ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2015

Asupra

conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC G.A. SA, a chemat în judecată pe

pârâții SC E.R.A.R. SA și R.M.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța să dispună: obligarea pârâților la plata sumei de 1.842,19 lei,

dobânzi legale și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe

zi de întârziere în conformitate cu art. 64 alin. (4) din Ordinul R.C.A. nr. 14/2011.

În drept s-au

invocat art. 2210 alin. (1) C. civ.; Ordinul nr. 14/2011 al C.S.A. din Legea

nr. 136/1995.

Prin sentința

civilă nr. 8268 din 20 decembrie 2013, Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, Județul Ilfov.

Astfel

învestită Judecătoria Buftea prin sentința civilă nr. 83 din 12 ianuarie 2015,

a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu

Mare.

A constatat

intervenit conflictul negativ de competență. A sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competentă.

În fundamentarea

acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că în cauză,

raportat la obiectul acțiunii (pretenții comerciale ale unor profesioniști),

norma ce reglementează competența teritorială este una de ordine privată,

privitoare la bunuri, iar nu exclusivă, aceasta determinându-se conform art. 107

C. proc. civ. și că la instanța la care s-a admis excepția de necompetență

teritorială, declinându-se competența teritorială de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Buftea, excepția a fost invocată din oficiu și nu de

către pârâtă, nefiind respectate cerințele art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte,

învestită legal cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art.

135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Satu Mare este competentă

teritorial în dezlegarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 1027

C. proc. civ., competența de a soluționa cererea de valoare redusă în primă

instanță aparține judecătoriei, iar conform alin. (2) al aceluiași articol,

competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 107

C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a

cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel." Dar, conform art. 116 C. proc. civ., - aplicabil și cu

privire la art. 107 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe

instanțe deopotrivă competente."

În consecință,

necompetență teritorială invocată de Judecătoria Satu Mare este de ordine

privată, necompetență neîncadrându-se într-un caz din cele prevăzute la alin.

(2) al aceluiași articol.

Potrivit art. 130

alin. (3) C. proc. civ., „Necompetență de ordine privată poate fi invocată doar

de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel

mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în

fața primei instanțe."

Astfel,

instanța nu are, conform legii, dreptul de a-și invoca necompetență teritorială

de ordine privată, declinându-și competența.

În prezenta

cauză pârâta nu a invocat necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare.

Prin urmare, judecătoria competentă să judece prezenta cerere de valoare redusă

este cea la care reclamanta a introdus cererea, respectiv Judecătoria Satu

Mare.

În considerarea

celor ce preced Înalta Curte stabilește competența în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2015.