ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3442/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu-Mare la data de 3 februarie 2012, sub număr 1418/206/2012, petenta SC E.D.T.N. SA, prin S.D.E.E. Satu-Mare, a solicitat instanței de judecată să dispună, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 28.834,28 RON, actualizată. Prin Sentința civilă nr. 793 din 8 februarie 2013 Judecătoria Satu-Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând că, sediul societății pârâtei se află în raza teritorială a Judecătoriei Ploiești, iar cererea se înregistrează la instanța de la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Ploiești, prin Sentința civilă nr. 11771 din 10 iulie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare, ca primă instanță sesizată de reclamant și a înaintat dosarul, Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență, reținând că, în cauză au incidență dispozițiile art. 159 1 C. proc. civilă, potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu Ia prima zi de înfățișare. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc.

civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face Ia instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici o reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului. De asemenea, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căruia s-a săvârșit acel fapt. În raport de dispozițiile art. 19 C. proc. civ. se reține că, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 13 - 16 C. proc.

civ. În acest context, se apreciază că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ., competența fiind una alternativă și revenind fie instanței de la sediul pârâtului, respectiv judecătoria Ploiești, fie instanței de Ia locul producerii faptului ilicit, respectiv Judecătoriei Satu-Mare, reclamantul având posibilitatea alegerii instanței competente, ulterior acestei alegeri nici pârâtul și nici instanța din oficiu neputând să invoce necompetența teritorială. În consecință, în raport de obiectul pricinii, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, fiind incidente normele de competență teritorială alternativă de ordine privată, în conformitate cu art. 5 coroborat cu art. 10 pct. 8 C. proc.

civ., raportat la art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL