ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 324 din 7 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Harghita a revenit asupra admiterii cererii de

judecare a cauzei potrivit art. 320

1

C. proc. pen. și a respins-o.

În baza art. 10 lit.

b

1

) C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen. l-a

achitat pe inculpatul B.S.Z., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin O.U.G. nr. 6/2010.

În baza art. 91 lit.

c) C. pen. i-a aplicat inculpatului 1.000 RON amendă administrativă.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 1,5 grame cannabis, rămasă în urma

analizelor chimice, ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. predată organului

de urmărire penală.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

În baza art. 38 C.

proc. pen. a disjuns cauza față de inculpatul B.S. și a dispus continuarea

judecății față de acesta, fixând termen de judecată la 5 decembrie 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În data de 10 iunie

2011, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul

că numiții S.C., B.S.Z. și B.S. erau implicați în traficul și consumul ilicit

de droguri, pe raza județului Harghita. Din informații a rezultat că aceștia în

cursul zilei de 10 iunie 2011 urmau să procure și să consume în cadrul unei

petreceri substanțe stupefiante, cannabis. Astfel, B.S.Z. urma să intre prin

intermediul lui S.C. în posesia unei cantități de aproximativ 50 grame

cannabis, achiziționat posibil din Odorheiu Secuiesc. Drogurile achiziționate

urmau să fie transportate de către B.S.Z. cu un autoturism marca D.N., în

localitatea Homorod la o petrecere privată unde urmau a fi, fie oferite, fie

comercializate persoanelor consumatoare, cu suma de 50 RON/gram. La petrecere

urma a participa și S.C. care de asemenea urma să procure alte substanțe

stupefiante pentru această petrecere.

Avându-se în vedere

aceste informații, în data de 10 iunie 2011, inculpatul B.S.Z., a fost prins în

flagrant, împreună cu B.T. și B.A., în timp ce se deplasa cu autoturismul pe

raza localității Brădești, deținând droguri. Cu ocazia percheziției

autoturismului, a fost găsită o pungă din material plastic cu ziplak în care

erau fragmente vegetale de culoare verde-oliv suspecte a fi cannabis. Întrebat

fiind, B.S.Z. a declarat că aceasta îi aparține. Substanțele ridicate cu ocazia

flagrantului au fost înaintate Laboratorului de Analiză și Profil Cluj-Napoca.

Din raportul de expertiză a rezultat că substanțele ridicate din autoturismul

menționat aparținând lui B.S.Z. constituie 2,1 grame cannabis, cannabisul

făcând parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Audiat în cauză

inculpatul a recunoscut faptul că a cumpărat-o de la o persoană din Odorheiu

Secuiesc, care locuiește în cartierul B., pentru suma de 50 RON gramul și

căruia i se spune „M.". Despre această persoană cu porecla de „M."

știa că se ocupă cu vânzarea de cannabis, motiv pentru care l-a și contactat

telefonic pentru a-și procura cannabisul. Acesta a recunoscut că era consumator

ocazional de cannabis. A mai arătat că de la această persoană „M." a mai

cumpărat odată cannabis pe care l-a fumat.

Avându-se în vedere,

atât faptul că, la nivel informativ, existau date că, o persoană cu porecla

„M.", din Odorheiu Secuiesc comercializează cannabis, precum și declarația

inculpatului în cauză, au fost efectuate cercetări, fiind identificată persoana

cu porecla „M." ca fiind B.S.

Numiților B.S.Z. și

S.C. le-au fost recoltate probe biologice, iar din buletinele de analiză a

rezultat că aceștia erau consumatori de cannabis, rezultatul fiind pozitiv.

Numitul B.S. a refuzat să i se recolteze probe biologice, întrucât a declarat

că nu are nici o implicare în activitatea de comercializare a substanțelor

stupefiante, respectiv cannabis.

Audiat în cauză

învinuitul B.S. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a declarat că nu

are nici o poreclă și că nici cu canabisul ridicat din boxa unde domiciliază nu

are nici o legătură și că nu-l cunoaște pe coinculpat.

Avându-se în vedere,

probatoriul administrat în cauză s-a considerat că, fapta învinuitului B.S.Z.,

care în 10 iunie 2011, a fost prins în flagrant deținând 2,1 grame de cannabis

cumpărat de la învinuitul B.S., în vederea consumului propriu, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010.

Faptele numitului

B.S. care în data de 10 iunie 2011, a vândut 2 grame cannabis inculpatului

B.S.Z., precum și faptul că a deținut 6,8 grame, în vederea comercializării,

s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată

de O.U.G. nr. 6/2010.

Instanța de fond a

reținut ca inculpatul B.S.Z. a uzat de procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., el recunoscând săvârșirea faptelor în modalitatea reținută de

parchet și însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală.

Totodată inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. b

1

)

C. pen., susținând că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

Instanța a reținut

modul, împrejurările și scopul în care a fost comisă fapta, conduita

inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că era cunoscut având o

comportare corespunzătoare în societate, că faptele săvârșite nu prezentau

pericolul social al unei infracțiuni, inculpatul fiind un simplu consumator,

s-ar justifica aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Împotriva Sentinței

penale nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita a

declarat apel inculpatul.

