ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 636 din 12 iulie
2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.
3321/3/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul
G.R.A., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin
rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -
175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.
În baza art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul
G.R.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani
după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.
S-a dispus ca
pedeapsa să se execute în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și în
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare durata
reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2011 la zi.
A fost admisă
acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență
București și obligat inculpatul la plata sumei de 16.349,24 RON în favoarea
părții civile.
S-a luat act de
tranzacția încheiată între inculpat și partea vătămată G.I.A. în ceea ce
privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
În baza art. 118 lit.
b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului depus la
camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON,
cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că de aproximativ 4 ani,
inculpatul G.R.A. era implicat într-o relație sentimentală cu martora I.A.I.
Nemulțumită fiind de comportamentul inculpatului, martora a încercat în
repetate rânduri să întrerupă aceste raporturi, însă nu a reușit întrucât, de
fiecare dată, inculpatul amenința că se va sinucide.
În mod asemănător, la
data de 14 septembrie 2011, în jurul orei 09.00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul
martorei din București, str. P.F. cu intenția de a o determina să continue
relația. Între cei doi a izbucnit o ceartă, iar în momentul în care au ajuns la
locul de muncă al martorei, inculpatul a amenințat că va sparge vitrina
magazinului unde aceasta lucra. De teamă, martora a revenit la domiciliu,
refuzând categoric să mai comunice cu inculpatul.
Cu toate acestea,
inculpatul nu a înțeles să renunțe, ci a rămas în imediata apropiere a
locuinței martorei.
În jurul orei 11.00,
l-a întâlnit pe martorul C.A., pe care l-a rugat să ia legătura cu I.A.I.
Martora i-a comunicat și acestuia din urmă că nu dorește să mai continue
relația cu inculpatul.
Profitând de faptul
că o persoană a deschis ușa de acces în imobil, în jurul orei 13.00, inculpatul
a pătruns în clădirea unde locuia martora și folosind briceagul, pe care îl
purta în mod obișnuit asupra sa, s-a tăiat pe antebrațul stâng.
Văzând acestea,
martorul C.A. a apelat serviciul de urgență 112 pentru a solicita ajutor
medical, dar și intervenția organelor de poliție, susținând că îi este teamă ca
inculpatul să nu rănească și alte persoane.
La sosirea
echipajului S.M.U.R.D., inculpatul a fugit, fiind căutat de martorul C.A. și de
către lucrătorii de poliție.
Nereușind să-l
găsească, martorul a revenit la adresa de pe str. P.F., moment în care a fost
contactat telefonic de către inculpat, care a amenințat, textual că „va aștepta
să i se scurgă tot sângele prin rană" în situația în care I.A.I. nu va
dori să continue relația.
În acest context, la
rugămintea martorei, partea vătămată G.I.A. s-a deplasat la locuința sa, unde
au discutat timp de o oră despre cele întâmplate, partea vătămată fiind fost
coleg de școală și prieten atât cu martora, cât și cu inculpatul.
Între timp,
inculpatul a revenit în zonă și s-a ascuns în tufișurile din imediata apropiere
a locuinței martorei.
În jurul orei 18.00,
partea vătămată G.I.A. a părăsit imobilul și, în momentul în care a urcat pe
bicicletă, l-a observat pe inculpat. Acesta s-a apropiat în fugă, amenințând și
înjurând, după care a împins partea vătămată până ce aceasta a căzut.
În continuare,
inculpatul a început să lovească partea vătămată cu pumnii, intenționând să îi
aplice și lovituri cu picioarele în zona abdominală. Încercând să se apere,
G.I.A. a reușit la un moment dat să îl imobilizeze pe inculpat prinzându-l cu
brațul îndoit de gât, fără a reuși însă să îi imobilizeze și brațele. În acest
context, inculpatul a scos din buzunar cuțitul cu lama rabatabilă și a aplicat
mai multe lovituri părții vătămate în zona toraco-abdominală.
În cursul acestui
conflict, partea vătămată a încercat să îl deposedeze pe agresor de cuțit,
motiv pentru care a suferit leziuni la nivelul palmelor și degetelor, folosind
în scop de apărare și un mic rucsac pe care îl avea asupra sa.
După ce a reușit să-l
deposedeze de cuțit, inculpatul a încercat să provoace partea vătămată,
cerându-i să „îl omoare, să bage cuțitul în el”.
Inculpatul a părăsit
locul faptei, iar după câțiva metri a abandonat și rucsacul cu care încercase
să se apere partea vătămată.
Incidentul a fost
observat de mai multe persoane, care au solicitat intervenția autorităților
prin serviciul de urgență 112.
La fața locului a
sosit un echipaj S.M.U.R.D., care a transportat partea vătămată la Spitalul
Universitar de Urgență București, cu diagnosticul la prezentare: „Multiple
plăgi înjunghiate hemitorace drept și paravertebral stâng. Plăgi înjunghiate
abdominale hipocondru drept și flancul drept. Plagă tăiată mentonier stâng și
deget II MD".
