ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2012

HOTĂRÂRE
21.11.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 636 din 12 iulie

2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

3321/3/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul

G.R.A., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin

rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul

G.R.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

S-a dispus ca

pedeapsa să se execute în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare durata

reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2011 la zi.

A fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență

București și obligat inculpatul la plata sumei de 16.349,24 RON în favoarea

părții civile.

S-a luat act de

tranzacția încheiată între inculpat și partea vătămată G.I.A. în ceea ce

privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.

În baza art. 118 lit.

b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului depus la

camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că de aproximativ 4 ani,

inculpatul G.R.A. era implicat într-o relație sentimentală cu martora I.A.I.

Nemulțumită fiind de comportamentul inculpatului, martora a încercat în

repetate rânduri să întrerupă aceste raporturi, însă nu a reușit întrucât, de

fiecare dată, inculpatul amenința că se va sinucide.

În mod asemănător, la

data de 14 septembrie 2011, în jurul orei 09.00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul

martorei din București, str. P.F. cu intenția de a o determina să continue

relația. Între cei doi a izbucnit o ceartă, iar în momentul în care au ajuns la

locul de muncă al martorei, inculpatul a amenințat că va sparge vitrina

magazinului unde aceasta lucra. De teamă, martora a revenit la domiciliu,

refuzând categoric să mai comunice cu inculpatul.

Cu toate acestea,

inculpatul nu a înțeles să renunțe, ci a rămas în imediata apropiere a

locuinței martorei.

În jurul orei 11.00,

l-a întâlnit pe martorul C.A., pe care l-a rugat să ia legătura cu I.A.I.

Martora i-a comunicat și acestuia din urmă că nu dorește să mai continue

relația cu inculpatul.

Profitând de faptul

că o persoană a deschis ușa de acces în imobil, în jurul orei 13.00, inculpatul

a pătruns în clădirea unde locuia martora și folosind briceagul, pe care îl

purta în mod obișnuit asupra sa, s-a tăiat pe antebrațul stâng.

Văzând acestea,

martorul C.A. a apelat serviciul de urgență 112 pentru a solicita ajutor

medical, dar și intervenția organelor de poliție, susținând că îi este teamă ca

inculpatul să nu rănească și alte persoane.

La sosirea

echipajului S.M.U.R.D., inculpatul a fugit, fiind căutat de martorul C.A. și de

către lucrătorii de poliție.

Nereușind să-l

găsească, martorul a revenit la adresa de pe str. P.F., moment în care a fost

contactat telefonic de către inculpat, care a amenințat, textual că „va aștepta

să i se scurgă tot sângele prin rană" în situația în care I.A.I. nu va

dori să continue relația.

În acest context, la

rugămintea martorei, partea vătămată G.I.A. s-a deplasat la locuința sa, unde

au discutat timp de o oră despre cele întâmplate, partea vătămată fiind fost

coleg de școală și prieten atât cu martora, cât și cu inculpatul.

Între timp,

inculpatul a revenit în zonă și s-a ascuns în tufișurile din imediata apropiere

a locuinței martorei.

În jurul orei 18.00,

partea vătămată G.I.A. a părăsit imobilul și, în momentul în care a urcat pe

bicicletă, l-a observat pe inculpat. Acesta s-a apropiat în fugă, amenințând și

înjurând, după care a împins partea vătămată până ce aceasta a căzut.

În continuare,

inculpatul a început să lovească partea vătămată cu pumnii, intenționând să îi

aplice și lovituri cu picioarele în zona abdominală. Încercând să se apere,

G.I.A. a reușit la un moment dat să îl imobilizeze pe inculpat prinzându-l cu

brațul îndoit de gât, fără a reuși însă să îi imobilizeze și brațele. În acest

context, inculpatul a scos din buzunar cuțitul cu lama rabatabilă și a aplicat

mai multe lovituri părții vătămate în zona toraco-abdominală.

În cursul acestui

conflict, partea vătămată a încercat să îl deposedeze pe agresor de cuțit,

motiv pentru care a suferit leziuni la nivelul palmelor și degetelor, folosind

în scop de apărare și un mic rucsac pe care îl avea asupra sa.

După ce a reușit să-l

deposedeze de cuțit, inculpatul a încercat să provoace partea vătămată,

cerându-i să „îl omoare, să bage cuțitul în el”.

Inculpatul a părăsit

locul faptei, iar după câțiva metri a abandonat și rucsacul cu care încercase

să se apere partea vătămată.

Incidentul a fost

observat de mai multe persoane, care au solicitat intervenția autorităților

prin serviciul de urgență 112.

La fața locului a

sosit un echipaj S.M.U.R.D., care a transportat partea vătămată la Spitalul

Universitar de Urgență București, cu diagnosticul la prezentare: „Multiple

plăgi înjunghiate hemitorace drept și paravertebral stâng. Plăgi înjunghiate

abdominale hipocondru drept și flancul drept. Plagă tăiată mentonier stâng și

deget II MD".

Intervenția

chirurgicală în regim de urgență a condus la salvarea vieții numitului G.I.A.

Expertiza

medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că partea vătămată a suferit

leziuni traumatice ce s-au putut produce prin acțiunea unui corp

tăietor-înțepător, fiind necesare pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri

medicale, viața victimei fiind pusă în pericol.

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul partea vătămată, însă a susținut

că aceasta s-ar fi datorat agresiunii la care a fost supus, invocând legitima

apărare.

De asemenea, s-a

apreciat că intensitatea loviturilor aplicate și zona corpului vizată exclud

posibilitatea ca inculpatul să fi încercat să se elibereze din brațele părții

vătămate.

Nu a fost primită

varianta prezentată de inculpat și din considerente legate de atitudinea părții

vătămate imediat ce a reușit să intre în posesia cuțitului.

De asemenea, a fost

respinsă ca nefondată și cererea inculpatului, prin apărător, de schimbare a

încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.

În acest sens,

instanța de fond remarcă în primul rând că expertiza medico-legală relevă

faptul că leziunile traumatice au pus în pericol viața victimei. Pe de altă

parte, împrejurările în care s-a produs agresiunea, lovirea victimei cu un

instrument apt de a ucide - cuțit, într-o regiune vitală a corpului - zona

toraco-abdominală, intensitatea loviturilor, cu consecința punerii în primejdie

a vieții conduc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de

a ucide, prevăzând rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu a urmărit acest

rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Actele de violență specifice

infracțiunii de omor nu și-au produs efectele datorită faptului că partea

vătămată a reușit deposedarea inculpatului de cuțit, determinându-l astfel să

înceteze atacul, acțiune urmată de transportarea victimei la spital și

intervenția chirurgicală în regim de urgență, împrejurări care i-au salvat

viața.

Sub aspect obiectiv,

s-a constatat că fapta inculpatului G.R.A. care la data de 14 septembrie 2011,

în loc public, respectiv pe str. P.F. din municipiul București, a aplicat mai

multe lovituri de cuțit părții vătămate G.I.A., într-o zonă anatomică vitală,

cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de

art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile din partea generală a C. pen. privind

regimul sancționator al tentativei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea

specială pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al

faptei pe care instanța l-a apreciat ca fiind unul foarte ridicat și care

rezultă din împrejurarea că inculpatul a lovit partea vătămată în mod repetat,

cu un cuțit, în loc public și în plină zi, acțiuni apte să determine moartea

victimei în lipsa acțiunii acesteia de deposedare a inculpatului de cuțit și a

intervenției chirurgicale în regim de urgență, în cursul aceleiași zile,

terorizând-o practic pe martora I.A.I. și pe membrii familiei sale, prin

amenințări cu provocarea de scandal la locul de muncă și cu suicidul și

supravegherea locuinței acesteia.

Instanța de fond, în

raport de elementele indicate, a apreciat că deși inculpatul nu este cunoscut

cu antecedente penale și că urmează o formă de învățământ, aceste împrejurări

nu justifică reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare.

S-a subliniat faptul

că, comportamentul inculpatului în fața instanței a fost unul controlat, prin

care s-a încercat să se disimuleze realitatea, inculpatul erijându-se într-un

tânăr preocupat de ajutorarea celor din jur și de propria pregătire

profesională și educație. S-a încercat totodată a se acredita ideea că

inculpatul nu este o persoană violentă și că prezenta faptă reprezintă un incident

izolat ce nu îl caracterizează.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 240 A din 30 august

2012 a admis apelul inculpatului G.R.A. împotriva Sentinței penale nr. 636 din

12 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 3321/3/2012.

A fost desființată,

în parte, sentința apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 20

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76

alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.R.A., la pedeapsa de 4

ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A dedus prevenția

inculpatului de la 15 septembrie 2011, la zi și a menținut starea de arest

preventiv a acestuia.

A dispus rămânerea în

sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Tot statul va suporta

și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 50 RON.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar, constatând comiterea de către

inculpat a infracțiunii de tentativă de omor calificat, pentru care a fost

condamnat de prima instanță la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsă

complementară, a apreciat că pedeapsa aplicată este greșit individualizată,

fiind prea aspră, în raport cu fapta comisă și persoana inculpatului.

Astfel, a considerat

că instanța de fond, în mod greșit, a refuzat constatarea în favoarea inculpatului

a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsa

antecedentelor penale ale inculpatului justificând reținerea acestei

circumstanțe, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege. În acest sens, instanța de apel a avut în vedere că inculpatul se află la

primul conflict cu legea penală, iar modalitatea concretă de săvârșire a

faptei, nu evidențiază o periculozitate sporită a inculpatului, care să

justifice nereținerea de circumstanțe atenuante.

Instanța de apel a

constatat că în speță, nu poate fi ignorat faptul că, anterior comiterii

infracțiunii deduse judecății, inculpatul a avut o bună conduită, din

caracterizările și diplomele depuse la dosar, rezultând că acesta este un tânăr

preocupat de dobândirea unei pregătiri profesionale, în prezent, fiind student

la A.S.E., bucurându-se, totodată, de bune referințe în familie și societate.

Instanța de apel a

subliniat că pedeapsa nu trebuie privită numai ca măsură de constrângere,

uneori, chiar cu exemplaritate, ci și ca o măsură care să-l convingă pe

inculpat de necesitatea respectării legii penale și evitarea, pe viitor, de a

comite astfel de fapte. O pedeapsă prea severă, în raport cu fapta comisă, cu

conduita și aspirațiile inculpatului, s-a apreciat că poate avea efecte

perverse, fiind ineficientă, reducând cu mult perspectivele de reintegrare a

persoanei condamnate.

Conchizând, instanța

de apel a considerat că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă

a acorda semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de circumstanțele

reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului. Astfel, în raport de

toate criteriile de individualizare, Curtea l-a condamnat pe inculpatul G.R.A.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare, în regim de detenție, pedeapsă

apreciată ca fiind aptă să realizeze atât prevenția generală, cât și prevenția

specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ instituit de art. 52 C.

pen., prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față

de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Apreciind că

reeducarea, reinserția socială a inculpatului nu ar putea avea loc și fără

privare de libertate, ținându-se seama de persoana condamnatului, de

comportamentul său după comiterea faptei, Curtea a constatat că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 86

1

putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru

netemeinicie - art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., constând în greșita

apreciere că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

supraveghere și că, pentru reeducarea și reinserția în societate, ar fi absolut

necesară executarea pedepsei de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

Recursul inculpatului

este fondat.

Examinând întregul

material probator aflat la dosarul cauzei, se consideră că infracțiunea comisă

de inculpat este un accident nefericit în viața sa, că acesta este un om cu

aplecare asupra formării sale intelectuale și profesionale, că în prezent este

student la A.S.E. și că executarea, în continuare, a pedepsei de 4 ani

închisoare, nu ar conduce decât la afectarea în sens negativ a evoluției pe

plan social și profesional a inculpatului.

Este motivul pentru

care, Înalta Curte apreciind asupra recursului formulat de inculpat, îl

consideră ca întemeiat considerând necesară casarea deciziei atacate. În rejudecare,

în baza art. 86

1

pedepsei de 4 ani închisoare, fixând un termen de încercare de 8 ani, conform

art. 86

1

Instanța de recurs

apreciază că nu se dă astfel, prevalență, criteriului privind datele ce

caracterizează persoana inculpatului întrucât s-a ținut seama de gravitatea

faptei, dar și de împrejurarea că inculpatul a depus diligențe pentru plata

despăgubirilor civile acordate părții vătămate care, prezentă în recurs, a

formulat concluzii de admitere a recursului inculpatului. S-au avut în vedere

relații apropiate, de peste 10 ani, dintre părți, precum și atitudinea de

regret a faptei comise manifestată de inculpat, care se bucură de un sprijin

efectiv din partea familiei sale.

Aplicând suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei, instanța va dispune, în temeiul art. 86

3

măsurilor de supraveghere, după cum urmează:

a) se va prezenta la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va

justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea

pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Se vor pune în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

De asemenea, se vor

menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Aplicând măsura

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte va dispune

punerea, de îndată în libertate a inculpatului G.R.A., dacă nu este arestat în

altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 15 septembrie

2011 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la

15 septembrie 2011 până la data punerii efective în libertate.

Văzând și

reglementarea plății onorariului pentru apărarea din oficiu.

Admite recursul

declarat de inculpatul G.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 30 august

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte,

decizia penală recurată și, rejudecând:

În baza art. 86

1

fixând termen de încercare pe o durată de 8 ani, conform art. 86

1

C.

pen.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de

art. 86

3

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea

pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pune în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

Dispune punerea în

libertate de îndată a inculpatului G.R.A., dacă nu este arestat în altă cauză,

de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 15 septembrie 2011 emis de

Tribunalul București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15

septembrie 2011 până la data punerii efective în libertate.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3344/2012
a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 77 din 13 februarie 2009 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2013
iție, secția penală, în Dosarul nr. 46056/3/2009, și, în consecință, s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 903/F din 29 noiembrie 2010 pr
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1945/2012
Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 94 din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis a
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3522/2013
și două) ani și 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3178/2013
. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul S.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50 din 20 martie 2012
Sursă