ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din data de 8

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4409/86/2012, a

fost condamnat inculpatul B.N.C. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul dispozițiilor

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă

accesorie.

În temeiul dispozițiilor

art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive a inculpatului, de la 20 ianuarie 2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

B.N.C.

S-au respins acțiunile

civile formulate de partea vătămată I.P. și partea civilă Spitalul Județean Suceava,

ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel,

a reținut prima instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava nr. 801/P/2011 din data de 3 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului B.N.C., pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 3 decembrie 2011, în jurul orelor

23:30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict domestic avut

cu concubina sa, respectiv Z.T., înarmat cu un obiect tăietor-înțepător, apt de

a produce moartea, cu intenție a exercitat acte de violență asupra agentului de

poliție I.P. (polițist aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu), lovindu-l

cu acel cuțit în zone vitale ale corpului, cu intenția de a suprima viața acestuia.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul B.N.C., în vârstă de 36 de ani, domiciliază fără forme legale pe raza

comunei M.S. județul Suceava, la locuința concubinei sale Z.T. și este recidivist,

fiind condamnat la multiple pedepse cu închisoarea. Acesta este cunoscut în comunitate

ca o persoană violentă, mare amatoare de băuturi alcoolice, provoacă scandal și

obișnuiește să poarte asupra sa un cuțit.

Relația de concubinaj

pe care o avea cu numita Z.T. a fost și este presărată de numeroase certuri și scandaluri,

de multe ori inculpatul dedându-se la un comportament violent, agresându-și fizic

concubina. Un astfel de scandal s-a petrecut în seara zilei de 3 decembrie 2011,

când pe fondul consumului în exces de băuturi alcoolice, inculpatul a provocat scandal

în locuința concubinei sale, a amenințat membrii familiei cu acte de violență, spunând

totodată că va incendia imobilul.

Deranjat fiind de comportamentul

inculpatului, numitul P.G.F. (vecin al locuinței sus-amintite) a apelat-o telefonic

pe numita S.I.M., agent de poliție în cadrul I.P.J. Suceava, secția de poliție

nr. 11 Pojorîta, solicitând sosirea la fața locului în vederea calmării și a aplanării

scandalului produs de către B.C. În urma apelului primit, agentul de poliție S.I.M.,

însoțită de agentul principal I.P., s-au deplasat cu autospeciala de poliție pe

raza comunei M.S. la locuința indicată de P.G.F., pentru a vedea natura scandalului

și aplanarea acestuia. În timp ce se aflau pe D.J. 175A, în direcția comuna Breaza-Izvoarele

Sucevei, în vecinătatea locuințelor numiților P.I. și P.V., cei doi polițiști au

fost întâmpinați de numita Z.T. care se deplasa în direcția lor, în stare de ebrietate,

având în brațe un bebeluș. Aceasta striga că a fost izgonită din casă de către concubinul

ei B.N.C. În spatele sus-numitei se deplasa în grabă B.N.C., având în mâna dreaptă

un cuțit tip briceag. Z.T. și-a schimbat direcția de mers, s-a îndreptat în direcția

concubinului ei moment în care acesta din urmă i-a smuls pur și simplu copilul din

brațe, continuându-și deplasarea în direcția polițiștilor, gesticulând și adresând

injurii și amenințări.

Aflat la o distanță de

aproximativ 15-20 m de ei, inculpatul a lovit cuțitul de asfalt, spunând „în seara

asta o să moară cineva de mâna mea, chiar dacă voi face 15 ani de pușcărie”. Agentul

principal I.P. l-a somat pe inculpat să se liniștească, să se retragă și să lase

copilul din brațe, somație care nu a avut niciun efect, inculpatul apropiindu-se

amenințător de acesta cu cuțitul în mâna dreaptă. Aflat la o distanță de 4-5 m de

polițist, B.N.C. a lăsat copilul din brațele sale și în ciuda somației că va folosi

pistolul din dotare, s-a repezit în direcția agentului de poliție, lovindu-l cu

cuțitul în zona cefei. S-a reținut că lovitura a vizat fața polițistului, însă acesta

a avut prezență de spirit și a reușit să pareze lovitura cu ajutorul bastonului

din dotare. Grav rănit, I.P. a făcut câțiva metri înapoi, somându-l din nou pe agresor,

spunându-i că va face uz de armă. Nici de această dată somația nu a avut efectul

scontat, inculpatul s-a repezit din nou la polițist moment în care acesta a deschis

foc în plan orizontal, în direcția agresorului, mai precis în abdomenul acestuia.

B.N.C. l-a lovit din nou pe polițist cu cuțitul la nivelul mandibulei drepte, spunându-i

„Dau drumul la sânge ca la porc”. O ultimă lovitură de cuțit a fost aplicată în

zona coapsei drepte moment în care, asupra agresorului au sărit numiții P.G.F.,

P.S.A., P.I., cât și agentul de poliție S.I.M. care l-au imobilizat și dezarmat

de obiectul vulnerant.

La fața locului a sosit

un echipaj de ambulanță, inculpatul fiind transportat în stare gravă la Spitalul

municipal Câmpulung Moldovenesc, iar mai apoi transferat la Spitalul Suceava.

Conform concluziilor certificatului

medico-legal din data de 5 noiembrie 2011, I.P. a prezentat multiple plăgi tăiate

și excoriații la nivelul regiunii pareto-occipitale stângi, mandibulare dreapta,

latero-cervicale dreapta, precum și o plagă la nivelul coapsei drepte. Leziunile

au fost produse prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător și au necesitat pentru

vindecare un nr. de 7-9 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, examinat

fiind din punct de vedere medico-legal, inculpatul B.N.C. a prezentat o plagă împușcată

hipocondru stâng transfixiantă cu interesarea stomacului și care a necesitat pentru

vindecare un nr. de 54-55 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale,

partea vătămată I.P. a precizat că nu înțelege să se constituie parte civilă, arătând

că își rezervă acest drept în fața instanței de judecată.

Având în vedere gravitatea

faptei, pericolul concret pentru ordinea publică și mai ales periculozitatea inculpatului,

în cauză s-a propus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile,

instanța de judecată a admis cererea formulată de Parchet și a dispus arestarea

preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior

în mod consecutiv.

Expertizat din punct de

vedere medico-legal psihiatric la I.N.M.L. „Mina Minovici”, inculpatul a fost diagnosticat

cu „tulburare de personalitate de tip antisocială” și s-a constatat că a avut discernământul

păstrat în raport cu fapta comisă.

Pe parcursul cercetărilor,

asistat de apărătorul desemnat din oficiu C.A., a adoptat o poziție procesuală incorectă,

de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost cercetat. Acesta a arătat că nu reține

ce anume s-a întâmplat la data de 3 decembrie 2011, s-a trezit în stare gravă abia

în cursul zilei de 7 decembrie 2011, pe un pat de spital din Suceava. A mai arătat

inculpatul că de la concubina sa are cunoștință de faptul că ar fi agresat un polițist,

iar acesta a deschis foc de armă asupra sa. B.N.C. a precizat că nu a provocat niciun

fel de leziune victimei, nu a purtat cuțit asupra sa și nu se face vinovat în vreun

fel de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat.

În cursul cercetării judecătorești,

în respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității specifice fazei

de judecată, instanța a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire

penală.

Deliberând asupra cauzei

penale de față în contextul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire

penală și readministrate în cursul judecății, precum și a probelor noi din această

fază procesuală, Tribunalul a reținut următoarele:

Conform art. 174 C.

pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., constituie infracțiunea de

„omor deosebit de grav” omorul săvârșit, cu intenție, asupra unui magistrat, polițist,

jandarm sau asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor

de serviciu sau publice ale acestora.

Raportând dispozițiile

legale mai sus amintite, care dau conținut infracțiunii de omor deosebit de grav,

la întregul ansamblu probator administrat în cauză, instanța a reținut că este cu

certitudine stabilit faptul că la data de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 23:30-00:00,

pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict domestic cu concubina

sa, Z.T., din comuna M.S. județul Suceava, cu intenție, inculpatul a proferat amenințări

cu moartea și a exercitat totodată acte de violență asupra agentului de poliție

I.P. (polițist aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, chemat pentru a

aplana conflictul), lovindu-l de mai multe ori cu un cuțit la nivelul capului și

al corpului, cu intenția de a-i suprima viața, cauzându-i leziuni grave, respectiv

multiple plăgi tăiate și excoriații la nivelul regiunii pareto-occipitale stângi,

mandibulare dreapta, latero-cervicale dreapta, precum și o plagă la nivelul coapsei

drepte, care au necesitat pentru vindecare un nr. de 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Susținerile inculpatului