Intervenția
chirurgicală în regim de urgență a condus la salvarea vieții numitului G.I.A.
Expertiza
medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că partea vătămată a suferit
leziuni traumatice ce s-au putut produce prin acțiunea unui corp
tăietor-înțepător, fiind necesare pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri
medicale, viața victimei fiind pusă în pericol.
Fiind audiat,
inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul partea vătămată, însă a susținut
că aceasta s-ar fi datorat agresiunii la care a fost supus, invocând legitima
apărare.
De asemenea, s-a
apreciat că intensitatea loviturilor aplicate și zona corpului vizată exclud
posibilitatea ca inculpatul să fi încercat să se elibereze din brațele părții
vătămate.
Nu a fost primită
varianta prezentată de inculpat și din considerente legate de atitudinea părții
vătămate imediat ce a reușit să intre în posesia cuțitului.
De asemenea, a fost
respinsă ca nefondată și cererea inculpatului, prin apărător, de schimbare a
încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat
prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în
infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.
În acest sens,
instanța de fond remarcă în primul rând că expertiza medico-legală relevă
faptul că leziunile traumatice au pus în pericol viața victimei. Pe de altă
parte, împrejurările în care s-a produs agresiunea, lovirea victimei cu un
instrument apt de a ucide - cuțit, într-o regiune vitală a corpului - zona
toraco-abdominală, intensitatea loviturilor, cu consecința punerii în primejdie
a vieții conduc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de
a ucide, prevăzând rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu a urmărit acest
rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Actele de violență specifice
infracțiunii de omor nu și-au produs efectele datorită faptului că partea
vătămată a reușit deposedarea inculpatului de cuțit, determinându-l astfel să
înceteze atacul, acțiune urmată de transportarea victimei la spital și
intervenția chirurgicală în regim de urgență, împrejurări care i-au salvat
viața.
Sub aspect obiectiv,
s-a constatat că fapta inculpatului G.R.A. care la data de 14 septembrie 2011,
în loc public, respectiv pe str. P.F. din municipiul București, a aplicat mai
multe lovituri de cuțit părții vătămate G.I.A., într-o zonă anatomică vitală,
cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele
constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20
C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea
pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de
art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile din partea generală a C. pen. privind
regimul sancționator al tentativei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea
specială pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al
faptei pe care instanța l-a apreciat ca fiind unul foarte ridicat și care
rezultă din împrejurarea că inculpatul a lovit partea vătămată în mod repetat,
cu un cuțit, în loc public și în plină zi, acțiuni apte să determine moartea
victimei în lipsa acțiunii acesteia de deposedare a inculpatului de cuțit și a
intervenției chirurgicale în regim de urgență, în cursul aceleiași zile,
terorizând-o practic pe martora I.A.I. și pe membrii familiei sale, prin
amenințări cu provocarea de scandal la locul de muncă și cu suicidul și
supravegherea locuinței acesteia.
Instanța de fond, în
raport de elementele indicate, a apreciat că deși inculpatul nu este cunoscut
cu antecedente penale și că urmează o formă de învățământ, aceste împrejurări
nu justifică reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare.
S-a subliniat faptul
că, comportamentul inculpatului în fața instanței a fost unul controlat, prin
care s-a încercat să se disimuleze realitatea, inculpatul erijându-se într-un
tânăr preocupat de ajutorarea celor din jur și de propria pregătire
profesională și educație. S-a încercat totodată a se acredita ideea că
inculpatul nu este o persoană violentă și că prezenta faptă reprezintă un incident
izolat ce nu îl caracterizează.
Curtea de Apel
București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 240 A din 30 august
2012 a admis apelul inculpatului G.R.A. împotriva Sentinței penale nr. 636 din
12 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul
nr. 3321/3/2012.
A fost desființată,
în parte, sentința apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 20
raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76
alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.R.A., la pedeapsa de 4
ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe
o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
A dedus prevenția
inculpatului de la 15 septembrie 2011, la zi și a menținut starea de arest
preventiv a acestuia.
A dispus rămânerea în
sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Tot statul va suporta
și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 50 RON.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de control judiciar, constatând comiterea de către
inculpat a infracțiunii de tentativă de omor calificat, pentru care a fost
condamnat de prima instanță la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsă
complementară, a apreciat că pedeapsa aplicată este greșit individualizată,
fiind prea aspră, în raport cu fapta comisă și persoana inculpatului.
Astfel, a considerat
că instanța de fond, în mod greșit, a refuzat constatarea în favoarea inculpatului
a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsa
antecedentelor penale ale inculpatului justificând reținerea acestei
circumstanțe, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de
lege. În acest sens, instanța de apel a avut în vedere că inculpatul se află la
primul conflict cu legea penală, iar modalitatea concretă de săvârșire a
faptei, nu evidențiază o periculozitate sporită a inculpatului, care să
justifice nereținerea de circumstanțe atenuante.
