fi consecvent deciziilor sale, atât în ceea ce privește abstinența sa de a consuma cannabis, cât și decizia sa de a participa activ la programul integrat de asistență, oferit de reprezentanții CPECA Arad, în situația în care inculpatul va reuși să-și detensioneze relația cu actuala concubină și nu în ultimul rând să își oficializeze relația cu aceasta, implicându-se direct în procesul de creștere și educare a fiicei sale din relația actuală, precum și a fiului său provenit din relația maritală anterioară. S-a apreciat că toate aceste împrejurări au fost reținute ca circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.

Așa fiind, tribunalul în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., 74 alin. (2) și 76 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V.N., la 1 an și 6 luni închisoare.

Văzând că prezenta faptă a fost comisă în timpul termenului de încercare fixat prin Sentința penală nr. 942/2011 a Judecătoriei Arad, instanța în baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V.N. prin Sentința penală nr. 942 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta rezultând de executat pedeapsa de 2 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul B.V., din fișa de cazier judiciar existentă la dosar, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, sus-numitul fiind reabilitat de drept, potrivit art. 86 C. pen.

Prin referatul de evaluare din 18 aprilie 2012 întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad s-a stabilit că acest inculpat provine dintr-o familie organizată, este căsătorit, soția sa este însărcinată, prestează activități lucrative în construcții, a fost sincer, recunoscând și regretând fapta comisă, concluzionându-se că reinserția socială a inculpatului va depinde de capacitatea sa de a discerne situațiile cu potențial caracter ilicit și de a-și asuma propriile acțiuni/fapte, luând în considerare resursele de care beneficiază în prezent. Chiar dacă acest inculpat se află la a doua intersectare cu sfera penalului, atitudinea pe care acesta a dovedit-o pe parcursul celor 5 ani și 6 luni, cât s-a aflat în supravegherea Serviciului de probațiune și calitățile de care dispune au condus consilierul de probațiune la concluzia că va reuși să se mențină pe viitor în afara tentațiilor care l-ar putea readuce în sfera infracțională, în condițiile unui efort de voință din partea sa.

Așadar, tribunalul în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V. la 2 ani închisoare.

Împrejurarea că inculpații B.V.N. și B.V. nu au antecedente penale care să atragă starea de recidivă și au avut o bună conduită ulterior comiterii faptelor nu justifică prin ea însăși, considerarea ei ca circumstanță atenuantă și în consecință, atragerea aplicării unor pedepse reduse, întrucât în procesul de apreciere, elementele invocate trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condițiilor concrete în care acestea au fost săvârșite, precum și la orice elemente ce privesc persoana făptuitorilor. Împrejurările favorabile inculpaților au fost avute în vedere și valorificate prin aplicarea unor pedepse minime.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Natura infracțiunilor comise și pericolul social generic destul de ridicat al acestora impun concluzia că inculpații sunt nedemni să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, astfel încât, în baza art. 71 C. pen. inculpaților le-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Tribunalul a apreciat că în privința inculpaților B.D. și B.V.N. executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât și cel educativ al pedepsei în vederea îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Văzând cuantumul pedepsei aplicată inculpatului B.V. și faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, instanța a considerat că prezentele infracțiuni și comportamentul inculpatului în legătură cu acestea reprezintă o excepție de la comportamentul lui obișnuit și că acesta nu prezintă un pericol pentru societate, apreciind că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, fiind suficient pentru corectarea acestui inculpat și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse. Așa fiind, în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.V. și în baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului B.V. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în timpul termenului de încercare fixat.

Tribunalul a apreciat că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, cu împrejurările comiterii faptelor și cu importanța relațiilor sociale încălcate de inculpații B.D. și B.V.N., lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Așa fiind, tribunalul în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților B.D. și B.V.N. și în baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată acestora durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2012 până la zi.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 512,4 grame cannabis ambalate, sigilate cu sigiliul M.I. nr. X și predate organului de cercetare penală.

Deoarece în cauză inculpații au fost condamnați, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea urmăririi penale și a judecății, precum și dispozițiile art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpații să plătească statului suma de câte 550 RON fiecare cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a sumei de 300 RON reprezentând onorar avocat din oficiu.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, inculpații B.V. și B.V.N..

Apelul procurorului (motivat în scris și susținut oral pentru aceleași motive) s-a referit exclusiv la inculpatul B.V. și a vizat două aspecte: în principal înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în subsidiar, dacă se menține suspendarea condiționată, să se dispună și suspendarea pedepselor accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală.

Apelul inculpatului B.V. (motivat oral cu ocazia dezbaterilor) a avut ca obiect solicitarea de reducere a pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., concomitent cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Apelul declarat de inculpatul B.V.N. (formulat în scris și susținut oral cu ocazia dezbaterilor) a vizat, în esență, reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 128/A din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Arad împotriva Sentinței penale nr. 145 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală (Dosarul nr. 1325/108/2012).

A desființat sentința apelată numai în privința inculpatului B.V. și numai sub aspectul modului de individualizare a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc și, în rejudecare, a înlăturat în privința inculpatului B.V. dispozițiile art. 81, 82 și 83 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A menținut în rest sentința apelată.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.V. și B.V.N..

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.V.N..

În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.V.N. arestul preventiv începând cu data de 20 aprilie 2011 până în data de 27 iunie 2012 inclusiv.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații-apelanți la plata sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul B.V. nu îi erau aplicabile prevederile art. 81 C. pen., nefiind întrunite două dintre condițiile cumulative impuse de lege și anume cele prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., situație în care apelul parchetului a fost admis sub acest aspect și înlăturate dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul acestui inculpat.

De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului B.V.N. a fost just individualizată, ca și modalitatea de executare a acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.V., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus urmând a se face aplicarea art. 86

1

C. pen.

Inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare de către instanța de control judiciar.

Astfel, corect s-a reținut că nu este justificată reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât inculpatul nu s-a prezentat în fața autorităților, ci a fost prins în flagrant, nu a înlesnit descoperirea sau arestarea participanților, iar comportamentul sincer a fost determinat de caracterul evident al probelor.

În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 3 și 15 ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

De asemenea, față de împrejurarea că inculpatul a solicitat a fi judecat în raport de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. limitele pedepsei au fost reduse cu o treime conform art. 7, rezultând, în final, o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Situația antecedentelor penale, ca și atitudinea sinceră a inculpatului au fost avute în vedere de instanță, care a orientat pedeapsa spre limita minimă, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu mai poate opera o nouă reindividualizare a pedepsei.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. putând fi atins doar prin privare de libertate.

Gravitatea faptei, ca și modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări ce impun concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, corespunzând exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - CL