B.N.C., în sensul că nu a provocat niciun fel de leziune victimei I.P., nu a purtat

cuțit asupra sa și că nu se face vinovat în vreun fel de comiterea infracțiunii

pentru care a fost cercetat și trimis în judecată au fost infirmate de declarațiile

martorilor audiați în cauză, care au fost de față la incident, ale căror declarații

au fost detaliate anterior, care au reliefat periculozitatea deosebită a inculpatului,

amenințările directe adresate unui organ al legii și nu în ultimul rând, aplicarea

unor lovituri cu un corp tăietor-înțepător în zone vitale ale corpului asupra polițistului

aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și chemat să-l liniștească și să

restabilească ordinea.

În drept, a constatat

tribunalul, fapta inculpatului B.N.C. întrunește elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art 174

alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art 37 lit. b) C.

pen.

La individualizarea judiciară

a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social

al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă (ce denotă

un potențial de agresivitate deosebit de ridicat al inculpatului), urmarea produsă

sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana acestuia, care a fost condamnat

anterior de mai multe ori, aspect ce denotă o perseverență infracțională constantă

a acestuia și ignorarea avertismentelor date de legea penală prin condamnările anterioare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2013

a admis apelul declarat de inculpatul B.N.C., recidivist, împotriva sentinței penale

nr. 186 din data de 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar

nr. 4409/86/2012.

A desființat în parte

sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul

B.N.C. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin.

(2) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare)

și la pedeapsa complementară de 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (în loc de 5 ani).

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 381

alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din

pedeapsa de executat durata arestării preventive de la data 8 noiembrie 2012 la

zi.

În temeiul art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea

de arest preventiv a inculpatului B.N.C.

Cheltuielile judiciare

din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu

avocat oficiu inculpat s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Suceava.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut în esență următoarele:

Prima instanță a reținut

corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului

administrat în cauză.

S-a reținut că inculpatul

a comis fapta în împrejurările constatate și pe larg expuse în considerentele sentinței

penale atacate.

S-a arătat că temeinic

prima instanță a reținut că fapta, în materialitatea ei, există, și a fost comisă

cu vinovăție de către inculpat.

Curtea a apreciat că o

sancțiune de 7 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate asigură

respectarea principiului proporționalității pedepsei în raport cu gravitatea faptei

comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului dar și atingerea

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea s-a mai arătat

că prin executarea pedepsei în condiții de detenție se va realiza reeducarea inculpatului

în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea

atitudinii sale față de ordinea de drept, de natură a produce o schimbare a comportamentului

său, începând cu atitudinea față de valorile sociale și morale pe care le-a negat

prin săvârșirea infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor

de conduită ulterioare.

Pentru aceleași motive

a considerat Curtea că se justifică reducerea duratei pentru care i-au fost aplicate

inculpatului pedepse complementare, de la 5 ani la 3 ani.

Împotriva acestei decizii

inculpatul B.N.C. a declarat în termen legal recursul de față, în temeiul cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea

pedepsei.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursul declarat de inculpatul B.N.C. în raport cu motivul

de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea

unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile

de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite

alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari

ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât

scopul imediat cât și scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv

al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului

de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale

pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea

condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și

deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță

cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

În cauză însă inculpatul

a comis o infracțiune deosebit de gravă, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale

care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la viață al

fiecărei persoane, constând în aceea că în seara zilei de 3 decembrie 2011, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict domestic avut cu concubina sa,

respectiv Z.T., înarmat cu un obiect tăietor-înțepător apt de a produce moartea,

a exercitat acte de violență asupra agentului de poliție I.P. (polițist aflat în

exercitarea atribuțiilor de serviciu) lovindu-l cu cuțitul în zone vitale ale corpului

cu intenția de a-i suprima viața, fapta săvârșită de inculpat întrunind elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei, de împrejurările în care infracțiunea a fost comisă,

de persoana inculpatului care a dat dovadă de perseverență infracțională, rezultă

că instanța de apel a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și a apreciat

corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen. că o pedeapsă principală de 7 ani închisoare reprezintă un cuantum

necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.),

reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Avându-se în vedere faptul

că verificându-se decizia atacată în raport de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive care, analizate

din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins

ca nefondat în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.;

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.N.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 16 ianuarie

2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2012 la

26 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie

2013.