ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3851/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2998 din 8 iunie 2011, Tribunalul Iași, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului S.Y. prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului D.Y. prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen.

A respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.Y., cetățean sirian, cu ultima reședință declarată în București, sector 2, șos. P., studii 4 clase, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.Y., cu dublă cetățenie româno-iordaniană, studii superioare, ocupația - medic, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.Y. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen.

A constatat că inculpatul S.Y. a fost arestat preventiv în cauză, în perioada 01 martie 2005 - 10 martie 2006, iar inculpatul D.Y. a fost reținut 24 de ore, începând cu data de 06 aprilie 2005 ora 9,00.

În baza disp. art. 14 și art. 346 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul D.Y. să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iași suma de 281.369,2 lei (RON), la care se adaugă dobânda legală calculată pe fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

A luat act că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași nu a solicitat despăgubiri civile reprezentând TVA de rambursat, fără drept, pentru luna octombrie 1998, în sumă de 205.951,1605 lei (RON).

A luat act că partea civilă nu a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A. SRL (societate ce a fost radiată la data de 28 iunie 2005).

A menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca B. berlină cu 4 uși, albastru metalizat, cu număr de înmatriculare aaa, aparținând inculpatului D.Y., măsură dispusă prin ordonanța din 19 aprilie 2005 dată în Dosar nr. 32/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și pusă în aplicare conform procesului-verbal din 04 iunie 2005 încheiat de IPJ Iași.

În baza disp. art. 347 C. proc. pen. a dispus desființarea facturilor și chitanțelor întocmite în fals, respectiv: facturile cu seriile ISVCD nr. qqq, www, rrr, și cu seriile BACA nr. sss, yyy, xxx, vvv, precum și a chitanțelor fiscale seria BALE nr. kkk în valoare de 5.000.000.000 lei (ROL), nr. nnn în valoare de 4.778.740.994 lei (ROL) și nr. ppp în valoare de 5.000.000.000 lei (ROL).

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în lunile noiembrie -  decembrie 1998, inculpații D.Y. și S.Y., după o înțelegere prealabilă, au indus în eroare pe reprezentanții Administrației Financiare a mun. Iași, prin manopere frauduloase, obținând în acest mod rambursarea sumei de 2.059.511.605 lei (ROL) cu titlu de TVA. În sarcina inculpatului D.Y. s-a mai reținut și faptul că în perioada decembrie 1998 - martie 1999 a omis evidențierea în actele contabile ale societății SC A. SRL a operațiunilor comerciale desfășurate în numele societății, respectiv comercializarea de alcool, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 3.640.302.166 lei.

Cei doi inculpați au fost cercetați și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. constând în întocmirea unor documente financiar contabile false. Întrucât din probele administrate în cauza, în cursul urmăririi penale a rezultat că ei nu au săvârșit aceste infracțiuni, prin actul de sesizare al instanței, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Aceeași soluție s-a pronunțat și în privința infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece în urma modificărilor actului normativ aceasta infracțiune a fost dezincriminată.

În cauză au fost urmăriți penal și învinuiții S.F., P.T.C., U.S., I.C. și B.F., însă prin actul de sesizare al instanței s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora, apreciindu-se că răspunderea penală nu mai poate fi antrenată pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., pentru care au fost cercetați, întrucât a intervenit prescripția penală.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 29 iunie 2005,sub numărul de mai sus, iar prin Sentința penală nr. 618 din 22 septembrie 2005,s-a dispus condamnarea inculpatului D.Y. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul având de executat în total pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.640.302.166 lei cu titlu de despăgubiri civile către Administrația Financiară a jud. Iași. Prin aceeași sentință penală s-a dispus achitarea inculpatului S.Y., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași (criticând soluția de achitare pronunțată față de inculpatul S.Y.), precum și inculpatul D.Y. (care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul reținerii vinovăției sale și condamnarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată).

Prin Decizia penală nr. 55 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași a admis apelurile formulate împotriva Sentinței penale nr. 618 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o integral, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A. SRL, procedând astfel la judecarea cauzei cu nelegala citare a acestei părți. Ca urmare, instanța de control judiciar a dispus ca instanța de rejudecare să procedeze la soluționarea în fond a cauzei, cu citarea legală a părților responsabile SC A. SRL ori a succesorilor în drept a acesteia conform disp. art. 21 C. proc. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6150/99/2005, la data de 06 mai 2010.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanță a fost probată cu: notele de constatare ale Administrației Financiare a municipiului Iași; declarațiile martorilor audiați în cauză în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv S.F., P.T.C., L.V., P.M.G., P.R., N.F., C.V. și I.C.; procesele-verbale de recunoaștere după fotografii efectuate de către martorii P.R., C.M. și I.C., din care rezultă că în toamna anului 1998, persoana identificată ca fiind D.Y., cunoscut sub numele de doctorul, a fost cel care a venit de mai multe ori la sediul SC D.V., însoțind mai multe transporturi de alcool; raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că scrisul de pe facturile întocmite în fals aparține numitei P.T.; procesul-verbal de confruntare dintre inculpații S.Y. și D.Y.; rapoartele de expertiza contabilă efectuate în cauză, în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, toate acestea coroborându-se, în parte, cu declarațiile inculpaților.

Audiat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în primul ciclu procesual, inculpatul S.Y. nu a recunoscut că ar fi avut o înțelegere prealabilă cu inculpatul D.Y. și că ar fi acceptat modul de operare propus de acesta ori că și-ar fi asumat rolul de administrator al SC A. SRL, efectuând, în această calitate, demersurile necesare inducerii în eroare reprezentanților Administrației Financiare Iași în scopul obținerii frauduloase a sumei de 2.059.511.605 lei.

Audiat fiind, în ambele faze procesuale, inculpatul D.Y. nu a recunoscut participarea lui la obținerea frauduloasă a sumei de 2.059.511.605 lei, susținând că după cesionarea părților sociale pe care le deținea la SC A. SRL Iași inculpatului S.Y., nu s-a mai implicat în nici un mod în activitatea desfășurată de această societate comercială.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 53 din 9 martie 2012 a respins, ca nefondate apelurile formulate de inculpatul D.Y. și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței penale nr. 299 din 8 iunie 2011 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și inculpatul D.Y.

Recurentul inculpat, în motivele scrise depuse la dosar și prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pe. 17

2

C. proc. pen. și a solicitat schimbarea temeiului achitării din cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. c) C. proc. pen., în raport de care a cerut exonerarea de la plata sumelor reținute în sarcina sa.

Recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași nu a depus în scris motivele pentru care înțelege să critice decizia pronunțată și nici nu s-a prezentat, prin reprezentant, în fata instanței pentru a susține recursul formulat.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, Înalta Curte constată că acesta, deși formulat în termen legal, contravine prevederilor art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., în sensul că nu a fost motivat în scris, iar partea civilă (legal citată) nici nu s-a prezentat pentru a-l susține oral, în fața instanței.

Potrivit declarației de recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, și-a rezervat dreptul de a depune motivele de recurs în termen legal, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. și examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat.

În această ordine de idei, verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte reține că în fața instanței de control judiciar, partea civilă ANAF - DGFP Iași a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond în mod greșit a obligat pe inculpat la plata sumei de 281.369 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul efectiv suferit fără să oblige inculpații și la plata sumei de 72661 lei, reprezentând accesorii calculate până la data actului de control, solicitând achitarea integrală a debitului în sumă de 364.030 lei.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a motivat că s-a constituit parte civilă din faza de urmărire penală cu suma de 205.951 lei reprezentând TVA de rambursat fără drept, și chiar dacă s-a dispus încetarea procesului penal, instanța poate obliga la plata despăgubirilor.