Instanța de apel a
constatat că în speță, nu poate fi ignorat faptul că, anterior comiterii
infracțiunii deduse judecății, inculpatul a avut o bună conduită, din
caracterizările și diplomele depuse la dosar, rezultând că acesta este un tânăr
preocupat de dobândirea unei pregătiri profesionale, în prezent, fiind student
la A.S.E., bucurându-se, totodată, de bune referințe în familie și societate.
Instanța de apel a
subliniat că pedeapsa nu trebuie privită numai ca măsură de constrângere,
uneori, chiar cu exemplaritate, ci și ca o măsură care să-l convingă pe
inculpat de necesitatea respectării legii penale și evitarea, pe viitor, de a
comite astfel de fapte. O pedeapsă prea severă, în raport cu fapta comisă, cu
conduita și aspirațiile inculpatului, s-a apreciat că poate avea efecte
perverse, fiind ineficientă, reducând cu mult perspectivele de reintegrare a
persoanei condamnate.
Conchizând, instanța
de apel a considerat că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă
a acorda semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de circumstanțele
reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului. Astfel, în raport de
toate criteriile de individualizare, Curtea l-a condamnat pe inculpatul G.R.A.,
la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare, în regim de detenție, pedeapsă
apreciată ca fiind aptă să realizeze atât prevenția generală, cât și prevenția
specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ instituit de art. 52 C.
pen., prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față
de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Apreciind că
reeducarea, reinserția socială a inculpatului nu ar putea avea loc și fără
privare de libertate, ținându-se seama de persoana condamnatului, de
comportamentul său după comiterea faptei, Curtea a constatat că nu sunt
întrunite condițiile prevăzute de art. 86
1
C. pen., pentru a se
putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru
netemeinicie - art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., constând în greșita
apreciere că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86
1
C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere și că, pentru reeducarea și reinserția în societate, ar fi absolut
necesară executarea pedepsei de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
Recursul inculpatului
este fondat.
Examinând întregul
material probator aflat la dosarul cauzei, se consideră că infracțiunea comisă
de inculpat este un accident nefericit în viața sa, că acesta este un om cu
aplecare asupra formării sale intelectuale și profesionale, că în prezent este
student la A.S.E. și că executarea, în continuare, a pedepsei de 4 ani
închisoare, nu ar conduce decât la afectarea în sens negativ a evoluției pe
plan social și profesional a inculpatului.
Este motivul pentru
care, Înalta Curte apreciind asupra recursului formulat de inculpat, îl
consideră ca întemeiat considerând necesară casarea deciziei atacate. În rejudecare,
în baza art. 86
1
C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea
pedepsei de 4 ani închisoare, fixând un termen de încercare de 8 ani, conform
art. 86
1
C. pen.
Instanța de recurs
apreciază că nu se dă astfel, prevalență, criteriului privind datele ce
caracterizează persoana inculpatului întrucât s-a ținut seama de gravitatea
faptei, dar și de împrejurarea că inculpatul a depus diligențe pentru plata
despăgubirilor civile acordate părții vătămate care, prezentă în recurs, a
formulat concluzii de admitere a recursului inculpatului. S-au avut în vedere
relații apropiate, de peste 10 ani, dintre părți, precum și atitudinea de
regret a faptei comise manifestată de inculpat, care se bucură de un sprijin
efectiv din partea familiei sale.
Aplicând suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei, instanța va dispune, în temeiul art. 86
3
C. pen., ca pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune
măsurilor de supraveghere, după cum urmează:
a) se va prezenta la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) va anunța, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va
justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea
pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Se vor pune în vedere
inculpatului dispozițiile art. 86
4
C. pen.
De asemenea, se vor
menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Aplicând măsura
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte va dispune
punerea, de îndată în libertate a inculpatului G.R.A., dacă nu este arestat în
altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 15 septembrie
2011 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Se va deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la
15 septembrie 2011 până la data punerii efective în libertate.
Văzând și
reglementarea plății onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul G.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 30 august
2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează, în parte,
decizia penală recurată și, rejudecând:
În baza art. 86
1
C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare,
fixând termen de încercare pe o durată de 8 ani, conform art. 86
1
C.
pen.
Pe durata termenului
de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de
art. 86
3
C. pen., respectiv:
a) să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea
pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Pune în vedere
inculpatului dispozițiile art. 86
4
C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei recurate.
Dispune punerea în
libertate de îndată a inculpatului G.R.A., dacă nu este arestat în altă cauză,
de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 15 septembrie 2011 emis de
Tribunalul București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15
septembrie 2011 până la data punerii efective în libertate.
Onorariul parțial
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS