ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4535/2010

Asupra recursului de față, constată: Prin sentința civilă nr. 8610 din 19 decembrie 2007 a Judecătoriei sectorului 5 București, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții F.V. și F.A. împotriva pârâților D.A.M. și N.C.G., având ca obiect despăgubiri civile, și au fost obligați reclamanții la plata, către pârâți, a sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 473 R din 04 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva hotărârii sus-menționate; a modificat, în tot, sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea precizată, a obligat pe fiecare pârât la plata, către reclamanți, a sumei de 6.056,22 RON despăgubiri și a sumei de 4.055 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.

Ulterior, la data de 25 mai 2009, recurenții-reclamanți F.V. și F.A. au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 473/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, calificată de către instanță ca fiind o cerere de completare a dispozitivului, arătând că instanța a omis a se pronunța integral asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată efectuate de aceștia în recurs. Prin decizia civilă nr. 1340 R din 17 iunie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de recurenții-reclamanți F.V. și F.A.; a dispus completarea deciziei civile nr. 473/R din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că a obligat intimații la plata către reclamanți a sumei de 1.200 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii au declarat apel pârâții N.C.G. și D.A.M. Prin decizia civilă nr. 589 A din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de apelanții-pârâți D.A.M. și N.C.G., în contradictoriu cu intimații-reclamanți F.V. și F.A. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel, în ședința publică din 17 noiembrie 2009, a pus în discuție excepția inadmisibilității cererilor de apel, în raport de dispozițiile art. 281 2 și art. 281 3 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod. Examinând, cu prioritate, această excepție, Curtea a constatat că apelurile declarate de pârâții D.A.M.

și N.C.G. sunt inadmisibile deoarece, potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri se poate solicita completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. În speță, prin decizia civilă nr. 1340 din 17 iunie 2009 a fost soluționată cererea de completare a deciziei civile nr. 473 din 04 martie 2009, constatându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată. Această hotărâre a fost pronunțată în recurs, fiind, deci, irevocabilă, întrucât, conform art. 281 3 C. proc. civ., încheierile pronunțate în condițiile art. 281 2 C. proc.

civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat completarea. În aceste condiții, hotărârea în cauză, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este irevocabilă, împotriva sa neputând fi exercitată calea de atac a apelului. Conform normelor procedurale, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la Curtea de Apel [art. 282 alin. (1) C. proc. civ.]. Astfel, calea de atac a apelului nu se poate exercita împotriva unei hotărâri irevocabile, partea nemulțumită de o astfel de soluție pronunțată în recurs având posibilitatea să recurgă doar la căile de atac extraordinare, respectiv contestație în anulare și revizuire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții N.C.G. și D.A.M., invocând, în drept, dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., dar fără a dezvolta separat textele de lege indicate. Față de lipsa motivelor de recurs, Înalta Curte a supus dezbaterii și a rămas în pronunțare asupra excepției de nulitate a recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se fundamentează recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivarea recursului se face prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel [art. 303 alin. (1) cu referire la art. 301 C. proc.

civ.]. În speță, decizia recurată a fost comunicată, către recurenți, la data de 12 ianuarie 2010, potrivit dovezilor aflate la dosar apel, termenul până la care puteau fi depuse motivele căii de atac împlinindu-se la 28 ianuarie 2010, termen calculat în condițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. Cum recurenții nu au înregistrat motivele de recurs, în dosar, nici până în prezent și nici nu există motive de ordine publică, care să poată fi examinate și din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de pârâți, în baza art. 306 alin. (1) din același cod. Îi va obliga pe recurenți, ca părți căzute în pretenții, la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți F.V.

și F.A., reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții N.C.G. și D.A.M. împotriva deciziei civile nr. 589 A din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurenți să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.