ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1946/2013

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 2600 de la 24 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta SC C.B. SA, a modificat decizia recurată în sensul că a schimbat în parte sentința nr. 1389 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a înlăturat dispoziția cu privire la rezilierea parțială a contractului din 14 iulie 2007 și a menținut restul dispozițiilor sentinței și deciziei, cu motivarea că ceea ce nu a observat instanța de apel este faptul că reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru remedierea defecțiunilor aferente celor 129 de uși, respectiv interesul în executarea contractului, rolul instanței trebuind să se rezume la cenzurarea acestui drept de opțiune al creditorului.

Împotriva acestei decizii, SC G.I. SRL a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate, în sensul respingerii recursului, invocând drept temei dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. În argumentarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că este o contradicție în dispozitiviul ce trebuie executat, neputându-se menține dispozițiile din decizia Curții de Apel Suceava privind anularea și trimiterea spre rejudecare, cât și menținerea sentinței Tribunalului Suceava de obligare a acesteia la remedierea defecțiunilor. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 1 C. proc.

civ. se referă la situația în care dispozitivul nu poate fi pus în executare, deoarece dacă s-ar executa una din dispoziții, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte. Or, din examinarea dispozitivului deciziei revizuite, Înalta Curte reține că s-a dispus înlăturarea dispoziției cu privire la rezilierea parțială a contractului din 14 iulie 2007, menținându-se obligația stabilită în sarcina pârâtei de a remedia pe propria cheltuială defectele de execuție și montaj la cele 129 de uși, iar în caz de neexecutare, este autorizată reclamanta să execute aceste remedieri, pe cheltuiala pârâtei, dâdndu-se eficență efectelor specifice ale contractelor sinalagmatice.

Singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezilierea contractului este creditorul care și-a executat sau s-a declarat gata să execute obligațiile, iar înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea silită a contractului și de a nu se ajunge la reziliere. Așadar, Înalta Curte apreciază că dispozitivul deciziei nr. 2060 din 24 aprilie 2012 nu cuprinde prevederi contradictorii, astfel încât este necesar să se pună de acord toate soluțiile pronunțate, textul de lege invocat de revizuentă fiind incident exclusiv în situația în care dispozitivul hotărârii conține prevederi potrivnice și nu cuprinsul acestuia raportat la soluțiile instanțelor de fond și apel, cum susține revizuenta.

Sub aspectul obligării revizuentei de reparare a unui numar mai mare de uși decât cele care s-au vândut, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 1 C. proc. civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de SC G.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2060 de la 24 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC G.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2060 de la 24 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, de 16 mai 2013.