Totodată, a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 72.661 lei reprezentând accesorii la debitul efectiv de 281.369 lei cauzat prin săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și a sumei de 205.951 lei prejudiciu cauzat bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În motivarea respingerii ca nefondat, a apelului declarat de partea civilă, instanța de apel a arătat că, instanța de fond a acordat și obligat pe inculpatul D.Y. la plata despăgubirilor în cuantum de 281.369,2 lei (RON) față de valoarea totală a prejudiciului pretins de partea civilă ANAF în sumă de 364.030 lei, întrucât a dedus din suma totală valoarea de 72661 lei (RON) reprezentând penalizări TVA, penalizări impozit pe profit și penalizări accize, acestea fiind calculate doar până la data întocmirii actului de control, anterior trimiterii în judecată a inculpaților, iar instanța a stabilit la debitul principal de 281.369,2 lei prejudiciu produs prin infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 dobânda legală pe fiecare zi de întârziere începând cu data săvârșirii infracțiunii până la achitarea integrală a despăgubirilor, procedeu considerat legal întrucât nu suprapune dobânzi legale penalizatoare calculate la dobânzi legale penalizatoare.

Inculpatul S.Y., nu a fost trimis în judecată și nu a fost judecat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9, cauzatoare a prejudiciului în sumă de 364030 lei, și în consecință în mod just nu a fost obligat în solidar la plata acestor despăgubiri.

Partea civilă nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, prin rechizitoriu nu a fost citată în această calitate, iar în fața instanței de fond s-a constituit parte civilă în mod expres și în termen legal solicitând obligarea inculpatului trimis în judecată pentru evaziune fiscală, acesta fiind D.Y., la plata sumei de 3.640.302.166 lei constând în prejudiciul produs prin infracțiunea prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 creat bugetului de stat.

Prin cererea de constituire de parte civilă, partea civilă recurentă nu a solicitat contravaloarea prejudiciului creat constând în rambursarea fără drept de TVA, astfel încât în mod just instanța de fond a luat act că nu s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Pe de altă parte obligarea inculpatului D.Y. la plata prejudiciului produs prin infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu mai este posibilă fără încălcarea principiului neagravării situației inculpatului în propria sa cale de atac întrucât prin Sentința penală nr. 618 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Iași acesta a fost obligat doar la plata despăgubirilor solicitate pentru acoperirea prejudiciului de 364.030 lei, în apelul acestuia și al Parchetului care viza numai nelegalitatea soluției de achitare privind pe inculpatul S.Y., s-a dispus rejudecarea cauzei de față în care s-a pronunțat sentința penală atacată în prezentul apel, Sentința penală nr. 618 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Iași nefiind atacată cu apel și de partea civilă ANAF (Decizia penală nr. 55 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași).

Verificând hotărârea atacata prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pe. 17

2

C. proc. pen. invocat de inculpat și a solicitării de schimbare a temeiului achitării din cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. c) C. proc. pen., în raport de care a cerut exonerarea de la plata sumelor reținute în sarcina sa, Înalta Curte constată că acest motiv a fost inițial susținut în fața instanței de apel, care a motivat temeinic și legal respingerea acestuia.

Astfel, așa după cum și instanța de apel a motivat, se constată că în mod corect s-a reținut că instanța de fond a examinat și analizat exhaustiv toate probele administrate necesare aflării adevărului, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul în cauză.

Faptele inculpaților S.Y. și D.Y. care în luna decembrie 1998 au obținut fără drept o rambursare de TVA de peste 2 miliarde lei, scop în care au prezentat o stare de fapt fiscală ce nu corespundea realității, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru care vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor S.F., P.T., L.V. și o serie de împrejurări de fapt care conturează intenția inculpatului de a obține în mod nelegal rambursarea TVA prin intermediul unei persoane interpuse, folosindu-se de inculpatul S.

După cesionarea părților sociale ale societății SC "A." SRL, octombrie 2008, inculpatul apelant a continuat să se implice în activitatea societății și s-a comportat până la obținerea TVA-ului ca administrator al societății semnând toate actele.

Acest fapt rezultă din declarațiile contabilei societății S.F., a martorilor P.T., declarație dată la urmărirea penală, de L.V., P.I.

Inculpatul D.Y. a procurat în mod ilicit mai multe facturi fiscale care la solicitarea sa au fost completate de numita P.T. - fapt atestat prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 250274/2000; cu datele de identificare a societăților SC "R.C." SRL București și SC "A.C." SRL București, prin care se atestă achiziționarea unor cantități de alcool de societatea SC "A." SRL fără ca aceste facturi să fi fost atribuite celor două societăți comerciale, în sensul că tranzacțiile comerciale corespunzătoare facturilor nu erau reale.

În cursul anului 1998, potrivit facturilor înregistrate în evidența societății SC "A." SRL Iași a achiziționat aproximativ 150 000 litri alcool de la SC "A.C." SRL București și de la SC "R.C." SRL București și s-a stabilit că facturile și chitanțele înregistrate la SC "A." SRL Iași ca fiind emise de cele două societăți nu le aparțineau acestora potrivit procedurilor de emitere și atribuire a facturilor fiscale producătorilor de băuturi alcoolice.

S-a stabilit că facturile și chitanțele fiscale cu seriile menționate în hotărâre cu seriile ISVCD, BACA și BALE potrivit cărora s-ar fi făcut plata alcoolului achiziționat sunt false și acestea au fost întocmite în fals din dispoziția inculpatului D.Y., de către numita P.T.C. (fostă S.) potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 250.275/2000.

În vederea rambursării ilegale de TVA, inculpatul D.Y. a cesionat părțile sale sociale inculpatului S.Y. la 21 octombrie 1998 pentru a întări aparența că societatea nu-i mai aparține și însă a continuat că administrează societatea comercială în cauză și după ce acesta și-a schimbat administratorul.

Cererea de rambursare TVA a fost depusă de inculpatul S.Y., administratorul în drept al societății și anterior în cadrul procedurii de restituire acesta a emis chitanțele BALE din 4 noiembrie 1998, 3 noiembrie 1998, 1 noiembrie 1998 prin care s-a încercat a se face dovada stingerii obligațiilor de plată către furnizori. Chitanțele emise de SC "A.C." SRL București întocmite de inculpatul S.Y. s-au dovedit a fi nereale, nu reprezentau realitatea celor consemnate.

La 3 decembrie 1998, Administrația Financiară a municipiului Iași a virat TVA în contul SC "A." SRL Iași, în suma de 1 768 999 180, reprezentând diferența între TVA total, peste 2 miliarde lei din care s-au scăzut datoriile pe care societatea le avea la stat, sumă care a fost ridicată de inculpatul S.Y. în întregime în mai multe rânduri în perioada 9 - 29 decembrie 1998, bani pe care i-a predat inculpatului D.Y. care i-a folosit în interes personal, fapt ce rezultă și din declarația inculpatului S.Y.

Susținerea inculpatului D.Y. că după cesionarea părților sociale de activitatea societății s-au ocupat inculpatul S., numitul A.A. și numitul R., cărora inculpatul S. le-a dat mandat de reprezentare și administrare a societății, este contrazisă de toate probele cauzei analizate de instanța de fond, realitatea faptică constând în implicarea în continuare a inculpatului D. în activitățile comerciale ale societății.

Fapta și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este dovedită în cauză și constă în activitatea conjugată a inculpatului S.Y. și D.Y. în a prezenta o stare de fapt fiscală a societății SC "A." SRL ce nu corespunde realității în vederea obținerii fără drept a rambursării TVA de peste 2 miliarde lei.