În motivarea apelului

se critică sentința atacată sub aspectul nelegalității înlăturării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., precum și sub aspectul

netemeiniciei acesteia în ce privește soluția de achitare a inculpatului,

solicitându-se desființarea hotărârii și condamnarea inculpatului.

Prin Decizia penală

nr. 15/A din 2 martie 2012 Curtea de Apel a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Harghita împotriva Sentinței penale nr. 324 din 7 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Harghita, a desființat parțial hotărârea atacată și,

rejudecând, în baza art 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul B.S.Z. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept,

prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., cu reținerea art. 74 lit. a), c) și cu

aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 10 iunie

2011.

În baza art. 81 C.

pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2,1

ani (doi ani și una lună) ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza

art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind cazurile de revocare a suspendării condiționate.

Au fost înlăturate

din hotărârea atacată dispozițiile art. 91 lit. c) C. pen. privind amenda

administrativă.

În baza art. 5 lit.

a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea unei copii de pe hotărâre

Agenției Naționale Antidrog.

Menține celelalte

dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei hotărâri.

Pentru a decide

astfel Curtea de Apel a reținut că probele administrate la urmărirea penală

confirmă situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv faptul că

inculpatul a fost prins în flagrant la data de 10 iunie 2011 deținând

cantitatea de 2,1 grame cannabis cumpărat de la coinculpatul B.S., în vederea

consumului propriu. Probele administrate în dosar, respectiv procesul-verbal încheiat

cu ocazia flagrantului, imaginile foto, procesele-verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice interceptate, raportul de expertiză biocriminalistică,

buletinele de analiză medicală, procesul-verbal de percheziție domiciliară,

declarațiile inculpaților, se coroborează cu declarația de recunoaștere dată de

inculpat în fața primei instanțe în cadrul procedurii instituite de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., astfel că vinovăția

inculpatului este dovedită.

Este adevărat că

inculpatul nu are antecedente penale și are o comportare corespunzătoare în

societate, însă aprecierea instanței de fond că faptei i-ar lipsi pericolul

social al unei infracțiuni, este una greșită.

Nu se poate reține că

inculpatul este un simplu consumator, deoarece acesta nu a fost trimis în

judecată pentru consumul de droguri, ci pentru cumpărarea și deținerea fără

drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu.

Curtea a reținut că

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că soluția de achitare pronunțată de

către instanța de fond este una greșită, urmând a fi desființată.

La stabilirea și

aplicarea pedepsei, instanța de apel a ținut seama de criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., și de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. Având în vedere circumstanțele personale, respectiv inculpatul este

student, nu are antecedente penale și a recunoscut încă de la început

săvârșirea faptei, instanța de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.

Pentru toate aceste

considerente, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 1 lună închisoare,

executata în condițiile art. 81 C. pen., este una necesară dar și suficientă

pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei

penale și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru

următoarele considerente :

Conform dispozițiilor

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. hotărârile sunt supuse

casării când s-a făcut o greșită aplicare a legii, iar în situația aplicării

unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, sunt incidente dispozițiile

art. 385

9

pct. 14 din același cod.

Potrivit

dispozițiilor art. 18

1

C. pen., fapta nu prezintă pericolul social

al unei infracțiuni dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate

de legea penală și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni, fiind vădit lipsită de importanță. Gradul de

pericol social se stabilește în concret, potrivit dispozițiilor art. 18

1

alin. (2) C. pen., ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a

faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care

s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului; în

cazul faptei lipsite de pericolul social al unei infracțiuni, instanța de

judecată aplicând una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în

art. 91 C. pen. și anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment, ori amenda de la

10 la 1.000 RON. Lipsa pericolului social al unei infracțiuni din conținutul

faptei prevăzute de legea penală constituie un caz de împiedicare a punerii în

mișcare sau a exercitării acțiunii penale în acest caz, instanța pronunțând

achitarea potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

În raport de aceste

prevederi legale instanța de control judiciar apreciază că în mod corect

instanța de fond a stabilit că fapta imputată inculpatului B.S.Z. nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Cuantumul pedepsei a

fost just individualizat, cu respectarea exigențelor art. 72 C. pen. și a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reflectând atât pericolul

social concret al infracțiunii săvârșite cât și circumstanțele care

caracterizează pe autorul faptei.

Înalta Curte constată

că sancțiunea administrativă aplicată de Tribunalul Harghita pune în evidență

în mod corespunzător pericolul social și constituie o ripostă legală,

suficientă și corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului și

prevenirii săvârșirii unor astfel de infracțiuni.

Chiar dacă fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de

droguri de risc fără drept, există suficiente date care să demonstreze că cele

întâmplate au avut un rol accidental în conduita generală a inculpatului.

Față de cele arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen.,

va admite recursul declarat de inculpatul B.S.Z. împotriva Deciziei penale nr.

15/A din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, va casa decizia penală recurată și va

menține Sentința penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Harghita.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.S.Z. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 2

martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia

penală atacată și menține Sentința penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Harghita.

Onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul pentru

interpretul de limbă maghiară, echivalent a patru ore de traducere se va plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Celelalte cheltuieli

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS