ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3442/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Satu-Mare la data de 3 februarie 2012, sub număr 1418/206/2012,

petenta SC E.D.T.N. SA, prin S.D.E.E. Satu-Mare, a solicitat instanței de

judecată să dispună, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, obligarea acesteia

la plata sumei de 28.834,28 RON, actualizată.

Prin Sentința civilă

nr. 793 din 8 februarie 2013 Judecătoria Satu-Mare a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Ploiești, reținând că, sediul societății pârâtei se află în raza teritorială a

Judecătoriei Ploiești, iar cererea se înregistrează la instanța de la

domiciliul pârâtului.

Judecătoria Ploiești,

prin Sentința civilă nr. 11771 din 10 iulie 2013 a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Ploiești și a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare, ca primă instanță sesizată de

reclamant și a înaintat dosarul, Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a

hotărî asupra conflictului negativ de competență, reținând că, în cauză au

incidență dispozițiile art. 159

1

C. proc. civilă, potrivit cărora

necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin

întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu Ia prima

zi de înfățișare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului

pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu

cunoscut, cererea se face Ia instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are

nici o reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței

reclamantului.

De asemenea, potrivit

art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului mai

este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în

circumscripția căruia s-a săvârșit acel fapt.

În raport de

dispozițiile art. 19 C. proc. civ. se reține că, normele de competență

teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de pricini

privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 13 - 16 C. proc.

civ.

În acest context, se

apreciază că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 8 C.

proc. civ., competența fiind una alternativă și revenind fie instanței de la

sediul pârâtului, respectiv judecătoria Ploiești, fie instanței de Ia locul

producerii faptului ilicit, respectiv Judecătoriei Satu-Mare, reclamantul având

posibilitatea alegerii instanței competente, ulterior acestei alegeri nici

pârâtul și nici instanța din oficiu neputând să invoce necompetența

teritorială.

În consecință, în

raport de obiectul pricinii, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, fiind

incidente normele de competență teritorială alternativă de ordine privată, în

conformitate cu art. 5 coroborat cu art. 10 pct. 8 C. proc. civ., raportat la

art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL