ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita a revenit asupra admiterii cererii de judecare a cauzei potrivit art. 320 1 C. proc. pen. și a respins-o. În baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 18 1 C. pen. l-a achitat pe inculpatul B.S.Z., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin O.U.G. nr. 6/2010. În baza art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatului 1.000 RON amendă administrativă. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 1,5 grame cannabis, rămasă în urma analizelor chimice, ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I.

predată organului de urmărire penală. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art. 38 C. proc. pen. a disjuns cauza față de inculpatul B.S. și a dispus continuarea judecății față de acesta, fixând termen de judecată la 5 decembrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În data de 10 iunie 2011, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiții S.C., B.S.Z. și B.S. erau implicați în traficul și consumul ilicit de droguri, pe raza județului Harghita. Din informații a rezultat că aceștia în cursul zilei de 10 iunie 2011 urmau să procure și să consume în cadrul unei petreceri substanțe stupefiante, cannabis.

Astfel, B.S.Z. urma să intre prin intermediul lui S.C. în posesia unei cantități de aproximativ 50 grame cannabis, achiziționat posibil din Odorheiu Secuiesc. Drogurile achiziționate urmau să fie transportate de către B.S.Z. cu un autoturism marca D.N., în localitatea Homorod la o petrecere privată unde urmau a fi, fie oferite, fie comercializate persoanelor consumatoare, cu suma de 50 RON/gram. La petrecere urma a participa și S.C. care de asemenea urma să procure alte substanțe stupefiante pentru această petrecere. Avându-se în vedere aceste informații, în data de 10 iunie 2011, inculpatul B.S.Z., a fost prins în flagrant, împreună cu B.T. și B.A., în timp ce se deplasa cu autoturismul pe raza localității Brădești, deținând droguri.

Cu ocazia percheziției autoturismului, a fost găsită o pungă din material plastic cu ziplak în care erau fragmente vegetale de culoare verde-oliv suspecte a fi cannabis. Întrebat fiind, B.S.Z. a declarat că aceasta îi aparține. Substanțele ridicate cu ocazia flagrantului au fost înaintate Laboratorului de Analiză și Profil Cluj-Napoca. Din raportul de expertiză a rezultat că substanțele ridicate din autoturismul menționat aparținând lui B.S.Z. constituie 2,1 grame cannabis, cannabisul făcând parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Audiat în cauză inculpatul a recunoscut faptul că a cumpărat-o de la o persoană din Odorheiu Secuiesc, care locuiește în cartierul B., pentru suma de 50 RON gramul și căruia i se spune „M.". Despre această persoană cu porecla de „M." știa că se ocupă cu vânzarea de cannabis, motiv pentru care l-a și contactat telefonic pentru a-și procura cannabisul.

Acesta a recunoscut că era consumator ocazional de cannabis. A mai arătat că de la această persoană „M." a mai cumpărat odată cannabis pe care l-a fumat. Avându-se în vedere, atât faptul că, la nivel informativ, existau date că, o persoană cu porecla „M.", din Odorheiu Secuiesc comercializează cannabis, precum și declarația inculpatului în cauză, au fost efectuate cercetări, fiind identificată persoana cu porecla „M." ca fiind B.S. Numiților B.S.Z. și S.C. le-au fost recoltate probe biologice, iar din buletinele de analiză a rezultat că aceștia erau consumatori de cannabis, rezultatul fiind pozitiv. Numitul B.S. a refuzat să i se recolteze probe biologice, întrucât a declarat că nu are nici o implicare în activitatea de comercializare a substanțelor stupefiante, respectiv cannabis.

Audiat în cauză învinuitul B.S. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a declarat că nu are nici o poreclă și că nici cu canabisul ridicat din boxa unde domiciliază nu are nici o legătură și că nu-l cunoaște pe coinculpat. Avându-se în vedere, probatoriul administrat în cauză s-a considerat că, fapta învinuitului B.S.Z., care în 10 iunie 2011, a fost prins în flagrant deținând 2,1 grame de cannabis cumpărat de la învinuitul B.S., în vederea consumului propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010. Faptele numitului B.S. care în data de 10 iunie 2011, a vândut 2 grame cannabis inculpatului B.S.Z., precum și faptul că a deținut 6,8 grame, în vederea comercializării, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de O.U.G.

nr. 6/2010. Instanța de fond a reținut ca inculpatul B.S.Z. a uzat de procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., el recunoscând săvârșirea faptelor în modalitatea reținută de parchet și însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală. Totodată inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. b 1 ) C. pen., susținând că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța a reținut modul, împrejurările și scopul în care a fost comisă fapta, conduita inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că era cunoscut având o comportare corespunzătoare în societate, că faptele săvârșite nu prezentau pericolul social al unei infracțiuni, inculpatul fiind un simplu consumator, s-ar justifica aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Împotriva Sentinței penale nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita a declarat apel inculpatul. În motivarea apelului se critică sentința atacată sub aspectul nelegalității înlăturării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., precum și sub aspectul netemeiniciei acesteia în ce privește soluția de achitare a inculpatului, solicitându-se desființarea hotărârii și condamnarea inculpatului. Prin Decizia penală nr. 15/A din 2 martie 2012 Curtea de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita împotriva Sentinței penale nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita, a desființat parțial hotărârea atacată și, rejudecând, în baza art 345 alin. (1), (2) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul B.S.Z. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., cu reținerea art. 74 lit. a), c) și cu aplicarea art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 10 iunie 2011. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2,1 ani (doi ani și una lună) ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind cazurile de revocare a suspendării condiționate. Au fost înlăturate din hotărârea atacată dispozițiile art. 91 lit. c) C. pen. privind amenda administrativă. În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea unei copii de pe hotărâre Agenției Naționale Antidrog. Menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei hotărâri. Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reținut că probele administrate la urmărirea penală confirmă situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv faptul că inculpatul a fost prins în flagrant la data de 10 iunie 2011 deținând cantitatea de 2,1 grame cannabis cumpărat de la coinculpatul B.S., în vederea consumului propriu.

Probele administrate în dosar, respectiv procesul-verbal încheiat cu ocazia flagrantului, imaginile foto, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, raportul de expertiză biocriminalistică, buletinele de analiză medicală, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpaților, se coroborează cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe în cadrul procedurii instituite de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., astfel că vinovăția inculpatului este dovedită. Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și are o comportare corespunzătoare în societate, însă aprecierea instanței de fond că faptei i-ar lipsi pericolul social al unei infracțiuni, este una greșită.

Nu se poate reține că inculpatul este un simplu consumator, deoarece acesta nu a fost trimis în judecată pentru consumul de droguri, ci pentru cumpărarea și deținerea fără drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu. Curtea a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond este una greșită, urmând a fi desființată. La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de apel a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Având în vedere circumstanțele personale, respectiv inculpatul este student, nu are antecedente penale și a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei, instanța de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 1 lună închisoare, executata în condițiile art. 81 C. pen., este una necesară dar și suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente : Conform dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a făcut o greșită aplicare a legii, iar în situația aplicării unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 din același cod. Potrivit dispozițiilor art. 18 1 C. pen., fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de legea penală și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind vădit lipsită de importanță. Gradul de pericol social se stabilește în concret, potrivit dispozițiilor art. 18 1 alin. (2) C. pen., ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului; în cazul faptei lipsite de pericolul social al unei infracțiuni, instanța de judecată aplicând una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen.

și anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment, ori amenda de la 10 la 1.000 RON. Lipsa pericolului social al unei infracțiuni din conținutul faptei prevăzute de legea penală constituie un caz de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale în acest caz, instanța pronunțând achitarea potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. În raport de aceste prevederi legale instanța de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că fapta imputată inculpatului B.S.Z. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cuantumul pedepsei a fost just individualizat, cu respectarea exigențelor art. 72 C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., reflectând atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite cât și circumstanțele care caracterizează pe autorul faptei. Înalta Curte constată că sancțiunea administrativă aplicată de Tribunalul Harghita pune în evidență în mod corespunzător pericolul social și constituie o ripostă legală, suficientă și corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii unor astfel de infracțiuni. Chiar dacă fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept, există suficiente date care să demonstreze că cele întâmplate au avut un rol accidental în conduita generală a inculpatului. Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.S.Z. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa decizia penală recurată și va menține Sentința penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.S.Z. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară, echivalent a patru ore de traducere se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AS