În mod legal a fost încetat procesul penal în ceea ce îi privește pe inculpați pe temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. intervenind prescripția răspunderii penale. Precizarea conform căreia societățile SC "A.C." SRL București și SC "R.C." SRL București erau plătitoare de TVA, iar facturile emise de cele două societăți aflate la dosar urmărire penală atestă vânzarea diferitelor cantități de alcool către SC "A." SRL, acestea făcând dovada că societățile respective există și au livrat alcool către SC "A." SRL nu este relevantă pentru cauză, întrucât facturile respective și tranzacțiile comerciale pe care le atestă nu au făcut obiectul activității infracționale imputată inculpaților, în prezenta cauză, chitanțele și facturile fiscale folosite în procedura și în scopul rambursării TVA fiind altele decât cele menționate și care au fost analizate și constatate tehnico-științific că erau nereale.

Infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a fost comisă de inculpatul D.Y. împreună cu inculpatul S.Y., în calitate de autori, așa încât nu este aplicabil temeiul de achitare prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. invocat de inculpatul D.Y.; soluția dată cauzei fiind legală.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru care inculpatul D.Y. a fost achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., în mod corect s-a reținut că fapta acestuia care, deși nu avea calitatea de administrator al SC "A." SRL, în perioada decembrie - martie 1999 a desfășurat activități comerciale în numele societății, comercializând cantitatea totală de 280.135 litri alcool, fără a înregistra în contabilitatea societății facturile de vânzare a unor cantități de alcool în valoare totală de 9.376.455.155 lei, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 364.030 lei.

După ce inculpatul S.Y. a părăsit țara, societatea SC "A." SRL a continuat să funcționeze, operațiunile economice fiind desfășurate în fapt, în numele acesteia de inculpatul D.Y. Activitatea comercială neevidențiată în contabilitatea condusă de inculpat este dovedită de expertiza contabilă, declarațiile martorilor S.F., P.T., P.E., L.V., P.M.G., P.R., N.F., C.V., I.C. a căror declarații sunt evaluate în detaliu în hotărârea atacată, procese verbale de recunoaștere din fotografii, notele de constatare ale Administrației Financiare a municipiului Iași.

Fapta de a nu evidenția în contabilitatea societății operațiunile comerciale reale efectuate în numele societății SC "A." SRL a avut ca scop realizat sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar infracțiunea de evaziune fiscală astfel cum este definită de disp. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

În această succesiune logico-juridică, în mod corect instanța de fond a constatat, iar instanța de apel și-a însușit împrejurarea că în mod just a fost achitat inculpatul D.Y. pe lipsa calității de subiect activ al infracțiunii, calitate de administrator, sau reprezentant al societății, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea apărării în sensul schimbării temeiului achitării în cel prev. de disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. Astfel, în această situație nu poate fi incident cazul de achitare invocat, care prevede că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat. În contextul de față, așa după cum anterior s-a arătat, fapta a fost săvârșită fără putință de tăgadă de către inculpatul D.Y., doar că acesta nu a avut calitatea cerută expres de lege, respectiv aceea de administrator sau de reprezentant al societății pentru a putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii și pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Pe cale de consecință, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de exonerare de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat.

Așa după cum ambele instanțe au reținut, conform dispozițiilor art. 346 C. proc. pen., în caz de achitare, inclusiv în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța se pronunță asupra acțiunii civile. Prin faptele comise așa cum au fost circumscrise infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 reținute, inculpatul D.Y. a creat prejudiciul reținut astfel încât toate condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C. civ. sunt întrunite în ceea ce îl privește pe inculpat. Singurele situații în care nu pot fi acordate despăgubiri civile sunt cele prev. de art. 346 alin. (3) iar cazurile în care instanța penală nu soluționează acțiunea civilă sunt cele prev. de art. 346 alin. (4) C. proc. pen., iar temeiul de achitare a inculpatului nu se integrează niciunuia dintre acestea.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.Y. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Deciziei penale nr. 53 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat D.Y. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.Y., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - NN