ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1946/2013

Asupra cererii

de revizuire de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2600 de la 24

aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a

admis recursul declarat de reclamanta SC C.B. SA, a modificat decizia recurată

în sensul că a schimbat în parte sentința nr. 1389 din 21 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a înlăturat dispoziția cu privire la rezilierea

parțială a contractului din 14 iulie 2007 și a menținut restul dispozițiilor

sentinței și deciziei, cu motivarea că ceea ce nu a observat instanța de apel

este faptul că reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru remedierea

defecțiunilor aferente celor 129 de uși, respectiv interesul în executarea

contractului, rolul instanței trebuind să se rezume la cenzurarea acestui drept

de opțiune al creditorului.

Împotriva

acestei decizii, SC G.I. SRL a formulat cerere de revizuire, solicitând

admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate, în sensul

respingerii recursului, invocând drept temei dispozițiile art. 322 pct. 1 C.

proc. civ.

În

argumentarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că este o contradicție

în dispozitiviul ce trebuie executat, neputându-se menține dispozițiile din

decizia Curții de Apel Suceava privind anularea și trimiterea spre rejudecare,

cât și menținerea sentinței Tribunalului Suceava de obligare a acesteia la

remedierea defecțiunilor.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 1 C. proc. civ. se referă la situația în

care dispozitivul nu poate fi pus în executare, deoarece dacă s-ar executa una

din dispoziții, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.

Or, din

examinarea dispozitivului deciziei revizuite, Înalta Curte reține că s-a dispus

înlăturarea dispoziției cu privire la rezilierea parțială a contractului din 14

iulie 2007, menținându-se obligația stabilită în sarcina pârâtei de a remedia

pe propria cheltuială defectele de execuție și montaj la cele 129 de uși, iar

în caz de neexecutare, este autorizată reclamanta să execute aceste remedieri,

pe cheltuiala pârâtei, dâdndu-se eficență efectelor specifice ale contractelor

sinalagmatice.

Singurul în

drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezilierea contractului este

creditorul care și-a executat sau s-a declarat gata să execute obligațiile, iar

înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea

acestuia de a cere executarea silită a contractului și de a nu se ajunge la reziliere.

Așadar,

Înalta Curte apreciază că dispozitivul deciziei nr. 2060 din 24 aprilie 2012 nu

cuprinde prevederi contradictorii, astfel încât este necesar să se pună de

acord toate soluțiile pronunțate, textul de lege invocat de revizuentă fiind

incident exclusiv în situația în care dispozitivul hotărârii conține prevederi

potrivnice și nu cuprinsul acestuia raportat la soluțiile instanțelor de fond

și apel, cum susține revizuenta.

Sub aspectul

obligării revizuentei de reparare a unui numar mai mare de uși decât cele care

s-au vândut, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care

nu justifică invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 1 C.

proc. civ.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de

SC G.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2060 de la 24 aprilie 2012 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de SC G.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2060

de la 24 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, de 16 mai 2013.